Calea ngust i anevoias

mpotriva luptei si a nevointei launtrice se pun ntotdeauna piedici si greutati din afara. Voi nu sunteti
din lume", spune Domnul, Eu v-am ales, v-am desprins din ea; din acest motiv lumea va uraste [...]. n
lume veti suferi". Si, cu siguranta, multe sunt suferintele dreptilor". Oricine ar fi, puternic sau
neputincios, daca va ncepe sa mplineasca voia lui Dumnezeu, din inima curata, fara a cauta sa placa
oamenilor, ci tintind numai spre slava lui Dumnezeu, imediat vor aparea dusmaniri, nevoi si necazuri. De
aceea, toti sfintii, si cu deosebire Isaac Sirul, considera suferintele ca semne deosebite ale virtutii si ale
tuturor faptelor sufletesti cu adevarat bune. Astfel nct, daca faci un bine adevarat, te asteapta cu
siguranta suferinta. Dar vrajmasul nu doarme. El ne ngreuneaza starea launtrica, dar ne apasa si din
afara si ne mpresoara cu piedici. Si, pe deasupra, spun sfintii, se strecoara si nauntrul nostru, ba cu
naluciri si vedenii, ba ne strabate ca o sageata, napustindu-se cu fel de fel de gnduri nfricosatoare, ba
ne arde ca un foc.
Astfel, imediat ce paseste cineva pe calea cea dreapta, din toate partile l asteapta dusmani, si dinauntru
si din afara, vazuti, si nevazuti. Este ca un miel printre lupi. Asa i se si spune la nceput: Multe sunt
necazurile dreptilor" (Ps. 33,18), prin multe suferinte va trebui sa intram n mparatia lui Dumnezeu"
(Fapt. 14,22). Vor fi suferinte, caci spre aceasta suntem pusi (I Tes. 3,3); intrati prin poarta cea strmta"
(Mt. 7, 13). Citeste si: Mt. 6, 24; Ioan 15, 20; I Petru 4, 12-13; Sir. 2,1; Mt. 5,10; Iac. 1,12; II Cor. 4,8-17; I
Petru 4,1; Apoc. 7,14; Mt. 7,13-17 si altele. Cu totii ne aflam n ntuneric si n umbra mortii, n minile
dusmanilor celor rai si vicleni: scaparea nu poate fi usoara.

Chiar si cei ce cauta libertatea exterioara, cta osteneala si sudoare trebuie sa jertfeasca! Cu att mai
mult aici, cte mpiedicari si nfrngeri, cte temeri si nfricosari! Va ntreba, poate, careva: Dar ce face
Dumnezeu?". El este Cel ce i ntocmeste aceluia, parca nadins, o astfel de cale plina de suferinte, ba
pentru a-l deprinde cu suferintele Sale, ba pentru a-l ascunde de el nsusi, cnd se afla n aceasta
nefericita stare. Nu poate Domnul sa-Si exprime mai bine dragostea fata de cei care-L cauta, spune
Sfntul Isaac Sirul, dect supunndu-i la suferinte. De aceea, ele sunt chiar indiciul nendoielnic al
binevoirii lui Dumnezeu, semnul ca El Si-a plecat ochii, alegndu-l pe acela care ncepe sa sufere pentru
adevar, pentru numele Sau. Omul acela trece parca la curatat, ca aurul n creuzet. Cei straini de
suferinte, cei carora totul le merge din plin, sunt preacurvari, dupa cuvntul Apostolului. Osteneala,
lacrimile, suferintele sunt cea mai buna curatare, sunt ca batutul cu maiul pentru rufarie.

De aceea, Apostolul ia la rnd pe dreptii de la nceputul lumii si pna acum si i vede pe toti, pna la unul,
suferind, patimind, n osteneli. Patriarhii au suferit; proorocii au suferit; Domnul, ncepatorul nevointei,
a suferit cel mai mult dintre toti; apostolii, de asemeni; apoi, mucenicii, ascetii si toti sfintii, asa cum
vede Ioan Teologul n Apocalipsa: Acestia *...+ de unde au venit? *...+ din strmtorarea cea mare" (7,13-

14); ei sunt cei care, dupa cum se spune acolo, nu si-au crutat sufletele. De aceea, cel ce ncepe sa
lucreze pentru Domnul trebuie sa-si pregateasca sufletul pentru ncercari. Nici pace, nici ndulciri, nici
nlesniri sa nu astepti, ci osteneala, batjocuri si privatiuni, chiar cauta-le! Trebuie sa stii cu tarie ca cel ce
dobndeste virtuti, dar fara osteneala, cel ce sta n nevointe, dar cu nlesniri, fara strmtorari dureroase,
acela se afla n amagire. Ceva nu-i acolo n regula. Nu poti avea pace printre oameni daca rami n
dreptate. Duhul lumii este un uliu mncator de carne: imediat se napusteste. De aceea, trebuie sa fii
pregatit la orice ...

