Sunteți pe pagina 1din 77

CUPRINS

PARTEA GENERALA

Capitolul I
Notiunea, metoda §i sistemul dreptului familiei………………………….. 11
§ 1. Notiunea dreptului familiei ………………………………………………… 11
§ 2. Metoda dreptului familiei…………………………………………………… 15
§ 3. Sistemul dreptului familiei…………………………………………………. 18
§ 4. Corelatia dreptului familiei cu alte ramuri de drept………………. 24
4.1. Dreptul familiei si dreptul civil……………………………………….. 24
4.2. Dreptul familiei si dreptul de procedure civi la…………………… 26
4.3. Dreptul familiei si dreptul administrativ……………………………. 27
4.4. Dreptul familiei si dreptul penal……………………………………… 27
4.5. Dreptul familiei si dreptul procesual penal………………………… 28
4.6. Dreptului familiei si dreptul protectiei sociale…………………….. 29

Capitolul II
Raportul juridic de drept familial………………………………………………. 32
§ 1. Notiunea, caracteristicile si structura raportului juridic de drept
familial……………………………………………………………………………………. 32
§ 2. Subiectele dreptului familiei………………………………………………. 35
§ 3. Continutul raportului juridic de drept al familiei…………………… 38
§ 4. Obiectul raportului juridic de drept al familiei……………………… 42

Capitolul III
Principiile dreptului familiei……………………………………………………… 46
§ 1. Privire generala asupra principiilor dreptului familiei……………. 46
§ 2. Principiul ocrotirii familiei din partea statului………………………. 48
§ 3. Principiul monogamiei……………………………………………………….. 57
§ 4. Principiul liberului consimtamint la casatorie……………………….. 61
§ 5. Principiul egalitatii in relatiile familiale………………………………… 66
§ 6. Principiul prioritatii educatiei copilului in familie………………….. 70
§ 7. Principiul de sprjin moral reciproc si fidelitate conjugala………. 73
§ 8. Principiul grijii pentru intretinerea, educatia si apararea drepturilor si intereselor
membrilor minori si ale celor
inapti de munca ai familiei……………………………………………………….. 76
§ 9. Principiul liberului acces la apararea, pe cale judecatoreasca,
a drepturilor si intereselor legitime ale membrilor familiei…………. 79

i
Capitolul IV
Izvoarele de drept §i evolutia dreptului familiei…………………………. 82
§ 1. Izvoarele dreptului familiei………………………………………………… 82
§ 2. Evolutia dreptului familiei………………………………………………….. 88
2.1. Legitatile dezvoltarii istorice a dreptului familiei…………………. 88
2. 2. Primele inceputuri……………………………………………………… 90
2.3. Dreptul in perioada medievala si moderna………………………… 94
2.4. Perioada sovietica…………………………………………………….. 104
2.5. Perioada dedupa 1990……………………………………………….. 108

Capitolul V
Caracteristica generala a notiunii de familie…………………………….. Ill
§ 1. Notiunea si definitia familiei……………………………………………… Ill
§ 2. Functiile familiei……………………………………………………………… 114
§ 3. Evolutia structurilor de tip familial……………………………………. 124
3.1. De la promiscuitate la familia moderna…………………………… 124
3.2. Tendinte si mutatii in familia moderna……………………………. 127
3.3. Experimente neofamiliale si “simulacre” ale familiei actualel36
3.4. Schimbari si tendinte in structura si functiile familiei in tara noastra 141

PARTEA SPECIALA

Capitolul VI.
Casatoria……………………………………………………………………………… 147
§ 1. Conditiile si modalitatea de incheiere a casatoriei*…………….. 147
1.1. Definitia casatoriei…………………………………………………….. 147
1.2. Natura juridica a casatoriei………………………………………….. 148
1.3. Caracterele casatoriei………………………………………………… 150
§ 2. Incheierea casatoriei……………………………………………………….. 151
2.1. Conditiile de fond ale casatoriei……………………………………. 152
2.2. Lipsa impedimentelor la casatorie…………………………………. 156
2.3. Conditiile de forma ale casatoriei………………………………….. 161
2.4. Procedura incheierii casatoriei……………………………………… 164
2.5. Cazuri neordinare de Tnregistrare a casatoriei…………………. 166
§ 3. Drepturile si obligatiile personale ale sotilor……………………… 167
3.1. Consideratii genereale………………………………………………… 167
3.2. Obligatiile personale reciproce dintre soti………………………… 170
3.3. Efectele casatoriei cu privire la capacitatea de exercitiu…….. 172
§ 4. Regimul legal al bunurilor sotilor……………………………………… 172
4.1. Notiunea regimului legal al bunurilor……………………………… 172
4.2. Proprietatea in devalmasie a sotilor……………………………….. 174
4.3. Dreptul sotilor de a poseda, folosi si dispune de bunurile comune 179
4.4. Proprietatea personala a sotilor…………………………………….. 181
4.5. Recunoasterea bunurilor personale ale sotilor proprietate in devalmasie a acestora 185
4.6. Urmarirea bunurilor sotilor………………………………………….. 186
4.7. Impartirea proprietatii in devalmasie a sotilor…………………… 187
4.8. Determinarea cotelor-parti in proprietatea in devalmasie a sotilor 189
§ 5. Regimul contractual al bunurilor sotilor…………………………….. 190
5.1. Notiunea de contract matrimonial…………………………………. 190
5.2. incheierea contractului matrimonial……………………………….. 191
5.3. Forma contractului matrimonial……………………………………. 192
5.4. Continutul contractului matrimonial……………………………….. 193
5.5. Modificarea si rezilierea contractului matrimonial……………… 199
5.6. Garantarea drepturilor creditorilor la incheierea, modificarea si rezilierea contractului
matrimonial 200
5.7. Incetarea §i declararea nulitatii contractului matrimonial……. 200
§ 6. incetarea casatoriei…………………………………………………………. 201
6.1. Temeiurile incetarii casatoriei………………………………………. 201
6.2. Modalitatea de desfacere a casatoriei……………………………. 203
6.3. Desfacerea casatoriei la oficiul de stare civila…………………. 204
6.4. Desfacerea casatoriei de catre instantajudecatoreasca……… 205
6.5. Efectele desfacerii casatoriei………………………………………. 208
6.6. Momentul incetarii casatoriei……………………………………….. 210
§ 7. Declararea nulitatii casatoriei……………………………………………. 211
7.1. Definitia si clasificarea nulitatii casatoriei……………………….. 211
7.2. Declararea nulitatii casatoriei………………………………………. 212
7.3. Imrejurarile careinlatura nulitatea casatoriei……………………. 214
7.4. Consecintele de declarare a nulitatii casatoriei…………………. 216

Capitolul VII
Relatiile juridice dintre parinti §i copii…………………………………. …218
§ 1. Atestarea provenientei copilului……………………………………….. 218
1.1. Definitia si felurile rudeniei………………………………………….. 218
1.2. Stabilirea provenientei copilului……………………………………. 221
§ 2. Drepturile copiilor minori………………………………………………… 223
2.1. Consideratii generale…………………………………………………. 223
2.2. Dreptul copiluluide a fi protejat…………………………………….. 225
2.3. Dreptul copilului la un nume si l a o cetatenie…………………… 229
2.4. Dreptul copilului la viata, inviolabilitate fizica si psihica………. 232
2.5. Dreptul copilului la abitatie si educatie in familie………………. 236
2.6. Dreptul copilului de a comunica cu parintii si alte rude……….. 241
2.7. Dreptul copilului la exprimarea opiniei, la libertate de expresie, gindire, constiinta, religie,
asociere si reuniune pasnica 243
2.8. Dreptul copilului la timp liber, recreere si cultura………………. 247
2.9. Dreptul la munca al copilului……………………………………….. 250
2.10. Drepturile patrimoniale ale copilului…………………………….. 253
§ 3. Drepturile si obligatiile parintilor……………………………………… 256
3.1. Clasificarea drepturilor si obligatiilor parintesti…………………. 256
3i2. Drepturile si obligatiile parintilor privind educatia si instruirea
copiilor…………………………………………………………………………. 259
3.3. Domiciliul copilului minor……………………………………………. 261
3.4. Exercitarea drepturilor parintilor…………………………………… 262
3.5. Apararea drepturilor parintesti……………………………………… 265
3.6. Raspunderea pentru neindeplinirea indatoririlor parintesti… 266

Capitolul VIII
Obligatia de intretinere dintre membrii familiei………………………… 269
§ 1. Obligatia de intretinere dintre parinti si copii…………………….. 269
1.1. Notiuni generale cu privire la obligatia de intretinere…………… 269
1.2. Obligatia parintilor de a-si intretine copiii………………………….. 271
1.3. Obligatia copiilor majori de a-si intretine parintii…………………. 276
§ 2. Oobligatia’de intretinere dintre soti si fostii soti………………… 277
2.1. Obligatia sotilor de a se intretine reciproc……………………….. 277
2.2. Obligatia de intretinere dintre fostii soti………………………….. 278
§ 3. Obligatia legala de intretinere intre alti membri ai familiei…… 280
§ 4. Contractul privind plata pensiei de intretinere…………………… 282
§ 5. Modul deincasaresi de plata a pensiei de intretinere………….. 283
Capitolul IX
Educatia copiilor ramasi fara ocrotirea parinteasca……………………. 288
§ 1. Depistarea si plasamentul copiilor ramasi fara ocrotire
parinteasca……………………………………………………………………………. 288
1.1. Apararea drepturilor si intereselor legitime
ale copiilor ramasi fara ocrotire parinteasca………………………….. 288
§ 2. Adoptia………………………………………………………………………….. 290
2.1. Notiuni generale cu privire la adoptie…………………………….. 290
2.2. Reglementari internationale in materia adoptiei de copii……… 291
2.3. Adoptia in dreptul national…………………………………………… 297
2.4. Cerintele incheiereii adoptiei………………………………………… 301
2.5. Efectele juridice ale adoptiei………………………………………… 307
2.6. Incetarea adoptiei……………………………………………………… 309
§ 3. Tutela si curatela copiilor…………………………………………………. 311
§ 4. Casele de copii de tip familial…………………………………………… 314

Capitolul X
Atributiile organelor de drept privind ocrotirea drepturilor si
intereselor subiectelor de drept familial………………………………….. 317
§ 1. Atributiile instantei judecatoresti……………………………………… 317
1.1. Modul si conditiile de incheiere si desfacere a casatoriei……. 317
1.2. Protectia familiei, maternitatii, paternitatii si copilariei………… 323
1.3. Drepturile si obligatiile parintilor si copiilor.
Obligatia legala de intretinere…………………………………………….. 325
1.4. Adoptia………………………………………………………………….. 329
§ 2. Atributiile procuraturii…………………………………………………….. 331
§ 3. Atributiile politiei……………………………………………………………. 332

Capitolul XI
Reglementarea relatiilor familiale cu elemente de extranietate….. 336
§ 1. Reglementari internationele…………………………………………….. 336
§ 2. Reglementarea relatiilor familiale cu elemente de extranietate in
Republica Moldova………………………………………………………………… 339

Dreptul Familiei(Curs)
Prefata

Viata - unui individ, a unei familii, a unei generatii sau a unui popor- e o sansS. O sansa ce poate fi
realizatS sau ratatS.
Generatia noastra a avut sansa de a redobandi suveranitatea si independenta, Tnsa reformele initiate
de noul stat - Republica Moldova sunt departe de a ne satisface. Dupa un deceniu de suveranitate,
poporul republicii noastre poate face doar o singura concluzie - independenta declaratS este doar o aluzie
la suveranitate. Pe zi ce trece devenim tot mai dependenti atat de sursele energetice strSine, cat si de
capitalul financiar strain. Populatia, care este resursa cea mai importanta a oricSrei natiuni, se confrunta
cu o serie de consecinte ale actualei crize economice: scSderea drastica a nivelului de trai a majoritatii
absolute a populatiei si cresterea nejustificatS a veniturilor minoritatii; deteriorarea constanta a stSrii de
sanatate a populatiei si deformarea proceselor demografice; baza materials a invStSmantului in continua
scSdere ceea ce afecteaza grav egalitatea accesului la educatie si informare etc.
Nedezmeticirea noastra, lipsa experientei manageriale si a consecventei politice ne pot duce la
ratarea sansei de a trai intr-un stat democratic, in care omul ca personalitate sa fie valoarea cea mai de
pret.
Greutatile inerente perioadei de tranzitie au provocat haos si in cadrul familiei. Incapacitatea
familiei de a se adapta la o societate in continua dezvoltare, conjugatS cu mirajul modelelor extravagante,
alienarea spirituals, eul individual si colectiv din ce in ce mai depersonalizat au modificat fundamentul
solid al familiei. Valorile trecutului se prabusesc, iar odata cu acestea se diminueaza importanta si
atasamentul fata de institutia familiei, se redimensioneaza structura si functiile ei traditionale.
Realitatea impune necesitatea elaborarii unei politici stiintifice privind promovarea si ocrotirea
familiei. Un prim pas in aceasta direetie a servit adoptarea Constitutiei Republicii Moldova, care a ridicat
la rang constitutional atat problema ocrotirii familiei din partea statului si a societStii, cat si problema
cunoasterii de cStre fiecare om a drepturilor si indatoririlor sale. Dispozitiile constitutional privind
drepturile si libertatile omului se interpreteaza si se aplicS in concordantS cu Declaratia Universala a
Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.
In spiritul prevederilor actelor normative internationale au fost adoptate un sir de acte normative
nationale, atat cu caracter general, cat

si special privind familia si copilul (cu referinta la: protectia sociala si juridica; sanatate si servicii
sanitare; educatie si invatamant, odihnS si sport; munca etc.). Un rol deosebit in reglementarea juridica a
relatiilor de drept familial ii revine noului Cod al familiei, adoptat de catre Parlamentul Republicii
Moldova la 26.10.2000 si intrat in vigoare de la 26.04.2001.
Insa, adoptarea unor acte normative, oricat de perfecte ar fi ele, nu inseamna, prin ea insasi, o
degajare a situatiei. Pentru ca prevederile legislatiei familiale sa fie eficiente si viabile, ele trebuiesc
cunoscute, constientizate si transpuse in viata, ceea ce presupune ridicarea culturii spirituale a societatii
si, in primul rand, a culturii juridice. Numai educatia juridica poate inalta constiinta individuals a omului
panS la constientizarea datoriei sale fatS de societate, fatS de familia sa, fata de urmasii sai; permite
formarea sentimentelor convingerii cS el este egal in drepturi cu toti ceilalti membri ai societStii si cS
intotdeauna va primi din partea statului ajutorul necesar in apSrarea drepturilor si libertStilor sale. De
aceea, insistSm asupra datoriei elementare a fiecSruia dintre noi de a face tot ce-i sta in putere pentru
mentinerea pulsului vietii spirituale, pentru a transforma situatia in care ne aflam intr-o nouS sansS de
realizare.
ConceputS ca un demers privind formarea fiintei umane in scopul constientizarii statutului ei
pentru asigurarea unei vieti individuale optime in cadrul familiei si intemeiatS pe examinarea
problematicii juridice a institutiei familiei, lucrarea propusa nu ignora si aspectele nejuridice referitoare la
casatorie si familie. Normele juridice pot reglementa relatiile dintre membrii familiei pana la o anumitS
limits. Dincolo de aceastS limits conduita lor este reglementata de normele sociale nejuridice, gaipate in
obiceiuri, norme de convietuire, norme morale etc. De aceea, in lucrarea propusa, alaturi de familia
nuclearS care are o posibilitate sporitS de satisfacere a nevoilor de securizare, protectie si apartenentS ale
fiecSrui membru, precum si a nevoilor de comunicare si dezvoltare a personalitStii sunt indicate si unele
tendinte si mutatii in familia moderns, unele experimente neofamiliale si “simulacre” ale familiei actuale.
Fiind printre primele lucrari din domeniul dreptului familiei in Republica Moldova, lucrarea
propusS poate fi privitS ca o incercare de a stabili criteriile definitorii ale dreptului familiei ca ramurS
distinctS de drept. Dreptul familiei e reflectat in toata complexitatea sa: ca ansamblu de normejuridice;
drepturi subiective si obligatii; relatii juridice; ordinc de drept in societate etc.
Pentru a scoate in evidenta radacinile prezentului in relatiile de familie §i a le prognoza pe cele ale
viitorului, evolutia dreptului familiei este reflectata din perspective istorica.
O atentie deosebita a fost acordata descrierii principiilor de drept al familiei ca fundament al
sistemului de drept familial si ca modalitate de coordonare a normelor juridice in jurul unor idei
catalizatoare.
Lucrarea pune la dispozitia cititorului o descriere amanuntita a principalelor institutii ale dreptului
familiei, avand la baza atat prevederile legislatiei familiale in vigoare din republica, cat si un sir de
reglementari international, inclusiv din dreptul matrimonial canonic.
Este destinata studentilor facultatilor si colegiilor cu profil juridic, asistentilor sociali, dar poate fi
de un real folos pentru toti cei cointeresati.
Fiind constienti de faptul ca in lucrare sunt prezente unele lacune si ca ea este susceptibila de
amplificari si aprofundari, vom fi receptivi la orice sugestii rationale si propuneri constructive ale
potentiator cititori.

PARTEA GENERALA

CAPITOLUL I
Notiunea, metoda §i sistemul dreptului familiei
§ 1. Notiunea dreptului familiei

Societatea umana constituie un sistem logic oranduit si bine inchegat de elemente care se afla in
raporturi si legaturi reciproce si care formeaza un tot intreg. Pentru a asigura ordinea si disciplina in
societate este necesara o reglementare sociala a organizarii si functionarii elementelor ei constitutive.
Reglementarea sociala poate fi de doua feluri: individuala si normativa. Daca reglementarea individuals
se face prin adresari personale concrete, pentru cazuri concrete si sunt valabile pentru o singura data,
atunci reglementarea normativa este cu mult mai complexa si presupune o dirijare a comportarii umane
prin intermediul anumitor modele, etaloane, adica prin intermediul unor reguli generale de conduita, care
se atribuie la toate cazurile de genul respectiv, reguli carora trebuie s3 se supuna toate persoanele ce
nimeresc in situatiile programate.
Dat fiind faptul ca relatiile sociale sunt extrem de variate, extrem de variate sunt si normele sociale
ce reglementeaza aceste relatii. In cadrul sistemului de norme sociale pot fi evidentiate urmatoarele
categorii de norme: etice (de morala), obisnuielnice (obiceiuri), religioase, juridice, politice, tehnice, etc.
O modalitate a normelor sociale o constituie normele juridice. In definitiile intalnite in literatura de
specialitate, cu privire la norma juridica, sunt evidentiate acele insusiri care permit deosebirea normelor
juridice de celelalte norme sociale. Astfel, in unele viziuni, in norma juridica se vede “regula sociala de
conduita generala si obligatorie, elaborate, recunoscuta sau acceptata de catre stat si impusa, daca este
cazul, prin forta coercitiva a statului”.”
Dupa parerea lui I. Dogaru, “norma juridica este o regula de conduita generala, impersonala si
obligatorie care exprima vointa electoratului infatisat de organul legislativ, regula al carei scop este de a
asigura ordinea sociala §i care poate fi adusa la indeplinire pe cale statala, la nevoie prin constrangere”.
Normele juridice intr-un stat, oricat ar fi de deosebite unele de altele prin continutul si forma lor.
reprezinta totusi, o anumita unitate in ansamblul lor, fiind legate intre ele sj organizate intr-un anumit
sistem. Ansamblul normelor juridice, organizate, structurate intr-un sistem pe baza anumitor principii,
urmand o anumita finalitate ni se infati§eaza ca dreptul unui stat. Astfel, sistemul dreptului apare ca un
obiect complex, alcatuit dintr-un numar de elemente indisolubil legate intre ele. Care sunt criteriile in
raport cu care se configureaza diversele componente de sistem ale dreptului?

Majoritatea autorilor, plecand de la obiectul reglementarii juridice §i metoda de reglementare in


calitate de criterii principale, opereaza cu distinctia ramuri de drept si institutii juridice.
Impartirea pe ramuri de drept trebuie sa porneasca de la obiectul reglementarii juridice ca un cr
iter in fundamental. Caracterul distinct si unitar, trdsdturile specifice ale relatiilor sociale dintr-un
anumit domeniu sau sector de activitate fac necesar sj posibil, ca ele sa fie reglementate de o categorie
aparte de norme.
Prin metoda de reglementare se are in vedere modul in care statul actioneaza asupra unor relatii
sociale. Astfel, se pot distinge metoda egalitatii juridice a subiectelor, metoda autoritara etc.
Se considers ca obiectul reglementarii (specified relatiilor sociale) reprezinta criteriul obiectiv de
formare a ramurii de drept, iar metoda, criteriul subiectiv, determinat de vointa legiuitorului. Prin
imbinarea acestor doua criterii se explica de ce in unele cazuri relatiile sociale de acelasj tip sunt
reglementate de ramuri de drept distincte sau de ce aceeasi metoda de reglementare se foloseste de catre
mai multe ramuri de drept, ori de ce in cadrul aceleiasi ramuri de drept se folosesc mai multe metode. In
viziune traditionala ramura de drept poate fi definita ca fiind un ansamblu distinct de norme juridice,
legate organic intre ele, care reglementeazd relatii sociale ce au acelasi specific, folosesc aceeasi
metoda sau acelasi complex de metode.
Reglementarea complexului de relatii sociale care se formeaza in legatura cu familia sj in cadrul
familiei se face de un ansamblu de norme juridice ce se grupeaza in cadrul dreptului familiei ca ramura
distinctu de drept Deci, prin obiectul reglementarii dreptului familiei trebuie sa intelegem domeniul
specific de relatii familiale asupra cdrora isi exercitd actiunea toate normele ce aledtuiese ramura
dreptului familiei.
Relatiile sociale asupra carora isj exercita actiunea toate normele ce alcatuiesc ramura dreptului
familiei sunt evidentiate in art. 3 din Codul familiei (in continuare C.F.) care stipuleaza: “Prezentul cod
stabileste conditiile si modalitatea de incheiere, incetare si declarare a nulitatii edsatoriei;
reglementeazd relatiile personale nepatrimoniale si patrimoniale ndscute din casatorie, rudenie si
adoptie; conditiile, modalitatea, formele si efectele protectiei juridice a copiilor orfani si a celor rdmasi
fdrd ocrotire pdrinteascd sau aflati in alte situatii vulnerabile; precum si alte relatii sociale similare
celor familiale “6
Putem distinge unele momente specifice relatiilor familiale si anume:
- ele apar din fapte juridice specifice - casatorie si rudenie, maternitate si paternitate, adoptie si
tutela etc;
- din aceste fapte apar atat relatii personale nepatrimoniale (de exemplu, dreptul la stima si
sprijin moral, la nume si domiciliu, la viata §i sanatate; obligatia de fidelitate conjugala, de
educatie si protejare a copiilor etc.), cat sj relatii patrimoniale (de exemplu, dreptul de
proprietate, de abitatie; obligatia de intretinere etc);
- reglementarea raporturilor patrimoniale dintre subiectele de drept familial nu-sj are temeiul
principal in consideratii de ordin patrimonial, ci in comunitatea si separarea de interese ale lor,
relatiile patrimoniale fiind o consecinta a relatiilor personale nepatrimoniale, si nu invers;
- drepturile si obligatiile familiale sunt legate de titularii lor §i nu pot fi cedate persoanelor terte
etc.
Dreptul familiei, ca orisjee alta ramura de drept, reprezinta unitatea mai multor institutii juridice
strans legate intre ele prin obiectul lor §i prin anumite principii §i metode comune: institutia casatoriei,
rudeniei, filiatiei, adoptiei etc.
Tinind seama de cele expuse mai sus, putem defini dreptul familiei ca fiind totalitatea normelor
juridice care reglementeazd relatiile personale nepatrimoniale si patrimoniale ce rezulta din casatorie,
rudenie, infiere, precum si alte relatii sociale similare celor familiale ce se stabilesc intre sabiectele de
drept familial aflate pe pozitii de egalitate.
Consideram ca definitia data cuprinde toate elementele caracteristice dreptului familiei si anume:
- dreptul familiei este o ramura a sistemului de drept din tara noastra, adica o totalitate de norme
juridice. Normele juridice aplicate in dreptul familiei in majoritatea lor sunt imperative si mai putin
dispozitive. Ele sunt cuprinse in izvoarele dreptului familial (Constitutie, Codul familiei si alte acte
normative), acestea formand continutul dreptului familiei;
- al doilea element al definitiei dreptului familiei Tl constituie obiectul reglementarii. Dupa cum
reiese din definitie dreptul familiei reglementeaza relatiile familiale, adica relatiile personale
nepatrimoniale si patrimoniale ce rezulta din casatorie, rudenie, infiere, cat si raporturile asimilate de
lege, sub anumite aspecte, cu raporturile de familie;
- eel de-al treilea element se refera la subiectele relatiilor de familie. Subiectele dreptului familiei
necesita o calitate speciala - cea de sot, parinte, copil, ruda. Asa dar, acestea pot fi: soti sau fosti soti,
parinti si copii, frati si surori, nepoti si bunei, copil si educator, tutore, curator, autoritate tutelara etc.
- si in sfarsit, al patrulea element al definitiei se refera la pozitia
juridica a subiectelor dreptului familial de egalitate juridica, prin care se
intelege ca una din parti nu se subordoneaza celeilalte, adica in raportul
juridic de drept familial partile se afla pe pozitie de egalitate juridica.
Termenul “dreptul familiei” poate fi intalnit si in alte sensuri: “dreptul familiei” - ca stiinta;
“dreptul familiei” - ca obiect de studiu.
Dreptul familiei ca stiinta are ca sarcina crearea bazei stiintifico-ideologice pentru cadrul de
reglementari ce tin de domeniul dreptului familiei ca ramura. Deci, prin “dreptul familiei” ca stiinta
intelegem invatatura (studiul) despre dreptul familiei, adica sistemul de categorii, concluzii si conceptii
despre raporturile juridice familiale. Stiinta dreptului familiei studiaza o serie de probleme legate de
raporturile de familie in coraportul lor cu alte stiinte: juridice (de drept civil, penal, administrativ, al
muncii si protectiei sociale etc.); istorie, sociologie, psihologie etc. Ca si alte stiinte, stiinta dreptului
familiei se afla in continua dezvoltare, apar noi conceptii care reflecta evolutia familiei. Prin concluziile
sale stiintifice fundamentate, stiinta dreptului familiei ajuta practicii sa aplice corect legile si contribuie
la: ocrotirea familiei intemeiata pe stima si afectiune reciproca; realizarea egalitatii depline in drepturi
intre sot si sotie; exercitarea drepturilor parintesti si indeplinirea obligatiilor lor in interesul copilului etc.
Dreptul familiei ca obiect de studiu (discipline didactica) are ca sarcina asigurarea, in baza noilor
realizari ale stiintei si a normelor existente, instruirii studentilor facultatilor de drept in acest domeniu,
cat si a informarii persoanelor cointeresate cu un sistem de cunostinte si informatii despre dreptul
familiei.
Trebuie sa deosebim categoria “dreptul familiei” ca sistem de norme de drept de categoria
“legislate familiala”, care deseori sunt calificate drept identice. Termenul “legislate familiala” inseamna
sistemul de legi si alte acte normative ale organelor de stat in care sunt consfintite normele de drept
familial.

