Sunteți pe pagina 1din 3

Motto: "Actul medical nu este altceva decat o intalnire dintre o incredere si o constiinta"

(Gh. Scripcaru)

Medicina nu este o meserie, ci o profesiune, o activitate deosebit de complexa; in exercitarea ei s-au


cerut intotdeauna multiple calitati, cele de ordin moral considerate de fiecare data ca avand importanta
majora. Faptul ca medicului si asistentei medicale i se incredinteaza viata unui om, recunoscandui
se in acelasi timp dreptul de "a decide" anumite masuri in scopul vindecarii si al promovarii sanatatii
individului, instituie pentru aceasta profesie importante cerinte morale. Actul medical, exercitat pe un
solid temei stiintific, implica in acelasi timp-din partea celui care-l efectueaza - o puternica angajare
etica. Dupa cum afirma si celebrul Rabellais, stiinta fara constiinta este ruina sufletului.
Profesiunea medicala, daca o iubesti cu-adevarat, este suficienta pentru a-ti umple viata; asistenta
medicala este pretuita atat prin profesie, cat si prin profilul sau moral.
Etica medicala se constituie ca o teorie a moralei, ca o stiinta ce studiaza ansamblul de cerinte,
deprinderi, atitudini si obiceiuri morale specifice activitatii medicale si care se manifesta in
fapte, in mod de comportare in cadrul profesiei medicale. Etica medicala inseamna de fapt
infruntarea responsabilitatilor, gasirea unor solutii cand datoria o cere si actionarea in consecinta.
Deontologia desemneaza acea parte a eticii care se ocupa cu studiul datoriilor morale, al
originii, naturii si formelor acestora, in calitatea ei de componenta esentiala a constiintei
morale a oamenilor. Prin conduita etica si deontologica intelegem ansamblul de atitudini si
actiuni cerute de normele morale si cele tehnico-profesionale, fara de care nu e posibila
exercitarea profesiunii la nivelul exigentelor societatii.
Obiectul si scopul profesiunii medicale, multiplele relatii interumane care sunt angajate in timpul si
pentru realizarea actului medical, au implicat de la inceput o conduita profesionala cu un bogat
continut etic.
Dar oare avem nevoie de etica medicala acum, la sfarsit de mileniu, mai mult decat la inceputurile
omenirii?! Noi nu incercam sa oferim o solutie acestei probleme, indemnand prin aceasta la reflectie,
insa parerea noastra este ca, odata cu avansarea tehnologiei medicale, se impune o sporire a
moralitatii si ca avem nevoie de o etica constienta in ingrijirile medicale. Aratam, de asemenea, ca
dupa al doilea razboi mondial, cand opinia publica mondiala a luat la cunostiinta de crimele contra
comunitatii comise de medicii fascisti, resimtim si mai mult nevoia reafirmarii principiilor eticii
profesiunii medicale.
W. Osler aprecia ca practica medicala este o arta bazata pe stiinta, iar pentru a fi desavarsita, arta si
mestesugul medicinei trebuie sa izvorasca din dragoste. Profesorul M. Voiculescu arata ca actele
medicale trebuie analizate nu numai in privinta realizarii tehnice, dar tot atat de mult in lumina eticii
medicale, a corectitudinii lor morale, a celei mai inalte responsabilitati fata de om. St. M. Milcu duce
chiar mai departe acest aspect, aratand ca pierderea valorii morale a stiintei medicale echivaleaza cu
o monstruozitate si devine o primejdie pentru oameni.
Multe din asistentele medicale cred ca ele nu au obligatia de a se implica in luarea unor decizii etice.
Ele cred adesea ca etica este doar o disciplina buna la orele de curs si care nu are loc in lumea reala
si daca totusi exista in lumea reala, atunci nu este decat o mare pacoste si incearca sa reorienteze
responsabilitatile si luarea deciziilor etice catre alte persoane superioare in grad. Moralitatea este,
contrar convingerii acestora, o calitate universal valabila si obligatorie a tuturor cadrelor ce activeaza
in domeniul sanitar.
ingrijirile asistentului medical trebuie sa urmareasca intotdeauna promovarea sanatatii, prevenirea
imbolnavirilor, satisfacerea nevoilor pacientului in vederea recapatarii independentei cat mai curand
posibil, alinarea suferintelor. Adesea, asistentul medical trebuie sa aminteasca colegilor sai ca
obiectivul primar al ingrijirilor medicale este sa intretina, sa sustina pacientul, si nu cel al dezvoltarii
cunostiintelor medicale prin promovarea unor tehnici care dauneaza pacientului.
Omul modern are dreptul la sanatate, fapt care conduce la concluzia ca orice indeplinire a actului
medical fara competenta maxima, cu mediocritate, dar mai ales fara o constiinta morala autentica,
atrage dupa sine incalcarea acestui drept.

Toate ingrijirile medicale trebuie sa aiba ca punct de pornire promovarea binelui. Hipocrate,"parintele
medicinei", scria: "in boli sa urmarim doua fapte: sa fim de folos, ori sa nu vatamam. "Nu trebuie sa-i
provocam pacientului mai mult rau decat a suferit deja. Trebuie sa ne gandim ca devotamentul este
uitarea de sine, iubirea aproapelui fara nici o recompensa decat aceea pe care o aduce binele cu el.
S-a spus pe drept cuvant ca, in profesia medicala, iti trebuie vocatie de preot. Ca asistent medical
trebuie sa inveti sa ai dragostea de a usura mizeriile fizice. La omul bolnav, mizeria fizica e legata de
cea morala, iar asistentul medical este menit a le usura pe amandoua.
Socotita dupa multimea si diversitatea observatiilor pe care le contine, opera hipocratica se dovedeste
a fi o veritabila enciclopedie. Dar ceea ce se gaseste in primul rand in opera hipocratica si ramane
vesnic viu este intelegerea deosebita a suferintei umane. Hipocrate face din aceasta prima cerinta
morala a intregii profesiuni medicale, exprimand-o sintetic astfel: "Cel care stie a se dovedi omenos cu
oamenii arata in ce masura iubeste arta sa. " Desi foarte vechi , juramantul lui Hipocrate constituie
temelia eticii medicale, simbolul inaltei responsabilitati si profundului umanism al profesiunii noastre
medicale. Acest juramant demonstreaza apropierea deontologica a codurilor de conduita: "fa bine",
"consider in beneficiul pacientilor mei", "respecta confidentialitatea", "nu voi face rau".
Asociatia Medicala Mondiala a elaborat de asemenea un "Cod International de Etica Medicala". in
cadrul misiunii sale umane si sociale, asistenta medicala trebuie sa mentina permanent o atitudine
morala exemplara si sa respecte imperativele profesiunii sale. Nursa nu poate niciodata sa
indeplineasca un act medical motivata de beneficiul personal pe care il poate scoate din acesta.
Consiliul International al Nurselor a promulgat un cod de etica nursing, pe care toate tarile lumii l-au
semnat. Este interesant faptul ca, asistente din tari cu diverse culturi, tari avansate din punct de
vedere social sau dimpotriva, tari crestine, mahomedane sau budiste, pot fi in aceeasi situatie si isi pot
declara credintele intr-un cod comun de purtare profesionala.
in cele ce urmeaza dorim a va prezenta cele 14 puncte inscrise in acest cod:
1. Responsabilitatea fundamentala a asistentei medicale este intreita: sa pastreze viata, sa
inlature suferinta si sa promoveze sanatatea.
2. Asistenta medicala trebuie sa mentina tot timpul standarde ridicate de ingrijire nursing si sa
respecte anumite reguli de conduita profesionala.
3. Asistenta medicala nu trebuie sa fie bine pregatita numai din punct de vedere practic, ci
trebuie sa-si mentina cunostiintele teoretice si priceperea la un nivel foarte inalt.
4. Credintele religioase ale unui pacient trebuiesc respectate.
5. Nursa are obligatia de a pastra secretul profesional. Aceasta nu inseamna numai informatiile
furnizate de pacient, dar si cele de importanta medicala acumulate de asistente in cursul
muncii lor.
6. O asistenta trebuie sa recunoasca nu numai responsabilitatile, ci si limitarile functiei;
recomanda sau da un tratament fara reteta medicala numai in urgenta si raporteaza fiecare
actiune unui medic cel mai devreme posibil.
7. Asistenta medicala are obligatia de a indeplini ordinele medicului in mod constient , loial si
inteligent si sa refuze sa participe la o procedura care se abate de la etica (de exemplu la
efectuarea unui avort ilegal).
8. Asistenta medicala sustine increderea medicului sau a altor membri din echipa de ingrijire;
incompetenta sau practica neetica a colaboratorilor sai trebuie dezvaluita, dar numai unei
autoritati corespunzatoare.
9. O asistenta este indreptatita la o rasplatire justa si accepta doar acele compensatii prevazute
in contract.
10. Asistenta medicala nu trebuie sa permita ca numele ei sa fie folosit in legatura cu reclama
produselor sau cu oricare alta forma de reclama proprie.
11. Asistenta trebuie sa coopereze si sa mentina o relatie armonioasa cu membrii altor profesii si
colegii sai.
12. in viata privata, asistenta adera la propriile standarde de etica care se oglindesc cu mandrie si
in profesia sa.
13. in conduita personala, asistenta nu trebuie sa neglijeze cu bunastiinta modelele de purtare
acceptate de comunitatea in care ea traieste.

14. Asistenta medicala trebuie sa participe si sa imparta responsabilitatile cu alti profesionisti ai


sanatatii, in promovarea eforturilor de a intalni nevoile de sanatate ale oamenilor.
in epoca noastra, in care tehnicizarea progresiva a medicinei tinde sa automatizeze si sa
depersonalizeze tot mai mult actul medical, acesta ramane totusi un act complex de gandire si de
actiune in care conteaza in egala masura spiritul de analiza si capacitatea de patrundere psihologica
rezultata din contactul indelungat cu bolnavul.

S-ar putea să vă placă și