LUCRARE STAGIU AUDITOR FINANCIAR ANUL 1

DONTU IRINA CARMEN

MAI 2012

CUPRINS:
1. SIMULAREA EVALUARII INDEPENDENTEI AUDITORULUI LA
ACCEPTAREA MISIUNII DE AUDIT
- Lista a situatiilor ce pot aduce atingere independentei auditorului.
(Fiecare situatie prezentata va fi documentata in mod distinct.)
2. PLANIFICAREA MISIUNII DE AUDIT
-Pentru o societate de productie (ipotetic) se va elabora planul de audit
in urma determinarii pragului de semnificatie.
3. DETERMINAREA OBIECTIVELOR AUDITULUI SI A MUNCII DE
AUDIT
Pentru 3 din componentele planului de audit se vor prezenta:
- Obiectivele auditului (ce se auditeaza)
- Munca de audit (cum se auditeaza)
- Se vor elabora foile de lucru pentru componenta auditata.

1. SIMULAREA EVALUARII INDEPENDENTEI AUDITORULUI LA

ACCEPTAREA MISIUNII DE AUDIT
Angajamentul de audit solicita exprimarea unei opinii asupra unor informatii
financiare de catre un auditor financiar de practica publica.
Asumarea angajamentului de audit impune ca auditorii financiari
profesionisti de practica publica sa fie lipsiti de orice interes astfel incat sa
nu fie incompatibili cu principiile integritatii, obiectivitatii si independentei.
Deci principiul care sta la baza angajamentului de audit este independenta
auditorilor financiari profesionisti de practica publica.
Factorii care pot afecta independenta unui auditor financiar profesionist de
practica publica, potrivit Codului de Conduita Etica si Profesionala, sunt:
a) Legaturile financiare cu clientii sau cu afacerile acestora. Pentru ca
independenta auditorului sa nu fie afectata el trebuie sa evite
urmatoarele situatii:
- interesele financiare directe sau indirecte cu clientii;
- credite luate sau date clientului , sau de la oricare angajat sau
investitor al firmei clientului;
- sa detina un interes financiar in asociere cu un client sau cu
salariatii clientului;
- sa detina un interes financiar fata de o filiala, sucursala care nu este
client , dar are o relatie de investitor cu clientul sau o relatie cu o
filiala aflata in zona de influenta semnificativa.
b) Functii pe care auditorii le au sau le-au avut in cadrul societatilor.
Independenta nu permite ca auditorul sa fie sau sa fi fost pe perioada
auditata sau imediat anterioara membru al Consiliului de
Administratie , functionar, angajat al clientului auditat sau asociat al
unui membru al consiliului sau angajat al unei societati ori in serviciul
unuia dintre acestia.
In asemenea situatii, auditorului nu ii este permis sa accepte un
angajament de audit care implica asumarea unei opinii responsabile.
Daca auditorul se afla in una dintre situatiile de mai sus, perioada
imediat precedenta angajamentului de audit nu trebuie sa fie mai mica
de 2 ani.
c) Alte servicii aduse clientilor de audit. Serviciile profesionale necesita
aptitudini contabile sau conexe efectuate de auditorii financiari
profesionisti ce includ contabilitate, audit, consultanta fiscala si
3