§ 2. Metoda dreptului familiei

Daca obiectul dreptului familiei raspunde la intrebarea: care sunt relatiile sociale reglementate de
normele dreptului familiei, atunci metoda dreptului familiei raspunde la intrebarea, cum si in ce mod se
realizeaza aceasta reglementare. Asa dar, prin metoda de reglementare se intelege totalitatea de
mijloace, procedee cu ajutorul carora dreptul influenteaza relatiile sociale, comportarea oamenilor in
aceste relatii.
Ca ramura de sine statatoare de drept, dreptului familiei, pe de o parte, ii sunt proprii toate
caracteristicile dreptului ca atare, pe de alta parte, are specificul ei.
Asa cum, printre principalele metode ale cercetdrii juridice pot fi mentionate: metoda logica,
metoda istorica, metoda comparative, metoda sociologies, metoda experimentului, metoda cantitativa
etc.,7 aceste metode generale sunt proprii si pentru dreptul familiei ca stiinta.
Potrivit metodei istorice dreptul familiei cerceteaza casatoria si familia in perspectiva si
dezvoltarea lor istorica. Urmarind particularitatile specifice modului de incheiere a casatoriei, a relatiilor
personale patrimoniale si nepatrimoniale dintre membrii familiei, a dimensiunii familiei etc. in anumite
perioade istorice, putem evidenfia nu numai evolutia acestor fenomene in timp, dar si anumite aspecte si
legaturi ale dreptului familiei cu celelalte fenomene si procese sociale.
Folosind metoda logica au putut fi stabilite conditiile necesare incheierii actelor juridice ale
casatoriei si adoptiei, conditiile desfacerii si nulitatii casatoriei sau adoptiei etc., precum si efectele
incheierii, desfacerii sau nulitatii acestor acte juridice. Toate actele juridice familiale trebuie sa
corespunda unui anumit continut sj sa aiba o anumita forma. Atat parintii, cat si societatea sj statul
participa la ingrijirea, educarea si protejarea copilului reiesind din realitatea vietii si posibilitatea
fiecaruia.
Pe fondul scenariilor dezvoltarii economico-sociale, in cadrul strategiilor dezvoltarii fenomenul
casatoriei, divortialitatii, natalitatii etc., se aplica pe larg metoda sociologies.
In ceea ce priveste metodele de reglementare a relatiilor familiale de catre normele juridice,
acestea de asemenea sunt multiple. Normele de drept pot interzice anumite actiuni din partea
participantilor in raportul juridic, pot prescrie un comportament concret al acestora ori pot permite
partilor sa aleaga singure caracterul relatiilor dintre ele. In comparatie cu normele morale, a caror
respectare este asigurata cu ajutorul mijloacelor obstesti de influenta, incalcarea normelor de drept
presupune posibilitatea constrangerii din partea statului. Aceasta trasatura este caracteristica pentru toate
ramurile de drept, inclusiv pentru dreptul familiei.8
Cu toate acestea, fiecare ramura de drept dispune de mijloace specifice de influenta asupra
comportarii partilor in raporturile juridice. Majoritatea absoluta a raporturilor juridice de drept al familiei
au un caracter complex. Acestor raporturi le este caracteristic faptul ca fiecare parte este titular atat de
drepturi, cat si de obligatii. Relatiile legale familiale se caracterizeaza prin aceia ca dreptiirile si
obligatiile subiectilor relatiilor date sunt prevazute de lege si nupotfi modificate voluntar9 Obligatia
juridica a unui subiect de drept familial nu este arbitrara. Ea este o Tndatorire ce corespunde dreptului
subiectiv al celeilalte parti a raportului juridic. Aceasta practic inseamna ca dreptului unei parti in
raportul juridic Ti corespunde in mod imperativ o obligatie a celeilalte parti. De exemplu: art. 51 C.F.
prevede dreptul copilului la abitatie §i educatie in familie, iar art. 74 C.F. prevede obligatia parintilor de
asj intre|ine copiii; dreptului copilului de a fi protejat (art.53 C.F.) ii corespunde obligatia parintilor de a
apara drepturile §i interesele copiilor (art. 61 C.F.) etc. Ca urmare, intr-un raport juridic de drept familial
nu poate fi vorba de vreun drept al subiectului daca celuilalt subiect nu-i corespunde o anumita obligatie.
Cu privire la obligatia de intretinere intre membrii familiei se poate constata ca este stabilita de
lege §i exista numai intre persoane prevazute de lege. De asemenea, aceasta obligatie are un caracter
personal, adica este inseparabil legata atat de persoana cefui indreptatit a o primi, cat si de persoana
celui obligat sa o presteze; Ire un caracter succesiv, deoarece este destinata sa satisfaca nevoile actuale
ale beneficiarului, care se reinnoiesc zi de zi; are un caracter divizibil, cu referire la cazul cand mai
multe persoane sunt Tndreptatite la intretinere, in acelasi timp, din partea aceluiasj debitor §i un caracter
reciproc. Astfel, de exemplu; art. 87 C.F. prevede obligatia bunicilor de a-§i intretine nepotii, iar art. 88
C.F. - obligatia nepotilor de a-si intretine bunicii.
O particularitate generala al dreptului familiei este metoda calitatii juridice a partilor, in sensul ca
in raportul juridic familial o parte nu este subordonatd celeilalte, ele fiind pe picior de egalitate
juridica. Toate problemele vietii familiale se solutioneaza de catre soti in comun, in conformitate cu
principiul egalitatii lor in relatiile familiale (art. 16 alin. 1 C.F.) sau “parintii au drepturi §i obligatii egale
fata de copii, indiferent de faptul daca copiii sunt nascuti in casatorie sau in afara ei, daca loeuiese
impreuna cu parintii sau separat” (art. 58 alin. 1 C.F.).
Acest statut de egalitate se extinde asupra oric&rei schimbari produse de relatia celor doi. El
continua sa fie valabil §i in cazul separarii legale a sotilor sau a desfacerii casatoriei prin divort.
Egalitatea juridica, insa, nu inseamna ca nu sunt permise anumite abateri cu privire la
recunoasterea egalitatii in sfera raporturilor patrimoniale. Principiul egalitatii nu inseamna ca bunurile
urmeaza sa fie atribuite, intodeauna, in parti egale sotilor cu prilejul incetarii comunitatii de bunuri,
deoarece criteriul in raport cu care se determina partile sotilor este contributia pe care fiecare din ei a
avut-o la dobandirea si conservarea bunurilor, munca depusa in gospodarie sj pentru cresterea copiilor
fiind o asemenea contributie. Imparfirea bunurilor comune in cote-parti egale si nu in raport de
contributia prestata de fiecare dintre soti ar fi insemnat numai o impartire egala, dar nu si o impartire
corecta.
Conform regulii generate, aparitia, modificarea sau stingerea relatiilor de drept familial sunt
admise printr-o procedurct juridica speciala, prevdzuta de lege (procedura de incheiere a casatoriei §i
adoptiei, a instituirii tutelei, a desfacerii casatoriei §i adoptiei etc.).
O alta metoda specified relatiilor de familie poate servi metoda acceptdrii statutului legal a
casatoriei. Pentru incheierea casatoriei este necesar acordul de vointa al viitorilor soti, dar, odata
incheiata, ea devine independents de acest acord de vointa, pentru a fi carmuita in intregime de normele
legale. Astfel, spre exemplu, in acest sens, C.F. la art. 17 prevede ca sotii aleg numele de familie ce
urmeaza a-1 purta “in timpul casatoriei”, iar la art. 19 prevede regimul bunurilor dobandite de catre soti
“in timpul casatoriei” etc. Deci, situatia juridica, in principiu permanenta a celor casatoriti este
determinate de reglementarea legala privind casatoria, care devine aplicabila prin incheierea actului
juridic al casatoriei si exista pe tot timpul cat dureaza raportul de casatorie. Deci, prin incheierea
casatoriei viitorii soti consimt sa li se aplice regimul legal al casatoriei, fara a avea posibilitatea de a-1
modifica.
Inca o particularitate a metodei de reglementare a dreptului familiei consta in aplicarea
combinatd a metodelor nationale si international de instalare a drepturilor si obligatiilor subiectilor,
metoda aplicabila, conform Constitutiei care stipuleaza: “Dispozitiile constitutional privind drepturile si
libertatile omului se interpreteaza si se aplica in concordanfa cu Declaratia Universale a Drepturilor
Omului, cu pactele si celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.
Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale
omului la care Republica Moldova este parte si legile ei interne, prioritate au reglementarile
internationale”.10
In concluzie am putea spune ca prin metoda de reglementare a relatiilor dintre subiectele de drept
familial trebuie sa intelegem mijlocul specific cu ajutorul caruia statul, printr-un sistem de norme
juridice, impune participantilor la raporturile juridice de drept familial o anumita conduita. Cu alte
cuvinte, metoda de reglementare precizeaza pozitia partilorin raporturile juridice.

§ 3. Sistemul dreptului familiei


-
Dupa modul in care sunt conectate diferitele componente de sistem ale dreptului - norma juridica
si metoda de reglementare -deosebim o serie de diviziuni generale ale dreptului. Astfel, M. Djuvara
distinge intre normele de drept cele care se aplica numai statelor care le-au eliberat, in relatiile interne si
care formeaza dreptul intern de normele de drept care se refera la raporturile dintre state sau dintre
cetatenii unor state diferite si care formeaza dreptul extern.” A doua diviziune mentionata este cea de
drept determinator, care determina ce trebuie sa faca persoanele si drept sanctionar, eel care
organizeaza sanctiunile. Cea de a treia diviziune abordata de M. Djuvara este aceea care imparte dreptul
in drept public si drept privat, deosebirea dintre care este foarte veche si care se gaseste formulata chiar
si in dreptul roman si care depinde de faptul a cui interes priveste norma - a unui particular sau a
statului. Daca luam ca baza aceasta distinctie, atunci cu referire la dreptul familiei putem afirma:
dreptul familiei face parte din componenta dreptului privat intern si are un caracter determinativ.
In viziune traditionala, ramura de drept este definita ca un ansamblu distinct de norme juridice,
legate organic intre ele, care reglementeaza relatii sociale ce au acelasi specific, folosesc aceiasi metoda,
sau acelasi complex de metode. in general, ramura de drept reprezinta unitatea mai multor institutii
juridice legate strans intre ele prin obiectul lor si prin anumite metode si principii comune. Institutia
juridica cuprinde normele juridice, mai detaliate, care reglementeaza o anumita grupa unitara de relatii
sociale, instaurand astfel o categorie aparte de raporturi juridice.
Asa dar, dreptul familiei ca ramura distincta de drept grupeaza ansamblul de norme juridice ce
reglementeaza complexul de relatii sociale ce se formeaza in legaturd cu familia si in cadrul familiei.
Institutiile juridice din cadrul dreptului familiei sunt: casatoria, rudenia, filiatia adoptia, tutela etc.
Din punct de vedere structural sistemul dreptului familiei se
divizeaza in doua parti:
1. Partea generala si
2. Partea speciala.
Partea generala si Partea speciala pot fi distinse fie in functie de normele juridice incluse, fie in
functie de ce fel de compartimente ale sistemului de drept se studiaza in partea respectiva. Asa cum
norma juridica este elementul de baza al sistemului de drept, sistemul juridic elementar (dreptul este
“pluralul”, norma de drept este “singularul”), ne vom opri la prima modalitate de sistematizare, adica in
functie de normele juridice incluse.
Partea generald a dreptului familiei include normele generale care exprima principiile si
obiectivele de reglare legitima a drepturilor si obligatiilor fundamentale a subiectelor de drept familial.
Ea insumeaza totalitatea de opinii teoretice, idei, concluzii referitoare la problemele de reglementare
juridica a relatiilor familiale. Un rol important revine normelor - principii si normelor - definitii.

Numeroase acte normative de drept familial si in primul rand Codul familiei, pe langa unele prevederi
reglementative foarte clare si normativ evidente, contin unele prevederi de principiu, prin care sunt
consfintite unele relatii ale vietii de familie. De exemplu, Titlul 1 al Codului familiei intitulat “Dispozitii
generale” defineste atat relatiile sociale reglementate de catre legislatia familiala, cat si principiile de baza
ale legislatiei familiale, principii care guverneaza toata materia. Aceasta inseamna ca toate celelalte
norme vor trebui aplicate si interpretate in lumina principiilor de baza.

Asa cum in partea generala se opereaza cu notiunile: norma juridica, dreptul familiei, principiile,
izvoarele, metoda, obiectul, subiectele dreptului familiei etc., concepte pe care fiecare le-ar putea
interpreta in felul sau, pentru a le da un sens unic aceste concepte sunt definite.
De asemenea, se gaseste lamurirea intelesului unor termeni -familie nucleara, monogamie,
consimtamant liber exprimat, etc.
Este ilustrata corelatia dintre normele de drept familial si actele normative in conformitate cu
dezvoltarea economics, politica si sociala a societatii in ansamblu. Sistemul normelor dreptului familiei
si a actelor normative sunt caracterizate si pretuite din punctul de vedere al democratiei lor, justitiei
sociale, comparandu-se sistemul de drept familial al Republicii Moldova cu sistemele de drept familial
ale altor tari de peste hotare (Romania, Federatia Rusa). In mod special se urmareste compatibilitatea
legislatiei familiale nationale cu prevederile Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, a Conventiei
cuprivire la Drepturile Copilului, a pactelor si tratatelor international la care republica Moldova este
parte (ce reglementeaza relatiile familiale) dupa cum si cu principiile de baza ce caracterizeaza dreptul
matrimonial canonic.
Normele partii speciale a dreptului familiei concretizeaza partea generala. Ele reglementeaza
tipurile de relatii sociale aparte si anumite elemente ale lor, gupandu-le in institutii: institutia
casatoriei, rudeniei sifiliatiei, a adoptiei, tutelei (curatelei), a obligatiei de intretinere etc.
Mai desfasurat sistemul acestor norme juridice sunt redate in Codul familiei al Republicii
Moldova. De aceea, studierea sistemului dreptului familiei e legata, intai de toate, de studierea
structurii si continutului legislatiei codificate, ceia ce se urmareste de fapt in Partea speciala a cursului.
Structura normelor juridice de drept al familiei. Analiza structurii normei poate fi facuta sub
doua aspecte:
a) structura logico-juridica si
b) structura tehnico-legislativa.
a) Structura logico-juridica a normei e stabila si in ea se disting urmatoarele elemente:
1) ipoteza, care determina cercul de persoane carora le este adresata norma, precum si
imprejurarile in care ea se realizeaza;
2) dispozitia, care exprima regula propriu-zisa de conduita, formulata ca determinare a
indatoririlor si drepturilor partilor in raportuljuridic);
3) sanctiunea, care indica masurile de constrangere de catre stat pentru nerespectarea dispozitiei.
1) In functie de precizia formularii sale in text ipoteza poate fi:
determinata, cand se stabilesc cu exactitate conditiile de aplicare a dispozitiei. De exemplu:
«Instanta judecatoreasca va declara nula casatoria daca aceasta a fost incheiata cand sotii sau unul dinte
ei nu a avut intentia de a crea o familie (casatorie fictiva)» (art. 41, alin.l, lit. b C.F.);
- relativ-determinata, cand nu este precizat continutul concret al imprejurarii in care se aplica
dispozitia. De exemplu: «Nu este necesar acordul parintilor pentru adoptia copilului daca acestia nu
locuiesc impreuna cu copilul si se eschiveaza nemotivat de la intretinerea si educatia acestuia mai mult
de 6 luni» (art. 125, lit. e C.F.).
2) In functie de caracterul conduitei prescrise, dispozitia, ca si
ipoteza, poate fi determinata si relativ-determinata.
Dispozitia determinata stabileste exact si fara posibilitatea unor derogari drepturile, obligatiile,
conduita persoanelor la care se refera. De exemplu: «Toate persoanele casatorite au drepturi si obligatii
egale in relatiile familiale, indiferent de sex, rasa, nationalitate, origine etnica, limba, religie, opinie,
apartenenta politica, avere si origine sociala» (art. 5, alin. 1 C.F.).
Dispozitia relativ-determinata este dispozitia care prevede mai multe variante posibile de conduita,
lasand subiectii sa aleaga una din variantele prescrise. Ca exemplu: «La incheierea casatoriei, sotii, la
dorinta, isi aleg numele de familie comun, ori fiecare dintre ei isi pastreaza numele de familie pe care 1-a
purtat pana la casatorie, ori conexeaza numele de familie al celuilalt sot la numele de familie propriu»
(art. 17, alin. 1 C.F.).
3) Pentru reglementarea relatiilor personale nepatrimoniale si
patrimoniale dintre membrii familiei, nereglementate de legislatia familiala, se aplica legislatia
civila In masura in care aceasta nu contravine esentei relatiilor familiale. In ceea ce priveste sanctiunile,
Codul familiei prevede pentru neindeplinirea Tndatoriilor parintesti urmatoarele sanctiuni: decaderea din
drepturile parintesti, care se aplica pentru greseli grave in exercitarea drepturilor ori indeplinirea
indatoririlor parintesti cu privire la persoana copilului si luarea copilului fara decadere din drepturile
parintesti, sanctiune mai putin severa, aplicata in cazul neandeplinirii adecvate a indatoriilor parintesti.
In ceea ce priveste celelalte fapte ilicite savarsite de catre membrii familiei, ele sunt sanctionate, in
functie de natura $i gravitated lor, atat de legislatia civila cat si, de la caz la caz, de cea administrative,
disciplinara sau penala (sanctiuni civile, administrative, disciplinare sau penale).
In functie de scopul urmarit de sanctiunea aplicata distingem: sanctiuni ce anuleaza actele
juridice ce contravin legii; sanctiuni ce au drept scop repararea prejudiciului cauzat prin incalcarea
normei juridice; sanctiuni disciplinare, contraventionale sau penale.
In functie de gradul lor de determinare, sanctiunile port fi: determinate; relativ-determinate;
alternative sau cumulative.
b) Structura tehnico-juridica a normei de drept al familiei se refera la forma exterioara de
exprimare a continutului si structurii logice a acesteia, la redactarea ei, care trebuie sa fie clara , concisa,
concreta. Normele juridice de drept al familiei sunt cuprinse in acte normative care pot fi: legi, hotarari,
regulament, statut, instructiune si alte acte normative adoptate in cazurile si in limitele prevazute de
Legea Republicii Moldova «Codul familiei». Acest act normativ, la randul sau, este structurat pe titluri,
capitole si articole. Articolul este elementul structural de baza al Codidui familiei care contine, in
principiu, prevederi de sine statatoare. Se cade de subliniat ca o norma nu trebuie confundata cu un
articol, deoarece foarte rar un articol contine o norma juridica. De cele mai multe ori, un articol ori
contine unele elemente ale normei, ori contine elemente ale mai multor norme.
Vorbind despre normele de drept al familiei trebuie de specificat modalitdtile de clasificare a
normelor juridice in articolele actelor normative de drept al familiei si, in primul rand, in Codul familiei.
Dupa sfera de aplicare fi gradul de generalizare avem norme generale (de exemplu, cele
prevazute in Titlul I al C. F.), norme speciale (cele prevazute in Titlurile II - V ale C. F.) si norme de
exceptie (cele prevazute in Titlul VI al C.F.)
Dupa modul in care sunt redactate se disting norme juridice complete (de exemplu: «Casatoria
inceteaza in urma decesului sau a declararii pe cale judecatoreasca a decesului unuia dintre soti.
Casatoria poate inceta prin divort (desfacere), in baza cererii unuia sau a ambilor soti ori a tutorelui
sotului declarat incapabil», art. 33 C.F.) si norme juridice incomplete (de exemplu: «In cazurile
prevazute la art. 36 alin. 1 si 2, casatoria se desface de catre oficiul de stare civila, iar in cazurile
prevazute la art. 36 alin. 4 si 5 si la art. 37 - pe cale judecatoreasca», art. 35 C.F.).), care se completeaza
cu trimitere la alte norme.
O clasificare de importanta deosebiia poate fi facuta din punctul de vedere al caracterului
conduitei, a naturii conduitei pe care o prescriu. In functie de aceasta, normele juridice sunt: norme
imperative, care prescriu comportamentul subiectilor si nu admit nici o abatere de la acesta si norme
dispozitive, care acorda posibilitatea unui larg comportament al subiectilor.
Normele imperative pot fi: onerative, care prescriu in mod expres obligatia savarsirii unei actiuni:
«Persoanele care doresc sa se casatoreasca sunt obligate sa se informeze reciproc despre starea sanatatii
lor» (art. 11, alin. 2 C.F.) si prohibitive, care interzic savarsirea unor actiuni: «Nu se admite incheierea
casatoriei intre: persoane dintre care eel putin una este deja casatorita; rude in linie dreapta pana la al
IV-lea grad inclusiv, …» (art. 15, alin. 1 C.F.).
Normele dispozitive pot fi: permisive, care permit o anumita conduita: «Prin contractul
matrimonial sotii pot modifica regimul legal al proprietatii in devalmasie stabilit la art. 20» (art. 29, alin
1 C.F.) sau supletive, care acorda subiectului posibilitatea sa aleaga una din variantele de conduita
prevazute de norma: «la incheierea casatoriei, sotii, la dorinta, isi aleg numele de familie al unuia dintre
ei sau eel format prin conexarea numelor ambilor drept nume de familie comun, …»(art. 17, alin. 1
C.F.).
Un loc important il au normele de imputernicire sau de competenta, norme prin care se formuleaza
anumite drepturi, obligatii sau competente. Astfel: ^<Parintii sunt reprezentantii legali ai copiilor lor si
actioneaza in numele lor in rela^iile cu toate persoanele fizice si juridice, inclusiv in autoritatile
administratiei publice §i instantele judecatoresti, fara a avea nevoie de imputerniciri legale» (art.6l, alin.
2 C.F.) ori «Apararea drepturilor §i intereselor legitime ale copiilor se pune pe seama autoritatii tutelare
in cazurile de deces al parintilor, de decadere a lor din drepturile parintesti, de declarare a parintilor ca
fiind incapabili…» (art. 112, alin. 1 C.F.).
Ramura de drept al familiei reprezinta unitatea mai multor institutii juridice legate strans intre ele
prin obiectul lor si prin anumite principii si metode comune. Ansamblul de norme juridice care
reglementeaza anumite grupe unitare de relatii sociale - relatii de casatorie, de rudenie, de adoptie, de
intretinere etc. (institutii juridice de drept al familiei) este cuprins in partea speciala a Codului familiei,
titlurile II - V.

§ 4. Corelatia dreptului familiei cu alte ramuri de drept

Desi fiecare ramura de drept are un obiect propriu de reglementare, ramurile dreptului nu sunt
izolate unele de altele, ele aflandu-se intr-o stransa legatura. Aceasta legatura este determinate de
existenta unor principii comune pentru toate ramurile dreptului, precum si de faptul ca fiecare ramura de
drept include nu numai raporturi specifice ramurii respective, ci si raporturi de alt gen, legate de cele
specifice.
Dat fund faptul ca relatiile sociale reglementate de legislatia familiala sunt extrem de complexe, in
multe cazuri ele au caracteristici sau trasaturi proprii mai multor ramuri de drept. Astfel, normele
cuprinse in diferite ramuri de drept se aplica separat sau concomitent cu normele de drept familial,
potrivit cu materia care o reglementeaza, solutionandu-se in asa mod problema corelatiei ramurilor de
drept.
Dreptul familiei prezinta stranse legaturi cu o serie de ramuri de drept, printre care putem aminti:
dreptul civil si dreptul de procedure civila; dreptul administrativ; dreptul protectiei sociale si dreptul
muncii; dreptul penal si dreptul de procedure penala etc. In cele ce urmeaza, vom puncta unele
interference ale dreptului familiei si alte ramuri de drept.

4.1. Dreptul familiei §i dreptul civil

Faptul ca dreptul familiei s-a desprins din ramura dreptului civil, devenind o ramura de sine
statatoare relativ recent (odata cu intrarea in vigoare a Codului casatoriei si familiei al Republicii
Moldova, adoptat la 26 decembrie 1969 si pus in aplicare de la 1 aprilie 1970), ne permite sa afirmam
ca, intre aceste doua ramuri de drept exista legaturi reciproce, in sensul ca normele de dreptul familiei se
completeaza cu numeroase norme ale dreptului civil, pe de o parte, iar pe de alta parte reglementarile
codului civil se completeaza cu unele dispozitii ale codului familiei. Astfel, in prima categorie putem
include:
- calitatea de persoana fizica a subiectelor de drept familial care este recunoscuta tuturor fiintelor
umane privite in mod individual si care se bucura in mod egal de posibilitatea de a participa la
raporturile juridice. Identificarea persoanei fizice se face prin nume, domiciliu, stare civila. Starea
civila reprezinta un ansamblu de calitati personale de care legea leaga anumite consecinte juridice
cu ajutorul carora persoana fizica se individualizeaza. Ea cuprinde urmatoarele elemente: nasterea,
moartea, incheierea casatoriei, infierea, stabilirea paternitatii, schimbarea numelui si prenumelui.
- capacitatea de folosinta a subiectelor de drept familial care reiese
din prevederea dreptului civil: “Capacitatea de a avea drepturi si
obligatii civile este recunoscuta in mod egal tuturor cetatenilor
Republicii Moldova…”. Capacitatea de folosinta incepe, de regula, de la
data nasterii, cu exceptia prevazuta in art. 564 C.C., cind capacitatea de
folosinta incepe de la data conceptiunii. Legislatia civila a Republicii
Moldova stabileste ingradiri cu caracter de protectie in domeniul
dobandirii proprietatii si dispunerea de proprietate de catre copii.
Capacitatea de folosinta inceteaza odata cu decesul persoanei fizice;
- capacitatea de exercitiu a subiectelor de drept familial -
aptitudinea lor de a-si dobandi prin actiunile proprii orice drept personal
nepatrimonial ori patrimonial si de a-si asuma orice obligatie, adica de
asi realiza capacitatea de folosinta care ii apartine. Capacitatea de
exercitiu deplina ia nastere la momentul atingerii varstei majoratului -
18 ani. Copiii au capacitatea de exercitiu restransa. in numele minorilor
pina la 15 ani actele juridice le incheie parintii, infietorii, tutorii. De sine
statator pot incheia mici acte juridice civile ce tin de viata de toate
zilele. Minorii intre 15 si 18 ani de regula incheie acte juridice civile cu
consimtamantul parintilor, infietorilor, curatorilor. Ca exceptie, pot de
sine statator sa: dispuna de salariul si bursa lor; sa exercite dreptul de
autor si inventator; incheie mici acte juridice civile ce tin de viata de
toate zilele.
In a doua categorie putem include succesiunea legala. Mostenirea reprezinta ansamblul normelor
juridice care reglementeaza modul de transmitere a drepturilor fi obligatiilor decedatului la mostenitorii
acestuia. Mostenirea poate fi legala si testamentara. Legislatia civila prevede urmatoarele clase de
mostenitori legali: clasa I (copiii, sotul, parintii), clasa II (fratii si surorile, bunicul si bunica), clasa III
(nepotii si nepoatele de la frate si sore inapti de munca), persoanele care au fost intretinute de defunct eel
putin un an pina la deces.
Toate contractele incheiate de catre soti, inclusiv contractul matrimonial §i contractul privind
plata pensiei de intretinere se intocmesc in conformitate cu normele codului civil.
Cu toate ca dreptul civil si dreptul familiei au ca obiect de reglementare atat raporturi
patrimoniale cit si ne patrimoniale, relatiile familiale au unele momente specifice.
In primul rand, daca raporturile de drept civil apar din fapte juridice obisnuite (conventii), atunci
relatiile de familie apar din fapte juridice speciale: de casatorie, de rudenie si adoptie. Din aceste fapte
apar atat relatii personale nepatrimoniale (de exemplu - de educatie a copiilor), cit si patrimoniale, ca
urmare a casatoriei (obligatia de intretinere a sotilor) sau a rudeniei (obligatia de intretinere dintre
parinti si copii, frati si surori, bunei si nepoti). Deci, relatiile familiale apar Tntre persoane apropiate: soti,
parinti, copii si alte rude.
In al doilea rand, in relatiile de familie prioritare sunt relatiile personale nepatrimoniale
(incheierea si desfacerea casatoriei, statutul de soti, drepturile si obligatiile parintilor pentru educarea
copiilor etc.) si apoi cele patrimoniale (proprietatea comuna si proprie a sotilor, obligatia de intretinere),
pe cind in dreptul civil situatia este alta -prevaleaza relatiile patrimoniale in baza dreptului de proprietate
si a relatiilor de marfa - bani, iar cele personale au un rol nesemnificativ.
In al treilea rand, drepturile si obligatiile familiale sunt legate de titularii lor si nu pot fi cedate
persoanelor terte. Drepturile si obligatiile civile, insa, pot fi transmise persoanelor terte cu intoarcere sau
fara.
in ceia ce priveste metoda aplicabila pentru ambele ramuri de drept este specifics metoda egalitatii
juridice a subiectelor de drept.
in dreptul civil predomina normele de reglementare dispozitive, pe cind in dreptul familiei
majoritatea normelor sunt cele imperative.

4.2. Dreptul familiei si dreptul de procedura civila

§i intre aceste doua ramuri de drept exists o legatura stransS, cu referire la care am putea face
urmStoarele precizari:
- regulile cu privire la desfSsurarea procesului civil se aplica la
solutionarea litigiilor de drept familial, conform procedurii de drept
comun.
- in scopul ocrotirii mai eficiente a relatiilor de familie, prin
dispozitiile codului familiei si codului de procedura civila, in unele
materii, se aduc o serie de derogSri de la procedura de drept comun.
Aceste derogari se refers la urmatoarele aspecte: parintii minori care nu
au atins varsta de 16 ani pot cere stabilirea paternitatii pe cale
judecatoreasca (art. 59, alin. 2 C.F.); actiunile pentru plata pensiei de intretinere si actiunile pentru
stabilirea paternitatii pot fi intentate nu numai la instanta domiciliului paratului, dar si la instanta
domiciliului reclamantului (art. 119, alin. 4 C.P.C.); Luand in seama situatia materiala a pSrtilor,
judecStorul, daca este necesar, pina la solutionarea pricinii in fond, are dreptul sa stabileasca cuantumul
mijloacelor pe care unul din soti sau din fostii so|i trebuie sa le plateasca provizoriu pentru intretinerea
celuilalt sot sau fostului sot, cine din parinti si in ce proportie trebuie sa plateasca provizoriu nijloace
pentru intretinerea si educarea copiilor, precum si cine din cupii trebuie sa plateasca provizoriu mijloace
si in ce proportie pentru intretinerea parintilor.
§i procedura cu privire la adoptarea infierii reprezinta o procedura speciala derogatorie de la
procedura de drept comun. Prin articolele 2782-278:‘ C.P.C.. s-au consacrat dispozitii speciale cu privire
la competenta teritorialS a instantei judecatoresti; la actele ce se anexeaza la cererea de infiere; modul de
examinare a cererii de infiere; hotarirea instantei de judecata.

4.3. Dreptul familiei sj dreptul administrate


Dreptul familiei are multe legaturi cu dreptul administrativ, deoarece organele administrative de
stat au atributii privitoare la casatorie si familie. Asa, de exemplu, reducerea varstei matrimoniale a
barbatului, pentru motive temeinice (dar nu mai mult de doi ani), va fi incuviintata de autoritatea
administratiei publice locale in a carei raza teritoriala isi au domiciliul persoanele care doresc sa se
casatoreasca, in baza cererii acestora si a acordului parinfilor minorului.
inregistrarea actelor de stare civila: de nastere, de casatorie, de desfacere a casatoriei (de divort), de
schimbare a numelui si/sau a prenumelui, de deces este de competenta organului administrativ, care are
un serviciu special in acest sens - Serviciul de stare civila. De asemenea, art. 9 C.F. prevede ca,
drepturile si obligatiile juridice ale sotilor iau nastere numai dupa inregistrarea casatoriei la organele de
stare civila, iar in conformitate cu art. 12, alin. 2 C.F., seful oficiului de stare civila poate reduce
termenul de o luna din momentul depunerii declaratiei de casatorie si pana la incheierea casatoriei.
Apararea drepturilor si intereselor legitime ale copiilor ramasi fara ocrotire parinteasca se pune pe
seama autoritatii tutelare. Trebuie de precizat ca, autoritatea tutelara are atributii in domeniul indrumarii,
supravegherii si controlului exercitarii ocrotirii si a persoanelor majore, in cazul cand ele necesita aceasta
supraveghere.
Atribufiile ce tin de starea civila §i de autoritatea tutelara, precum si asigurarea respectarii
drepturilor si libertatilor omului pe plan local sunt exercitate de catre primarul localitatii
respective.

