Dreptul financiar este o ramura apartinnd eminamente dreptului public, acea ramura care

are n centrul reglementarii sale finantele publice si care se ocupa de reglementarea primara si
secundara a tuturor aspectelor care tin de administrarea banului public si evidenta patrimoniului
statului si institutiilor publice.
Avnd n vedere ca nici un organism statal nu poate functiona fara resursele financiare necesare
perpetuarii si dezvoltarii sale, putem afirma ca dreptul financiar se numara printre cele mai
importante ramuri ale dreptului public.
Distinctia ntre dreptul financiar si alte ramuri importante ale dreptului public este caracterul
eminamente practic si implicatiile sociale imediate deosebit de grave care pot aparea n cazul
existentei unor disfunctii ale sistemului reglementat de normele juridice financiare. Astfel, daca
discutiile asupra regimului juridic al administratiei de stat, a contenciosului administrativ ori
asupra regimului constitutional etc. pot avea caracter ideologic si se pot prelungi n dezbateri
nesfrsite fara a produce prejudicii imediate, raporturile juridice reglementate de normele
dreptului financiar nu pot fi relative sau neclare, ntruct consecintele produse sunt imediate si,
adeseori, foarte grave, putnd provoca dezechilibre economice, sociale si politice majore.
Dreptul financiar poate fi definit ca fiind format din totalitatea actelor normative care
reglementeaz relaiile de constituire, repartizare i utilizare a fondurilor bneti ale statului i
ale instituiilor publice, destinate satisfacerii sarcinilor social-economice ale societii.Prin
intermediul finanelor publice se asigur constituirea, repartizarea i utilizarea eficient a banului
public pentru sporirea produciei de mrfuri, dezvoltarea forelor de producie, dezvoltarea
nvamntului i culturii, ocrotirea sntii, etc.

DELIMITAREA DREPTULUI FINANCIAR DE ALTE RAMURI

DE DREPT
Prima ncercare de stabilire a ramificrilor dreptului i aparine jurisconsultului Ulpian din statul antic
roman, care a conceput i a introdus diviziunea dreptului n drept public i drept privat. Aceast
diviziune a dreptului a fost preluat de dreptul contemporan, care stabilete drept ramuri ale dreptului
public: dreptul constituional, dreptul administrativ, dreptul financiar, iar ca ramuri ale dreptului privat:
dreptul civil, comercial etc. Dreptul financiar este o ramur de drept independent, iar apartenenea sa
la categoria dreptului public este condiionat de specificul componenetelor structurale ale finanelor
publice, de a fi afectate necesitilor comune i nu particulare. Despre aceasta vorbete nsi
denumirea sa, ntnit uneori i ca dreptul finanelor publice, ca o expresie a necesitilor de constituire
i ntrebuinare a fondurilor bneti destinate ntreinerii i activitii organelor de stat, instituiilor i
serviciilor publice.
n cadrul dreptului pozitiv, rolul dreptului financiar este apreciat diferit n diferite state. Astfel, spre
exemplu n literatura juridic francez s-a exprimat opinia c reglementarea financiar este a patra
ramur a dreptului public, alturat dreptului constituional, administrativ i dreptului internaional
public. Datorit interferenei sale cu dreptul administrativ, n ansamblul ramurilor dreptului pozitiv,
dreptul financiar se situeaz dup acesta, dar are legturi strnse i cu dreptul constituional.
Legtura cu dreptul constituional este determinat de importana dreptului constituional n oricare
sisteme de drept de a fi o ramur funadamental, precum i datorit staturii constituionale a unor
concepte de baz pentru domeniul finaelor publice. Astfel, alturi de principiile de organizare statal,
drepturile i ndatoririle cetenilor, autoritile publice, dreptul constituional reglementeaz conceptul
bugetului public naional, competena Parlamentului de a aproba bugetele anuale de stat, precum i
obligaia cetenilor de a contribui la acoperirea cheltuielilor publice prin intermediul impozitelor i
taxelor etc.
Cu dreptul administrativ, dreptul financiar este n strns legtur datorit faptului c dreptul

administrativ, cuprinznd norme referitoare la organizarea i funcionarea tuturor organelor puterii

executive, include i norme privind conducerea, organizarea i funcionarea organelor financiare de stat,
care fac parte din administraia finanelor publice. Reglementarea bugetului public de stat i a bugetelor
locale, a veniturilor i cheltuielilor bugetare, a creditului public, controlului financiar, precum i nsi
categorisirea impozitelor i taxelor n impotite i taxe generale de stat i locale, argumenteaz specificul
de reglementare administrativ-financiar. Mai mult ca att, uneori dispoziiile speciale de drept financiar
se completeaz cu dispoziii generale din dreptul administrativ. Spre ex., reglementarea special a
cotraveniilor din domeniul fiscal, se completeaz cu dispoziiile generale de drept administrativ
referitoare la procedura stabilirii i sancionrii contraveniilor administrative. Sau, interferena
complex este vizibil n contextul finaelor locale i bugetelor unitilor administrativ-teritoriale, mai
ales n ceea ce privete procedura ntocmirii i aprobrii bugetelor locale.
De dreptul internaional public, dreptul financiar este legat datorit existenei mai multor acorduri
internaionale, determinate de necesiti i interese financiare, cum snt conveniile de mprumuturi
externe, cele pentru evitarea dublei impuneri a veniturilor, cele de stabilire a unor taxe vamale. Sub
aspecte generale, aceste convenii dovedesc existena unor raporturi financiare ntre state, raporturi
care snt considerate obiect al unei subramuri denumite drept financiar internaional, ori drept fiscal
internaional.
n condiiile dezvoltrii dreptului comunitar, ca ansamblu de norme convenionale interstatale privind
nfiinarea i activitatea comunitilor europene, s-a afirmat existena dreptului financiar comunitar,
cuprinznd conceptele i normele referitoare la bugetele anuale ale comunitilor europene, la impozite,
taxe i politica fiscal comunitar, circulaia i politica monetar, controlul financiar comunitar etc.
Legtura este i mai accentuat n contextul tendinei de incadrare european i obiectivului de
armonizare a prevederilor legislaiilor financiare naionale.

Dreptul reprezinta un ansamblu de norme juridice constituite untr-un sistem unitar intr-o
societate data.
Orice omunitate umana , inca din epoca gentilica, a simtit nevoia unei organizari, a unei
discipline fara de care convietuirea ar fi fost imposibila. S-au format anumite reguli, norme,
obiceiuri, a caror respectare era necesara colectivitatii respective si care, la inceput, era
asigurata de seful familiei, apoi in ginta, in trib de seful de ginta, trib, direct sau impreuna cu
sfatul batrinilor, pentru caapoi sa se creeze un organism special chemat sa aplice si sa asigure
respectarea acestor norme. Acest organism intruchipa puterea publica si era constituit ca ceva
distinct de colectivitatea respectiva , care s-a chemat pe rind cetate civitas,polis, apoi
republica sau imperiu, cu timpul capatind denumirea de stat.
Evolutia societatii umane a confirmat dictonul latin - ``ubi societas ibi ius`` (unde este
societate este si drept).
Teoria dreptului cunoaste distinctia dintre doua mari diviziuni ale acestuia :drept public
si drept privat. Deosebirea dintre dreptul public si dreptul privat se gaseste formulata si in
dreptul roman, intre altii de juristconsultul Ulpian.
Caracterul distinct si unitar , trasaturile specifice ale relatiilor sociale dintr-un anumit
domeniu sau sector de activitate fac neceare si posibil ca ele sa fie reglementate de o categorie
aparte de norme.
Astfel , relatiile sociale din domeniul finantelor publice sunt reglementate de normele
dreptului financiar.

Faptul ca scopul urmarit de dispozitiile legale care reglementeaza relatiilr financiare este
acela de a satisface nevoile statului, in primul rind, si nu ale particularilor, face ca dreptul
financiar sa fie incadrat in diviziunea dreptului public.
Dreptul financiar poate fi definit ca ansamblul unitar de norme juridice care
reglemneteaza relatiile financiare , ca relatii sociale , in forma economica, de formare,
administrare, intrebuintare si control al resurselor financiare publice, apartinind statului,
colectivitatilor locale si institutiilor publice ale acestora.
Reglementarea juridica avinddrept obiect relatiile financiare a fost denumita in
literatura de specialitate in mai multe modalitati. Astfel, prof. I.Gliga, utilizeaza doua denumiri :
dreptul finantelor publice si drept financiar public, aratind ca prima formula concorda cu titlul
Legii finantelor publice, iar cea de-a doua exprima faptul ca este vorba de ansamblul normelor
juridice privind nu orice acte sau operatiuni financiare, ci numai acele de domeniul finantelor
publice. In acest sens, este decisiv atributul ``public`` cuprins in intitularea ``dreptului financiar
public``.
Prof. D.D. Saguna foloseste denumire de ``drept financiar si fiscal``, iar prof. I. Condor pe
aceea de ``drept fiscal si financiar``.
In ceea ce ne priveste, apreciem ca denumirea de ``drept financiar`` este acoperitoare,
aceasta fiind, de altfel si cea mai raspindita in ultimile decenii.
Dreptul financiar, ca ramura a sistemului dreptului, ca ramura a sistemului dreptului,
grupeaza toate normele juridice care reglementeaza relatiile financiare si are, la randul sau, mai
multe subramuri.
Astfel, normele juridice care privesc bugetul public si procedura elaborarii, adoptarii,
executarii si incheierii executarii bugetului pot fi grupate in subramura dreptului bugetar.
De asemenea, dreptul fiscal reprezinta o subramura a dreptului financiar care
inmanuncheaza normele juridice privind impozitele , taxele si celelalte venituri ale bugetului
public, precum si cele referitoare la procedura fiscala.
Dreptul financiar cuprinde norme juridice care reglementeaza si alte componente ale
relatiilor financiare , distincte de cele incluse in subramurile mai sus citate.
In cuprinsul dreptului financiar identificam norme juridice relative la constituirea
fondurilor si contributiilor cuvenite bugetului public, la reglementarea heltuielilor bugetare, la
relatiile dintre stat si autoritatile colectivitatilor locale, pe de o parte si persoane fizice sau
juridice, pe de alta, relatiile care deriva din aplicarea acestor norme la datoria publica, controlul
financiar s.a.
Drptul fianciar, spre deosebire de cel fiscal, nu se limiteaza numai la normele juridice
referitoare la impozite, taxe, contributii, ci cuprinde si normele in conformitate cu care statul isi
asigura sub oice forma resursele financiare.