manageriala si servicii de management financiar. In situatia in care un

auditor financiar profesionist este solicitat sa ofere, in afara serviciilor
de audit, si alte activitati unui client, el trebuie sa fie atent sa nu
execute functii de conducere, responsabilitati ce revin Consiliului de
Administratie si conducerii clientului. Serviciile consultative
( fiscalitate, management) pot fi furnizate de auditorii financiari
profesionisti cu conditia ca acestia sa nu se implice in actul de decizie
al clientului.
Exista societati mici care nu au personal contabil angajat, iar
pregatirea situatiilor financiare este solicitata unui auditor financiar
profesionist . Auditorul poate presta astfel de servicii, dar cu
respectarea urmatoarelor regului:
1. Lipsa oricarei relatii cu clientul pentru a evita conflictul de
interese;
2. Clientul este responsabil pentru situatiile financiare.
3. Auditorul financiar profesionist nu trebuie sa se confunde cu
rolul angajatului sau pe post de conducator coordonand
operatiunile unei societati;
4. Testele de audit trebuie efectuate, chiar daca auditorul financiar
profesionist a preluat sau a realizat instrumentarea tehnica
contabila. Este de preferat ca personalul desemnat cu efectuarea
formulelor contabile sa nu participle la examinarea unor
rapoarte sau situatii financiare.
d) Relatiile personale si de familie. Daca un auditor care isi exercita
profesia in mod individual sau angajat implicat in auditul unui client
este sotul clientului, copilul aflat in intretinerea acestuia sau ruda cu
acesta, independenta auditorului este afectata.
e) Onorarii si / sau onorarii conditionate. In situatia in care onorariile
successive de la un client sau de la un grup de clienti asociati au o
pondere mare in onorariile brute totale, auditorul financiar poate
devein dependent de acel client si poate genera suspiciuni in privinta
independentei. Auditorul trebuie sa ia in considerare daca acele
onorarii sunt cu mult peste limita rezonabilului astfel incat sa nu ii
afecteze independenta fata de client, cu toate ca este dificil de precizat
ce procent din onorariile unui client sau grup de clienti asociati este la
limita inacceptabila din totalul onorariilor.

Onorariile incasate in cote procentuale sau similar sunt tratate ca

onorarii conditionate, cu exceptia situatiilor cand acestea sunt fixate
de o autoritate publica sau tribunale jurisdictionale.
Serviciile profesionale nu se acorda unui client conform unui acord
prin care nu se percepe nici un onorariu decat daca acesta este
conditionat de rezultatele serviciilor respective.
Alte elemente care pot afecta independenta auditorului financiar
profesionist sunt bunurile si serviciile acceptate de catre sotii si copiii
aflati in intretinerea lor, cu exceptia celor oferite publicului larg.
De asemenea, proprietatea asupra capitalului trebuie sa apartina in
totalitate auditorilor financiari de practica publica. Daca capitalul sau
o parte a acestuia este detinut de terti sau capitalul a fost finantat de
terti, acestia pot influenta auditorii financiari in misiunea pe care o au
de realizat. Participarea altor persoane la capitalul unei societati de
audit este permisa cu conditia ca majoritatea atat a proprietatii asupra
capitalului , cat si a drepturilor la vot sa apartina numai auditorilor
financiari de practica publica.
f) Litigii in desfasurare sau in curs de desfasurare. Orice litigiu iminent
sau in desfasurare in care sunt implicate auditorii financiari de
practica publica si un client, este considerat un obstacol al
independentei auditorului. Orice intentie a clientului de a incepe
actiunea legala impotriva unui auditor financiar de practica publica
sau intentia unei actiuni judecatoresti din partea auditorului catre
client poate afecta activitatea auditorului si poate conduce in mod
automat la lipsa de disponibilitate a conducerii de a prezenta
informatii relevante auditorului financiar.
g) Asocierea pe termen lung a personalului cu experienta cu clientii de
audit. Independenta auditorului financiar profesionist de practica
publica poate fi afectata in situatia in care este utilizat acelasi personal
intr-un angajament de audit. Exista pericolul ca familiaritatea bazata
pe o lunga continuitate a activitatii sa poata afecta indeplinirea tuturor
procedurilor de audit, precum si utilizarea rationamentelor obiective
asupra raportului de audit. Pentru a preantampina efectele negative
asupra independentei si obiectivitatii in executarea serviciilor
profesionale , auditorul financiar de practica publica trebuie sa
efectueze o rotatie regulate a personalului cu experienta in timpul unui
angajament de audit. Rotatia personalului este dificila mai ales in
cadrul societatilor mici, unde exista domenii specializate de audit.
5

Masurile de siguranta si de stabilire permanenta a consultantei externe

cu auditori financiari experimentati sau din organizatiile profesionale
disponibile ( Camera Auditorilor) nu trebuie sa fie ocolite.