Sfintii Parinti exprima aceasta pregatire simplu si n putine cuvinte: du-te ca la moarte si pune-ti n inima
legamntul ca esti osndit la moarte, moarte care ti se pregateste n fiece clipa, fara sa stii de unde si
cum. Numai acela va rezista neclintit, se spune, care va merge cu un asemenea legamnt pe calea
adevaratei vieti crestine. Caci imediat ce va muri cu simtirea sau cu legamntul inimii, atunci orice va
ntlni va fi mai slab dect ceea ce se astepta, adica mai slab dect moartea. Pentru aceasta, ei aduc
pilda Mntuitorului despre mparatul care si face socoteala oastei nainte de razboi, sau cea despre
gospodarul care ncepe sa-si zideasca o casa. Evalueaza-ti supararile pe care le astepti si mori cu gndul
si cu simtirea, pentru ca numai moartea va aduce linistea necesara, asteptata pe calea lui Hristos. Nu
poate fi ucenicul Meu cel [...] ce nu-si uraste sufletul sau", spune Domnul. Sa fii pregatit ca pentru
moarte; Sfntul Isaac Sirul explica cu precadere acest lucru si l repeta adesea: Orice ai ntlni, spune el,
spune-ti ca ai murit si te vei usura; pacea si traiul tihnit sunt cele mai nesuferite lui Dumnezeu".

Toate acestea le sunt de trebuinta nu numai celor ce s-au rupt de lume; cei ce traiesc n lume au si mai
mare nevoie de o astfel de stare. Pe toate acestea le ntmpina adevaratii rvnitori ai evlaviei; celor falsi
le este usor. La acest legamnt facut cu inima trebuie sa mai adaugi o fierbinte si neclintita nadajduire n
Dumnezeu Atottiitorul, trebuie sa ti pastrezi credinta ca, n pofida ntunecimii drumului, tu esti al lui
Dumnezeu, nu esti respins, nu esti dispretuit, ci esti vegheat de El; credinta ca El este cu tine, ca El te
tine, n timp ce esti sfsiat din toate partile. nchipuieste-ti ca esti tinut de mna lui Dumnezeu, ca o
basma murdarita, care este scuturata ca sa se curete. Pastreaza credinta ca, orice ispita ar veni,
dinauntru sau din afara, ai puterea sa o depasesti, pentru ca Domnul nu te va lasa n ispita mai mult
dect poti sa rezisti. El ne calauzeste si ne formeaza cu adnca ntelepciune. Tine minte, de asemeni, ca
ajutorul Sau este aproape, ca va aparea imediat ce l vei chema si ca numai cu un asemenea ajutor vei
putea depasi ispita, fara sa cazi; de aceea, sa stii ca orice depasire a ispitelor i-o datorezi Lui. ncercarile
care au fost depasite fara a-L chema pe Dumnezeu si nepuse pe seama Lui, nu-I sunt placute si ramn
neroditoare, pentru ca, ntotdeauna, lasa n urma ngmfare si parere de sine.

Nu trebuie nsa nici sa ne aruncam cu capul nainte n napaste: mndra ncredere n sine este neplacuta
Domnului si este ntotdeauna pedepsita. Fii gata de orice, chiar si de moarte, dar asteapta totul cu
fierbinte nadajduire n Dumnezeu si predndu-te Lui. Nu are dect sa te duca unde si cum binevoieste.
Nu te mpotrivi, nu dori ba una, ba alta, nici nlesniri, nici suferinte. Sa te duca El; mergi cu fata

descoperita, asteptnd numai necazuri, nadajduind n Dumnezeu si predndu-te Lui. Fara o asemenea
stare nu vei face un pas pe calea adevarata. Toti cei ce se ntorc fac aceasta pentru ca sunt nepregatiti
pentru lupta si nevointa, sau din pricina ncrederii n fortele proprii. Propriul foc interior te poate ajuta,
nsa nu pentru mult timp. El se raceste de la sine, si omul ramne fara nimic.

Sfntul Teofan Zvortul

--------------------------------------------------------------------------------

Alte articole: