Notiuni despre norma de drept

Din punct de vedere al structurii, norma juridica este alcatuita din urmatoarele
elemente:
a. ipoteza normei
b. dispozitia normei
c. - sanctiunea normei
a. Ipoteza normei de drept descrie imprejurarile in care intra in actiune dispozitia sau
sanctiunea normei. In ipoteza ca element al normei juridice poate fi definita calitatea
subiectului (cetatean, parinte, copil, sot, sotie, lucrator comercial, etc.) sau poate fi
caracterizat subiectul in mod generic (persoana fizica, persoana juridica).
Ipoteza strict determinata stabileste exact conditiile in care se aplica dispozitia (ex.
"Functionarii publici au obligatia ca, in exercitarea atributiilor de serviciu, sa se abtina de
la exprimarea sau manifestarea convingerilor lor politice" - art.41 din Legea nr.188/1999
privind statutul functionarilor publici).
Ipoteza este relativ determinata, atunci cand imprejurarile de aplicare a dispozitiei nu
sunt detaliat formulate.
b. Dispozitia normei prevede prescriptia de conduita si alcatuieste miezul normei
juridice.In dispozitie sunt cuprinse drepturile si obligatiile subiectelor participante la
raporturile sociale, conduita acestora. De aceea se afirma ca dispozitia normei de drept
formeaza continutul acesteia.
In functie de caracterul conduitei prescrise, dispozitiile normelor juridice sunt de doua
feluri, si anume:
-dispozitii imperative (subiectelor li se impune o anumita conduita de la care acestea nu
se pot abate)
-dispozitii permisive (subiectele au posibilitatea de a opta pentru o anumita conduita).
La randul lor, dispozitiile imperative se subdivid in :
-dispozitii onerative
-dispozitii prohibitive.
Dispozitia onerativa impune subiectului sa realizeze anumita actiune (ex. obligatia
comerciantului de a solicita inmatricularea in Registrul Comertului).
Dispozitia prohibitiva prevede obligatia subiectului de a se abtine de la savarsirea
unei anumite fapte (ex. obligatia de a nu conduce autoturismul fara permis de
conducere).
In functie de modul in care este precizata conduita partilor, dispozitiile pot fi strict
determinate si relativ determinate.
Dispozitia este strict determinata, atunci cand se stabilesc categoric, fara nici o
posibilitate de abatere, drepturile si obligatiile subiectelor vizate.
Dispozitia este relativ determinata, atunci cand se prevad variante sau limite ale
conduitei subiectelor.

c.- Sanctiunea este al treilea element structural al normei juridice.

Ea exprima urmarile care sunt prescrise subiectului de drept in conditiile nerespectarii
dispozitiei sau ipotezei.Sanctiunea juridica, apare ca un complex de urmari nefavorabile
= obligarea la dezdaunare, lipsirea unor acte de efectele urmarite, confiscarea unor
bunuri, amenzi, lipsirea de libertate = urmari care sunt expresia autoapararii sociale fata
de comportamentul deviant al membrilor sai.
Aceste urmari sunt prevazute in partea finala a normei juridice, denumita =
sanctiunea.Acest element are rolul de a crea o stare de frica in constiinta agentilor
sociali dispusi sa nesocoteasca comandamentul normei.
Fixarea sanctiunilor in chiar continutul normei juridice are rolul de a asigura legalitatea
tragerii la raspundere.
Dupa ramura drept in care intervin sanctiunile pot fi civile, administrative, disciplinare,
penale.
La randul aceste categorii de sanctiuni se subdivid dupa gravitatea lor, astfel:
In cadrul sanctiunilor penale deosebim;
- privatiunea de libertate;
- executarea pedepsei la locul de munca;
- amenda penala;
- confiscarea averii;
- interdictia de a ocupa o anumita functie;
- interdictia de a se afla intr-o anumita localitate;
Sanctiunile administrative se aplica in cadrul contraventiilor si sunt variate. Sanctiune
principala este amenda administrativa. Afara de aceasta se mai aplica avertisment.
Sanctiunile disciplinare sunt prevazute pentru abaterile de la disciplina muncii si in
general de la regulile de organizare interna - observatia, mustrarea, avertismentul,
retrogradarea din functie, desfacerea contractului de munca..
Sanctiunile normelor juridice pot fi clasificate dupa mai multe criterii. Astfel, dupa
criteriul ramurii de drept in care intervin, sanctiunile pot fi civile, administrative,
financiare, penale.
O alta clasificare a sanctiunilor se poate face dupa scopul acestora. Din acest punct
de vedere, se poate vorbi de sanctiuni de anulare (urmaresc anularea actului juridic
ilicit), sanctiuni reparatorii (vizeaza repararea prejudiciului produs) si sanctiuni expiratorii
(prevad aplicarea unor masuri de constrangere, in vederea ispasirii vinovatiei pentru
fapta antisociala savarsita, si prevenirii unor noi incalcari).
Dupa gradul de determinare, sanctiunile pot fi grupate astfel: sanctiuni absolut
determinate (cand sanctiunea e precis stabilita si nu poate fi modificata - micsorata sau
marita - de organul de aplicare) si sanctiuni relativ determinate (sanctiunea concreta se
stabileste dintr-un cadru mai larg, in limitele unui minim si maxim).
Dupa cum sunt prevazute una sau mai multe urmari nefavorabile sanctiunile se
impart in: unice si multiple. Sanctiunile unice prevad o singura consecinta nefavorabila,
o singura masura de constrangere.
Sanctiunile multiple contin doua sau mai multe urmari nefavorabile si se impart la
randul lor, in doua categorii: alternative, cand organul de aplicare poate sa aleaga intre
doua sau mai multe sanctiuni si cumulative, cand se aplica concomitent doua sau mai
multe sanctiuni.