2. PLANIFICAREA MISIUNII DE AUDIT

Conceptul de planificare in audit
Auditorul trebuie sa planifice auditul intr-o maniera care sa asigure ca
misiunea va fi indeplinita in conditii de economicitate, eficienta, eficacitate
si la termenul convenit.
Planificarea auditului consta in construirea unei strategii generale si abordari
detaliate cu privire la natura, durata si gradul de cuprindere preconizat al
auditului.
Caracteristicile activitatii de planificare a auditului sunt:
- Rationalitatea. Procesul de planificare si rezultatele acestuia
permit auditorului evaluarea logica a indeplinirii sarcinilor, precum
si stabilirea de obiective clare.
- Anticiparea. Procesul de planificare permite dimensionarea
sarcinilot in timp, astfel incat prioritatile sa fie clar scoase in
evidenta.
- Coordonarea. Planificarea permite coordonarea atat a politicilor
de audit, de catre institutiile de audit, cu auditurile realizate efectiv,
cat si a activitatii desfasurate de alti auditori sau experti.
a)
b)
c)
d)
e)

Principalele obiective ale planificarii auditului sunt:

stabilirea modalitatilor prin care obligatiile legale ce revin auditorului
si alte prioritati de audit sunt respectate;
identificarea intinderii atributiilor si rezultatelor previzibile ale
auditorilor;
definirea modului in care vor fi obtinute si analizate probele de audit
necesare atingerii obiectivelor auditului;
identificarea resurselor ce vor fi necesare , utilizarea lor efectiva si
stabilirea bugetului de timp si a costurilor;
controlarea si supravegherea de catre conducerea entitatii auditate a
auditurilor individuale , iar de catre institutiile supreme de audit
realizarea unui control si a unei supravegheri totale ( generale).

Planificarea misiunii de audit

Misiunea de audit este definita ca o sarcina separata si identificabila, care se
finalizeaza prin emiterea de catre auditor a unui punct de vedere , declaratie
sau opinie, consemnate potrivit unor reguli intr-un raport , asupra indeplinirii
unor obiective clare si bine determinate, aferente unui grup structurat pe
actiuni, activitati, programe sau organisme, numite generic entitate
auditata.
Obiectivul misiunilor de audit consta in auditul de atestare financiara,
auditul de legalitate si/sau conformitate, auditul performantei ori combinatii
intre acestea.
Misiunea de audit include urmatoarele etape, indiferent de obiectivele sale:
1. Etapa preliminara, in care auditorul desfasoara urmatoarele actiuni:
- adunarea si evaluarea initiala a informatiilor despre entitate;
- evaluarea preliminara a sistemelor contabil si de control intern;
- definirea obiectivelor detaliate ale auditului;
- evaluarea initiala a resurselor necesare auditului si stabilirea
calendarului de lucru.
2. Etapa de planificare, care consta in realizarea urmatoarelor actiuni:
- elaborarea planului de audit;
- stabilirea legaturii cu entitatea auditata;
- intocmirea programelor de audit ca parti componente ale planului
de audit;
- aprobarea planului de audit.
3. Etapa de lucru in teren, care cuprinde urmatoarele actiuni:
- colectarea si evaluarea probelor de audit;
- redactarea unor concluzii initiale;
- revederea interimara ( provizorie);
- identificarea si aprobarea oricaror modificari necesare sa fie aduse
planului de audit.
4. Etapa raportarii, in care auditorul desfasoara urmatoarele actiuni:
- proiectarea si analiza concluziilor, opiniilor, recomandarilor;
- reanalizarea, aprobarea si publicarea rezultatelor;
- punerea de acord a resurselor folosite cu cele alocate prin planul de
audit;
- evaluarea performantei echipei de audit .
5. Etapa de post raportare, care consta in supravegherea impactului pe
care il are asupra entitatii auditate.

Aceste etape nu sunt distincte si pot fi extinse.