4.4. Dreptul familiei si dreptul penal

Dreptul familiei prezinta legaturi si cu dreptul penal. Astfel, Codul penal in partea generala
cuprinde prevederi speciale referitoare la: raspunderea minorilor; decaderea din drepturile parintesti;
aplicarea fata de minori a masurilor de constrangere cu caracter educativ; absolvirea de raspunderea
penala si incredintarea pe chezasie; privatiunea de libertate a minorului ce nu a Tmplinit 18 ani;
circumstante atenuante si agravante la stabilirea pedepsei pentru savarsirea infractiunii de catre un minor
sau o femeie gravida si respectiv, fata de un copil, batran, etc.
De asemenea, partea speciala a Codului penal prevede dispozitii privitoare la: omorul premeditat
savarsit asupra unei femei care era gravida; omorul pruncului de catre mama; viol; tortura; raportul
sexual cu o persoana care n-a implinit 16 ani; pervertirea unor persoane care nu au implinit 16 ani;
sustragerea de la plata pensiei alimentare sau de la intretinerea copiilor; sustragerea de la acordarea
ajutorului material parintilor si sotului; abuzul de drepturile sau obligatiile de tutore; abuzul parintilor si
altor persoane la infiere si transmiterea ilegala a copiilor; divulgarea secretului adoptiei; scoaterea ilegala
a copiilor de pe teritoriul Republicii Moldova; rapirea sau sustragerea unui copil strain; vinzarea si
traficul de copii; traficul ilicit de fiinte umane; atragerea minorului la betie si la consumare nemedicinala
a medicamentelor si a altor mijloace cu efect narcotic etc.

4.5. Dreptul familiei si dreptul procesual penal

Ocrotirea relatiilor de familie se realizeaza prin diverse norme ale dreptului procesual penal.
Astfel:
din completul, care judeca cauza penala (judecator, procuror, interpret etc.), nu pot face parte
persoanele, care sunt rude intre ele;
instanta de judecata are dreptul sa inceteze procesul penal in privinta persoanei, care nu a
implinit 18 ani si care a savarsit o infractiune, si sa trimita materialele spre examinare comisiei
pentru minori;
participarea aparatorului la dezbaterile judiciare in cauza penala este obligatorie in procesele in
care figureaza minori, muti, surzi, orbi sau alte persoane, care din cauza defectelor fizice sau mintale
nu-si por exercita singure dreptul de aparare;
sunt civilmente responsabili si pot fi chemati in proces parintii, tutorii, curatorii sau alte
persoane, care in virtutea legii poarta raspundere materiala pentru paguba pricinuita de invinuit;
pot participa la proces in calitate de reprezentanti ai partii vatamate, ai partii civile si ai partii
civilmente responsabile: rudele apropiate, rude apropiate fund parintii. copiii, infietorii, copiii infiati,
fratii si surorile drepte, bunicul, bunica, nepotii, precum si sotul.
invinuitilor minori care, la data savarsirii infractiunii, nu au implinit 16 ani, durata tinerii sub
arest poate fi prelungita numai pina la patru luni, iar invinuitilor ce nu au implinit 18 ani, durata
tinerii sub arest poate fi prelungita numai pina la sase luni;
daca persoana arestata are copii minori, care raman fara supraveghere, organul de cercetare
penala, anchetatorul penal, procurorul si instanta de judecata au obligatia sa-i dee in grija rudelor sau
altor persoane ori in grija unei institutii;
in cazul retinerii minorului, persoana care efectuiaza cercetarea penala, anchetatorul penal,
procurorul sunt obligati sa comunice imediat aceasta parintilor minorului sau persoanelor care ii
inlocuiesc;
ascultarea martorului minor se face in prezenta pedagogului, care este chemat sa asiste si la
audierea martorului minor. Daca este necesar, sunt chemati si parintii sau alti reprezentanti legali ai
minorului;
inainte de trimiterea sentintei spre executare, presedintele instantei are dreptul, la cererea
rudelor apropiate ale condamnatului aflat sub arest, sa le dee posibilitatea de a avea o intalnire cu el;
daca femeia condamnata este gravida sau daca are copii cu varste de pina la 8 ani, executarea
sentintei de condamnare poate fi amanata pina cind copilul eel mai mic v-a implini varsta de 8 ani,
cu exceptia persoanelor condamnate la privatiune de libertate pe un termen ce depasesc 7 ani etc.

4.6. Dreptul familiei si dreptul protectiei sociale

Multiple sunt legaturile dreptului familiei cu dreptul protectiei sociale, deoarece la baza generarii
raporturilor juridice in dreptul protectiei sociale sunt fixate astfel de evenimente ca nasterea
individului, decesul, boala, somajul, batranetea, precum si alte situatii cind persoana, in virtutea unor
evenimente majore, are nevoie de protectie. Asa dar, ca subiect al dreptului protectiei sociale poate aparea
persoana fizica, precum sj familia ei.
In noile conditii social-economice, ca urmare a mutatiilor politice si a tranzitiei de la o economie
supracentralizata si completamente etatizata la una de piata an apdrut probleme de adaptare a familiei la
o societate in continua transformare.
Una din problemele esentiale a protectiei sociale o constituie acordarea umti ajutor adecvat
familiei in scopul intretinerii si educdrii copiilor. Astfel, sunt prevazute indemnizatii: pentru concediul
de maternitate si concediul medical pentru ingrijirea copilului bolnav; indemnizatii unice la nasterea
copilului; indemnizatii lunare pentru ingrijirea copilului pana la varsta de 1,5 ani; indemnizatii lunare
pentru mame solitare, dupa cum $i inlesniri si compensatii.
O alta problema importanta in protectia sociala a familiei o constituie acordarea pensiei de
invaliditate celor doua categorii de invalizi din copilarie: a copiilor-invalizi de la nastere pana la 16 ani
carora li se stabileste gradul de severitate sj a copiilor-invalizi intre 16 si 18 ani, precum si a pensiei de
urmas, in cazul pierderii intretinatorului pentru: copiii pana la varsta de 18 ani (sau pina la 23 ani in cazul
cand isj continua studiile in institutiile de invatamint de zi); sotul supravietuitor, daca la momentul
decesului sustinatorului sau pe parcursul a 5 ani dupa deces a implinit varsta de pensionare sau a fost
incadrat in gradul I sau II de invaliditate, a avut eel putin 15 ani de casatorie cu persoana decedata si nu
s-a recasatorit; sotul supravietuitor sau persoana care are in ingrijire copii sub varsta de 3 ani ai
sustinatorului pe perioadele de neincadrare in munca.
Destul de frecvent dreptul la unul sau alt tip de protectie sociala a familiei se stabileste in baza
activitatii de munca a membrilor familiei si se efectueazd direct la locul de munca a lor. De exemplu,
Codul muncii, in afara de alte prevederi epizodice, contine doua capitole destinate expres protectiei
muncii femeilor (capitolul XI) §i protectiei muncii tineretului (capitolul XII).
In conformitate cu aceste prevederi este stabilita varsta, de la care se admite angajarea la lucru;
drepturile minorilor in relatiile de munca; lucrarile, la care este interzisa aplicarea muncii persoanelor sub
18 ani; normele de productie pentru tinerii muncitori si retribuirea muncii salariatilor sub 18 ani;
desfacerea contractului individual de munca cu minorul la cererea parintilor lui sau a altor persoane etc.,
precum si se interzice munca de noapte §i trimiterea in deplasare a femeilor care au copii in varsta de
pana la 3 ani; transferarea la o munca mai usoara a femeilor gravide §i a celor ce au copii sub 3 ani;
concediile de maternitate §i pentru ingrijirea copiilor; concediile pentru femeile care au infiat nou-
nascuti; acordarea inlesnirilor altor membri ai familiei care educa copii minori etc.

Capitolul II RaportuI juridie de drept familial

§ 1. Notiunea, caracteristicile si structura raportului juridie de


drept familial

Notiunea raportului juridie de drept familial. Atat timp cat o relatie sociala nu este reglementata de
norme juridice ea nu poate fi o relatie juridiea. Din momentul in care apare o norma juridiea care o
reglementeaza, ea devine juridiea. De exemplu, relatiile ce se stabilesc intre persoanele ce si-au ales
drept mod de convietuire concubinajul, cu toate ea sunt cunoscute de-a lungul istoriei si sunt
reglementate de astfel de norme sociale cum ar fi: obiceiurile, traditia, morala, nu sunt relatii familiale.
Ele pot deveni relatii de drept familial din momentul in care concubinii se casatoresc, respectand
conditiile de fond si de forma prevazute de lege pentru incheierea acestui act juridie. Drept urmare,
contractul matrimonial incheiat intre concubini este privit ca un raport de drept comun. El va intra in
vigoare doar odata cu incheierea casatoriei. Daca persoanele care traiesc in concubinaj nu intentioneaza
sa incheie casatoria, atunci incheierea contractului matrimonial este lipsita de sens, deoarece el nu poate
intra in vigoare.
Deci, raportul de drept familial este o relatie sociala reglementata prin intermediul normelor de
drept familial.
Privite prin prisma normelor juridice, raporturile juridice de drept familial apar ca o realizare a
normelor prevazute in legislatia familiala. Aceste norme prevad anumite “modele” de comportament (de
exemplu, metodele de educare a copiilor, alese de parinti, vor exclude comportamentul abuziv, insultele
§i maltratarile de orice fel, discriminarea, violenta psihica si fizica, antrenarea in actiuni criminale,
initierea in consumul de bauturi alcoolice etc.). Dar conduita descrisa de norme devine realitate numai
atunci, cand se concentreaza in anumite raporturi sociale, cand se cunosc subiectii raportului, se cunoaste
in legatura cu ce a aparut acest raport, ce drepturi §i ce obligatii au subiectii raportului, care vor fi
consecintele abaterii de la modelul prescris de norma juridiea etc.
Subiectele de drept familial intra in raporturi juridice pentru ca urmaresc realizarea anumitor
scopuri, fie personale (nevoia de afectiune si sprijin moral, dorinta de a avea mo§tenitori pentru a
transmite bunurile familiale etc.), fie sociale (legate de instruirea si pregatirea profesionala a copiilor,
instituirea tutelei si curatelei etc.), fie impuse de normele juridice (obligatia de a pastra secretul adoptiei,
pastrarea dreptului copilului la pensie si indemnizatii etc.).
Dat fiind faptul ca la baza raporturilor de drept familial stau diferite scopuri, diverse sunt sj
raporturile juridice aparute.
Caracteristicile fundamental ale raporturilor juridice de drept familial. Numarul raporturilor
juridice ce i-au nastere intre subiectii de drept familial este destul de mare si, totu§i, aceste raporturi au
anumite trasaturi specifice ce le deosebesc de alte relatii sociale. Aceste trasaturi fundamentale ale
raporturilor juridice constau in urmatoarele:
/. Raportul juridie de drept familial este un raport social. Daca orice raport juridie este o relatie
sociala, atunci nu orice relatie sociala este raport juridie. Relatia sociala devine raport juridie numai in
masura in care a fost obiectul de preocupare a legiuitorului, sub forma adoptarii unei norme juridice care
s-o reglementeze.12 Caracterul social al raportului juridie de drept familial se manifests prin faptul ca el
se stabile§te intotdeauna fie intre oameni - soti ori fo§ti soti, parinti si copii, bunei §i nepoti etc., fie intre
ace§tia §i organele statului, organizatii, institutii (oficiul starii civile, autoritatea tutelara, comisia pentru
minori, instanta de judecata, organizatii neguvernamentale etc.).
2. Raportul juridie de drept familial este un raport volitional. Prin caracterul volitional al
raportului juridie se intelege: in primul rand, faptul ca el este reglementat de norme juridice, iar norma
juridiea (intr-un stat democratic, cum pretinde a fi Republica Moldova) inseamna vointa poporului
ridicata la rang de lege; in al doilea rand, caracterul volitional al raportului juridie se manifests si prin
vointa subiectelor ce participa la raportul dat ( de exemplu - consimtamantul liber al viitorilor soti la
incheierea actului juridie al casatoriei; pentru adoptarea copilului este necesar acordul parintilor, tutorelui
(curatorului), sotului adoptatorului, a copilului care a atins varsta de 10 ani; sotii, de comun acord,
poseda, folosesc sj dispun de bunurile comune etc.). In asemenea cazuri, se vorbe§te despre dublul
caracter volitional al raporturilor juridice de drept familial: eel exprimat de norma juridiea si eel exprimat
de subiectii raportului juridie concret.1
3. Raportul juridie de drept familial este un raport valoric. Intr-un raport juridie de drept familial
T§i gasese eoncretizarea valoriie esentiale ale familiei. Prin intermediul normelor juridice, statul
incurajeaza, promoveaza si apara aceste valori. De exetnplu, reglementand comunitatea si separarea de
bunuri intre soti, Codul familiei nu a facut decat sa traga consecintele necesare din raporturile personale la
care casatoria da nastere intre acestia. Viata in comun a sotilor, gospodarirea lor comuna si cresterea
copiilor determina impletirea intereselor patrimoniale ale celor doi soti atat cu privire la drepturi, cat si la
obligatii. Comunitatea de bunuri este o masa de bunuri destinate indeplinirii sarcinilor comune ce le revin
sotilor in cadrul casatoriei. Pe de alta parte, legea reglementeaza si bunuri le proprii fiecarui sot. Rezulta
ca raporturile patrimoniale dintre soti nu alcatuiesc o reglementare de sine statatoare, ci una care este
subordonata finalitatii raporturilor personale izvorate din casatorie, comunitatii si separarii intereselor
dintre soti.
4. Raportul juridic de drept familial este o categorie istorica. Aparut la o anumita etapa de
dezvoltare istorica, odata cu aparitia familiei, raportul juridic de drept familial poarta pecetea epocii
istorice respective. Asa, de exemplu, la baza familiei in dreptul roman statea puterea capului de familie cu
o impatrita sfera de aplicare: putere parinteasca asupra copiilor, putere maritala asupra sotiei, putere
asupra sclavilor si asupra persoanelor cumparate, putere considerata ca o proprietate. Casatoria legala
putea aduce sotia in puterea sotului fie prin solemnitate religioasa, fie prin cumparare, fie prin convietuire
mai mult de un an. In perioada sec. IV-VIII, forma veche de cumparare a miresei nu este recunoscuta
legala de catre biserica crestina; incheierea casatoriei avea loc prin cununia in biserica (sau prin
binecuvantare religioasa, daca nu era prima casatorie); conditiile de incheiere a casatoriei erau cele
stabilite de monocanoanele bizantine si anume: consimtamantul viitorilor soti si al parintilor lor; o varsta
minima pentru viitorii soti; credinta crestina comuna etc. Astazi, pentru incheierea casatoriei este necesar
consimtamantul reciproc, neviciat, exprimat personal si neconditionat, al barbatului si femeii care se
casatoresc, precum si atingerea de catre ei a varstei matrimoniale (art. 11, alin. 1, C.F.), iar toate
persoanele casatorite au drepturi si obligatii egale in relatiile familiale, indiferent de sex, rasa,
nationalitate, origine etnica, limba, religie, opinie, apartenenta politica, avere si origine sociala (art. 5,
alin. 1, C.F.).
Structura raportului juridic de drept familial. Structural, raporturile juridice presupun trei
elemente:
1) subiectele raportului juridic;
2) continutul raportului juridic;
3) obiectul raportului juridic.
Subiectele sunt partile intre care se incheie raportul juridic, continutul este format din drepturile
subiective ale partilor si din obligatiile corelative lor, iar obiectul il formeaza conduita partilor, actiunile
sau inactiunile la care sunt indrituite sau de care sunt tinute acestea.

§ 2. Subiectele dreptului familiei

Asa cum nu se poate concepe un raport juridic decat numai intre oameni, numai oamenii au
calitatea de subiect de drept. Insa omul in sine nu este subiect de drept, ci numai daca din punctul de
vedere al dreptului i se recunoaste si i se atribuie aceasta calitate, daca i se ofera capacitatea de a fi
subiect de drept - capacitatea juridica. Cele mai multe raporturi juridice apar intre persoane fizice
(subiecte individuale). Dar parti ale unui raport juridic pot deveni si anumite colective, organe de stat,
organizatii obstesti sau chiar statul (subiecte colective).
Fiecare ramura de drept se caracterizeaza printr-un cere propriu de subiecte, care de rand cu
obiectul si metoda de reglementare, determina specificul ramurii date in sistemul de drept. Aceasta
inseamna ca insusirea (calitatea) de subiect de drept al familiei este conditionata de recunoasterea
capacitatii sale juridice de drept al familiei. Ca subiecte de drept al familiei stiinta juridica ti recunoaste
pe acei participanti ai relatiilor sociale, care conform legislatiei familiale in vigoare poseda drepturi
subiective si obligatii corespunzatoare. Subiectele de drept familial necesitd o calitate speciald - cea de
sot, parinte, copil etc., adica de persoane apropiate, care in marea majoritate a cazurilor au un domiciliu
comun, sunt legate intre ele prin relatii de casatorie, rudenie sau infiere si care urmaresc un scop comun -
stabilitatea, bunastarea si prosperarea, atat a familiei in intregime, cat si a fiecarui membru al ei in parte.
Pot fi, deci, subiecte de drept familial sotii si fostii soti, parintii si copiii, buneii si nepotii, fratii si
surorile, adoptatorul si adoptatul, tutorele (curator) si persoana minora aflata sub tutela (curatela) etc.
Calitatea de sot apare odata cu inregistrarea casatoriei la oficiul de stare civila. Calitatea de fast
sot apare din ziua inregistrarii divortului (cind desfacerea casatoriei are loc la oficiul starii civile) ori din
ziua cind hotarirea instantei judecatoresti a ramas definitiva (in cazul desfacerii casatoriei pe cale
judecatoreasca). Calitatea de parinte si copil rezulta din provenienta copilului atestatd in modul stabilit
de lege, copil fiind considerate persoana de la nastere pana la implinirea varstei de 18 ani. In cazul
rudeniei civile drepturile si obligatiile adoptatorului si adoptatului (ca parinte si copil) iau nastere din
momentul cind a ramas definitiva hotarirea instantei judecatoresti privind incuviintarea adoptiei.
Persoanele care au dreptul la adoptie dupa cum si cele care pot fi numite tutori (curatori) sunt prevazute
in art. 121 si respectiv 143 C.F.
Drepturile si obligatiile subiectelor ce decurg din lege cu privire la
drepturile familiale, reprezinta statutul juridic al subiectelor de drept
familial: statut de sot, de parinte, copil, adoptator, bunel, nepot etc.
Fiecare categoric de subiecte ale dreptului familiei poseda un statut
juridic specific.
Garantarea drepturilor statutare si raspunderea pentru neindeplinirea obligatiilor asumate, fiind
categorii juridice, se exprima in forma de norme juridice. Apararea drepturilor si intereselor copiilor
minori revine parintilor lor, care sunt reprezentantii legali ai copiilor, fara o imputernicire speciala.
Astfel, copilul isi poate exercita dreptul de a fi protejat, la invatatura, la exprimarea opiniei etc. numai in
cazul in care parintii isi onoreaza obligatia si responsabilitatea de a proteja copilul, de ai acorda
sustinerea adecvatS in vederea dezvoltarii lui fizice, intelectuale, spirituale etc. Drepturile si obligatiile
parintilor nu pot fi exercitate in contradictie cu interesele copilului. Daca parintii nu-si pot exercita
responsabilitatea primara fata de copil, statul este eel care trebuie sa-si asume aceasta raspundere.
Responsabilitatea pentru ai acorda copilului protectia necesara o poarta, deci, familia, societatea, statul.
Deci, in relatiile juridice de drept al familiei statul, institutiile statului, organizatiile de stat si obstesti
apar ca subiecte colective de drept al familiei. Obligatia statului de a asigura protectia copiilor si
responsabilitatea lui pentru aceasta rezulta din prevederile art. 1, alin 3 din Constitutia Republicii
Moldova: “Republica Moldova este un stat de drept democratic, in care demnitatea omului, drepturile si
libertatile lui, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori
supreme si sunt garantate”.
Individualizarea subiectelor de drept familial se realizeaza prin anumite mijloace de identificare,
denumite si atribute de identificare si anume:
1) numele (cuvantul sau grupul de cuvinte prin care este identificata o persoana, compus din
nume de familie si prenume);
2) domiciliul ( locul unde persoana respective isi are locuinta sa statornica sau principals);
3) starea civila, determinata de anumite evenimente sau acte juridice ce sunt supuse inregistrarii
in ” Registrul de stare civila” si care poate fi dovedita prin : certificate de nastere, casatorie,
deces etc.
In ceia ce priveste capacitatea de folosinta si de exercitiu a subiectelor de drept familial, putem
afirma urmatoarele:
- sotii, de comun acord, poseda, folosesc si dispun de bunurile comune;
- dreptul de proprietate al sotilor si al copilului este realizat in modul stabilit de Codul civil;
- copilul nu are drept de proprietate asupra bunurilor parintilor, iar
parintii - asupra bunurilor copiilor, cu exceptia dreptului la mostenire si
dreptul la intretinere;
- parintii si copiii care loeuiese impreuna poseda si folosesc bunurile fiecaruia dintre ei de comun
acord;
- capacitatea de exercitiu a persoanelor fizice apare odata cu implinirea varstei de 18 ani, adica
majoratul. In cazul in care casatoria a fost admisa inainte de implinirea varstei de 18 ani, minorul ce nu a
implinit varsta de 18 ani dobandeste capacitatea deplina de exercitiu din momentul incheierii casatoriei;
- in afara de capacitatea de exercifiu deplina cunoastem:
1) capacitatea de exercitiu a minorilor intre 15 si 18 ani si
2) capacitatea de exercitiu a minorilor pana la 15 ani.
Minorii intre 15 si 18 ani incheie conventii cu consimtemantul parintilor, infietorilor sau
curatorilor. Ei au insa dreptul de a dispune singuri de salariu (castigul) sau de bursa lor, de a executa
drepturile de autor si de inventator asupra operelor, inventiilor, propunerilor de rationalizare, precum si de
a incheia mici conventii ce tin de viata de toate zilele. Pentru minorii, care n-au implinit varsta de 18 ani
conventiile le incheie in numele lor parintii, infietorii sau tutorii. Minorii, care n-au implinit varsta de 15
ani, au dreptul sa incheie mici conventii ce tin de viata de toate zilele.

In cazul in care cetateanul sufera de o boala psihica mintaia. care nu-i permite sa inteleaga insemnatatea
actelor sale, el poate fi lipsit de capacitatea de exercitiu. In numele acestor persoane toate conventiile sunt
savarsite de catre tutore (curator). Astfel, tutorele sotului declarat incapabil poate cere desfacerea ori
nulitatea casatoriei; Tl poate reprezenta si apara in instanta judecatoreasca etc.

Pentru reglementarea relatiilor personale nepatrimoniale si patrimoniale dintre membrii familiei,


nereglementate de legislatia familiala, se aplica legislatia civila in masura in care aceasta nu contravine
esentei relatiilor familiale.

§ 3. Continutul raportuiui juridic de drept al familiei


Continutul raportuiui juridic de drept al familiei este format din ansamblul drepturilor si
obligatiilor subiectelor ce participa la acest raport. Tocmai prin aceste drepturi si obligatii, care in cadrul
raportuiui juridic de drept familial sunt reciproce sunt legate subiectele.
Unele raporturi de drept al familiei sunt raporturi juridice simple, adica o parte este titularul
dreptului, iar cealalta parte este titularul obligatiei. De exemplu: Copilul are dreptui la educatie din
partea pSrintilor, la dezvoltarea capacitatilor intelectuale, la libertatea gandirii si constiintei, la apararea
demnitatii si onoarei (art. 51, alin. 3, C.F.), iar parintii sunt obligati sa-si educe copiii conform propriilor
convingeri, ei poarta raspunderea pentru dezvoltarea fizica, intelectuala si spirituals a copiilor si au
prioritate la educatia lor fata de oricare alte persoane (art.60, alin. 2, C.F.).
Majoritatea absoluta a raporturilor juridice de drept al familiei au, insa, un caracter complex.
Acestor raporturi le este caracteristic faptul ca fiecare parte este titular atat de drepturi cat si de obligatii.
De exemplu, in conformitate cu prevederile art. 74, alin. 1, parintii sunt obligati sa-si intretina copiii
minori si copiii majori inapti de munca care necesita sprijin, material, iar in conformitate cu art. 80, alin.
1, copiii majori apti de munca sunt obligati sa-si intretina si sa-si ingrijeasca parintii inapti de munca care
necesita sprijin material.
Prin urmare, normele juridice de drept al familiei stabilesc pentru fiecare participant la raportul
juridic (pentru fiecare subiect de drept), anumite prerogative, anumite posibilitati individuale - drept
subiectiv. Trebuie sa facem deosebire intre dreptui obiectiv, ca ansamblu de norme si dreptui subiectiv,
ca indrituire Iegata de o persoana, ca posibilitate de a actiona in temeiul dreptului obiectiv si care se
poate apara, apeland la justitie.
In cadrul raportuiui juridic de drept al familiei dreptui subiectiv permite titularului sau:
a) sa ia o anumita atitudine fata de dreptui sau (de exemplu, sa se
foloseasca de el sau nu);
b) sa pretinda o atitudine corespunzatoare din partea subiectului obligat;
c) sa poata apela la calea statala in apararea dreptului sau. Astfel, in conformitate cu art. 27 C.F.,
persoanele care doresc sa
se casatoreasca sau sotii, pot incheia benevol un contract matrimonial. Deci, incheierea contractului
matrimonial este un drept care poate fi folosit sau nu. In contractul matrimonial sotii (viitorii soti) sunt in
drept sa determine drepturile, dar si obligatiile privind intretinerea reciproca si modul de participare a
fiecaruia la veniturile obtinute de fiecare dintre ei si la chetuielile comune, bunurile ce vor fi transmise
fiecaruia dintre soti in caz de partaj, precum si sa se stabileasca alte clauze patrimoniale, inclusiv
sanctiuni patrimoniale pentru sotul culpabil de desfacerea casatoriei (art. 29, alin. 4, C.F.). Daca
contractul matrimonial contine clauze care lezeaza drepturile si interesele unuia dintre soti, ale copiilor
minori, ori ale altor persoane ocrotite prin lege, atunci, la cererea unuia dintre soti sau a procurorului,
instanta judecatoreasca este in drept sa declare nulitatea, totala sau partiala a contractului matrimonial
(art.31, C.F.).
Vorbind despre drepturile subiective ale subiectelor de drept familial este necesara efectuarea unor
distinctii intre diversele categorii de drepturi. In literatura juridica distinctiile sunt facute in functie de
mai multe criterii. Aceste criterii sunt valabile si pentru clasificarea drepturilor subiectelor de drept al
familiei.
Astfel, dupa criteriul provenientei lor drepturile subiective pot fi clasificate in 3 mari categorii:
- drepturi fundamentale, care deriva din apartenenta la societatea umana a fiecarui individ (dreptui
la viata, demnitate, libertate etc.);
- drepturi care decurg din insertia individului in viata sociala (dreptui la nume, la domiciliu, la o
profesie etc.);
- drepturi care deriva din insasi vointa indivizilor (dreptui de a intemeia o familie, de a infia un
copil, de a incheia contracte etc.).
Dupa intinderea efectelor lor drepturile subjective sunt clasificate in urmatoarele
categorii:
- drepturi absolute, care sunt acele drepturi ce produc efecte fata de toate subiectele de drept.
Acestora le corespunde obligatia tuturor persoanelor de a nu face nimic de natura a Tmpiedica pe
titularul dreptului sa si-1 exercite. Sunt drepturi absolute: dreptul la viata. la sanatate, integritate
corporala etc.
- drepturi relative, care sunt acele drepturi ce produc efecte numai asupra titularului dreptului
subiectiv si titularul obligatiei. adica. numai intre partile raportului juridic concret. In aceasta categorie
intra numai drepturi patrimoniale.
O alta distinctie a drepturilor subiective poate fi efectuata in functie de continutul dreptului si
anume:
- drepturi patrimoniale, care au un caracter economic si, in
general, pot fi exprimate in bani;
- drepturi nepatrimonile, care nu pot fi exprimate in bani.17
Dreptul familiei reglementeaza doua mari categorii de relatii
familiale: relatii personale nepatrimoniale si patrimoniale (art. 3C.F.). Particularitatile relatiilor
personale nepatrimoniale constau in
urmatoarele:
a) ele sunt lipsite de orice continut economic;
b) obiectul raporturilor personale nepatrimoniale Tl foreaza
urmatoarele bunuri nepatrimoniale: numele, cinstea, demnitatea.
fidelitatea conjugala, sprijin reciproc moral, grija pentru viata, sanatatea
si educatia copiilor etc.
c) raporturile (relatiile) personale nepatrimoniale sunt considerate
raporturile privind drepturile si obligatiile familiale care sunt legate de
titularii lor §i nu pot fi cedate persoanelor terte.
Categoriile de relatii personale nepatrimoniale reglementate de dreptul familiei sunt urmatoarele:
1) relatii de identificare, adica acele relatii care au in continutul lor drepturi cu ajutorul carora se
individualizeaza subiectul din dreptul familiei cum ar fi: dreptul la nume de familie la nastere sau ales la
incheierea si desfacerea casatoriei; la cetatenie; la domiciliu, la Tndeletnicire si profesie etc.
2) relatii referitoare la existenta si integritatea subiectelor de drept familial, adica acelea care au in
continutul lor drepturi personale nepatrimoniale prccum sunt: dreptul la viata, la sanatate, la educatie, la
ocrotirea oricaror forme de abuz, la protectie sociala etc.
Este necesar sa deosebim doua categorii de raporturipatrimoniale reglementate de dreptul
familiei.” raporturi reale si raporturi obligationale. Raporturi reale sunt acele raporturi care au in
continutul lor drepturi reale, in cazul nostru - dreptul de proprietate a membrilor familiei. Raporturile
patrimoniale reale dintre soti apar odata cu incheierea actului casatoriei si sunt supuse regimului
proprietatii in devalmasie a bunurilor. Acest regim legal al bunurilor sotilor actioneaza in masura in care
nu este modificat de contractul matrimonial.
Caracteristic pentru drepturile reale este faptul ca ele sunt legate de posesie, folosinta si
administrare (dispunere) a bunurilor aflate in proprietate. Sotii. de comun acord, poseda, folosesc si
dispun de bunurile coinune (art. 21, alin. 1 C.F.), fiecare dintre ei fiind in drept sa incheie conventii prin
care sa dispuna de bunurile comune, cu exceptia bunurilor imobile (acordul celuilalt sot fiind prezumat).
Raporturile obligationale sunt raporturile legate de trecerea bunurilor de la un subiect la altul.
Obligatia subiectului de drept al familiei este indatorirea pe care acesta trebuie sa o indeplineasca. Ea
poate consta in a da, a face sau a nu face ceva, conduita care poate fi impusa. in caz de necesitate prin
forta coercitiva a statului. Astfel, Codal familiei prevede:
a) obligatia de intretinere dintre parinti sj copii;
b) obligatia de intretinere dintre soti si fostii soti;
c) obligatia de intretinere dintre alti membri ai familiei (dintre frati si surori, bunei si nepoti, copii
si parinti vitregi, copil si educator).
Dupa cum se observa, obligatia juridica a subiectelor de drept al familiei nu este arbitrara. ea
reprezinta o indatorire a unei parti care corespunde dreptului subiectiv al celeilalte parti a raportului
juridic. De aceea, obligatia juridica poate fi considerate drept “masura dreptului subiectiv”. Aceasta
practic inseamna ca dreptului unei parti in raportul juridic ii corespunde, in mod imperativ, o obligatie a
celeilalte parti. Ca urmare, intr-un raport juridic de drept al familiei nu poate fi vorba de vrcun drept al
unui subiect daca celuilalt subiect nu-i corespunde o anumita obligatie. Deci, o caracteristica definitorie
a continutidui raportului juridic de drept familial reprezintd faptul ca drepturile si obligatiile subiectelor
nu sunt rupte unele de allele , ele se presupun si se coordoneaza reciproc, mai mult, ceea ce poate
pretinde subiectul activ este exact ceea ce constituie indatorirea subiectului pasiv.
In concluzie se poate afirma ca, drepturile si obligatiile partilor din cadrul unui raport juridic de drept al
familiei reprezinta o concretizare, o materializare a disponibilitatilor normelor juridice. Ele se prezinta
intr-o stransa corelatie. Raporturile dintre ele sunt determinate de reglementarile dreptului obiectiv si de
cerintele principiului echitatii, care guverneaza (mai corect-ar trebui sa guverneze) relatiile dintre
membrii familiei.

§ 4. Obiectul raportului juridic de drept al familiei

Obiectul raportului juridic reprezinta urmatorul element din structura raportului juridic. In privinta
obiectului raportului juridic in literatura de specialitate se intalnesc mai multe pareri. Unii autori
considers ca obiect al raportului juridic pot fi doar actiunile (interactiunile), adica comportarea
subiectelor. Conduita umand ce se realizeaza de cdtre subiectii raportului juridic ca urmare a exercitarii
drepturilor si indeplinirii obligatiilor constituie obiectul raportului juridic.
Alti autori vorbesc despre un triplu obiect al raportului juridic: obiectul juridic, adica conduita
partilor; obiectul ideologic, adica vointa partilor; obiectul material, adica lucrul (bunul) la care se
refera.’9
Intr-o alta acceptiune, obiectul raporturilor juridice il formeazd anumite actiuni pe care titularul
dreptului subiectiv le efectueazd sau le poate pretinde sipe care celalalt subiect este obligat a le
savarsi.20
Dupa parerea mai multor autori, printre care si Boris Negru, obiectul raportului juridic este diferit,
precum diferite sunt si raporturile juridice. Ca urmare a diversitatii raporturilor juridice , obiecte ale
raportului juridic pot fi:
a) actiunile pe care titularul dreptului subiectiv le Tndeplineste ori le poate pretinde si pe care
celalalt subiect este obligat a le savarsi sau a se abtine de la savarsirea lor;
b) lucrurile si alte bunuri materiale;
c)valori nemateriale (cinstea, onoarea, demnitatea, numele,
sanatatea, integritatea fizica si psihica etc.);
d) rezultatul creatiei intelectuale (opera literara, artistica, stiintifica
TI

etc.).”
Acceptand ultima parere si raportand-o la raporturile juridice de drept al familiei, putem considera
ca obiecte ale raportului juridic de drept familial pot fi:
a) valorile nemateriale;
b) actiunile subiectelor; d) bunurile materiale.
a) Nici intr-o alta ramura de drept valorile nemateriale nujoaca un rol atat de semnificativ ca in
ramura dreptului familiei. Coexistenta simultana in familie a unui numar imens de obiceiuri, norme de
convietuire, norme morale, norme religioase etc. due la faptul ca anume valorile nemateriale guverneaza
relatiile de familie. Respectand intimitatea vietii familiale, precum si a vietii personale a fiecarui membru
al familiei, normele de drept pot regula relatiile familiale doar pana la o anumita limita.
Normele de convietuire: diferite reguli de cultura, igiena, de bunavointa si comportament
“civilizat” etc. sunt foarte numeroase si prezente in viata de zi cu zi. Calitatea sau trasatura distincta a
acestor norme este data de o anumita apreciere sau pretuire a personalitatii exprimata prin “stima”,
“respect”, “consideratie” etc. Astfel, Art. 16, alin. 4 C.F. prevede ca, relatiile dintre soti se bazeaza pe
stima si ajutor reciproc, pe obligatii comune de intretinere a familiei, de ingrijire si educatie a copiilor, iar
art. 18, alin. 2 C.F. stipuleaza: sotii isi datoreaza reciproc sprijin moral si fidelitate conjugala. Aceste
norme pot contribui la intretinerea raporturilor familiale, insa aportul lor este redus, iar uneori superficial
sau numai formal, daca nu sunt dublate de puternice motivatii morale.
Preceptele si normele morale - reguli cu privire la bine si la rau, corect si incorect, just si injust etc.,
calauzesc conduita oamenilor, bazandu-se pe convingerea intima si constiinta personala a fiecarui individ
in comportamentul sau, care poate fi moral sau imoral. Sanctiunea exterioara a acestui comportament
poate fi manifestata sub forma de oprobiu public, iar sanctiunea interioara, fiind cea mai eficienta- sub
forma de regrete, pareri de rau, mustrari de constiinta sau scrupule. Este de notat legatura stransa intre
normele de morala si religie. Practic, fiecare religie a determinat formarea unei morale, sacralizand
preceptele etice si unele institutii sociale, in special cele privitoare la viata de familie (casatoria, nasterea
copilului, sfintirea locuintei etc.). De fapt, biserica crestina a fost cea care a prevazut in canoanele ei
necesitatea consimtamantului la casatorie, a varstei minime pentru casatorie, obligatia parintilor pentru
cresterea si educarea copiilor, interdictia casatoriei intre rude pana la un anumit grad de rudenie etc.,
precepte ce au fost preluate de normele de drept.
b) Pentru ca sa apara (sa se modifice, sa se stinga) un raport juridic de drept familial, in afara de
norma juridica, mai sunt necesare anumite imprejurari de fapt (fapte juridice). De exemplu: aparitia
raportului juridic de casatorie presupune, in prealabil, ca fapt juridic, incheierea casatoriei, iar aparitia
raportului juridic de rudenie civila, presupune in prealabil incheierea adoptiei. In dependents de caracterul
volitional, faptele juridice se clasifica in evenimente si actiuni. Evenimentele sunt faptele juridice care se
produc independent de vointa omului, dar de petrecerea carora legea leaga producerea unor efecte
juridice. Cele mai frecvente evenimente care au o semnificatie juridica sunt: nasterea (de ea legea leaga,
de exemplu, dobandirea calitatii de subiect de drept al familiei); decesul (de el legea leaga fie stingerea
unor raporturi juridice, de exemplu, de casatorie, fie aparitia unor raporturi juridice noi, de exemplu
dreptul la pensionare pentru pierderea intretinatorului). Actiunile umane ca fapte juridice sunt manifestari
de vointa ale oamenilor care nasc, modified sau sting raporturi juridice. Ca exemple de actiuni a
subiectelor de drept al familiei pot fi mentionate: casatoria, divortul, adoptia, instituirea tutelei (curatelei),
incheierea contractului matrimonial sau de plata a pensiei alimentare etc. In functie de raportul actiunilor
cu legile in vigoare, ele pot fi licite si ilicite. De exemplu, pentru ca actul juridic de casatorie sa fie valabil
sunt necesare respectarea anumitor conditii de fond (consimtamant liber exprimat, varsta matrimoniala,
stare a sanatatii etc.) si de forma (sa fie inregistrata la organele de stare civila cu respectarea procedurii
special prevfeuta cu aceasta ocazie), dupa cum §i lipsa impedimentelor la casatorie. Daca casatoria a fost
Tncheiata cu Tncalcarea conditiilor enumerate, ea va fi declarata nula de catre instanta judecatoreasca. De
asemenea, si casatoria fictiVa (cand sotii sau unul dintre ei nu a avut intentia de a crea o familie) este tot o
actiune ilicita.
c) In ceea ce priveste bunurile materiale, conform legislatiei, bunurile dobandite de soti in timpul
casatoriei apartin ambilor cu drept de proprietate in devalmasie. Sotii, de comun acord, poseda, folosesc
si dispun de bunurile comune. Bunurile care au apartinut fiecaruia dintre soti pana la incheierea casatoriei
§i bunurile primite in dar, obtinute prin mo§tenire sau in baza altor conventii gratuite de catre unul dintre
soti in timpul casatoriei, sunt proprietate personala a fiecaruia dintre soti. Fiecare sot, raspunde pentru
obligatiile proprii cu bunurile proprietate personala si cu cota-parte din proprietatea in devalmasie.

Capitolul III Principiile dreptului familiei

§ 1. Privire generala asupra principiilor dreptului familiei

Termenul “principiu” provine din limba latina “principium” ceia ce inseamna “inceput”, “element
fundamental”. Orice principiu este, deci, un inceput in plan ideal, el poate fi de asemenea o sursa, o cauza
a activitatii. Prin principii in drept intelegem acele idei catalizatoare, in conformitate cu care se
reglementeaza relatiile sociale si care stau la baza activitatii juridice. In literatura de specialitate se
intalnesc mai multe formulari a definitiei principiilor de drept. Traditionala este considerate urmatoarea
formulare: “principiile dreptului sunt acele idei generate, postulate calauzitoare sau precepte directoare,
care determina Tntregul complex al normelor de drept ca un tot intreg in domeniul unui sistem de drept
sau intr-o sfera anumita a relatiilor sociale”.22 O alta formulare sustinuta de unii specialist poate fi adusa
urmatoarea: “in domeniul dreptului prin principii intelegem atat un fundament al sistemului de drept, cit
§i o modalitate de coordonare a normelor juridice in cadrul sistemului in jurul unor idei calauzitoare”.23
Este imposibil ca legea sa prevada toate particularitatile reglementarii relatiilor dintre oameni.
Dreptul reglementeaza doar relatiile tipice. Dezvoltarea vietii politice, economice, culturale conduce la
aparitia unor situatii netipice, genereaza relatii noi care nu sunt reglementate de lege. Cu toate acestea,
orice litigiu aparut trebuie sa fie reglementat. In aceste situatii ne vin in ajutor principiile dreptului.
Vorbind despre principiile dreptului B. Negru evidentiaza urmatoarele lor trasaturi:
- principiile dreptului difera de la un sistem nation la altul. In acelasi timp insa, anumite
principii pot fi caractenstice mai multor sisteme nationale de drept;
- principiile fundamentale ale dreptului, de regula, sunt reflectate in Constitutie;
- principiile fundamentale ale dreptului sunt idei diriguitoare, idei de baza si isi gasesc reflectare
in intreaga legislatie;
- principiile dreptului se pot infatisa fie sub forma unei axiome,
fie sub forma unei deductii, fie sub forma unei generalizari de
fapte experimentale;
- principiile dreptului sunt mobile, stabilirea lor fund relativa.24
In ceea ce priveste clasificarea principiilor dreptului majoritatea
specialistilor in domeniu sunt de parerea ca exista:
- principii generale, care sunt comune pentru toate ramurile de drept; Principiile generale ale
dreptului sunt idei de baza ce se regasesc in intreaga legislatie a Republicii Moldova. Aceasta categorie
include urmatoarele principii: principiul democratiei, legalitatii, egalitatii in fata legii etc. Aceste principii
generale sunt si principii ale dreptului familiei.
- principii interramurale, ce sunt comune pentru doua sau mai multe ramuri de drept (drept
exemplu poate servi principiul ocrotirii familiei de catre stat propriu si pentru dreptul protectiei sociale);
- principii ramurale, specifice numai unei singure ramuri de drept (de exemplu - prioritatea
educatiei copilului in familie);
- principii intraramurale, care sunt specifice numai unor institutii ale unei anumite ramuri de drept
(ca exemplu poate fi privit principiul monogamiei);.
Caracteristic pentru un principiu fundamental de drept familial estefaptul ca el guverneaza toate
regulile de drept familial.
Continutul principiilor dreptului familial se afla nemijlocit in normele dreptului familial (art. 2
C.F.), in Constitutie (art. 48), dupa cum pot fi deduse si din alte legi. In sistemul Partii generale a
dreptului familiei, institutia principiilor se studiaza impreuna cu asemenea institutii ca obiectul, metoda,
structura, istoria dezvoltarii dreptului familiei, izvoarele dreptului familiei formand alaturi de ele
elementele de baza ale ramurii dreptului familiei.
Sistemul principiilor dreptului familiei, dupa cum rezulta din izvoarele indicate, cuprinde
urmatoarele principii:
- ocrotirea familiei din partea statului;
- monogamia;
- casdtoria liber consimtita intre bdrbat sifemeie;
- egalitatea in drepturi a sotilor in familie;
- sprijinul reciproc material si moral;
- fidelitatea conjugald;
- prioritatea educatiei copilului in familie;
- manifestarea grijii pentru intretinerea, educatia si apdrarea drepturilor si intereselor
membrilor minori si a celor inapti de munca;
- solutionarea pe cale amiabild a tuturor problemelor vietii familiale;
inadmisibilitatea amestecului deliberat in relatiile familiale, accesul liber la apdrarea, pe cale
judecdtoreasca, a drepturilor si intereselor legitime ale dreptului familiei, etc.

§ 2. Principiul ocrotirii familiei din partea statului

Statul este obligat sa ia masuri pentru ca orice om sa aiba un nivel de trai decent, care sa-i asigure
sanatatea §i bunastarea, lui si familiei lui, cuprinzand hrana, imbracamintea, locuinta, ingrijirea
medicala, precum si serviciile sociale necesare. Cetatenii au dreptul la asigurare in caz de somaj, boala,
invaliditate , vaduvie, batranete sau in celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenta in urma
unor imprejurari independente de vointa lor (art.47 din Constitute).
In conformitate cu art. 16 alin.3 al Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, adoptata de
Adunarea Generala a ONU la 10 decembrie 1948, care a proclamat familia drept element natural si
fundamental al societatii ce are dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului, Constitutia Republicii
Moldova, in art. 48 alin. 1 prevede: “Familia constitute elementul natural si fundamental al societatii si
are dreptul la ocrotire din partea societatii si a statuluf\ iar art. 49 alin. 1 : “Statul faciliteaza, prin
masuri economice siprin alte masuri, formarea familiei si indeplinirea obligatiilor ce ii revin “,
Aceste prevederi constitutional sunt reafirmate si in art. 2 alin.l al Codului familiei: “Familia si
relatiile familiale in Republica Moldova sunt ocrotite de cdtre stat”. Pentru a asigura o stabilitate in
raporturile de familie in Codulfamiliei sunt reglementate strict conditiile de fond si de forma la
incheierea actelor juridice familiale, drepturile si obligatiile personale §i patrimoniale ale sotilor, relatiile
dintre parinti si copii etc.
Copiii constituie o categorie de persoane care inca nu dispun de capacitatea de munca si respectiv
de mijloace de existenta proprii. Izvoarele de intretinere a copiilor in societatea noastra le constituie
salariile si alte venituri provenite din munca ale parinti lor, precum si veniturile provenite din gospodaria
familiala. Cu toate ca o parte considerabila din bugetul familial este formats din anumite parti acordate
unui sau altui membra in interioral familiei, ele isi pierd caracterul individual si sunt indreptate la
satisfacerea necesitatilor tuturor membrilor. Din aceste considerente, volumul beneficiilor materiale ce i
se cuvine fiecarui membra al unei familii concrete depinde atat de venitul total al familiei, cit §i de
corelatia dintre membrii apti §i inapti de munca.
Analizand legislatia in vigoare putem face concluzia ca inprezent in republica existd un sistem
integral de protectie sociald a generatiei tinere, a persoanelor in etate si a altor membri ai familiei
inapti de munca. Datorita faptului ca copii, de regula sunt educati in familie, asigurarea lor sociala se
exercita pe calea acordarii de ajutor familiei. Ajutorul acordat de stat familiei pentru cresterea si
educarea copiilor se exprimd atat in forma bdneascd, cit si sub forma de servicii. Astfel, potrivit art. 12
din Legea privind drepturile copilului “statul stimuleaza §i sustine material crearea unor institutii
extrascolare, edificii sportive, stadioane, cluburi, tabere de odihna §i alte objective ce contribuie la
intremarea sanatatii copiilor, stabilefte inlesniri pentru frecventarea institutiilor de cultura si invatamint,
a celor sportive de intremare si a bazelor de odihna in timpul vacantei”.
Deoarece familiile difera dupa numarul de persoane care se afla la intretinere, ele totodata difera sj
dupa volumul necesitatilor materiale ale membrilor. Spre deosebire de familiile tipice, in familiile
numeroase concomitent se educa 5, 6 sau chiar mai multi copii. Aceste familii necesita acordarea unui
ajutor banesc suplimentar din partea statului pentru intretinerea copiilor. Asemenea ajutor actualmente
se prezinta sub forma de indemnizatii, compensatii si inlesniri.
Indemnizatiile constituie diferite plati care, in functie de caracterul si destinatia lor, sunt stabilite sj
acordate de catre stat. Dupa parerea profesorului I. R. Ivanova, indemnizatiile sunt plati social-
alimentare, periodice, banesti, care poarta un caracter de ajutor de stat cetatenilor si sunt acordate in
cazurile §i in conditiile prevazute de lege in scop de compensatie, precum si in alte scopuri. Normele
juridice prevad nu numai posibilitatea acordarii indemnizatiilor, dar §i cuantumul lor, fie in marime fixa,
fie in marime procentuala. Totalitatea indemnizatiilor prezinta un sistem inchis cu o structura specifica
doar lui. La N. Romandas intalnim urmatoarea clasificare a indemnizatiilor de asigurare
sociala:
Dupa temeiurile social-utile de acordare: indemnizatii pentru incapacitatea temporara de munca;
pentru invaliditate; pentru batranete; pentru nastere; pentru ocrotirea bugetului familiei in cazul unor
imprejurari exceptionale.
Dupa scopul cu care se acordd pot fi diferentiate indemnizatiile: care au drept scop acordarea
ajutorului in locul salariului pierdut din motive intemeiate in decursul unei perioade scurte de timp
(indemnizatiile de boala, sarcina si nastere, in cazul starii de carantina etc.); acordate ca ajutor
suplimentar pe lingS izvoarele principale de existenta: plata muncii (salariul), pensii sau indemnizatii
din prima grupa (indemnizatii acordate la nasterea copilului, indemnizatii unice si lunare mamelor
singure sau cu multi copii, indemnizatii copiilor din familiile nevoiase etc.); acordate in calitate de
ajutor persoanelor care nu au izvoare sau mijloace de existenta.
Dupa termenul de plata al lor, indemnizatiile pot fi impartite In: unice (acordate la nasterea
copilului, pentru inmormantare, pentru tratament baleno-sanatorial, pentru mame unice sau cu multi
copii etc.); periodice (se platesc in cazuri de boala, sarcina sau nastere, in cazurile de carantina,
recalificare, protezare etc.); lunare (plata indemnizatiilor pe viata sau pe timpul invaliditatii,
indemnizatii persoanelor in varstS si invalizilor de gradul I si II care nu au surse de existenta si dreptul
de pensionare).
Insa uneori, pentru anumite categorii de familii nici aceste
indemnizatii nu sunt in stare sa satisfaca necesitatile curente ale
membrilor ei. Din aceste considerente, legislatia Republicii Moldova
mai prevede si alte masuri stimulative, si anume: compensatiile si
inlesnirile. Astfel, in scopul perfectionarii si reglementaiii sistemului de
inlesniri stabilite unor categorii de persoane, la 14.04.2000 a fost
adoptata Legea Republicii Moldova cu privire la protectia sociala
speciala a unor categorii de populatie, care printre categoriile de
populate care au dreptul la compensatii nominative prevede si
urmatoarele categorii de subiecte de drept familial: copiii invalizi sub 16
ani; invalizii din copilarie; familiile (parintii sau sotiile nerecSsatorite
sau copiii pina la atingerea majoratului); familiile cu 4 si mai multi
copii; etc. Aceste compensatii nominative se platesc pentru: serviciile
comunale, energia electrics, gazele naturale, carbune si lemn de foe etc.
Pentru familiile care au in componenta sa cativa invalizi, compensatia la
plata pentru serviciile comunale se stabileste pentru fiecare beneficiar de
compensatie. Compensatiile nominative se platesc nemijiocit
beneficiarilor din mijloacele bugetului de stat, prin intermediul fondului
asigurarilor sociale. Cuantumurile concrete ale acestor compensatii se
stabilesc de Guvern, in baza prevederilor legii, tarifelor^i preturilor la serviciile comunale, carbune,
lemn etc. in vigoare, si se revSd pe masura modificSrii tarifelor si preturilor mentionate.
Realizarea dreptului constitutional la protectie sociala alfamiliei si copilului este pusa in sarcina
mai multor organe, printre care: institutii guvernamentale; autoadministratia locala; organizatii
international; organizatii nonguvernamentale locale etc.
Institutii guvernamentale. La nivel guvernamental lipseste o structure executiva unica, care ar
avea in sarcina sa toate activitStile de protectie, in deosebi a copiilor. Acestea sunt lasate in sarcina a
mai multor ministere si departamente, fiecare avind drept obiective anumite aspecte ale educatiei,
sanatatii sau protectiei sociale, fara ca problema sa poata fi privita in ansamblul ei. Principalele institutii
guvernamentale care au printre obiectivele statutare protectia familiei si copilului sunt: Ministerul
Muncii si Protectiei Sociale; Ministerul Educatiei si §tiintei; Ministerul Sanatatii; Ministerul Afacerilor
Interne; Casa Nationals de Asigurari Sociale; Consiliul National pentru Protectia Drepturilor
Copilului etc.
Ministerul Muncii si Protectiei Sociale. In cadrul acestui minister exista doua directii ce
abordeaza problemele care tin de instiUrtia familiei si anume: Directia Politici Familiale si Oportunitati
Egale si Departamentul Asistenta Sociala. In teritorii activeaza Directii de Asistenta Sociala si Protectie
a Familiei, care la nivel local au in components un inspector in problemele familiei, ce se ocupS
nemijiocit de evidenta copiilor aflat’i in situatii dificile, intocmirea anchetelor sociale si intretinerea
relatiilor permanente cu autoritatea tutelarS.
In prezent activitatea ministerului de sustinere a familiilor si copiilor aflati in situatii de rise se
HmiteazS, in special, la acordarea de indemnizatii familiilor numeroase, copiilor cu handicap, orfani,
mamelor singure si altor categorii. Aceste indemnizatii, insa, nu pot ameliora substantial situatia
familiilor, deoarece sunt extrem de mici.
Anume Directia Politici Familiale si Oportunitati Egale a fost coordonatorul si autorul principal
al proiectului Strategiei de Reforms a Sistemului de Asistenta Sociala, elaborarea cSruia a fost sprijinita
de
UNICEF.
Ministerul Educatiei si Stiintei. In cadrul ME§, problemele protectiei copiilor sunt impartite intre
douS structuri: Directia Institutii de Tip Internat si Departamentul Tineretului si Sportului. De
asemenea, ME§ are in sarcina sa reglementarea si solutionarea problemelor legate de adoptia
internationals. Printre obiectivele statutare ale Directiei Institutii de tip Internat sunt: educarea,
instruirea si recuperarea socială și a copiilor ramasi din diferite motive fara ingrijirea parintilor sau cu
deficiente fizice, senzoriale, de comportament; plasarea copiilor orfani, ramasi fara tutela, in institutii
de tip familial; organizarea infierii copiilor ramasj fara tutela (orfani).
Pentru realizarea obiectivelor mentionate, in subordinea ME§ se aria urmatoarele categorii de
institutii: scoli-internat de tip general pentru copiii orfani sau ramasi fara ingrijirea parintilor; scoli-
internat de tip general; §coli auxiliare pentru copii cu retard mental; scoli speciale pentru copii cu
maladii cronice, deficiente fizice, senzoriale, devieri de comportament; scoli de meserii pentru surzi si
hipoacuzici; clase de meserii pentru orbi si slab vazatori.
Faptul ca nu au fost facute eforturi pentru a dezvolta alternative, mai multe modele de
dezinstitutionalizare a copiilor si de prevenire a separarii lor de familie a dus la pastrarea, pe parcursul
tuturor anilor de tranzitie, a numarului excesiv de mare a copiilor din institutive de stat. In fiecare dintre
cele 64 de institutii ale MES sunt internati de la 60 la 700 de copii. Copiii educati in cadrul acestor
institutii de tip inchis nu sunt socializati in mod firesc, ceea ce duce la limitarea capacitatilor lor de
integrare ulterioara in comunitate, la retard in dezvoltarea lor generala.
Departamentul Tineretului si Sportului are drept objective: insertia socio-profesionala a tinerilor;
educatia tinerilor; combaterea delicventei juvenile; orientarea moral-civica a tinerilor; dezvoltarea
relatiilor internationale ale tinerilor sportivi. Cu sprijinul acestui departament, mai multe organizatii
studentesti au demarat un proiect de combatere a §omajului in randurile tinerilor, sprijinit de Banca
Mondiala, la realizarea caruia colaboreaza Consiliul National al Tineretului si unele organizatii de
tineret din Germania.
Ministerul Sanatatii. Familia are dreptul la ocrotirea sanatatii membrilor ei. Pentru ocrotirea
sanatatii persoanelor care se casatoresc si a urmasiior lor, unitStile medico-sanitare acorda consultatii
prenuptiale referitoare la casatorie si la planuirea familiei, efectueaza, cu consimtamantul lor, examene
medicale. Modul lor de efectuare este stabilit de Ministerul Sanatatii. In cadrul Ministerului Sanatatii
activeaza Sectia Asistenta Medicala a Mamei si Copilului. Pina in prezent asistenta medicala adresata
copiilor a fost oferita de medicul pediatru. in prezent are loc procesul de trecere la serviciile acordate de
medicul de familie. Ministerul Sanatatii are in subordine patru case pentru copii (inclusiv o institute in
regiunea din partea stanga a Nistrului), cu un contingent de aproximativ 600 de copii orfani de 0-5 ani,
abandonati in maternitati sau lipsiti de tutela parinteasca. Dupa implinirea varstei de 5-7 ani, copiii care
nu au fost infiati sunt distribuiti in casele de copii si scolile internat ale Ministerului Educatiei si Stiintei
§i Ministerului Muncii, Protectiei Sociale si Familiei.
Conform Legii privind minimul de asistenta gratuita, garantata de stat din 03.02.99, Pachetul
Minim de Servicii de Baza Garantat de Stat cuprinde: asistenta medicala primara acordata de catre
medicul de familie, in conformitate cu normativele aprobate de Ministerul Sanatatii; asistenta medicala
specializata, acordata de specialisti din sec^iile consultative ale spitalelor, la solicitarea medicului de
familie; asistenta medicala de urgenta la etapa prespitaliceasca §i spitaliceasca in caz de stari acute care
pun in pericol viata, timp de 3 zile; asistenta medicala acordata pacientilor cu tuberculoza, boli psihice
endogene, diabet zaharat si insipid, boli contagioase, S1DA, sifilis, alcoolism, narcomanie §i
toxicomanie; asistenta medicala in stationar copiilor de pina la 5 ani, copiilor invalizi, orfani, bolnavi in
stare grava, cu traume, intoxicatii, care necesita terapie intensiva.
Implementarea Pachetului de Baza de Servicii Garantate de Stat este deocamdata tergiversata de
dificultati financiare cu care se confrunta sistemul si trenarea reabilitarii sistemului de asistenta
medicala primara.
Ministerul Afacerilor Interne. O subdiviziune importanta a Ministerului Afacerilor Interne este
Directia Politiei de Ordine Publica a Inspectoratului General de Politie, in cadrul careia activeaza Sectia
Minori §i Moravuri.
O alta subdiviziune a MAI, care activeaza ca serviciu independent, in regim non-stop este Centrul
Republican de Triere a Minorilor, in sarcinile caruia intra: intretinerea si ingrijirea temporara a copiilor
de la 3 la 18 ani aflati in situatii de rise soldate cu r&manerea fara supraveghere; studierea cauzelor
situatiei de rise in care se afla copilul, identificarea acestuia §i a parintilor sau institutiei in care s-a aflat
anterior; activitati cu caracter educativ-profilactic; examinarea profilactica a copiilor; incredintarea
copiilor institutiilor de resort (familiei, scolilor-internat etc.).
Copiii sunt primiti la Centru in regim non-stop, initial pentru o perioada de pina la 30 zile, care
poate fi prelungita cu circa 30 de zile in baza deciziei judecStore§ti. Termenul de plasare a copiilor nu
include timpul aflarii lor la tratament sau la examene medicale, sau perioadele de aflare in carantina.
Consiliul National pentru Protectia Drepturilor Copilului. Consiliul, fund o structura
interministeriala, a fost creat in scopul elaborarii si promovarii politicilor de stat in interesul copiilor si
§i-a declarat drept obiective:
- asigurarea respectarii prevederilor Conventiei ONU cu privire la Drepturile Copilului in
Republica Moldova;
- elaborarea politicilor guvernamentale vizand realizarea drepturilor copiilor la nivel
national;
- consolidarea coeziunii sociale in domeniul protectiei drepturilor copiilor.
Din pacate, fiind constituit din persoane de prim rang din ministerele implicate in protecjia
copiilor, Consiliul este supus schimbarilor de components de fiecare data cind se schimba cabinetul de
ministri. Astfel, lipseste continuitatea in activitatea sa si se reuseste relativ putin.
Autoritatea locala. Pe plan local, atributiile ce tin de starea civila si de autoritatea tutelara,
asigurand respectarea drepturilor si libertatilor omului, sunt exercitate de catre primar.
In structura organizatorica a primariilor exista subdiviziuni create
in scopul sprijinirii familiilor cu multi copii, familiilor social
vulnerabile, copiilor orfani, invalizi, mamelor solitare cu copii, a
prevenirii delicventei juvenile. Astfel Directiile pentru Ocrotirea
Copilului, Reintregire si Sprijin Familial de pe linga primarii
indeplinesc urmatoarele sarcini: crearea bazelor de date privind familiile
nevoiase si necesitatile lor (tratament, suport material, financiar,
scolarizare etc.); depistarea familiilor social vulnerabile si intocmirea
proiectelor de sprijin; acordarea de sprijin material familiilor;
consilierea familiilor; facilitarea tratamentului si procurarii de
medicamente de catre familiile sprijinite; facilitatea accesului copiilor
din familiile numeroase sau nevoiase in gradinite ( inclusiv prin
achitarea platii pentru intretinere); tutela si curatela copiilor orfani,
ramasi ram parinti; participarea la procesul de infiere locala a copiilor;
aranjarea copiilor abandonati in case de copii.
Organizatii Internationale. Printre organizatiile internationale care au o activitate foarte
fructuoasa pe teritoriul republicii noastre este Fundatia Soros - Moldova, ce sustine directiile prioritare
orientate spre constituirea unei societati deschise. Fundatia isi concentreaza eforturile asupra
domeniilor, care sunt determinante pentru viitorul tarii si care au ca scop dezvoltarea capacitatilor
umane. (Fundatia Soros - Moldova, Raport anual 2000, Editura ARC, Chisinau, 2001, p. 7.)
Printre multiplele programe initiate de catre Fundatie pentru copii si tineret s-ar putea de
mentionat: Programul “Modernizarea invatemantului preuniversitar”; Programul “Pas cu Pas”;
Programul de sprijinire a invatamantului superior; Programe pentru doctoranzi, asistenti si cadre
didactice tinere universitare; Programul intercultural de schimb de elevi si studenti; crearea Centrului
educational PRO DIDACT1CA §i a Centrului de Dezvoltare a tineretului (CDT) etc., in cadrul carora
sunt realizate diferite proiecte ce isi propun sa solutioneze diverse probleme ce contribuie la formarea si
educarea tinerii generatii in spiritul valorilor general-umane si pregatirii ei pentru o viata decenta si
adecvata cerintelor noului mileniu.
In cadrul programului “Sanatate publica” a fost creat Centrul National de Informatie Medicala
“Med Net”; sunt sustinute initiativele in domeniile: sanatatii publice, sprijinirii persoanelor cu dereglari
mentale, incurajarii paliative, prevenirii dependentei alcoolice si a abuzului fata de copii. Fundatia
Soros-Moldova a devenit fondatorul Fundatiei pentru Dezvoltarea Asistentei Medicale Primare
(Fundatia AMP), care sustine activitatea si incurajaza calitatea asistentei medicale primare din republica
prin acumularea mijloacelor financiare necesare si cofinantarea extrabugetara a Centrelor Medicilor de
Familie, Centrelor de Sanatate si Oficiilor Medicilor de Familie din republica.
Programul pentru femei are ca scop promovarea incontinua a drepturilor femeilor in vederea
obtinerii unui statut social, economic si politic egal cu eel al barbatilor. Sunt initiate programe de
fortificare a sanatatii femeii; de combatere a traficului de fiinte umane; de abordare integrate a egalitatii
genurilor; de combatere a violentei manifestate impotriva femeii etc.
Se cade mentionat si rolul destul de important al programelor: de drept, dezvoltare economics,
societate civila, biblioteci etc.
Fondul Natiunilor Unite pentru Copii ( UNICEF). UNICEF §i-a deschis reprezentanta in
Republica Moldova in 1995. A activat pe parcursul a doi ani in regim de asistenta de urgenta. Din 1997
acorda asistenta tehnica Guvernului Republicii Moldova in baza Acordului -Cadru de Colaborare pentru
anii 1997 - 2001, semnat in octombrie 1996. Mandatul UNICEF este de a asista Guvernul in asigurarea
supravietuirii, protectiei si dezvoltarii copiilor, in special a celor aflati in situatii dificile.
•JNICEF desfasoara Programele de Educatie si Sanatate, divizate la randul lor in mai multe proiecte si
sub proiecte.
Programul de Sanatate are drept obiective principale: reducerea mortalitatii infantile si materne
prin controlul maladiilor; reducerea malnutritiei; dezvoltarea unor mijloace mai eficiente de asistenta
medicala primara: crearea modelelor de reformare a asistentei medicale primare; implementarea
standardelor si tehnologiilor OMS/UNICEF in Tngrijirea medicala a mamei si copilului etc.
Programul de Educatie are drept obiective: stimularea unor schimbari comportameiitale si de
atitudine in societate, comunitati. scoli, gradinite si l a m i l i i fata de sanatatea si dezvoltarea copiilor;
imbunatatirea capacitatilor umane in domeniul educatiei; implementarea unui model national de
educatie timpurie individualizata; reorientarea politicilor si strategiilor de institutionalizare a copiilor cu
nevoi speciale spre reintegrarea lor in comunitate; crearea si consolidarea unor servicii sociale pentru
familiile aflate in dificulrate si copii care provin din familiile de rise; prevenirea abandonului si a
institutionalizarii copiilor prin crearea modelelor alternative de ingrijire; crearea modelelor de protectie
a copiilor aflati in afara familiei etc.
In domeniul dezvoltarii politicilor UNICEF isi propune : expertiza legislatiei existente si
elaborarea propunerilor privind perfectionarea iegislatiei in domeniul protectiei sociale si juridice a
copiilor; sprijinirea Guvernului pentru crearea unui nou sistem de asistenta sociala pentru familie si
copil: elaborarea de programe. manuale, materiale instructive in asistenta sociala pentru universitati;
organizarea de conferinte. seminare, ateliere de lucru; pregatirea cadrelor universitare pentru
specialitatile de asistenta sociala etc.
Trustul European pentru copii (TEC). Trustul European pentru Copii, organizatie britanica, isi
desfasoara activitatea in or. Hincesti, Cahul, Tiraspol si mun. Chisinau. Programul este sustinut financiar
de donatori din Marea Britanie (Scotia) si urmareste urmatoarele obiective; asistenta sociala a familiilor
numeroase aflate in dificultate; integ u ea in familia nucleara a copiilor abandonati si institutioializati in
case de copii, maternitati, clinici; crearea unor centre de reabilitare; crearea unui centru de plasament
familial de tip “Foster”; instruirea asistentilor sociali.
TEC ofera servicii beneficiarilor selectati de Directiile pentru Ocrotirea Copilului, Reintregire si
Sprijin Familial. Asistentii sociali ofera urmatoarele servicii: mediaza legatura dintre familiile nevoiase
si TEC; determina necesitatile familiilor in asistenta ( sanatate, hrana, imbracaminte, consiliere, etc.);
ajuta la distribuirea rationala a mijloacelor fmanciare, primite de la TEC; ingnjesc copiii la domiciliu;
instruiesc mamele tinere in educarea, ingrijirea copiilor, prepararea hranii pentru copii mici;
reintegreaza copii abandonati in familiile proprii sau cele de plasament.
Organizatii neguvernamentale locale (ONG)
A sporit considerabil rolul ONG-urilor in solutionarea problemelor cu care se confrunta familia,
femeia si copilul in perioada tranzitiei. Printre programele traditionale, initiate de aceste organizatii. care
si-au demonstrat efectul binefacator asupra societatii, pot fi enumerate: programe de fortificare a sanatatii
femeii si copiilor: programe de eliminare a violentei impotriva femeii si copilului; de combatere a
traficului cu femei si copii; acordarea asistentei informationale pentru femei si copii; sustinerea si
promovarea reformei legislative, mobilizarea comunitatii in activitatea de integrare a persoanelor
disabilitate etc. Printre cele mai cunoscute organizatii nonguvernamentale ce activeata in vederea
realizarii acestor programe pot fi remarcate: Centrul de lnformare si Documentare in Drepturile
Copilului; Centrul pentru Drepturile Omului din Moldova; Centrul National al Femeilor; Asociatia
Femeilor de Cariera Juridica; Centrul National de Studii si lnformare pentru Problemele Femeii etc.

§ 3. Principiul Monogamiei

Conform acestui principiu. cetatenii Republicii Moldova pot sa fie concomitent numai intr-o
singura casatorie, care este inregistrata in modul si ordinea stabilita de lege. Art. 15 alin. 1 lit. a C.F.
prevede expres ca, nu se admite casatoria intre persoane dintre care eel putin una este deja casatorita.
In cadrul familiei monogame, atat in republica Moldova, cit si in majoritatea tarilor lumii, s-au
individualizat trei structuri:
a) Familia extinsa;
b) Familia nucleara;
c) Familia derivata.
Familia extinsa este modelul patriarhal de tip traditional. Ea include relatii relative si nonrelative
intre membrii care loeuiese in acelasi spatiu (camin) si care reprezinta doua - trei generatii reunite si,
uneori, colaterale (fratii). Familia extinsa subordoneaza familia nucleara, fiind formata, adesea, din eel
putin doua familii nuclcare (bunici, parinti si copii) si dispunand de un sistem de norme si reguli de
convetuire care se perpetuiaza de la o generatie la alta. Caracteristica ei functionala este
conservatorismul, pastrarea traditiilor, obiceiurilor si stilului familial dominant, pe cit se poate.
Functionand prin reguli oarecum rigide, menite sa asigure stabilitatea si “spiritul de clan”, ea nu este
lipsita de “dramatism interactional”, favorizand frecvent aparitia conflictelor Tntre generatie. In linii
generale in familia extinsa, sistemul valorilor etico-religioase si chiar culturale au un grad de inertie si
transmisibilitate mai mare. Influentele educationale sunt, in consecinta mai rigide, iar cerintele
(asteptarile) intregii familii fata de fiecare membru al sau, mai uniforme, mai previzibile. Acest tip de
organizare familiala pare a trai dupa regula circularitatii (istoria se repeta), ceia ce confera membrilor sai
un sentiment de apartenenta si securitate relativ inalt.
Familia extinsa, desi angajeaza conflicte intra si intergenerationale, ridica adesea bariere
psihologice de netrecut in calea destramarii nucleelor familiale sau tendintelor centrifuge ale acestora.
Propunandu-si pastrarea coeziunii si stabilitatii la nivelul intregului sistem familial, defavorizeaza
adesea evolutia si calitatea relatiilor intime, proiectandu-le si confirmandu-le mai mult din perspectiva
scopurilor de perpetuare, de pastrare a filonului familiei prin urmasi, si mai putin din perspectiva
experientei subjective de crestere si dezvoltare a personalitatii sotilor in rolurile masculine si feminine.
Avind drept scop de baza reproducerea grupului social, familia traditionala actioneaza dincolo de
indivizi, ca o modalitate institutional^ ce se bizuie pe solidaritate mutuala elementara. “Ea isi asuma, la
un moment dat, trecutul colectiv si garanteaza viitorul”, devenind spatiul in care cuplurile parentale
transmit copiilor lor “riscul si sansa existentei”.27
Familia nucleara (conjugald), redusa numeric la soti $i copiii lor necdsdtoriti (proprii sau
adoptati), este, in variantele ei armonioase, sanatoase o structura democratica, bazata pe consens,
egalitate si complementaritate a rolurilor de sot, sotie, precum si pe o participare crescdndd a
co]>iilor. Alegerea partenerului in cadrul acestui tip de familie este motivata de afectiune mutuala si de
libertatea optiunii, scopul sau fiind fericirea ambilor soti si a copiilor lor. Cuplul modern este profund
marcat de libertatea alegerii si de exercitarea dreptului la autodezvoltare, iar cind sentimentul iubirii
dispare cuplul isi pierde ratiunea de a fi si, de cele mai multe ori, se separa. Asa se explicS de ce cuplul
modern este mai expus instabilitatii, divortul survenind cu o frecventa mereu in crestere in lumea
contemporana. In conditiile vietii moderne, in special in localitatile urbane, familia nucleara isi
construieste un nou stil de viata, caracterizat prin: concentrarea afectiva, comunicationala si actionala;
separarea treptata si, uneori, rapida de la intreaga ramificatie de rudenie, ceia ce ii confera o
independents proprie, cu marcata posibilitate de autoconducere si autodezvoltare.
Familia nucleara este o structura preferata de majoritatea oamenilor in cea mai mare parte a
globului terestru, ea fiind apta sa asigure eel putin patru functii esentiale: cooperarea economica intre
soti, relatiile sexuale, reproducerea si socializarea copiilor. §i din punct de vedere psihologic familia
nucleara are o posibilitate crescuta de asigurare a suportului emotional de satisfacere a nevoilor de
securizare, protectie si apartenenta a fiecarui membru, precum si a nevoilor de comunicare si crestere a
personalitatii. Aceasta nu inseamna ca toate aceste nevoi sunt satisfacute automat pentru fiecare membru
al nucleului familial, doar ca urmare a apartenentei lui la acesta. Crescand in intimitate, relatiile
interpersonale in acest caz sunt totodata mult mai complicate si presupun un grad de competenta
relationala, bazat pe flexibilitate si creativitate care sa le permita sotilor sa se interadapteze optim, iar
copiii lor sa evolueze sanatos din punct de vedere psihic si social. Creativitatea personals in cuplul
marital devine o conditie indispensabila a dezvoltarii capacitatii familiei de a face fata stresurilor externe
si interne, de a rezolva cu succes problemele firesti ale vietii cotidiene. Incapacitatea nucleului familial
de a se autoregla “aici si acum” pericliteaza treptat si chiar stopeaza “cursa maritala” si, implicit, pe cea
a autodezvoltarii personalitatii.
Forme derivate ale familiei. Ne vom opri la urmatoarele forme derivate:
a) familia mixta;
b) familia monoparentala.
Familia mixta este o structura bazata pe casdtoria dintre doi parinfi (singuri sau divortati) cu
copii proprii si, eventual, copii comuni. Astfel, relatiile de fratie vitrega sau prin alianta sunt specifice
familiilor mixte, deobicei coabitand in acelasi spatiu. Problemele de adaptare interpersonala privesc
eventuale dificultati prin intoleranta sau desincronizari mutuale intre fratii vitregi si naturali, pe de o
parte, intre parintii vitregi si copii, pe de alta parte. Cuplul marital este eel care detine balanta relatiilor
familiale, care se pot usor dezechilibra in aceste
conditii.
Problemele familiei mixte, ale parintilor si copiilor vitregi, tin de specificul relatiei din sistemul
familial structurat dupa recasatorie, de riscul repetarii anumitor erori din mariajele anterioare §i de
relatiile cu ex-consortii. Ace§tia din urma raman de cele mai multe ori in relatii (mai mult sau mai putin
reglate juridic si psihologic cu copiii lor). Adeseori parintii vitregi au un comportament inadecvat fata de
copiii vitregi, mai ales legat de atitudinile si relatiile acestora cu parintii naturali. Pe de alta parte, pentru
copil recasatoria parintelui creeaza cateva probleme reale, cum ar fi: copilul se confrunta cu situatia de a-
si imparti afectiv parintele cu noul sot al acestuia; copilul se poate teme de o modificare a regulilor in
noua familie, ceia ce este, dupa terminarea divortului, o idee §i a§teptare realista; copilul poate resimti
din partea parintelui vitreg, asemanator sau diferit, modul de disciplinare pentru comportamente, moduri
de a face si gandi cu care s-a deprins sau care erau tolerate de parintele natural; copilul se poate
invinovati daca se simte atras sau iubeste parintele vitreg, deoarece s-ar simti simultan neloial fata de
parintele necustodial; copilul trebuie sa renunte la visul sau de a-sj revedea parintii impreuna, si aceasta
nu-i u§or de facut. In consecinta, el poate avea tendinta sa-si creasca ostilitatea fata de parintele vitreg.
Pentru ambii parinti care isi aduc proprii copii in remariaj, situatia poate deveni mult mai
complicate §i dificila mai ales daca noul cuplu va avea un nou copil. DesJ obstacolele parinte - copil
vitreg sunt reale, totusi multi dintre ace§tia reu§esc sa ajunga la un rezultat satisfacator, contribuind la
structurarea noului sistem familial §i chiar la fericirea noii casatorii. Indicele ridicat al casatoriilor dupa
divort favorizeaza, in ultimii 20 de ani, proliferarea familiilor “comasate”, “largite” sau “mixte”.
Familia monoparentald este structura parentald asimetrica formata dintr-un pdrinte si copilul
(copiii) sau (sdi), fie prin decesul celuilalt parinte, fie prin divort, fie prin abandonarea familiei de cdtre
un pdrinte, fie prin decizia de a nu se cdsdtori, fie prin adoptia, adopfiunea realizata de o persoand
singurd, fie prin nasterea “intdmpldtoare ” a unui copil dintr-o relatie libera in afara cdsdtoriei cu refer
ire in special la parintii adolescenti.28 Ca urmare a cre§terii numarului de divorturi familia cu un singur
parinte este din ce in ce mai frecventa. Experienta de a fi parinte singur nu este neaparat devastatoare
pentru adult sau pentru copii, dar nu este confortabila in permanenta. Ea ramane o experienta particulars
de tip familial, ce duce la schimbari in raporturile dintre parinti sj copii. Desi sunt cu mult mai
semnificative, schimbarile pot depinde de timpul pe care il consacra mama sau tatal familiei; de modul in
care efectele separarii au marcat atat adultii, cit §i copiii; de modul in care ambii adulti §i copiii dezvolta
strategii de a face fata problemelor, noi stiluri de viata. Pentru multi indivizi aceste adaptari sj ajustari pot
fi relativ temporare, cata vreme majoritatea parintilor singuri reu§esc sa se recasatoreasca.
Majoritatea pdrintilor singuri sunt femei (aproximativ 88%), ele asigurandu-§i custodia copiilor
din ratiuni nu numai naturale dar §i culturale. Putine dintre femeile divortate incredinteaza custodia
copiilor tatalui. Mamele singure exercita un rol extins parental, incluzand simultan componente
concurentiale in conducerea familiei, de aici rezulta o serie de schimbari in relatiile cu copiii, care pot fi
observate in slabirea grani^elor dintre rolurile previzibile de adult §i de copil, copilul fiind nevoit sa-§i
dezvolte maturitatea in devans, in timp ce nu sunt pregatiti inca s-o faca. Multe femei gasesc extrem de
stresant acest statut, dar incearca sa se adapteze printr-o varietate de cai.
Familia monoparentald condusd de tatd constitute o minoritate in cadrul acestui tip de familie
(aproximativ 12%). In ultimii 20 de ani ea a devenit mult mai frecventa. Motivatiile care ii determina pe
barbati sa doreasca sau sa accepte postura de parinte-singur sunt diferite. Pe de o parte se situeaza acei
barbati care sustin dreptul lor de a-§i exercita parentalitatea, intrucat se simt capabili §i motivati afectiv
pentru aceasta. Pe de alta parte, cei care sunt obligati sa consimta la exercitarea custodiei, ca urmare a
pozifiei instantei judecatore§ti sau a mamei, care se dovede§te incapabila sa-§i ingrijeasca copiii, atat
fizic, cit §i emotional. In general, se apreciaza ca experienta monoparentalitatii la tati este mai putin
distructiva pentru stilul de viata decit in cazul mamelor, a§a cum factorii economic! afecteaza femeile
intr-o masura mai mare decit barbatii.

§ 4. Principiul liberului consimtamant la casatorie

In comentariul Canonului 1057, § 1 §i 2 este spus: “casatoria -institute care face parte din ordinea
naturii §i a harului - este opera lui Dumnezeu, insa fiecare casatorie concreta, chiar daca este o
comunitate de iubire, ia na§tere din consimtamantul liber §i con§tient al celor doua parti. Nici o putere
omeneasca, nici chiar Biserica nu poate suplini consimtamantul partilor”.
Consimtamantul matrimonial nu este un act uman oarecare, ci unul cu totul special, in sensul ca,
pe lingdfaptul ca trebuie safie liber total ’si responsabil, e necesar sa fie adecvat obiectului, adica
legamdntului conjugal, care prin natura sa include obligatii si drepturi esentiale. Persoana care in
momentul incheierii casatoriei nu are uzul suficient al ratiunii sau discernamantul necesar pentru a putea
evalua in concret - Tntelegand si voind - drepturile si obligatiile esentiale ale daruirii si acceptarii
matrimoniale reciproce, sau se afla in imposibilitatea de a-si asuma obligatii conjugate esentiale este
lipsita de capacitatea necesara de a da un consimtamant valid.
Sunt incapabili sa incheie casatorie cei care sunt lipsiti de uzul suficient al ratiunii, adica acel grad
de ratiune cu ajutorul caruia sa poata indeplini nu numai un act uman in general, ci unul specific, adecvat
gravitatii alegerii matrimoniale. Cauzele acestei deficiente sunt numeroase si variate. Ele trebuie
analizate de la caz la caz. Practic este vorba de boli mintale si de alte tulburari psihice grave.
Jurisprudenta considers ca astfel de bolnavi, in cazul cind boala este incurabila, chiar daca sunt lucizi in
momentul in care ar trebui sa dea consimtamantul matrimonial, totusi nu sunt considerati capabili pentru
un asemenea consimtamant. Persoanele care in momentul exprimarii consimtamantului matrimonial sunt
afectate de tulburari psihice grave, datorate unor stari de drog, de alcoolism, de hipnoza etc., pierd
stapanirea de sine si a uzului facultatilor intelectuale si volitive, asa incit aceste persoane nu pot incheia
acte umane pe deplin libere si constiente.
Sunt incapabile sa incheie casatorie persoanele afectate de un grav defect de discernamant cu
privire la drepturile si obligatiile matrimoniale ce trebuie acordate si acceptate de catre ambele parti. In
cazul casatoriei, discernamantul este capacitatea “critica” a celor doi viitori soti de a chibzui si a aprecia
in concret responsabilitatile matrimoniale pe care ei le asuma pentru toata viata. Nu este suficient ca ei sa
cunoasca aceste responsabilitati in mod abstract, ci trebuie sa dispuna de o suficienta maturitate de
judecata cu ajutorul careia sa le poata evalua. Cind viitorii soti au implinit varsta prescrisa pentru a putea
incheia casatoria, se presupune ca au, nu numai uzul suficient al ratiunii ci si discernamantul necesar cu
privire la obligatiile si drepturile matrimoniale.
Viitorii soti trebuie nu numai sa cunoasca, sa doreascd in mod liber si sa evalueze principalele
responsabilitati matrimoniale, ci totodata safie si capabil sa si le asume. Experienta arata ca exista
persoane, care, desi le voiesc in mod liber si le evalueaza in concret, se afla totusi in imposibilitatea de a
si le asuma sau de a le indeplini, deoarece aceasta depaseste posibilitatile lor. Jurisprudenta stabileste
concret care anomalii psihice impiedica pe cineva sa-si asume responsabilitatile matrimoniale. Cazurile
cele mai frecvente de pina acum sunt cele ale persoanelor homosexuale si nimfomane.
Pentru a putea incheia o casatorie valida, pe lingd capacitatea naturald, biologicd si psihicd cele
doud parti trebuie sa posede si un minimum de cunostinte cu privire la natura casatoriei, intrucdt
nimeni nu poate voi un lucru daca mai intdi nu-l cunoaste. Legiuitorul nu cere ca viitorii soti sa aiba
cunostinte ample si profunde despre casatorie, ci sa nu ignore esentialul. O persoana care ar considera
casatoria drept o comunitate exclusiv amicala sau de ajutor reciproc, ocazionala si trecatoare, sau ca
nasterea copiilor ar fi rezultatul unor simple manifestari afectuoase si ar acorda dreptul reciproc asupra
trupului numai in vederea acestor manifestari, fara a avea o idee chiar minima cu privire la cooperarea
celor doi soti, ar incheia o casatorie invalida, intrucat ar lipsi obiectul esential al consimtamantului.
Uneori vointa de a incheia casatoria, desi exista, poate fi viciata, adica persoana s-a decis in urma
unor circumstante care i-au alterat intr-un fel sau altul cursul psihologic moral. Fara aceste circumstante
alegerea ei ar fi fost total diferita. Exista trei vicii de consimtamant: eroarea, dolul si violenta sau
teama.
Eroarea poate fi cu privire la persoana (persoana este alta) si in acest caz ea invalideazd
casatoria. Eroarea cu privire la o calitate a persoanei, chiar daca este cauza a contractului, nu invalideaza
casatoria, decit daca aceasta calitate este voita in mod direct si principal. Eroarea cu privire fie la
unitatea, fie la indisolubilitatea, fie la demnitatea sacramentala a casatoriei nu viciaza consimtamantul
matrimonial, cu conditia ca ea nu determina vointa.
Dolul (viclenia) este vointa deliberata si culpabila de a determina o persoana, prin inselaciuni,
minciuni sau reticente, de a savarsi o actiune pe care in alte conditii nu ar savarsi-o. In general, actul
indeplinit ca urmare a unei induceri in eroare de catre altcineva nu exclude vointa de a savarsi acel act si
de aceia este valid din punct de vedere juridic, dar poate fi anulat de catre normele dreptului in anumite
conditii: daca persoana simuleaza in mod constient si voit o calitate precisa; daca este provocat cu scopul
de a se obtine consimtamantul; daca se refera la o calitate a persoanei care se casatoreste; daca aceasta
calitate este de asa natura incit lipsa ei ar putea sa tulbure in mod grav viata conjugala.
Libertatea consimtamantului poate fi diminuata sau chiar poate lipsi cu totul datorita violentei si
fricii. Violenta este constrdngerea din exterior a unei persoane, adica o constrdngere provenitd din
partea altei persoane, care nu poate fi respinsd si care provoacd teama. Violenta poate fi fizica
(trupeasca) si morala (psihica). Casatoria incheiata din constrangere fizica este nula in virtutea dreptului
natural, intrucat consimtamantul lipseste cu desavarsire. Este nula casatoria si in cazul cind ea se incheie
in urma violentei psihice sau morale ce da nastere fricii. Frica sau teama, adica amenintarea cu un rau
iminent sau viitor, produce in sufletul omului o tulburare, care nu-i permite sa actioneze cu deplina
seninatate si libertate. •
Dorind, conform Cartei Natiunilor Unite, sa favorizeze respectul universal si efectiv al drepturilor
omului si al libertatilor fundamentale pentru toti, fara deosebire de rasa, sex, limba si religie, la 7
noiembrie 1962 Adunarea Generald a Natiunilor Unite a adoptat Conventia privind consimtamantul la
cdsdtorie, varsta minima pentru cdsdtorie si inregistrarea cdsdtoriilor. Art. 1 al Conventiei mentionate
dispune: “Nici o cdsdtorie nu va puteafi contractatd in mod legal fara liberul si deplinul consimtdmdnt
ale celor doud parti, acest consimtdmdnt trebuind sdfie exprimat de ele direct, in prezenta autoritdtii
competente a celebra casatoria si a martorilor, dupd o publicitate suficientd, conform prevederilor legii.
“.
“Ca exceptie de la prevederile paragrafului 1, prezenta uneia dintre parti nu va fi ceruta daca
autoritatea competenta are dovada ca imprejurarile sunt exceptional si ca aceasta parte si-a exprimat
consimtamantul in faja unei autoritati competente si in forma prevazuta de lege si nu 1-a retras.”. In
lumina prevederilor Conventiei date statul ia masurile legislative necesare pentru stabilirea varstei
minime pentru casatorie. Nu vor putea contracta legal casatoria persoanele care nu au implinit aceasta
varsta, cu exceptia unei dispense de varsta acordata de autoritatea competenta pentru motive grave si in
interesul viitorilor soti, iar toate casatoriile vor fi inscrise de autoritatea competenta intr-un registru
oficial.
In Republica Moldova acest principiu este consfintit constitutional. Art. 48 alin. 2 din Constitute
prevede: “Familia se intemeiazd pe casatoria liber consimtitd intre bdrbat si femeie “, care este sustinuta
si de prevederile art. 11 alin. 1 C.F.: “Pentru incheierea casatoriei este necesar consimtamantul reciproc,
neviciat, exprimat personal si neconditionat, al barbatului si femeii care se casatoresc, …”.
Potrivit acestui principiu, viitorii soti consimt la incheierea casatoriei in baza afectiunii si
dragostei reciproce, fara ca decizia lor sa fie influentata de vre-un factor extern. Nici parintii, nici rudele
si nici orice alta persoana nu poate interveni in alegerea de catre un viitor sot, al celuilalt sot sau partener
de viata. La fel, nimeni nu poate interveni in nici un fel la exprimarea consimtamantului de catre viitorii
soti la incheierea actului juridic al casatoriei. Viitorii soti isj exprima vointa de a se casatori personal si
simultan, aceasta vointa trebuie sa fie actuala, neviciata si, ca^o ultima conditie, sa fie constatata in mod
direct de catre persoana ce oficiaza incheierea actului juridic al casatoriei.
Pentru a fi valabil si a produee efecte juridice consimtamantul, la casatorie trebuie sa
indeplineasca urmatoarele conditii:
a) sa nu fie alterat de vre-un viciu (eroare, dol sau violenta);
b) sa fie actual;
c) sa fie dat personal si simultan de catre viitorii soti;
d) sa fie constatat in mod direct de catre functionarul oficiului de stare civila, de primarul sau
secretarul de 1^ nrimarie, care oficiaza celebrarea incheierii casatoriei.
De fapt dreptul familiei prevede prezenta liberul ui cons,ifntdmdnt nu numai la incheierea actului
juridic al casatoriei. frincipiul consimtamantului liber al subiectelor de drept familial guverneazd
majoritatea relaliilor familiale. In sustinerea afirmatiei date pot fi aduse prevederile art. 36 alin. 1 C.F.:
“In baza acordului comun al sotilor care nu au copii minori comuni sau infiafi … casatoria poate fi
desfacuta de catre oficiul de stare civila …”, sau ale art. 21, alin. 4 si 5 C.F.: “… Conventia incheiata de
unul dintre soti poate fi declarata nula de catre instanta judecatoreasca, la cererea celuilalt sot, daca se va
stabili ca cealalta parte a conventiei a §tiut sau trebuia sa fi stiut ca al doilea sot este impotriva, inqheierii
conventiei respective. … Unul dintre soti nu poate, fara consimtamantul expres al celuilalt sa rezilieze
contractul de inchiriere a spatiului de locuit, sa instraineze casa sau apartamentul ori sa limiteze prin acte
juridice dreptul la locuinta a celuilalt sot”.
Consimtamantul (acordul) persoanelor implicate la incheierea actului juridic al adoptiei este una
din conditiile de fond determinante pentru incheierea actului respectiv. Astfel, pentru adoptia copilului
se
cere:
a) acordul parintilor copilului, exprimat printr-o declaratie scrisa, autentificata de notar sau de
autoritatea tutelara in a carei raza teritorit. ,a se afla domiciliul copilului ori al parintilor;
b) acordul scris al tutorelui (curatorului) la adoptie (in cazul cind copilul se afla sub tutela
sau curatela), autentificat de notar sau de autoritatea tutelara in a carei raza teritoriala se afla
domiciliul minorului sau al tutorelui (curatorului). Acordul poate fi exprimat de tutore (curator) si
personal in instanta judecatoreasca;
c) acordul scris al sotului adoptatorului, autentificat de notar sau de autoritatea tutelara (in
cazul cind copilul este adoptat numai de unul dintre soti). Acest acord poate fi exprimat personal
in instanta judecatoreasca;
d) acordul copilului adoptat, care a atins varsta de 10 ani, exprimat in instanta
judecatoreasca.

§ 5. Principiul egalitatii in relatiile familiale

In timpul casatoriei sotul si sotia au drepturi si responsabilitati


egale in cadrul familiei. Acest statut de egalitate se extinde asupra
oricarei schimbari produse in relatia celor doi, ea continua sa fie valabila
in cazul unor aranjamente privind separarea legala sau desfacerea
casatoriei, tutela copilului, dreptul la vizite, pierderea sau recuperarea
autoritatii parintesti si este recunoscut atat de dreptul international si eel ,
national, cit si de dreptul canonic.
Astfel, ambii soti au drepturi si indatoriri egale cu privire la comunitatea de viata, stabileste
Canonul 1135 CDC. Egalitatea dintre barbat si femeie se bazeaza pe insasi natura umana creata
de Dumnezeu dupa chipul si asemanarea Sa. Barbatul si femeia care, prin pactul conjugal “nu mai
sunt doi, ci un singur trap”, isi ofera unul altuia ajutor si slujire prin unirea intima a persoanelor si
actiunilor lor. Depasind principiul superioritatii tatalui asupra mamei, CDC stabileste, de
exemplu, ca locul de origine al copilului este locul in care parintii isi aveau domiciliul, cind
copilul s-a nascut, iar daca parintii nu aveau amandoi acelasi domiciliu, locul de origine este locul
unde mama isi avea domiciliul. Totusi, principiul egalitatii in drepturi si datorii nu trebuie sa fie
in dauna complementaritatii celor doi soti, dimensiune esentiala a aliantei si vietii matrimoniale,
care se bazeaza pe modul diferit in care ei participa la asemanarea cu dumnezeu si o manifests.30
Declaratia Universald a Drepturilor Omului, adoptata si proclamata de Adunarea
Generald a ONU din 10 decembrie 1948, in art. 1 proclama: “Toate flintele umane se nasc libere
si egale in demnitate si in drepturi… ” Fiecare se poate bucura de toate drepturile si de toate
libertatile proclamate in Declaratie, fara nici o deosebire, in special de rasa, de culoare, de sex, de
limba, de religie, de opinie politica sau de orice alta opinie, de origine nationals sau sociala, de
avere, de nastere sau decurgand din orice alta situatie.
“CM incepere de la varsta nubild, barbatul si femeia fara nici o restrictie in privinta rasei,
cetdteniei sau religiei, au dreptul sa se casdtorea.scd si sa intemeieze o familie. Ei au drepturi egale la
incheierea casatoriei, in decursul casatoriei si la desfacerea ei” (art. 16, alin. 1 din Declaratia
Universald a Drepturilor Omului).
Conventia asupra eliminarii tuturor formelor de discriminare fata de femeie, in art. 15, recunoaste
egalitatea femeii cu barbatul in fata legii. “Egalitatea in fata legii” include si aspectele ce tin de casatorie
si familie si care sunt specificate in art. 16 al conventiei mentionate. Astfel, in sensul acestui articol:
- Statul trebuie sa asigure egalitatea in casatorie si in relatiile familiale;
- Femeile trebuie sa dispuna de acelasi drept la casatorie ca si barbatii, in baza consimtamantului
liber, si sa beneficieze de libertate la alegerea sotului;
- Statele se obliga sa stabileasca varsta minima de casatorie si inregistrare a tuturor casatoriilor.
Logodna Tntre copil nu are putere juridica;
- Femeile trebuie sa aiba drepturi egale cu barbatii atat in perioada casniciei, cit si la desfacerea ei;
- Femeile au aceleasi drepturi asupra propriilor copii, numarului lor, asupra planificarii nasterilor,
au acelasi acces la informatii si la mijloacele necesare pentru exercitarea drepturilor sus-mentionate. Ele
trebuie sa se bucure de drepturi egale cu barbatii in materie de tutela, curatela si adoptie;
- De asemenea, femeile vor avea aceleasi drepturi ca si sotii lor la alegerea numelui, profesiei sau
ocupatiei, precum si in materie de proprietate si administrare a bunurilor.
Luand nota de actele normative internationale, Republica Moldova opteaza pentru o egalitate
deplina dintre barbat si femeie in toate domeniile politic, social, economic, cultural, familial etc. legislatia
Republicii Moldova, mai ales dupa 1990, incearca a aduce in concordanta prevederile nationale cu cele
internationale.
Constitutia Republicii Moldova in art. 16 alin. 2 prevede: “7b// cetatenii Republicii Moldova sunt
egali in fa(a legii si a autoritatilor publice, fara deosebire de rasa, nationalitate, origine etnica, limba,
religie, sex, opinie, apartenentd politico, avere sau de origine sociald “. Egalitatea in drepturi dintre
barbat si femeie este prevazuta si in art. 48 al Constitutiei.
Aceste prevederi constitutional sunt confirmate si in Codul familiei care in art. 5 alin. 1 stipuleaza:
“Toate persoanele cdsdtorite au drepturi si obligatii egale in relatiile familiale, indiferent de sex, rasa,
nationalitate, origine etnicd, limbd, religie, opinie, apartenentd politicd, avere si origine sociald.”".
Toate problemele vietii familiale se solutioneaza de catre soti in comun, in conformitate cu principiul
egalitatii lor in relatiile familiale (art. 16 alin. 1 C.F.).
In modelul traditional al familiei sotul detinea autoritatea. Comportamentul traditional masculin
consta intr-o constelatie de caracteristici si orientari de scopuri, cum ar fi: competitivitatea, agresivitatea,
increderea in sine. El lua deciziile privind bugetul si alte chestiuni importante si avea forta de a impune si
copiilor respectul fata de deciziile lui. Pe de alta parte, constelatia rolului feminin traditional consta in
caracteristici expresive, cum ar fi: grijulie, compasiva, afectiva, sensibila la nevoia altuia.
Responsabilitatile de baza ale sotiei erau: ingrijirea casei, a copiilor si asigurarea confortului si
satisfacerii nevoilor sexuale ale sotului.
Noul ideal marital este egalitarismul in toate dimensiunile vietii maritale. Aceasta implica o
participare in masura egala a sotilor, intr-o cooperare privind suportul financiar, ingrijirea domestica si
ingrijirea coj. Jlor. Studiile efectuate dupa eel de-al doilea razboi mondial consemneaza modificari
importante legate de optica sociala, dar si a permisivitatii sau restrictiilor impuse de familie, religie si
morala.
Unul din rezultatele majore ale acestei schimbari este faptul ca ambii soti au libertatea de a-si urma
propriile interese, fara a avea sentimentul ca sunt presati. De exemplu: “noul barbat” poate sa imparta cu
sotia indeplinirea unor sarcini domestice sau de ingrijire a copiilor fara a se resimti neaparat
demasculinizat. Si invers “noua femeie” poate sa se investeasca in anumite preocupari privind afacerile
sau chiar in profesii ca ofiter de politie, fara a resimti o pierdere a feminitatii. Aceste schimbari, vizand
egalitatea dintre sexe, modifica atat relatiile familiale, cit si cele premaritale. Asa, de pilda, se accepta
acum ca o femeie sa propuna o intalnire unui barbat, sa ia initiativa in comportamentul sexual, sa
participe ca un egal in luarea deciziilor si chiar sa propuna o casatorie unui barbat. Barbatul nu mai are
intodeauna dreptate cu orice pret, dar acum este liber sa-§i exprime sentimentele, sa-si imparta§easca
temerile durerile si tipurile de activitati. Barbatii preiau din ce in ce mai mult activitati domestice (gatit,
spalat, ingrijirea copiilor etc.); femeile se simt atrase tot mai mult si practica activitati, destinate pina
atunci doar barbatilor (legislate, administratie, medicina, pilotaj etc.).
In ultimii ani se remarca o tendinta generala de apropiere si stergere a diferentelor
comportamentale dintre barbat si femeie, creand uneori ambiguitate si discomfort in asumarea rolurilor
acceptate social. Adolescentii de azi nu sunt suficient polarizati feminin sau masculin, ceia ce ridica
unele probleme privind acceptarea lor sociala dar si autoacceptarea. Schimbarile radicale in conduita
barbatilor §i femeilor care au zguduit puternic standardele de rol au aparut in anii 60 -70, odata cu
miscarea “hippy” ca o manifestare a respingerii restrictiilor sociale si a standardelor impuse de societate.
Astfel, vestimentatia si stilul estetic atat al barbatilor, cit si al femeilor s-au modificat semnificativ. Intr-o
mare masura, procesul de prefacere al rolurilor masculine si feminine este datorat modificarilor,
frustatiilor. Atat barbatii cit si femeile au primit mesaje contradictorii din partea societatii: femeia a fost
incurajata spre cariera profesionala, competenta, competitivitate si chiar agresivitate. Totusi, daca ea
obtine un nivel crescut de succes in cariera, in lumea noastra dominata de barbati, se asteapta ca ea sa fie
considerate “nefeminina”; in acelasi mod, barbatul a fost stimulat sa fie grijuliu, emotional, expresiv §i
sensibil la sentimentele manifestate de altii. Dar, daca el merge prea departe in aceasta directie, se
asteapta sa fie considerat drept “un imbrobodit”. Incotro ne va duce aceasta tranzitie a rolurilor, vom
vedea.
Se asteapta ca primul pas in dezvoltarea acceptabila a rolului barbatului si a femeii sa se sprijine pe
cucerirea unei egalitati intre sexe, in zona educationala, ocupationala, politica §i interpersonala. Totusi
aceasta egalizare se va baza, in cea mai mare parte, pe recunoa§terea ca, desj suntem barbati si femei,
inainte de orice altceva suntem fiinte
umane.
Insumand cele expuse mai sus putem afirma ca, noul ideal familial este egalitatea deplina in
drepturi intre sot si sotie, insa, pina la atingerea unei egalitati, care sa fie confortabila si pentru barbati
si pentrufemeie, este un “drum lung”, care se asteapta sa continue prin extinderea si cucerirea
compatibilitdtii si armoniei in casatorie.
. - ■ ■

§ 6. Principiul prioritatii educatiei copilului in familie

“…/«ra iubire copiii ajung sa moara. Copilul care nu a fast iubit estefoarte
diferit din punct de vedere biologic, fiziologic si psihologic de eel care a fast iubit.
Primul chiar se va dezvolta diferit de celalalt.”
A.Montagn

Familia este cea mai importanta celula a influentei sociale asupra formarii personalitatii copilului:
anume aici crescand, copilul isi formeaza pentru prima data deprinderile elementare de munca; insuseste
valorile si normele de comportare recunoscute de toti; invata limba si normele de gandire care-i dau
posibilitatea de a se familiariza cu valorile general-umane ale culturii; anume aici el Tncepe sa-si
formeze o anumita intelegere a vietii ca fenomen obstesc; in familie incepe procesul de socializare a
omului.31
Unul dintre principalele efecte ale casatoriei este si acela privind dreptul si obligatia parintilor
de a se ingriji in eel mai inalt grad de educatia copiilor lor. Despre aceasta trateaza canonul 1136, CDC:
“Parintii au obligatia foarte grava si dreptul primar de a se ingriji, fiecare dupa parerea sa, de educatia,
atat fizica, sociala si culturala, cit si morala a copiilor”. Educatia este evolutia progresiva si armonioasa a
facultatilor, prin care copiii se transforms treptat si metodic in oameni desavarsiti. Se stie ca prin
oranduire naturala si divina, datoria si dreptul de a educa copiii apartin in primul rand acelora care, prin
nastere, au fost initiatorii lucrarii naturii si carora li se interzice pierderea lucrarii incepute, lasand-o
neterminata.32
In primul rand, spune CDC, parintii, deoarece au dat viatd copiilor, au obligatia foarte grava de
a-i educa, si de aceia trebuie considerati primii si principalii educatori. Aceasta functie educativa este
atat de importanta, incit, acolo unde lipseste, cu greu poate fi suplinita. In al doilea rand, educarea
copiilor este un drept primar al parintilor, Tntrucat societatea familiala este, din punct de vedere natural
si istoric, anterioara societatii statale.33
Importanta familiei este subliniata si in preambulul Conventiei cu privire la drepturile copilului,
unde aceasta este vazuta ca: “… uniunea fundamentala a societatii si mediul natural pentru
cresterea si bunastarea tuturor membrilor sdi, in mod deosebit a copiilor, care trebuie sa beneficieze de
protectie si asistenta de care au nevoie pentru ca ei sa-sipoatdjucape deplin rolul lor in societate”. Mai
mult decit atat, “copilul trebuie sa creased intr-un mediu familial, intr-o atmosfera de fericire, dragoste
si intelegere “. Familia devine, incetul cu incetul, cadrul ideal al primilor pasi in exercitarea unor
experiente democratice pentru fiecare in parte si pentru toti membrii sai laolalta, inclusiv pentru copii.
Mediul familial este decisiv pentru exercitarea dreptuulor copilului. Anume de aici incep drepturile civile
ale copilului. Anume mediul familial este agentul fundamental pentru constientizarea drepturilor omului
si respectarea acestora, precum si a valorilor umanitatii, a identitatii si traditiei culturale proprii sau ale
altor civilizatii. In acest sens, stabilirea unui echilibru intre autoritatea parinteasca si aplicarea drepturilor
copilului reprezinta o necesitate ce trebuie indeplinita prin toate metodele posibile.
Daca dezvoltarea fizica, psihologica sau intelectuala a copilului este diminuata din neglijenta
parintilor, in acest caz se considers ca parintii nu si-au indeplinit responsabilitatile. In cazul in care
parintii nu isi pot Tndeplini responsabilitatile fundamental fata de copil, statul trebuie sa intervina,
acordand ajutorul necesar pentru a asigura indeplinirea drepturilor si necesitatilor copilului. Statul are si
indatorirea de a-i indruma si de a-i invata pe parinti care le sunt responsabilitatile. Investitiile in educatia
parintilor, de tip facultativ, sunt tot mai mult recunoscute ca find eficiente. Directivele Natiunilor Unite
pentru prevenirea delicventei juvenile (Directivele Riyadh) stipuleaza: “se vor lua masuri si vorfi initiate
programe care sa dea ocazia familiilor de a afla mai multe despre rolul si obligatiile parintilor in ceia ce
priveste ingrijirea si cresterea copilului, pentru a promova o relatie pozitiva intre parinte si copil, pentru
a sensibiliza parintii laproblemele copiilor si ale tinerilor si pentru a incuraja impUcarea acestora in
activitatile familiale si comunitare ” (§ 16).
Anumiti parinti, aflati in conditii extreme de saracie, violenta sau conflict armat, isi pot abandona
copiii sau pur si simplu pot pierde legatura cu ei, date fiind imprejurarile; uneori copiii fug de acasa si
aleg sa traiasca in strada, ca urmare a violentelor sau exp’uatarii parintilor. In consecinta, in populatiile
tot mai multor orase ale umii exista grupuri numeroase de copiii ce traiesc separati de parinti. Statul
incearca sa le ofere acestora posibilitatea de a-si regasi familia si parintii si de a ramane impreuna cu ei.
Pentru unii copii, acest lucru nu este posibil, iar pentru altii este in interesul copiilor sa nu fie inapoiati in
familie. In momentul in care se constats ca este in interesul copilului sa fie separat de parinti, statul
trebuie, inainte de a apela la plasarea copilului intr-o institute de stat, sa incerce a incredinta copilul
rudelor familiei sau in alta familie - prin adoptie. Deseori, copiii fara familie au nevoie de mai mult decit
simpla garantare a unui centra de plasament. Pierderea afectivitatii familiei sj a identitatii, impreuna cu
instabilitatile si incompatibilitatile fata de noul mediu de viata, pot ridica impedimente in dezvoltarea
fizica, intelectuala si afectiva a copilului. In aceste situatii copiii sunt mai vulnerabili in fata abuzului sj
expluatarii. Ingrijirea institutionalizata, in mod special nu este recomandata in cazul copiilor foarte mici,
ale caror nevoi de dezvoltare necesita relatia directa adult-copil cu o persoana adulta care in permanenta
sa aiba grija de acesta. Politica de institutionalizare a copiilor este extrem de costisitoare sj nu acopera
decit in mica masura nevoile de ingrijire a copilului.
Legislatia Republicii Moldova cu referire la dreptul copilului la abitatie si educatie in familie este
in concordanta cu prevederile internationale. Astfel, Constitutia stipuleaza dreptul si indatorirea
parintilor de a asigura cresterea, seductia si instruirea copiilor (art. 48 alin. 2). Toate preocuparile privind
intretinerea, instruirea sj educatia copiilor orfani si a celor lipsiti de ocrotirea parintilor revin statului si
societatii. Statul stimuleaza si sprijina activitatea de binefacere fata de acesti copii (art. 49 alin. 3).
Codid familiei in acest sens, in art. 51 prevede: “fiecare copii are dreptul sd locuiascd in familie,
sa-si cunoasca pdrintii, sa beneficieze de grija lor, sa coabiteze cu ei, cu exceptia cazurilor cind aceasta
contravine intereselor copilului.
Copihd are dreptul la educatie din partea parintilor, la dezvoltarea capacitatilor intelectuale, la
libertatea gdndirii si constiintei, la apdrarea demnitdtii si onoarei.
In cazurile cind copilul este lipsit de grija parintilor (acestia sunt decdzuti din drepturile
pdrintesti, declarati incapabili sau dispdruti, precum si in alte cazuri), drepturile copilului la educatie
sunt asigurate de autoritatea tutelarff\
Autoritatile tutelare depisteaza copiii ramasi fara ocrotire parinteasca, tin evidenta acestora sj, in
fiecare caz aparte, in dependenta de circumstantele concrete in urma carora copiii au ramas fara ocrotire
parinteasca, aleg forma de plasament al copiilor in scopul protectiilor, asigurand controlul sistematic
asupra conditiilor de intretinere, educatie si instruire a acestora (art. 112 alin. 2 C.F.). Codulfamiliei
stabueste sj o ierarhie a optiunilor in vederea plasamentului copiilor ramasi fara ocrotirea parinteasca.
Astfel, copiii ramasj fara ocrotirea parinteasca pot fi plasati pentru ingrijire si educatie:
a) adoptatorului sau sotilor adoptatori;
b) sub tutela (curatela);
c) in casele de copii de tip familial;
d) in institutiile de stat pentru copiii orfani si cei ramasj fara ocrotirea parinteasca, de orice tip
(educative, de instruire, curative, de asistenta sociala), daca nu exista alte posibilitati (art. 115
alin. 1 C.F.).
Adoptia unui copii care este cetatean al Republicii Moldova poate fi efectuata in urmatoarea
succesiune:
a) de catre rudele copilului, indiferent de cetatenia lor;
b) de catre alte persoane, cetateni ai Republicii Moldova;
c) de catre cetateni straini sau apatrizi cu domiciliu in Republica Moldova.

§ 7. Principiul de sprijin moral reciproc si fidelitate conjugala

Sotii isi datoreazd reciproc sprijin moral si fidelitate conjugald, dispune art. 18 alin. 2 C.F.
Aceasta obligatie reciproca a sotilor este mai mult de natura morala decit juridica. Fara atmosfera de grija
reciproca, fara o cauza familiala comuna, iubirea sotilor nu poate sa se pastreze intre ei sj sa creeze intre
toti ceilalti membri ai familiei atmosfera de deschidere unui fata de altul. De sanatatea spiritual-morala a
sotilor, sustinuta prin sentimentul de dragoste, stima, prietenie depinde in mare masura atat sanatatea
copiilor, cit sj relatiile reciproce sj starea psihica a sotilor. Cercetarile speciale au demonstrat ca stresurile
si supraincordarile psiho-sociologice constituie una din cele mai acute probleme, generate de
contemporaneitate, sj ele depind in multe privinte de climatul psihologic - moral in familie.
Cum se manifestd concret sprijinul moral ? Mai putem vorbi de fidelitate conjugald astazi, cind se
pune problema legiferarii prostitutiei ? Ar putea familia sd mai fie o oazd, in mijlocul unei societdti
agresive si nevrotice ?
Sunt intrebari care ne aduc la concluzia ca familia strabate o etapa critica, ca ea manifests semne
de criza, datorate, in mare parte, schimbarilor din mediul social. Cu toate acestea familia este o realitate
vie, care fiind supusa cu violenta dezordinii cotidiene, continua sa-si pastreze sensul fundamental sacru.
Viitorii soti, prezentandu-se in fata altarului si incheind actul casatoriei, deseori sunt supusi
riscului deziluziei ulterioare, datorita “flamei emotionale” care le blocheaza capacitatea de a dezvolta un
punct de vedere realist asupra partenerului. Legea morala suprema a casniciei - dragostea, duce la
hiperbolizarea calitatilor pozitive ale persoanei, omului iubit. Relatiile Tntre indragostiti nu mai sunt
reglate, ca in existenta obi§nuita, prin obiceiuri, calcule, gratitudine, stima, pe scurt - prin sentimente
rezonabile. Fiinta iubita apare ca o bogatie inepuizabila: ea este necunoscutul, neasteptatul, cea careia
partenerul nu-i poate sesiza totalitatea nici macar odata cu trecerea timpului.
Aceasta “dragoste romantica” are o evolutie previzibila, in sensul ca poate sa nu fie definitiva. Ea
debuteaza, de obicei, cu o irezistibila atractie, urmata de o intensificare si aprofundare a relatiei
(partenerii devenind tot mai interdependent!) ptna la un “punct culminant” al plinatatii si satisfactiei in
doi, dupa care urmeaza o diminuare progresiva a intensitatii trairilor, o moderare pina la erodare (ceia ce
inseamna sfarsitul cuplului erotic).
Insa, trebuie de avut in vedere ca dragostea este un talent, iar oamenii sunt uimitor de eterogeni,
adica diversi in manifestarea talentelor lor. Ca si alte capacitati creatoare ale omului $i dragostea isi
asteaptd exprimarea si inflorirea. Posibilitatea de a-si dezvolta calitdtile sufletesti, inclusiv capacitatea
de a iubi, este acel camp nobil, pe care se cultiva cultura personalitatii, se slefuiesc laturile esentei cu
adevdrat omenesti, umanistice. Dragostea romantica poate fi imbogatita si transformata progresiv intr-un
alt tip de iubire - iubirea matura. Aceasta nu inseamna ca iubirea romantica este imatura, ci doar faptul ca
ea este traita intr-un mod de intensitate deosebita , In care accentul cade mai mult pe fuziune §i mai putin
pe autonomie psihologica.
Daca dragostea nebuna si cea romantica inseamna mai mult a simti pe cineva, dragostea matura
inseamna, mai ales, a te sprijini pe cineva, a te bizui pe cineva, a sta cu cineva. Stabilitatea este nota ei
defmitorie. Din acest motiv, in relatia afectiva de parteneriat intervin componente majore ca: respectul,
admiratia, increderea, sensul mutual al valorii personale, grija fata de celalalt, atasamentul si obligatia
autoasumata. Stabilizarea cuplului care experimenteaza dragostea matura, depinde nu at at de
comportamentul individual al partenerilor, cit de comportamentul lor interpersonal (in c? mdsurd
reusesc ei sa-si satisfacd reciproc nevoid aspiranile si ay drile). Nevoia de altul
este acoperita pe masura ce comportamentul relational cu partenerul satisface nevoia si dorinta acestuia
de mentinere a cuplului. Din acest motiv, dragostea matura este evolutiva, este “construita” prin
imbinarea rezonabilitatii §i rationalitatii cu placerea si generozitatea. Ea devine un drum existential, al
carui plan de baza include puterea de a accepta §i depasi impreuna obstacolele sau situatiile exceptionale.
Partenerii fiind responsabili, impart intre ei atat castigurile, cit si pierderile, atat succesele, cit si
insuccesele, atat bucuriile, cit si suferintele.
A iubi matur echivaleaza cu un mod activ de a se simti bine unul cu altul, de a raspunde si a veni
fiecare in intampinarea nevoilor celuilalt, de a-i “simti” nevoile si problemele inainte ca celalalt sa le
comunice, de a-i respecta individualitatea si a-1 percepe si evalua suficient de corect, pentru a nu-ti
alimenta sentimentele din erori de cunoastere.
Problemele cele mai dificile apar intr-o casatorie atunci cind fiecare se gandeste la propriile lui
nevoi si nu la ale celuilalt. Care sunt acele “nevoi de intampinare”, de a caror satisfacere in cuplul marital
depinde continuitatea acestor probleme.
Pentru femei acestea sunt:
- nevoia de siguranta, care necesita ca sotul sa fie un suport constant prezent in momentele
importante §i sa rezolve cu intelepciune diversele probleme ale familiei, impreuna cu sotia;
- nevoia de camin si dorinta de a avea copii, carora sa le creeze un mediu placut, constituie a doua
nevoie de baza a unei femei. Neglijarea femeii in ingrijirea si amenajarea casei care se cere sa fie pentru
cuplu si copii o oaza binecuvantata, este un semn ca nevoile femeii nu sunt sustinute.35
Pentru barbati sunt specifice:
- nevoia de respectare si apreciere a Eu-lui. Multe dintre
conflictele maritale se dezlantuie prin incalcarea acestei reguli de aur. O
femeie inteleapta nu-si va critica niciodata barbatul mai ales fata de
copii sau in public. Arta maritala a femeii consta in puterea ei de a-i
consolida sotului increderea in sine insusi, autorespect;
- nevoia de confort fizic si psihosexual. Hrana si sexul nu sunt
separate evident de confortul psihologic relational al sotului, iar zicala:
“cea mai buna cale spre inima unui barbat trece prin stomac”, include o
parte consistenta din adevar.
Asa dar, iubirea se descoperd, se invatd si se dezvoltd - aceasta trebuie s-o cunoascd fiecare
cuplu ce doreste sdfiefericit.

§ 8. Principiul grijii pentru intretinerea,


educatia si apararea drepturilor si intereselor membrilor minori
si ale celor inapti de munca ai familiei

“.. .E imposibil progresul si


armonia vesnica cu pretul
copiilor suferinzi si chiar a
unei singure lacrimi de copil”.

F.Dostoevski

In spiritul Conventiei ONU cu privire la drepturile copilului, parintii sunt cei care au obligatia de
a crea un mediu< favorabil pentru asigurarea, in intreaga masura a posibilului, a supravetuirii si
dezvoltdrii fizice, psihice, spirituale, morale, psihologice si sociale a copihdui, intr-o manierd demnd si
care sd-l pregdteasca pentru viata intr-o societate libera. Preambulul Conventiei reia prevederile
Declaratiei Natiunilor Unite asupra Drepturilor Copilului, conform careia: “din cauza lipsei sale de
maturitate fizica si intelectuala, copilul are nevoie de protectie si ingrijiri speciale, in principal de
protectee juridica adecvata, inainte si dupa nastere”. Primii responsabili pentru cresterea si dezvoltarea
copilului sunt parinfii. Conceptul de “dezvoltare” nu se refera doar la pregatirea copilului pentru
maturitate, ci inseamna asigurarea de conditii optime in prezent pentru deplina exercitare a drepturilor
sale.
Indiferent de faptul daca parintii locuiesc impreuna cu copilul sau separat, ei poarta raspundere
pentru dezvoltarea fizica, intelectuala si spirituala a copiilor si au prioritate la educatia lor fata de oricare
alte persoane. Obligatia de crestere, intretinere, educatie reprezinta cea mai importanta caracteristica a
ocrotirii parintesti de care se bucura copilul minor.
Mediul familial este considerat decisiv pentru exercitarea drepturilor copilului, deoarece drepturile
civile ale copilului incep din familie. Anume familia este agentul fundamental pentru constientizarea
importantei drepturilor omului si respectarea acestora, precum si a valorilor umanitatii, a identity si
traditiei culturale proprii sau ale altor civilizatii. In acest sens, stabilirea unui echilibru dintre autoritatea
parinteasca si aplicarea drepturilor copilului reprezinta o necesitate ce trebuie indeplinita prin toate
metodele posibile.
Pentru evaluarea deplinei dezvoltdri a copilului sunt relevante indeplinirea responsabilitatilor
pdrintilor legate de ocrotirea sanatatii copilului, deformarea aptitudinilor si capacitatilor mentale si
fizice ale copilului la nivelul potentialului lui maxim, de crearea unui nivel de viata satisfdcator pentru
dezvoltarea psihica, spirituala, morala si pregatirea copilului pentru o viata responsabila in societate.
Aceste responsabilitati sunt amplificate in cazul, cind in familie creste un copil cu cerinte educative
speciale, deoarece parintii sunt obligati sa-si intretina si copiii majori, inapti de munca, care necesita
sprijin material. Notiunea inapt de munca include capacitatea de munca limitata ce permite stabilirea
invaliditatii. Conventia cu privire la drepturile copilului, in art. 23, recunoaste dreptul copilului
handicapat mintal sau fizic de a se bucura de o viata plina si decenta, in conditii care sa-i garanteze
demnitatea, sa-i promoveze autonomia si sa-i faciliteze participarea activa la viata colectivitatii, dupa
cum si dreptul copilului handicapat de a beneficia de ingrijiri speciale. Statul incurajeaza si asigura, in
masura resurselor disponibile, la cerere, copiilor cu deficiente si celor handicapati, persoanelor ce ii au in
grija un ajutor adaptat situatiei copilului si situatiei parintilor sau a celor care ii ingrijesc.
Declaratia asupra Drepturilor deficientului mintal adoptata la 20.12.1971 si Declaratia asupra
dreptului persoanelor handicapate, adoptata la 9.12.1975, cer sa fie indeplinite actiuni pe plan
international si national, in scopul ca Declaratiile mentionate sa constituie o baza si o referinta comuna
pentru protectia acestor drepturi. Astfel, in 1982 Adunarea Generala a Natiunilor Unite a adoptat
Programul mondial de actiune privind persoanele cu deficiente in care se sublinia ca persoanele cu
deficiente psihice, fizice sau cu deficiente senzoriale trebuie sa beneficieze de aceleasi drepturi ca si orice
alta fiinta umana si sa li se ofere oportunitati egale. Prea des vietile lor sufera din cauza unor bariere
fizice si sociale impuse de societate si care le impiedica astfel implicarea totala. Din aceasta cauza,
milioane de copii si adulti din toate partile lumii deseori infrunta o viata izolata si degradanta.
Regulamentul standard privind egalizarea oportunitatilor pentru persoane cu deficiente a fost adoptat de
Adunarea Generala la 20 decembrie 1993. In introducerea la Regulament se subliniaza: “Persoanele cu
deficien(e sunt membri ai societatii si au dreptul de a ramdne in cadnil comunitdtilor locale. Acestia
trebuie sa primeascd ajutorul de care au nevoie, in cadrul structurii existente de educatie, sdndtate, forta
de muncd si servicii sociale “.
In ceia ce priveste legislatia nationals, art. 51 din Constitute prevede: “Persoanele handicapate
beneficiaza de o protectie speciala din partea intregii societati. Statul asigura pentru ele conditii normale
de tratament, de readaptare, de invatamint, de instruire si de integrare sociala.”, iar legea cu privire la
drepturile copilului stipuleaza in art. 24: “Statul garanteazd copiilor invalizi si copiilor cu handicap flzic
sau mental asistenta medicaid gratuitd, ajutor psihologic special, instruire generald si profesionald,
plasare in cdmpul muncii potrivit capacitdtilor, resocializare pentru a se putea bucura de o viata
decentd in conditii care sa le faciliteze participarea activa la viata sociala, statul asigura copiii invalizi
cu pensii de invaliditate “.
Drepturile si interesele legitime ale copiilor sunt aparate de parintii lor, care sunt reprezentantii
legali ai copiilor lor si actioneaza in numele lor in relatiile cu toate persoanele fizice si juridice, inclusiv
in autoritatile administratis publice si instantele judecatoresti, fara a avea nevoie de imputerniciri
speciale. Drepturile parintilor nu pot fi exercitate contrar intereselor copilului. Iar interesul superior al
copilului cu disabilitati este ca el sa nu fie internat intr-o institute specializata.
In majoritatea statelor occidentale copiii cu disabilitati sunt educati in familii. Dezvoltarea,
conducerea, organizarea si planificarea educatiei speciale sunt puse la punct, totul este realizat la nivel
local si regional.
La noi, Tnsa, in Republica Moldova, situatia in acest sens este departe de a ne face onoare. In
scolile speciale mai avem inca multi copii suferinzi de un anume handicap, desi exista principiul
nestramutat al normalizarii: persoanelor desabilitate trebuie sa li se asigure un mediu de viata cat mai
normala, daca se doreste cu sinceritate ca acesti copii sa ajunga eel putin la o stare aproape de cea
normala, ca mai apoi sa fie integrati in invatamantul general. Integrarea si normalizarea handicapatilor
presupune ajustarea , la nevoile elevilor, a sistemelor de invatamint special si obisnuit, in vederea
construirii unei scoli unice pentru toti copiii. Formarea copiilor intr-o perspective inclusive corespunde
atat nevoilor individuale de valorizare si potentare, cit si a celor sociale de participare si dezvoltare.
Factorii activi ai educatiei inclusive sunt: scoala, profesorii, familia, comunitatea etc. Educatia inclusiva
constituie o investitie in viitor. O vor face-o oamenii de buna credinta, oamenii cu viziuni constructive.
Nu exista un mediu mai favorabil pentru dezvoltarea armonioasa a copilului decat familia. In
familie sunt alaturi parintii si buneii, surorile si fratii sanatosi care il iubesc pe eel disabilitat asa cum este
el, cu toate deficientele si neajunsurile sale. II inteleg si ii transmit caldura sufletului, bunatatea si
dragostea. Noile indatoriri orienteaza spre bine relatiile dintre membrii familiei. Ei devin mai rabdatori,
mai grijulii, mai atenti unii fata de altii, mai intelegatori.
§i daca parintii constientizeaza faptul ca copilul cu disabilitati are calea sa specifica de dezvoltare,
ca aceasta dezvoltare decurge incet (poate chiar prea incet), daca au rabdare sa cunoasca aceasta cale a
propriilor copii, sa descopere alaturi de ei lumea si impreuna cu acestia sa participe la toate fazele lui de
dezvoltare, atunci numaidecat va veni o zi cand vor fi remunerati pentru devotamentul si dragostea
parinteasca. Utile si necesare in acest sens sunt intrunirile parintilor care au copii cu disabilitati, deoarece
impreuna e mai usor de rezolvat numeroasele probleme.
Un program special de recuperare activa si integrare sociala a tinerilor cu disabilitati il are Centrul
Comunitar pentru Copii si Tineret care si-a inceput activitatea la Chisinau din 29 octombrie 2001.37

§ 9. Principiul liberului acces la apararea,


pe cale judecatoreasca, a drepturilor §i intereselor legitime
ale membrilor familiei

In preambulul la Declaratia Universald a Drepturilor Omului se afirma ca drepturile omului


trebuie sa fie ocrotite de autoritatea legii, pentru ca omul sa nu fie silit sa recurga, ca solutie extrema, la
revolta impotriva tiraniei si asupririi. Iar in articolul 7-12 este prevazut modul in care se ocroteste acest
drept al persoanei:
- toti oamenii sunt egali in fata legii si au fara nici o deosebire, dreptul la o egala protectie a legii;
- orice persoana are dreptul la satisfactia efectiva din partea instantelor juridice nationale
impotriva actelor care violeaza drepturile fundamentale ce-i sunt recunoscute prin Constitute sau
Lege;
- nimeni nu trebuie sa fie arestat, detinut sau exilat in mod
■ ■ ■ . ■ ■ ■ : . ■ ;* ‘5

arbitrar;
- orice persoana are dreptul in deplina egalitate de a fi audiata in mod echitabil si public de catre
un tribunal independent si impartial care va hotSri fie asupra drepturilor si obligatiilor sale, fie
asupra temeiniciei oricarei acuzari in materie penala indreptata Tmpotriva sa;
- orice persoana acuzatS de comiterea unui act cu caracter penal are dreptul sa fie presupusa
nevinovatS pana cand vinovatia sa va fi stability in mod legal in cursul unui proces public in
care i-au fost asigurate toate garantiile necesare apararii sale;
- nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare in viata sa personals, in familia sa, in domiciliul lui
sau in corespondenta sa, nici la atingeri aduse onoarei §i reputatiei sale. Orice persoana are
dreptul la protectia legii impotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri.
In concordanta cu aceste prevederi, Constitutia Republicii Moldova in articolul 20 stipuleaza:
“Orice persoana are dreptul la satisfactie efectiva dinpartea instantelorjudecatoresti impotriva actelor
care violeaza drepturile, libertatile si interesele sale legitime. Nici o lege nu poate ingrddi accesul
lajustitie. “.
Reiesind din prevederile international si cele constitutional, Codul familiei postuleaza in art. 2, alin.
3 principiul liberului acces la apararea, pe cale judecatoreasca, a drepturilor §i intereselor legitime ale
membrilor familiei, care guverneazS majoritatea relatiilor familiale. Astfel, subiectii de drept familial se
pot adresa cu cerere in instanta judecatoreasca:
- in caz de neintelegere, pentru a se determina cota-parte in proprietatea in devSlmS§ie, precum si
impartirea acesteia in natura;
- pentru desfacerea casatoriei, cand pastrarea familiei in continuare este imposibilS;
- pentru declararea nulitatii casatoriei;
- pentru stabilirea paternitatii;
- pentru decaderea din drepturile parintesti;
- pentru a pretinde intretinere;
- pentru incuviintarea sau desfacerea adopfiei etc.
O situatie specifics apare in cazul cand necesitS aparare, pe cale judecatoreasca, copilul minor.
Protectia drepturilor copilului este asigurata de organe competente respective de pe langa autoritatile
administratiei publice locale sj de organele de drept.
Retinerea sau arestarea copiilor sunt aphcate doar ca masuri exceptionale si numai in cazurile
prevazute de legislate. In cazul retinerii sau arestarii copilului parintii sau persoanele subrogatorii legale
ale acestora sunt informati de indata.
Copiii retinuti sau arestati sunt tinuti sub arest separat de adulti si de copii condamnati. Nici
pedeapsa capitals, nici inchisoarea pe viata nu pot fi aplicate pentru infractiunile comise de persoana sub
varsta de 18 ani. In procesul dezbaterilor judiciare in care figureaza copiii este obligatorie participarea
aparatorului §i pedagogului.
Codul civil prevede raspunderea parintilor, pentru dauna cauzata de un minor care n-a implinit 15
ani (art. 481 C.C.) iar raspunderea parintilor pentru dauna cauzata de un minor intre 15 si 18 ani - in art.
482 C.C.
Fata de persoana in varsta de la 16 - 18 ani, care a comis contraventie administrative se aplica
masurile, prevazute de Regulamentul Comisiilor pentru minori, aprobat de Prezidiul Parlamentului.
Art. 10 C.P. dispune ca sunt supuse raspunderii penale persoanele care in momentul savarsirii
infractiunii au implinit varsta de 16 ani, dupa cum si enumera situatiile pentru care minorii sunt supusi
raspunderii penale. La stabilirea pedepsei penale, savarsirea infractiunii de catre un minor se considers
circumstantS atenuanta.
Art. 173 C.P.C.. si art. 139 C.P.P.. prevSd audierea martorului minor, iar art. 43 C.P.P.. prevede
participarea apSrStorului la procedura judiciarS penalS. Aparatorul ales sau numit de oficiu este admis sa
participe la proces din momentul punerii sub invinuire, iar in cazul retinerii sau arestSrii bSnuitului sau
invinuitului, din momentul comunicSrii lui a procesului-verbal de retinere sau prezentSrii mandatului de
arest. DacS prezentarea apSrStorului ales de bSnuit sau invinuit este imposibila, persoana care efectueazS
cercetarea penalS, anchetatorul penal si procurorul propun banuitului sau invinuitului sS invite un alt
apSrStor ori ii asigurS un apSrStor prin intermediul biroului de asistentS juridical.
Capitolul IV Izvoarele de drept §i evolutia dreptului familiei

§ 1. Izvoarele dreptului familiei

Asa cum normele juridice reprezinta reguli de conduita generala, impersonala si obligatorie a caror
scop este de a asigura ordinea sociala, ele trebuie sa imbrace o anumita “haina juridica”, sa ia o anumita
forma datorita careia sunt aduse la cunostinta intregii societati. “Dreptul, scria Hegel, trece in existenta
faptica mai intai prin forma, prin faptul ca este pus ca lege…”. Forma de examinare a alegerilorjuridice,
modalitatea generala prin care dreptul devine cunoscut de cei al cdror comportament ilprescrie poartd
denumirea de izvor de drept.38
In teoria dreptului, precum si in stiintele juridice in general, si in dreptul familiei, in particular,
conceptul de izvor al dreptului este folosit in mai multe sensuri: izvor material si izvor formal al
dreptului; izvor direct si izvor indirect (medial) al dreptului; izvor scris si izvor nescris al dreptului; izvor
intern si izvor extern al dreptului; izvor creativ si izvor interpretativ.
Izvoarele materiale ale dreptului familiei, denumite uneori si “reale” sau “sociale”, desemneaza
sistemul de factori sociali, materiali, politici si ideologici, precum si cadrul natural, uman, social-politic
etc., care determina actiunea legiuitorului sau dau nastere unor reguli, izvorate din necesitatile practice de
reglementare prin norme juridice a relatiilor sociale de drept familial. Drept exemplu: izvoarele de
intretinere a copiilor in societatea noastra le constituie salariile si alte venituri provenite din munca a
parintilor, precum si veniturile provenite din gospodaria familiala. Deoarece familiile difera dupa
numarul de persoane care se afla la intretinere, ele difera si dupa volumul necesitatilor materiale ale
membrilor. Spre deosebire de familiile tipice, cu unu sau doi copii, in familiile numeroase apare
necesitatea acordarii unui ajutor material suplimentar din partea statului pentru intretinerea copiilor.
Aceste imprejurari au determinat legiuitorul sa ia masuri suplimentare de protectie sociala a
familiilor cu multi copii. Astfel, la 15.05.1997, Guvernul Republicii Moldova a adoptat Hotararea nr. 456
prin care a fost aprobat Regulamentul cu privire la modul de stabilire si plata a indemnizatiilor familiilor
cu copii, iar la 14.04.2000 a fost adoptata Legea Republicii Moldova cu privire la protectia sociala
speciala a unor categorii de populatie. Actele normative mentionate servesc drept izvor formal al
dreptului familiei, deoarece izvorul formal al dreptului se concepe ca forma de adoptare sau sanctionare a
normelor juridice, modul de exprimare a normelor, adicS sursa in care normele juridice sunt reflectate.
Izvorul formal caracterizeaza mijloacele speciale pe care statul le aplica pentru ca vointa
guvernantilor sa capete un vesmant juridic. De obicei acest rol le revine actelor normativ-juridice.
Caracteristice pentru actele normativ-juridice sunt urmatoarele trasaturi generale:
- ele sunt acte ale activitatii de elaborare a dreptului se catre
organele statului si includ prescriptii juridice obligatorii cu caracter
general prioritar pentru conduita oamenilor si organizatiilor - normele
juridice, precum si prescriptiile privind instituirea, modificarea sau
suspendarea actiunii normelor juridice;
- actele normativ-juridice nu isi extind actiunea asupra unui raport
concret, dar asupra unui sau altui tip de raporturi sociale si asupra
tipului de actiuni ale oamenilor, care alcatuiesc continutul lor;
- acrele normativ-juridice sunt adresate oricarui subiect ce
participa la aceste relatii, pot fi aplicate in mai multe randuri, adica de
fiecare data cand este vorba de tipul respectiv de raporturi, si isi mentin
actiunea indiferent de faptul daca au aparut sau au incetat raporturile
individuale prevazute in acest caz.
Cheia §i baza reglementdrii relatiilor familiale o constituie legislatia - totalitatea actelor
normative obligatorii, adoptate de organele puterii de stat cu respectarea procedurii si modului de
adoptare a acestor acte normative. Organele legislative si cele executive centrale adopta norme juridice
in limitele competentei lor.
In legatura cu sistemul izvoarelor formale ale dreptului familial si ierarhizarea lor sunt necesare
doua precizari. Prima este aceia ca elementul central al acestei ierarhizari il constituie suprematia legii.
Legea este actul normativ cu valoare juridica superioara, eel mai important izvor al dreptului ce emana
de la Parlament, organul suprem legislativ. Din punct de vedere al fortei juridice deosebim urmatoarele
categorii de legi: constitutionale, organice si ordinare.
A doua precizare este ca ierarhia actelor normative priveste raportul dintre ele caci, fata de cei la
care se aplica toate actele normative sunt obligatorii in aceiasi masura.
Acestea fiind spuse, pot fi indicate categoriile de acte normative ce constituie izvoare formale ale
ramurii de drept familial:
1. Constitutia Republicii Moldova;
2. Legile,
3. Actele normative subordonate legilor.
1. Legile constitutionale ocupa primul loc in ierarhia legilor, atat
prin continutul lor, cat si datorita procedurii speciale de adoptate a
acestora. Legile constitutionale sunt: Constitutia si toate legile care
modifica Constitutia. Fiind Legea Suprema a Societatii si a Statului,
Constitutia serveste ca baza pentru constituirea tuturor ramurilor de
drept, inclusiv a dreptului familiei. Normele Constitutiei au putere
juridica suprema in sensul ca toate celelalte norme de drept trebuie sa
fie conforme cu prevederile normelor constitutionale. Prin prevederile
constitutionale sunt reglementate principiile fundamental ce stau la
baza intemeierii familiei, precum si a ocrotirii ei din partea societatii si a
statului. Astfel, familia se intemeiaza pe casatoria liber consimtita intre
barbat si femeie, pe egalitatea lor in drepturi, pe dreptul si indatorirea
parintilor de a asigura cresterea, educatia si instruirea copiilor, iar copiii
sunt obligati sa aiba grija de parinti si sa le acorde ajutor.
Statul faciliteaza, prin masuri economice si prin alte masuri, formarea familiei si indeplinirea
obligatiilor ce le revin, ocroteste maternitatea, copiii si tinerii, stimuland dezvoltarea institutiilor
necesare, iar persoanele handicapate beneficiaza de o protectie speciala din partea intregii societati (art.
49 si 50 din Constitute).
2. Legile organice ocupa locul secund in ierarhia legilor si
reprezinta o prelungire a materiilor constitutionale si pot interveni
numai in domeniile expres prevazute de Constitute (de exemplu: alin. 3
din art. 48 al Constitutiei stipuleaza: “Conditiile de incheiere, de
desfacere si de nulitate a casatoriei se stabilesc prin lege.”, iar alin. 2 din
art. 51 al Constitutiei prevede: ” Nimeni nu poate fi supus unui
tratament medical fortat, decat in cazurile prevazute de lege.”) sau
domenii pentru care Parlamentul considers necesara adoptarea de legi
organice.
Codurile (civil, penal, cu privire la contraventiile administrative, familial, al muncii, de procedure
civila, de procedure penala etc.) ca o forma anume sistematizata intr-un domeniu dat, sunt tot legi. De
altfel, in practica legislative din Republica Moldova adoptarea codurilor se lace prin legi.
Codul familiei, adoptat la 26.10.2000, ce stabileste principiile de baza a legislatieifamiliale;
relatiile familiale reglementate; conditiile si modalitatea de incheiere a actelor juridice familiale;
raporturile personale nepatrimoniale sipatrimoniale ndscute din edsatorie, rudenie si adoptie, conditiile,
modalitatea, formele si efectele protectiei juridice a copiilor orfani si a celor ramasi fdrd ocrotire
pdrinteascd sau aflati in alte situatii vulnerabile, precum si alte relatii sociale similare celor familiale,
ocupa un loc deosebit in cadrul legilor din domeniul dreptului familiei.
Legile ordinare intervin in orice domenii ale relatiilor sociale, cu exceptia celor rezervate legilor
constitutionale §i legilor organice.
Printre cele mai importante legi care cuprind diferite domenii ale dreptului familiei pot fi indicate
urmatoarele:
- Legea Republicii Moldova privind drepturile copilului (15.12.1994);
- Legea Republicii Moldova cu privire la tineret (11.02.1999);
- Legea Republicii Moldova cu privire la protectia sociala speciala a unor categorii de populatie
(14.04.2000);
- Legea Republicii Moldova - Legea ocrotirii sanatatii (28.03.1995);
- Legea Republicii Moldova privind minimul de asistenta medicala garantata de catre stat
(03.02.1999);
- Legea Republicii Moldova - Legea invatamantului (21.07.1995);
- Legea Republicii Moldova - Legea cetateniei (02.06.2000);
- Legea Republicii Moldova cu privire la proprietate (22.01.1991); etc.
Legea Republicii Moldova privind actele de stare civila (26.04.2001).
3. Toate celelalte acte normative poarta denumirea generala de acte normative subordonate legii. O
asemenea denumire e chemata sa sublinieze respectarea stricta a principiului de suprematie a legii in
procesul de elaborare a actelor normative , precum si in activitatea lor. Oricate eforturi se depun pentru a
cuprinde in lege o sfera cit mai larga de reglementare care sa fie totodata cit mai completa, viata a aratat
ca reman totusi unele aspecte care tin de traducerea in viata - realizarea si aplicarea legilor - ce necesita
interventia altor organe de stat. De altfel, realizarea atributiilor diferitelor organe, potrivit competentei lor
legale se face si prin acte cu caracter normativ, emise in vederea execularii legilor. La actele normative
subordonate legii pot fi atribuite hotaririlor Parlamentului, decretele prezidentiale, hotararile Guvernului,
actele organelor administratiei publice centrale de specializare, actele autoritatilor publice locale.
Hotararile Parlamentului, de regula, sunt acte de aplicare a normelor juridice si, prin urmare nu
contin norme juridice si nu au caracter normativ. Totusi, se mai Tntalnesc hotarari ce contin anumite
norme juridice. Aceste hotarari , de cele mai multe ori, sunt emise in scopul executarii legilor si sunt
subordonate acestora. Ca exemplu pot servi: Hotararea Parlamentului Republicii Moldova cu privire la
necesitatea perfectionarii procesului de instnuire si educare a copiilor si a tineretului in domeniul culturii
si artelor, nr. 569-XII din 06.05.1991; Hotararea Parlamentului Republicii Moldova pentru aprobarea
Strategiei de reforme a sistemului de asistenta sociala nr. 416-XIV din 28.05.1999.
Hotararile Guvernului port avea atat cu caracter normativ, cat si aplicativ. Din faptul ca Guvernul
adopta hotarari normative nu rezulta ca lui i se recunoaste calitatea de organ legislativ, hotararile lui fund
emise pentru organizarea executarii legilor. Astfel, prin hotarari de Guvern au fost adoptate:
Regulamentul Comitetului pentru infiere al Republicii Moldova (27.02.1998); Regulamentul cu privire la
activitatea caselor de copii tip familial (11.03.1992); Programul National de asistenta in planificarea si
protejarea sanatatii reproductive (08.06.1999); Conditiile stabilirii si marimea indemnizatiilor acordate
studentilor (elevilor) orfani si celor ramasi fara tutela parintilor etc. De asemenea au mai fost adoptate:
- Hotarirea Guvernului Republicii Moldova cu privire la protectia sociala a familiilor cu multi
copii (22.03.1994);
- Hotarirea Guvernului Republicii Moldova cu privire la masurile suplimentare de protectie
sociala a familiilor cu copii (15.05.1997);
- Hotarirea Guvernului Republicii Moldova cu privire la Programul national de sanatate orala a
copiilor pentru anii 1998-2007(22.12.1998);
- Hotarirea Guvernului Republicii Moldova privind aprobarea Programului de Imunitati pentru
anii 2001-2005;
- Hotarirea Guvernului Republicii Moldova cu privire la Programul national de asistenta in
planificarea si protejarea sanatatii reproductive (08.06.1999);
- Hotarirea Guvernului Republicii Moldova privind infierea copiilor de catre cetatenii straini
(03.02.1994);
- Hotarirea Guvernului Republicii Moldova cu privire la crearea fondului invatamantului general
si asigurarii sociale a elevilor (23.08.1993);’
- Hotarirea Guvernului Republicii Moldova pentru aprobarea Regulamentului cu privire la
procedura dobandirii si pierderii cetateniei Republicii Moldova (12.03.20001);
- Hotarirea Guvernului Republicii Moldova privind instituirea Consiliului National pentru
Protectia Drepturilor Copilului etc.
Un rol deosebit de important in categoria izvoarelor de drept familial le revine actelor normative
Internationale.
Art. 4 din Constitute dispune: “Dispozitiile constitutionale privind drepturile ’si libertatile omului
se interpreteaza si se aplica in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cupactele si
celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.
Dacd existd neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale
omului la care Republica Moldova este parte si legile ei interne, prioritate au reglementdrile
internationale. “
Tinind cont de faptul ca suprematia conventiilor internationale este acceptata in doctrina si
jurisprudents, putem afirma ca normele internationale care stipuleaza anumite drepturi si obligatii pentru
parinti si copii sunt parte component! a legislatiei interne a Republicii Moldova, chiar si in cazul in care
nu exista un act normativ intern :are ar stipula dreptul sau obligatia respectiva. Printre actele normative
internationale, care reglementeaza anumite drepturi si libertati ale familiei si copilului, sunt urmatoarele.
- Declaratia Universala a Drepturilor Omului (10.12.1948);
- Conventia ONU privind drepturile copilului (20.11.1989);
- Conventia privind consimtamantul la casatorie, varsta minima pentru casatorie si inregistrarea
casatoriilor (07.11.1962);
- Conventia asupra protectiei copiilor si cooperarii in materia adoptiei internationale
(03.12.1986);
- Conventia OIM privind sansele egale si tratamentul egal pentru lucratorii barbati si femei:
lucratori cu responsabilitati familiale (23.06.1981);
- Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale siculturale( 16.09.1966);
- Pactul international cu privire la drepturile civile si politico (16.12.1966) etc.
Izvorul direct al dreptului prezinta modalitatea prin care normele ni d i c e sunt exprimate (actele si
contractele normative), iar indirect sunt considerate acele izvoare care, pentru a deveni juridice , trebuie
sa fie validate, sanctionate de o autoritate publica competenta (obiceiurile sau normele elaborate de
organizatii nestatale).
Scrise sunt considerate izvoarele care necesita o formulare stricta, determinate de principiile
legiferarii. De exemplu, actul normativ se prezinta totdeauna sub forma scrisa, pe cand obiceiul poate fi
transmis si pe cale verbala.
Izvoarele creative apar ca un rod al activitatii autoritatilor publice. Locul predominant revine
actelor normative. Izvoarele interpretative apar ca un rezultat al operatiilor logico-rationale, care are
drept scop lamurirea intelesului exact al normelor juridice ce se contin in izvoarele creative si care ,
continand interpreted oficiale, au un caracter general si obligatoriu.

§ 2. Evolutia dreptului familiei

2.1. Legitatile dezvoltarii istorice a dreptului familiei

“Istoria sociala a oamenilor nu este altceva decdt istoria dezvoltarii lor


individuale”
K. Marx
“Istoria ne-o faurim noi insine,
dar o faurim, in primul rand,
in cadrul unor premise si conditii
bine determinate”
F. Engels

Dreptul familiei in Republica Moldova este recunoscut ca o ramura de drept de sine statatoare, ce
are menirea de a reglementa totalitatea relatiilor sociale nascute din casatorie, rudenie si adoptie, relatii
ce apar intre subiectii de drept familial. Dreptul familiei s-a desprins din ramura dreptului civil,
devenind o ramura de sine statatoare, odata cu intrarea in vigoare a Codului casatoriei si familiei al
Republicii Moldova, adoptat la 26 decembrie 1969 si pus in aplicare de la 01 aprilie 1970. Este evident
faptul ca dreptul familiei nu a aparut dintr-o data, prin punerea in aplicare a Codului mentionat.
Aparitia si formarea dreptului familiei, ca si a dreptului in general, este un proces complex caruia
nu i se poate stabili o data precisa de nastere, iar normele din perioada inceputurilor societatii omenesti
sunt Tnca destul de difuze, impletite cu multitudinea de obiceiuri, datini,practici religioase etc.
Asupra conditiilor, a momentului aparitiei dreptului, profesorul francez Maurice Duverger arata ca
dreptul apare cand oamenii dintr-un grup social incearca sa regleze raporturile dintre ei printr-un
echilibru intre avantaje si dezavantaje pe care le trage fiecare din aceste raporturi.39
Odata aparut, dreptul nu ramane imobil, dar se dezvolta, se modifica. Vorbind despre evolutia
continua a dreptului, Boris Negru afirma ca evolutia nu reprezinta o schimbare absolute, deoarece starii
de dezvoltare a dreptului ii sunt caracteristice si anumite elemente constante, printre care pot fl
evidentiate:
a) un anumit respect al personalitatii umane;
b) o anumita limitare a libertatii individuale.
Asa cum reglementarea sociala inseamna a determina comportamentul oamenilor, al colectivitatii
de oameni, a impune activitatea umana in anumite limite acceptabile societatii, ea se caracterizeaza prin
urmatoarele trasaturi:
- fiecarui tip istoric de societate ii sunt caracteristice o anumita masura de reglementare sociala;
- pe masura dezvoltarii societatii umane creste nivelul socializarii vietii, adica tot mai multe relatii
dintre oameni necesita o reglementare sociala;
- pe masura dezvoltarii vietii sociale, au loc schimbari calitative ale mecanismului de reglementare
normativa;
- o tendinta de dezvoltare a reglementarii sociale o constituie formarea unor mecanisme de
reglementare normativa a relatiilor sociale. Dat fiind ca relatiile sociale sunt extrem de variate, extrem de
variate sunt si normele sociale ce regleaza aceste relatii, o modalitate a lor fiind si normele juridice.
Din cele spuse rezulta ca fiecare pas in progresul social genereaza noi forme de organizare sociala
si respectiv noi forme de reglementare normativa a relatiilor sociale.
Fiind un fenomen social, dreptul isi circumscrie trasaturile in functie de anumiti factori de
configuratie, prin care se identifica “cauzele care ii determina aparitia, existenta, evolutia, determinarile -
intr-o societate, comparativ cu alta sau cu altele - etc.”
Factorii de configurare a dreptului reprezinta importante surse din care dreptul isi trage obiectul,
subiectele, continutul, forma, finalitatile etc. Plecand de la examinarea rolului lor, pot fi identificati mai
multi factori de configurare a dreptului, fiecare cu o anumita pondere in procesul acestei identificari si
care pot fi grupati in urmatoarele categorii: factorul natural; istoric; social-politic; social-economic;
cultural-ideologic; uman; international.42
Urmarind evolutia reglementarilor normative ale relatiilor familiale din perspectiva dezvoltarii
istorice a societatii umane pot fi evidentiate urmatoarele trasaturi principale ale acestui proces:
- evolutia dreptului familiei reprezinta o trecere de la elaborarea spontana, inconstienta, la
elaborarea deliberate, constienta a lui;
- reglementarile cu privire la drepturile si libertatile subiectelor de drept familial tot mai pronuntat
tree de la particularitate la universalitate, adica, tot mai frecvent se intalnesc norme ce tin de interes
general - uman;
- evolutia dreptului familiei reprezinta o trecere de la motive psihologice inferioare la motive
superioare. Daca la inceput dreptul se naste din impulsuri imediate, instinctive, cum ar fi, de exemplu
-instinctul sexual, frica de pericol si necunoscut, la etapele mai avansate tot mai mult se evidentiaza
motivele argumentate - afectiune reciproca, comunitatea de interese, necesitatea de sprijin moral si
material, grija pentru asigurarea continuitatii patrimoniului familial etc.
Vom incerca a ilustra aceste afirmatii in baza studierii originii si dezvoltarii dreptului familiei
autohton.

