Dup toate mrturiile timpului, Dosoftei era un spirit ales, de solid cultur i nvtur,

cunosctor al limbilor latin, greac, ebraic, slavon, polon i rus, preocupat de educaia
neamului su i gata s fac n acest sens eforturi substaniale. Poate c portretul cel mai inspirat
i-l realizeaz cronicarulIon Neculce, care se minuneaz sincer n faa personalitii sale: Acestu
Dosoftei mitropolit nu era om prostu de felul lui. i era neam de mazl; pre nvat, multe limbi tie
(...) i alt adnc carte i nvtur, deplin clugr i cucernic i blnd ca un miel. n ara noastr
pe-aceast vreme nu este om ca acela.
Ocupnd un rang important n ierarhia Bisericii, Dosoftei obine, n anul 1683, un teasc de
tipografie de la Moscova, cu ajutorul cruia tiprete la mitropolia din Iai, n romnete,
principalele cri necesare serviciului liturgic, ceea ce reprezint un semnificativ pas nainte
pentru cultivarea limbii romne n scris. Meritul su esenial este de a fi tradus n versuri Psaltirea
(carte a Vechiului Testament, cuprinznd 151 de psalmi, cntece de laud nchinate lui Dumnezeu),
sub titlul Psaltirea preversuri tocmit.

Ideea de a versifica psalmii ii apartine lui Jean Calvin (1509-1564), dar prima incercare reusita a
fost cea a francezului Clement Marot, celebru poet de la curtea Margaretei de Navara, care traduce
si versifica in franceza doar 50 de psalmi din cei 150 cuprinsi in Psaltire. Dosoftei are ca model pe
Ian Kochanowski, care tradusese Psaltirea n limba polon

"Psaltirea pre versuri tocmita" a fost tiparita in 1673 Ia Uniev (PoloniA) si cuprinde psalmii biblici, pe care
Dosoftei i-a versificat intr-o maniera artistica impresionanta, fapt care 1-a determinat pe Nicolae
Manolescu sa considere aceasta opera "intaiul monument de limba poetica romaneasca". Datorita vastei
sale culturi, Dosoftei a reusit sa creeze o versificatie dupa rigorile versului cult, pe care 1-a imbinat cu
metrica populara romaneasca si cu stilul specific poeziei folclorice. Stradania plina de rabdare si daruire a
durat foarte mult timp (1665-1673), asa cum poetul insusi marturiseste ca a talcuit psalmii "vreme
indelungata, precum am putut mai frumos".
Referindu-se la frumusetea versurilor lui Dosoftei, Nicolae Manolescu afirma: "A strabate APsaltireaA
echivaleaza cu o calatorie printr-o tara a minunilor poetice".
. Traducerea Psaltirii i-a cerut mult munc, fiindc o prelucreaz cu ritmul, rima, metrica poeziei
populare i d o culoare de specific naional temelor biblice. El folosete expresii ca: desclecarea
moiei, urice, caftane, bucine din corn de bour. Face efortul de a adapta limba romn la
problemele limbajului poetic i dovedete capacitatea limbii romne pentru o activitate literar. El face
pai importani pentru introducerea limbii romne n oficierea cultului cretin ortodox.
Psaltirea in versuri a lui Dosoftei are muzicalitatea ceruta de poezie. Aceasta muzicalitate poetica
numai este reprodusa, ci pe de-a-ntregul creata. Cea mai plastica si mai exacta caracterizare a
versului lui Dosoftei, din acest punct de vedere, a fost facuta de G. Calinescu : Dar mai ales
Dosoftei are acea curgere mieroasa a limbii, densitatea de lichid greu a frazei, materialitatea
vorbei, care dau mireasma mahnirilor abstracte. Dosoftei nu are numai meritul pionieratului, el
reuseste sa creeze modele poetice durabile.

Cercetarile atente demonstreaza profunda originalitate a versurilor lui dosoftei, precum si

influenta exercitata asupra lui de versul oupular romanesc. Mai ales de cunoscuta balada Miorita
(Psalmul 46), legenda manastirii Argesului si de unele vechi cantece ciobanesti. Dupa cum spune
Nicolae Iorga, nu este nici o indoiala ca, in ce priveste redactarea versurilor sale, el nu a fost
ajutat de nimeni ci sngur prin familiarizarea cu poporul, cu sufletul lui a ajuns a fi un rostitor al
graiului romanesc.

O inalta apreciere a talentului Mitropolitului o aflam la Nicolae Iorga, care spune ca :Psaltirea in
versuri se desface in doua parti : una, in care scriitorul nu vrea sa coboare ci-si insira solemn
dupa datina celor invatati si alta, partea cea mai intinsa, in care el uita mandria volumelor rasfoite
si se lasa furat de ritmul usor, saltaret, viu al cantecului popular. Aceasta din urma ramane una
din partile cele mai trainice ale operei sale poetice.
Dosoftei exploreaz toate izvoarele vii ale limbii spre a obine o echivalen romneasc pentru termenii i
ideile biblice. Modific forma cuvintelor (ezum, inem, lacrmi) i asimileaz poetic arhaisme i
regionalisme (voroav, cucon, smnt), ntr-un efort lingvistic ce amintete de Mihai Eminescu i
de Tudor Arghezi, astfel nct este justificabil aprecierea lui Eugen Negrici c Dosoftei nu se conforma
vocabularului psalmilor biblici, ci regulilor prozodice (Poezia medieval n limbaromn).
Prin versurile sale, Dosoftei va mngia nrile attor iubitori ai limbii vechi (Nicolae
Manolescu, Istoria critic a literaturii romne), care l vor omagia peste veacuri.
n concluzie, eforturile celor doi poei menionai - Miron Costin i Dosoftei - reprezint
fundamentul naterii poeziei romneti din epoca modern, cu toate stngciile lingvistice i
cutrile inerente oricrui nceput, cci, de la Coresi(Diaconul Coresi) la Dosoftei i de acolo mai
departe, la Ion Budai-Deleanui, n cele din urm, la Eminescu, istoria poeziei noastre se confund
cu nsui drumul pe care-l strbate limba romn, cu eecurile i biruinele ei (Nicolae
Manolescu, Istoria critic a literaturiiromne).