Un plan de audit eficace este dependent de munca desfasurata in etapa
preliminara.
In mod frecvent, majoritatea informatiilor necesare in etapa preliminara
se refera la:
a) Intelegerea entitatii auditate. Auditorul trebuie sa identifice
aspectele importante ale mediului in care entitatea isi desfasoara
activitatea, si anume:
- obiectivele entitatii auditate;
- intrarile: resurse si fonduri, cadrul legal, personalul;
- iesirile: ordinea si importanta relativa a rezultatelor comparativ cu
obiectivele entitatii; caracteristicile pietei in care opereaza
entitatea; raporturi obligatorii si neobligatorii cu alte entitati etc;
- modul de operare a entitatii auditate privind: organigrama si
responsabilitatile, sistemele cheie de management si control si
sistemele cheie financiar contabile.
b) Impactul entitatii auditate asupra auditului. Cunoasterea entitatii
auditate il determina pe auditor sa stabileasca in ce mod va fi afectat
auditul de operatiile si mediul entitatii auditate. In acest sens el
cuantifica:
- riscurile inerente asociate cu activitatile generate de mediul si
organizarea entitatii;
- riscurile inerente asociate cu tipul de entitate auditata;
- controalele efectuate de conducerea entitatii pentru a minimiza
riscurile si a maximiza eficienta acestor controale;
- factorii speciali sub influenta carora opereaza entitatea si impactul
lor potential asupra auditului.
Pentru efectuarea acestei cuantificari, auditorul realizeaza in fapt
evaluarea preliminara a sistemelor contabil si de control intern.
c) Mediul si obiectivele auditului. Auditorul ia in considerare forma,
continutul si utilizatorii raportului de audit, dupa care specifica
obiectivele auditului. Pentru auditul performantei, mai ales, este
important sa se faca acest lucru mai amanuntit, ceea ce permite
auditorului sa defineasca criteriile pe baza carora se vor stabili si
evalua probele de audit.
d) Probele de audit. Auditorul trebuie sa identifice probele de audit ce ii
sunt necesare pentru atingerea obiectivelor auditului. Pe baza valorii
dovezii, relevantei si a rezonabilitatii auditorul decide astfel:
- modul de abordare a auditului;
9

- sursele probelor de audit, procedeele si tehnicile pentru obtinerea

acestora;
- testarea probelor de audit.
e) Resursele auditului. Dupa ce auditorul a definit natura, tipul,
cantitatea, sursele, tehnicile de obtinere a probelor de audit, el poate
estima resursele necesare pentru obtinerea si analiza acestora.
f) Documentarea. Auditorul trebuie sa realizeze o documentare atenta a
rezultatelor de auditat, inclusiv a unui sumar al rezultatelor auditurilor
anterioare si impactul acestora.
g) Consultarile cu entitatea auditata. Intotdeauna, o discutie cu entitatea
auditata despre constatarile din etapa preliminara este extrem de
folositoare auditorului.
Planul de audit. Programul de audit
Planul misiunii de audit este un document cheie. In elaborarea lui este
esentiala esalonarea activitatilor in timp, urmarindu-se cuprinderea
tuturor informatiilor necesare, dar trebuie sa ramana sintetic, clar si
concis.
Avand in vedere ca nu este posibila elaborarea unui plan universal de
audit, se prezinta in continuare un continut minimal al unui plan de audit:
- cadrul legal al auditului;
- scurta descriere a activitatii, programului sau entitatii;
- motivul auditarii;
- factorii ce influenteaza auditul, inclusiv aceia care determina
materialitatea ( semnificatia sau importanta relativa) problemelor
luate in consideratie;
- aprecierea riscurilor, materialitatea si pragul de materialitate;
- obiectivele auditului;
- intinderea si modul de abordare a auditului, probele de audit ce
trebuie obtinute pentru a atinge obiectivele auditului;
- resursele necesare si la ce moment;
- estimarea unei taxe pentru audit ( daca este cazul);
- detalii privind persoanele din interiorul entitatii auditate, care
asigura legatura cu auditorul;
- programulo desfasurarii auditului si data la care proiectul de raport
va fi disponibil pentru discutarea lui preliminara;
- forma, continutul si utilizatorii raportului final.

10

Planificarea auditului este un proces dinamic. Pentru atingerea obiectivelor

auditului, in timp, este posibil sa se impuna efectuarea unor modificari
asupra planului initial, realizat in activitatea preliminara, deoarece
concluziile cheie aparute in aceasta activitate furnizeaza bazele planului de
audit.
Auditorul elaboreaza un program de audit care sa stabileasca natura, durata
si intinderea procedurilor de audit planificate, necesare pentru
implementarea planului de audit.
Programul de audit se constituie intr-un set de instructiuni adresate
membrilor echipei de audit si intr-un mijloc de control si evidenta privind
desfasurarea activitatii de audit. El cuprinde, de asemenea, obiectivele
auditului pentru fiecare domeniu si un grafic de timp pentru fiecare domeniu
de procedura de audit.
La intocmirea programului de audit se iau in considerare evaluarile riscurilor
inerente si de control si nivelul necesar de asigurare garantata de procedurile
de fond. De asemenea, auditorul ia in considerare durata efectuarii testelor
de control si a procedurilor de fond, existenta din partea entitatii si
implicarea altor auditori sau experti.
Planul general de audit
Auditorul trebuie sa elaboreze si sa documneteze un plan general de audit
prin care sa se descrie sfera de cuprindere si desfasurarea auditului.
Aspectele ce trebuie luate in considerare de catre auditor in dezvoltarea unui
plan general de audit includ:
Cunoasterea activitatii entitatii
- factorii economici generali si conditiile specifice sectorului de activitate ce
afecteaza entitatea;
- caracteristicile importante ale activitatii entitatii, activitatea sa,
performantele financiare si cerintele de raportare , inclusiv schimbarile
intervenite de la ultimul audit;
nivelul
general
de
competenta
al
conducerii;
- categoriile si tipurile de taxa specifice entitatii auditate;
- inlesniri ( amanari, scutiri, reduceri) la plata impozitelor si taxelor datorate;
- analiza continutului dosarului fiscal aflat la organele fiscale;
Intelegerea sistemului contabil si de control intern
- politicile contabile adoptate de entitate si schimbarile intervenite in
acestea;
- efectele noilor reglementari contabile sau de audit;

11

- actualizarea sistematica a obligatiilor fiscale si a modului de inregistrare in

contabilitate , ca urmare a modificarilor legislatiei fiscale;
- cunoasterea cumulativa de catre auditor a sistemelor de contabilitate si de
control intern si a accentului relativ estimat a fi pus pe testele de control si
procedurile de fond.
Riscul si pragul de semnificatie
- evaluarea estimata a riscurilor inerente si de control si identificarea
domeniilor semnificative de audit;
- stabilirea nivelurilor pragului de semnificatie pentru scopurile auditului;
- posibilitatea existentei unor informatii eronate semnificative, incluzand
experienta pierderilor anterioare sau a unor fraude;
- identificarea domeniilor complexe de contabilitate, inclusiv a celor care
implica estimari contabile.
Natura , durata si intinderea procedurilor
- schimbarile posibile privind importanta domeniilor specifice de audit:
- efectul tehnologiei informationale asupra auditului;
- activitatea interna de audit si efectul sau estimat asupra procedurilor de
audit extern;
- stabilirea unor proceduri de audit intern pentru urmarirea ansamblului
obligatiilor fiscale ale entitatii.
Coordonarea, indrumarea supervizarea si revizuirea
- implicarea altor auditori in auditul componentelor, de exemplu, al filialelor,
sucursalelor si diviziunilor;
- implicarea expertilor;
- cerintele de personal.
Alte aspecte
- posibilitarea ca prezumtia de continuitate a activitatii sa fie pusa in
discutie;
- conditii ce solicita o atentie speciala, cum ar fi existenta partilor afiliate;
- termenii angajamentului si alte posibilitati statutare;
- natura si momentul efectuarii rapoartelor sau altor comunicari cu entitatea ,
care se estimeaza in timpul angajamentului.
Auditorii trebuie sa elaboreze si sa documenteze programe de audit pe
domenii de activitate ( fiscal, financiar contabil, achizitii, creante, mediu ,
etc.), care sa stabileasca natura , durata si intinderea procedurilor de audit
planificate, cerute pentru implementarea planului general de audit.
Planul general de audit si programele de audit pe domenii de activitate
trebuie revizuite ori de cate ori este necesar in timpul derularii auditului.

12

Pragul de semnificatie in planificarea si desfasurarea unui audit ISA

320
1) Ce presupune
- Determinarea pragului de semnificatie la nivelul situatiilor
financiare in etapa de planificare;
- Determinarea pragurilor de semnificatie functionale;
- Revizuirea, daca este cazul, a pragului de semnificatie in timpul
desfasurarii auditului sau la finalizarea misiunii.
2) Care este obiectivul?
- de a utiliza pragul de semnificatie in planificarea si realizarea
auditului
3) Cand sunt considerate denaturarile , inclusiv
omisiunile,
semnificative
in
situatiile
de
raportare?
- daca s-ar putea astepta ca ele, in mod individual sau
agregat sa influenteze deciziile economice ale
utilizatorilor obisnuiti, nu specifici, luate pe baza
acestor situatii de raportare
4) Care sunt premizele, cu privire la utilizatorii
obisnuiti, nu specifici, ai situatiilor de raportare,
de la care pleaca auditorul la utilizarea pragului
de semnificati?
- ca au o intelegere rezonabila a afacerii, a activitatilor
economice si a contabilitatii;
- ca au bunavointa de a studia informatiile din situatiile financiare cu
o diligenta rezonabila;
- ca inteleg si accepta faptul ca situatiile financiare sunt intocmite,
prezentate si auditate la nivelul pragului de semnificatie;
- ca recunosc incertitudinile inerente induse de estimari,
rationamente profesionale si luarea in considerare a evenimentelor
viitoare
5) Cand si unde se utilizeaza pragul de semnificatie?

13

- la planificarea auditului
- la realizarea auditului
- in evaluarea efectelor denaturarilor identificate si al
denaturarilor necorectate daca este cazul ( ISA 330)
- in formarea opiniei din raportul de audit ( ISA 330)
6) Cine afecteaza judecatile cu privire la pragul de
semnificatie?
- marimea denaturarii
- natura denaturarii
- o combinatie a marimii si naturii denaturarii
7) Ce reprezinta pragul de semnificatie functional si la ce se poate
referi?
- suma sau sumele stabilite de auditor la un nivel mai scazut decat
pragul de semnificatie la nivelul situatiilor financiare ca intreg,
pentru a reduce la un nivel rezonabil de scazut probabilitatea ca
denaturarile necorectate sau nedetectate agregate sa depaseasca
pragul de semnificatie pentru situatiile financiare ca intreg
- se poate referi si la suma sau sumele stabilite de auditor la un nivel
mai scazut decat pragul de semnificatie, pentru anumite clase de
tranzactii, solduri de conturi si prezentari.
8) Cum poate fi utilizat pragul de semnificatie in planificare?
- la stabilirea strategiei generale de audit ( pragul de semnificatie la
nivelul situatiilor financiare)
- la fundamentarea rationamentului cu privire la marimea
denaturarilor considerate semnificative cu rol in: selectarea si
aplicarea procedurilor de evaluare a riscurilor, identificarea si
evaluarea riscurilor de denaturare semnificativa, selectarea si
planificarea procedurilor de audit suplimentare ( pragul de
semnificatie functional)
9) Cum se determina pragul de semnificatie?
- pe baza rationamentului profesional
a) la nivelul situatiilor financiare luate ca intreg
- prin aplicarea unui procent asupra unui reper: active, datorii, capital
propriu, venituri, cheltuieli, profit ( profit inainte de impozitare sau profit
inainte de impozitare din activitati continue) , active nete, drepturi de
creanta in functie de circumstante
14

- reperele pot proveni fie din situatiile financiare precedente sau bugetate
ajustate daca este cazul ( o achizitie, fuziune, divizare, schimbarea unor
conditii, etc), fie din situatii financiare preliminare
b) pentru anumite clase de tranzactii, solduri de conturi sau prezentari
care pot influenta decizia utilizatorilor situatiilor financiare in anumite
circumstante
- tranzactii cu parti afiliate , remunerarea conducerii si celor insarcinati
cu guvernanta
- prezentari cheie domeniului de activitate
- rezultate privind o entitate recent achizitionata
10)Cum se determina pragul de semnificatie functional?
- prin aplicarea unor procente asupra unor tranzactii , clase de conturi sau
prezentari
11) Cand se modifica ( revizuieste) pragul de semnificatie?
- modificari ale circumstantelor initiale
- apar noi informatii care efecteaza decizia initiala
- apar schimbari in intelegerea auditului
- situatiile financiare finale sunt semnificativ diferite fata de cele
previzionate.
12) Ce contine documentatia de audit privind pragul de semnificatie?
- calculul pragului de semnificatie la nivelul situatiilor financiare luate ca
intreg
- pragul sau pragurile de semnificatie pentru anumite clase de tranzactii ,
solduri de conturi sau prezentari
- pragurile de semnificatie functionale
- reviziile si modificarile intervenite

ANALIZA RISCURILOR IN PRAGUL DE SEMNIFICATIE

LISTA DE VERIFICARE A RISCULUI INERENT GENERAL

15

16