2. 2. Primele inceputuri

Cea dintai forma de convietuire a stramosilor oamenilor a fost hoarda. Hoarda reprezenta un grup
de indivizi fara nici o regula de convietuire stability, care, avand un mod de viata nomad, nu era legata de
un loc de trai permanent. Principalele mijloace de existenta erau insusite de la natura si rezultau din
vanatoare si pescuit.
In acea perioada a comunitatii umane, cand omul abia se desprindea din starea animalica, domina
instinctul sexual, interactiunile
sexuale erau neinfranate si nedescriminatorii, adica, fiecare femeie putea sa apartina oricarui barbat, iar
fiecare barbat - oricarei femei. Legaturile de sange nu jucau nici un rol, contactele sexuale fund permise
intre parinti si copii, frati si surori. Cu alte cuvinte, contactele sexuale erau permise atat pe verticala, cat
si pe orizontala. Nu exista nici familie, nici casatorie, exista numai hoarda, unitatea de baza a societatii
primitive. Dupa parerea istoricilor, aceasta situatie s-a mentinut sute de mii de ani. (sau poate
milioane?).43
Depasind acest stadiu al promiscuitatii, apar primele forme ale familiei, reprezentand casatoria
dintre cativa barbati si cateva femei (casatoria in grup). Concomitent cu primele forme de organizare in
familie, ginta, trib, au aparut evident in mod spontan primele norme rudimentare ce s-au impus treptat
ca deprinderi, obiceiuri, traditii. Legaturile de casatorie (grupele de casatorie) se construiau in functie de
generatii: fiecare generatie (generatia parintilor, generatia copiilor lor) formand un cere in interiorul
caruia erau permise interactiunile sexuale (parintii traiesc in grupa lor de casatorie, iar copiii - in grupa
lor). Cu alte cuvinte, contactele sexuale erau permise pe orizontala si interzise pe verticala. Practic, in
aceasta situatie fratii si surorile erau soti si sotii, iar aceasta situatie nu era in contradictie cu obiceiurile si
normele morale din epoca respectiva.
Normele de conduita au evoluat, perfectiondndu-se si adaptdndu-se stadiului dezvoltarii sociale.
Un pas progresist, in comparatie cu casatoria in grup, 1-a constituit familia poligama. Esenta acestui tip
de familie consta in faptul ca din cercul persoanelor intre care se permitea casatoria sunt excluse nu
numai parintii (ca la casatoria in grup), dar si fratii si surorile. Deci, contactele sexuale erau limitate nu
numai pe verticala, dar si pe orizontala - in interiorul aceleiasi generatii. Comunitatea sotilor si a sotiilor
in acest tip de familie de asemenea se pastra, insa din interiorul acestui cere erau exclusi frafii de sange a
sotiilor si surorile de sange a sotilor. De fapt, barbatii locuiau si munceau in familia de origine (a mamei),
iar in familiile sotiilor veneau numai ocazional, neavind nici un fel de pretentii cu privire la bunurile din
familia sotiilor.
Practic, in cadrul casatoriei in grup, era imposibil de a stabili cine era tata copilului nascut. Era
cunoscuta numai mama. De aceea, provenienta copilului (rudenia de sange) se stabilea pe linie materna:
copiii isi cunosteau numai mama, iar mama ii considera copii proprii. Daca femeia deceda, atunci averea
ei era mostenita de copiii ei, de mama ei, de surorile si fratii de sange. Toate aceste persoane (surorile,
copiii lor, fratii de sange si alte rude) se grupau in jurul mamei, cu reguli de inviolabilitate reciproca, de
aparare naturala, de munca in comun si de intretinere reciproca. Probabil din acest cere familial, in care
toti membrii aveau un ascendent comun (mama), erau rude pe linie materna si de aceea nu puteau sa se
casatoreasca intre ei, a aparut ginta. Apartenenta la o ginta sau alta nu este conditionata de prezenta
oamenilor pe un anumit teritoriu, ci de relatiile lor de rudenie de sange, la inceput reale, iar mai apoi
simbolice, din descendenta lor din acelasi stramos feminin, iar mai apoi masculin.
Baza materials a casatoriei in grup era gospodaria casnica, care era colectiva. Femeia detinea rolul
principal in aceasta gospodarie, deoarece barbatii se ocupau mai mult de vanat si pescuit. Asa cum in
jurul casei se afla o gospodarie relativ stabila, greul principal cadea pe umerii femeii, de unde urmeaza si
rolul determinant al femeii in ginta, pozitia ei solida si independents. Iar “dreptul” neamului era “dreptul
matern”, cu toate ca “la aceasta etapa de dezvoltare a societatii TncS nu se poate vorbi despre drept in
intelesul juridic”.44 Perioada matriarhatului, dupa cum sustin istoricii, a durat zeci de mii de ani.
Dezvoltarea de mai departe a familiei consta in faptul ca cercul, in interiorul caruia se permiteau relatiile
de casatorie, se micsora din ce in ce mai mult: dupa fratii si surorile de sange din acest cere au fost
excluse rudele de gradul doi, apoi de gradul trei, alte rude. Ca urmare, cSsStoria in grup devine
imposibila si in locul ei apare casatoria pereche. In comunitatea primitive casatoria pereche, bazata pe
convietuirea temporara a unui cuplu, era inca destul de instabila, fund permise posibilitSti si de alte relatii
(poliandrie, poligenie) si promovand in continuare sistemul matrilocal si matrilineal de rudenie.
Casatoria pereche nu trebuie confundata cu casatoria monogamS, caracteristica formelor de
organizare superioara a societatii. Pentru ca familia pereche sa se dezvolte panS la familia monogama au
fost necesare anumite conditii social-economice. Care au fost aceste conditii?
Odata cu importanta pe care o capata cresterea animalelor, prelucrarea pamantului si
mestesugurile, sporeste avutia familiei si apare un surplus de bunuri care a permis ca familia pereche sa
devina o uniune separata. Asa cum sotul se ocupa de aceste indeletniciri, surplusurile capatate erau
asumate de catre el, sotia continuand sa se ocupe de gospodaria casnica care nu aducea venit adaugator.
Sporirea avutiei familiei a fost insotita si de nevoia de aparare a ei, ceea ce a condus la o sporire si mai
mare a rolului barbatului in familie si la instaurarea patriarhatului. Ginta matriarhala cedeaza locul gintei
patriarhale, unde tatal devine centrul vietii sociale, caput familiei, eel care in casa define proprietatea, si
nu numai asupra bunurilor, ci si asupra persoanelor, de la care se stabilesc legaturile de rudenie.
Cu timpul acest regim se transforms in regim familial. Genul se descompune, divizandu-se in
familii. Capii lor conduc viata familiilor. Insa familiile din acel timp nu se aseamana cu familia de azi. In
componenta lor intrau nu numai bunicul, bunica, tatal, mama, fiii si fiicele, nepotii, fratii si surorile, ci si
nevestele, ginerii, persoanele inflate, copiii vaduvei casatorite cu un membru din unitatea familiala etc.
Numarul membrilor unei asemenea familii se ridica de la 10 pina la 50 de persoane.
Insumand cele spuse putem afirma ca, primele raporturi de drept familial apar odata cu aparitia
familiei §i a proprietatii private. Filozoful german Hegel mentiona: ” Inceputul adevarat si prima
fundatie a statului consta in introducerea agriculturii, alaturi de introducerea casatoriei, Tntrucat primul
din aceste principii aduce cu sine prelucrarea solului si o data cu aceasta proprietatea privata exclusiva,
reducand viata ratacitoare a salbaticului care-si cauta in peregrinari subzisten|a, la stabilirea dreptului
privat si la asigurarea satisfacerii trebuintelor; de aceasta tine limitarea raporturilor sexuale in casatorie si,
prin urmare, transformarea acestei legaturi intr-o alianta durabila, universale in sine, tot astfel a nevoii
subjective in grija de familie si a posesiei in averea familiei”.
Familia in statul geto-dac. In statu! geto-dac se consolideaza familia monogama. Pe Columna lui
Traian familia e reprezentata ca fiind alcatuita din sot, sotie si copii. Poetul Ovidiu descria starea de
subordonare si inferioritate a femeilor, carora le reveneau sarcini grele in gospodarie. Horatiu proslavea
fidelitatea sotiilor, aratand ca infidelitatea se pedepsea cu moartea. Tot Horatiu mentiona ca sotia locuia
la sot ( familia e patrilocala) si descendenta se stabilea dupa tata (familia e patriliniara), iar copiii
ramaneau in familia tatalui si dupa moartea mamei, fiind ingrijiti de mama vitrega.
Casatoria se incheia prin cumpararea miresei, pretul careia varia in functie de frumusetea si
castitatea fetei.46 In caz contrar, mirii erau cumparati de mirese. Exista obiceiul de a inzestra fetele cu
avere mobila, pe care o duceau in casa sotului. Cuvantul “zestre” este unul din putinele cuvinte geto-dace
care au fost pastrate si in limba romana.
Averea se^ transmitea prin mostenire in cadrul familiei prin dispozitii orale. Inca Herodot scria, ca
feciorii puteau primi parte din averea parintelui.
In Dacia Romana familia era monogama, patrilocala si patrilineala, in cadrul unei rudenii care
putea fi civila, de sange sau de neam. La baza ei statea puterea capului de familie, cu o impatrita sfera de
aplicare: putere parinteasca asupra copiilor, putere maritala asupra sotiei in casatoria cum manu, asupra
sclavilor si asupra persoanelor cumparate, putere considerata ca o proprietate.
Casatoria legala putea aduce sotia in puterea sotului cu sau fara putere maritala. Prima forma se
realiza prin solemnitate religioasa, cumparare sau convietuire mai mult de un an. Sotia intra in randul
agnatilor sotului, era considerata loco filiae, in raport cu propriii copii loco soraris, si cu socrul loco
neptis si trebuia sa renunte la cultul domestic al familiei de origine, sotul avand asupra ei adevarat drept
de proprietate, in timp ce in casatoria fara putere maritala avea asupra ei numai drept de posesiune.
Casatoria inceta prin moartea unuia dintre soti, prin pierderea libertatii sau a cetateniei sotului ori
prin divort in cazul casatoriei cum manu, prin actul contrar de difarreatio, iar la casatoria sine manu,
prin acordul contrar al sotilor, cu anumite restrictii, in ultima perioada, sub influenta crestinismului. Alte
forme de uniune erau cele dupa dreptul national, concubinajul considerat ca o casatorie de rang inferior,
cu efect de detentiune asupra sotiei sau simplele legaturi ocazionale.47

2.3. Dreptul in perioada medievala §i moderna

Printre izvoarele dreptului eel mai vechi este dreptul cutumiar -”legea tarii”, care avea sensul de
ansamblu de norme nescrise , legate prin convingere, credinta si constiinta, o legatura interna, ceea ce la
romani era obicei. Un rol deosebit de important a avut cutuma, atdt in perioada timpurie, cit si mai apoi
de-a lungul epociifeudalismului. Este cunoscut sub acest aspect obiceiul jus Valachorum, adica dreptul
romanilor (valahilor) ca reglementare obisnuielnica recunoscuta in randul populatiei, atat in tarile
Romane, cit si la romanii din statele din
jur (Polonia, Ungaria, Serbia, Bulgaria). Odata cu formarea statelor romanesti feudale, jus Vallachicum
este recunoscut ca obiceiul pamantului.
Conform rezultatelor cercetarilor de majoritatii istoricilor in problema originii principatelor, la
jumatatea veacului al XlV-lea (mai precis in anul 1359, in timpul domniei lui Bogdan I) este creat statul
feudal romanesc - Moldova.48 Asa cum una din trasaturile specifice ale normelor juridice este legatura
dreptului cu statul (ele apar, exista, se schimba si dispar in acelasi timp, ca rezultat al unora si acelorasi
cauze), putem afirma: constituirea dreptului ca o entitate conturata are loc odata cu constituirea puterii
pub lice ca putere de stat.
In pofida faptului ca s-au format mai multe principate, legea tarii avea un caracter unitar dupa
continut. Acest lucru se explica prin originea etnica comuna, radacini institutionale comune, organizarea
politica similara si conditiile social-economice asemanatoare de dezvoltare.
In materie de drept familial legea tarii era puternic influentata de religie si biserica crestina.
Incheierea casatoriei avea loc prin cununia in biserica (sau prin binecuvantarea religioasa, daca nu era
prima casatorie). Forma veche de cumparare a miresei nu este recunoscuta legitima de biserica, de aceea
raman doar unele ramasite ale acestui obicei in ritualul de nunta, la petit (aveti marfa, noi avem
negustori…-formula petitorilor). Miresei i se faceau daruri inainte de nunta, ceea ce este de asemenea o
amintire vaga a vechii cumparari a miresei. Conditiile de incheiere a casatoriei erau cele stabilite de
nomocanoanele bizantine si anume: consimtamantul viitorilor soti si a parintilor lor, o varsta minima
pentru viitorii soti, credinta cre§tina comuna. Religia ortodoxa veghea destul de strict ca viitorii soti sa nu
fie rude pana la a patra generatie, nu numai rude de sange dar si spirituale.
Desfacerea casatoriei (divortul)era admisa pe larg pentru motive pe care le socotea legitime biserica
crestina. Initiativa desfacerii casatoriei apartinea atat sotului, cat si sotiei si motivele puteau fi: boala
unuia dintre soti, calugarirea, lipsa de acasa a sotului timp de 5 ani si a sotiei timp de o zi si o noapte,
infidelitatea conjugala a sotiei etc. Copiii si parintii aveau obligatii de intretinere reciproca in caz de
necesitate. Sotul supravietuitor avea dreptul asupra unei parti din averea familiei.
Predica nuptiala, rostita la Iasi in 1645 de catre inaltul ierarh Petru Movila, cu prilejul casatoriei
domnitei Maria, fiica lui Vasile Lupu, cu printul lituanian lanusz Radziwill, a fost calificata de curand, de
catre inaltul ierarh al Bisericii Ortodoxe, mitropolitul Ardealului dr. Antonie Plamadeala drept “un fel de
tratat teologic despre Taina Nuntii cu argumente biblice si patristice”, iar cu alta ocazie, o califica drept
“un tratat teologic despre Taina Cununiei, bine documentat pe baza Vechiului si Noului Testament”. 50
Imprejurarile in care s-a produs aceasta casatorie, (descrise cu lux de amanunte de catre (de exemplu,
Miron Costin in Letopisetul Tdrii Moldovei, C. Gane in “Trecute vieti de doamne si domnite” si multi alti
autori), dupa cum si Cuvdntarea la cununie, rostita de Petru Movila, sunt o dovada elocventa a obiceiului
de nunta din acea perioada, si a principiilor ce stateau la baza Tncheierii casatoriei.
Pentru a nu perturba sensul celor relatate, vom incerca sa folosim o secventa din cuvantare in
original: “… Trebuie ca legamintele pe care vi le faceti unul altuia sa le pastrati intocmai. Deci: mai
intai, dragoste reciproca, pentru ca dragostea dintre soti nu numai ca oranduieste totul in casa §i ca si
cum in dies face binele, dar este placuta si Domnului celui de sus, asa cum spune intelepciunea divina:
“Cw trei lucruri m-am impodobit si m-am sculat frumoasd inaintea Domnului si inaintea oamenilor:
unirea fratilor si dragostea intre prieteni si barbatul cu femeia carre se inteleg unul cu altur. Apostolul
Pavel, insufland sotilor o iubire spirituals tecjproca, spune: “Barbatilor iubiti pe femeile 1′iastre1”’. §i
totodata este descris felul acestei iubiri spirituale, ca sa nu fie inchipuita si nici pr^a trupeasca, ci sa
izvorasca din inima curata si sincera si dintr-o adevafata pornire crestineasca: “Dupa cum si Hristos a
iubit biserica”.
In al doilea rand, sotii trebuie sa fie credinciosi in casnicie unul fata de celalalt. asa cum ne invata
sfantul apostol: “Femeia mi este stapana pe trupul sau, ci barbatul; asemenea nici barbatul nu este
stapan pe trupul sau, ci femeia”. Caci cine indrazneste sa incalce credinta in casnicie, acela, dupa cum
spune apostolul, va fi judecat de Dumnezeu.
In al treilea rand, sotii trebuie sa se respecte reciproc, caci asa a spus sotilor sfantul Pavel:
“Barbatilor, de asemenea, traiti intelepteste cu femeile voastre, ca fiind fapturi mai slabe, si faeeti-le
parte de cinste”. Sotii trebuie sa-si faca parte unul altuia, dupa cuviinta, de cinst.. si respect. Sofia fata
de sot e ca fata de cap, iar sotul ca fata de trupu’ sau, caci dupa cum spune apostolul, “nimeni vreodata
nu si-a uri trupul, ci fiecare il hraneste si il incalzeste, precum si Hristos biserica”.

Asadar, asa trebuie sa-si iubeasca si sa-si cinsteasca fiecare barbat femeia ca pe sine insusi, iar femeia sa
se teama de barbatul sau.
In al patrulea rand pe linga aceste trei indatoriri reciproce, sotia este datoare sa dea sotului ei
ascultare, precum capului, dupa invatatura sfantului apostol, care spune: “Femeile sa se supuna
barbatilor lor ca Domnului, pentru ca barbatul este cap femeii, precum si Hristos este capul bisericii”.
Deci sotia trebuie sa dea ascultare si supunere barbatului sau, dar nu orbeste, ci constient, asa cum si
biserica da lui Hristos, adica in tot ce concorda cu vointa lui Dumnezei si cu implinirea poruncilor sale si
cu obiceiurile bune si cucernice trebuie sa fie ascultatoare. Dar daca, Doamne fereste, sotul o impinge pe
sotie, folosindu-se de aceasta ascultare, intr-o credinta opusa, adica fie s-o indeparteze de la credinta
ortodoxa-catolica, fie s-o impinga spre faptuirea vreunui pacat, atunci nu trebuie sa fie ascultatoare.
Barbatul sa stie ca femeia nu este facuta din calcaiul lui, ci din coasta lui, si de aceea nu poate sa-i
porunceasca, ca unui sclav absolute si in chip neplacut, orice ar vrea, ci ca unui tovara§ sa-i ceara lucruri
care sunt in concordanta cu vointa lui Dumnezeu, iar ea lui, precum capului si stapanului, in toate aceste
privinte trebuie sa-i fie ascultatoare. Caci si Sara, dupa sfantul Petru, il asculta pe Avram numindu-1
domn.
In plus, sotia trebuie sa-1 indemne pe barbatul sau la smerenie, moderatie, blandete, la slujbe, post,
rugi dese, pomeni si alte fapte cucernice, ea fiind din fire mai inclinata spre aceste lucruri, sa-i fie
exemplu, sa-1 indemne si sa-i dea impuls, mai ales daca barbatul nu este de religie ortodoxa sau sovaie in
credinta, atunci trebuie sa depuna toata stradania pentru a-1 reduce la sfanta credinta, sau pentru a intari
credinta in el, si aceasta prin necurmate rugi catre Domnul Dumnezeu, rugandu-1 cu rugi fierbinti si
lacrimi pentru convertirea lui, postind, dand pomana si preotilor, pentru ca prin ofrandele aduse sa
jefuiasca fara de sange lui Hristos, pentru indreptarea lui. Unei asemenea cucernice sotii sfantul Pavel ii
aduce imbarbatare, spunand: “Barbatul necredincios se sfinteste prin femeia credincioasa”, ca si cum ar
fi zis: se intampia adesea ca sotul necredincios sa fie readus la credinta cre§tina de catre sotia
credincioasa.
Sotia buna, pentru a putea evita certurile si necazurile, trebuie in supunere §i suferinta sa pastreze
tacerea, caci astfel indeparteaza toate tulburarile din casa. De aceea si sfantul Pavel eel mai mult cere
tacere de la femeie, cind spune: “Femeia sa se invete in liniste, cu toata ascultarea. Nu ingaduiesc femeii
nici sa invete pe altul, nici sa stapdneasca pe barbat, ci sa stea linistitd.”. Mai presus de toate virtutile,
ca crinul printre flori, tacerea o inalta pe femeie, caci aceea care-si tine gura inchisa, care nu e certareata
si vorbareata, care mai bine tace si sufera, decit sa vorbeasca, pastreaza pacea in casa.
lata, aveti pe scurt aici invatatura cum trebuie sa respectati legamintele pe care vi le faceti unul
altuia, in fata Domnului Dumnezeul nostra, Preacinstiti Miri, si cum puteti fi pe placul Domnului, traind
in stareacasatoriei”.51
Daca continutul Cuvdntarii duhovnice$ti ne vorbeste despre drepturile si obligatiile personale’
nepatrimoniale dinte soti, atunci ecourile pe care le-a avut aceasta casatorie in contextul social politic al
epocii ne dau posibilitatea sa intelegem atat imprejurarile si motivele ce au determinat incheierea acestei
casatorii ( “despre proiectul lui Vasile-Voda Lupu de a-si marita o fata dupa ducele Lituaniei” si “despre
inlaturarea conflictului dintre Moldova si Muntenia”), cit si despre obiceiurile de nunta din acele timpuri
(”dupa obiceiul nostra se da cinste nanasului si eel ce cununa se tine in mare cinste”, ori “domnita Maria
a primit lazi intregi de scule, de manufacturi, de pietre, de tacamuri de argint, de oglinzi. Tatalui domnitei
i s-a oferit o sabie de aur, o pusca minunata si diferite capodopere ale ceasornicariei. N-au fost trecuti cu
vederea nici ceilalti membri ai familiei: doamna Ecaterina, domnita Ruxanda si chiar Stefanita, copil de
trei ani” etc.).52
Orice incaicari ale principiilor formarii familiei, pastrarii si desfacerii ei se socoteau infractiuni
contra familiei si bisericii. Rapirea fecioarelor cu scopul de a se casatori era socotita crima, deoarece
atenta la autoritatea bisericii si la canoanele bisericesti, la fel era socotita si incheierea casatoriei intre
rudele de grade interzise. Atat violul si adulterul, cat si nasterea copilului de catre o femeie necasatorita
erau considerate actiuni contra moralei si bisericii.
La rand cu dreptul cutumiar se dezvolta legislatia domneasca, necesitatea codificarii careia era
evidenta. Primele acte normative scrise sant de fapt mai mult niste culegeri de cutume juridice si mai
putin o creatie constienta a legiuitorului. Printre primele culegeri de legi cunoscute cea mai larg difuzata
a fost Sintagma lui Matei Vlastares, alcatuita in 1335 de ieronomahul Matei Vlastares, care a repartizat
materialul in 24 de capitole conform literelor alfabetului grecesc. Sintagma a fost tradusa in Moldova din
porunca lui Stefan eel Mare in 1472.
In conformitate cu Sintagma lui Matei Vlastateres, incheierea casatoriei era socotita legitima daca se
facea prin cununie in biserica. Cununia trebuia iacuta in prezenta mai multor oameni. Cel ce nu desfacea
prima casatorie si se casatorea a doua oara urma sa fie pedepsit.Ca pedepse se prevedea surghiunul pentru
nobili si pedepsele corporale pentru cei de jos. Ca pedepse complementare se mai aplicau si un numar de
zile de post, inchinaciuni pe zi, mancare iara sare etc. Se admiteau trei casatorii consecutive dupa
desfacerea celei precedente. A patra casatorie se socotea nelegitima, iar copiii din aceasta casatorie nu
erau recunoscuti ca mostenitori legitimi. Exista principiul pastrarii separate a averii de pana la casatorie,
asa ca dupa divort sotia isi lua zestrea. Exceptie se facea doar in cazul in care divortul avea ca motiv
adulterul sotiei. Rapirea miresei, violul si adulterul erau socotite ca si mai inainte infractiuni grave.53
In timpul dominatiei otomane in dreptul familiei sunt putine schimbari. Relatiile familiale erau
reglementate in conformitate cu Pravila lui V. Lupu, culegere de legi cunoscuta sub numele de “Cartea
Romaneasca de invatatura”, tiparita la Iasi in 1646 si care continea norme de drept civil, vamal, fiscal si
canonic si Pravila lui Matei Basarab cu denumirea “Indreptarea legii”, tiparita in 1652 la Targoviste, care
prezinta traducerea unor legiuiri grecesti dar si numeroase extrase din pravila lui V. Lupu.
Cu privire la casatorie in legiuirile medievale romanesti, indreptarea Legii din Tara Romaneasca (in
continuare I.L.) preciza in privinta logodnei ca prin “aceasta tocmeala… doi oameni se tocmesc sa se
insoare si dau arvuna; iara careia de intr-amindoi se v-a lepada, adica-i v-a parea rau, acela sa dea indoita
arvuna ce au luat” (gl.177). Aceasta legiuire arata ca “insurarea se cheama ca daca se impreuna un om cu
o muiere si care nici nu o au vazut, nice cu dansa au vorbit; iara daca se cununa cu ea, atunce o ia la casa
lui §i locuieste cu dinsul, adeca §ed amindoi intr-o casa… ca se impreuna si fac amindoi un trap, dupa
cum au zis domnul nostra Isus Hristos, cu molitve si cu cununie, pre lege de lapreot”(gl.l98).
Interdictiile la casatorie erau cele stabilite de canoanele bisericesti, sotii isi datorau ajutor unul
altuia, iar intr-o situatie mai dificila a barbatului “muiere este datoare sa mearga dupa dansul, oriupde v-a
merge” - prevede Cartea Romaneasca de invatatura (in continuare C.R.) in gl. 26, pr.l. Barbatul avea
drept de corectie asupra sotiei Ҥi inca sa o bata si cind va fi cu vina, dupa deala ce va fi facut, s-atunce cu
masura, sa nu o prea treaca, ce cu blindete, iara nu cu vrajmasie, fara vina si fara isprava ”
(I.L.,gl.l85,zac.l),masura identica si in pravila moldoveneasca ( C.R.,gl.23,zac.l). In continuare, se
precizeaza ca ” nu se cheama barbatul vrajmas muierii sale de o va bate o numai odata ” si “desi va bate
nestine muierea cu pumnul sau cu palma, aceia nu se cheama ca iaste cu vrajmasie asupra ei, de o ara bate
cit de mult si de des” (C.R.,gl.23,pr.8 si 9; I.L., gl. 185, zac.8 si 9); pentru cazuri grave, sotia putea fi pusa
” in fiara sau sa o inchiza, cum ar fi in temnita”.
Infidelitatea ducea la pierderea zestrei, barbatul putind sa repudieze sotia in anumite situatii ( C.R.
gl. 25; I.L. gl. 187), iar pentru rau tratament sotia putea sa ceara si ea despartenia, legiuirile stabilind in
amanunt motivele divortului dupa model bizantin (C.R.gl. 17-21; I.L. gl. 172-184).55
Cu toate ca dreptul cutumiar continua sa fie unul din izvoarele dreptului, in timpul regimului
fanariot o importanta mai mare dobandeste legea scrisa si in primul rand legisla^ia domneasca, care se
prezenta ca o totalitate de hrisoave domnesti cu un continut foarte variat. In sec. al XVIII-lea aceste acte
legislative nu au fost sistematizate. O mare importanta au avut hrisoavele lui Constantin Mavrocordat, in
baza carora s-au infaptuit reformele administrative si fiscale, dupa cum si Pravilniceasca condica, pusa
in aplicare in 1780, alcatuitorii careia au folosit dreptul cutumiar romanesc, dreptul bizantin si chiar
doctrina juridica moderna (Beccaria, Montesquieu). Totusi, in dreptul familiei nu au intervenit schimbari
importante. Adulterul sotului devine motiv de desfacere a casatoriei, astfel, motivele de desfacere a
casatoriei devin aceleasi pentru sot si sotie. In 1754 a fost desfiintata asa-numita “sugubina de muieri”,
adica nu se mai socotea infractiune nasterea copilului de o femeie necasatorita. (arama p.75).
Familia in perioada de trecere de la evul mediu la perioada moderna. In aceasta perioada
legiuirile fanariote incearca o reluare a principiilor dreptului roman, Codul Calimach din 1817 defineste
casatoria astfel „ doua persoane arata cu chip legiuit al lor vointa si hotarire de a vietui intr-o legatura
insotire… de a naste prunci, a se ajuta intre ei dopa putinta in toate intamplarile ” ( § 63 ), iar Legiuirea
Caragea din 1818 preciza ca „ „nunta iaste tocmeala unirii barbatului cu femeia de a face copii” (II, cap.
16, §1).
Ca si in casatoria romana sine manu, o atentie deosebita se acorda stabilirii raporturilor
patrimoniale dintre soti. Pravilniceasca condica,
culegere de legi intocmita sub domnia lui Alexandru Ipsilanti publicata si pusa in vigoare in 1780 si
care avea ca izvoare Bazilicalele, obiceiul pamantului §i alte randuieli, preciza ch „ zestre se zice
averea femeii, ce la casatorie da barbatului ei cu tocmeala, ca ea sa fie stapina zestrei totdeauna, iar el
sa-i ia venitul totdeauna” (cap. 16, §9 ).
Conceptia aceasta a fost dezvoltata de codul civil din 1864, care privea casatoria ca pe o
„ asociatiune conjugala ” ( art. 1223 C.C.), bazata pe un contract de casatorie, contract matrimonial sau
conventie matrimoniala : „ Cind prin acest contract se adopta regimul dotal, el se mai poate numi act
dotal sau foaie de zestre” - preciza doctrina care stabilea drept caracteristici caracterul solemn si public,
imuabil, liber al actului care este „ un contract accesoriu incheiat in vederea casatoriei; soarta lui fiind
subordonata aceleia a casatoriei, care este contractul principal”.
Dupa anexarea Basarabiei la Imperiul Rus in domeniul dreptului civil din Basarabia s-a admis
aplicarea legilor locale ale Basarabiei care, desigur, erau legile Moldovei care s-au aplicat pe teritoriul
Basarabiei. Aceste izvoare de drept erau:
1. Hexabiblul lui C. Armenopol (sau “Cele sase carti de judecata”) care avea o aplicare larga in
Moldova din sec. al XVIII-lea si prezenta extrageri din dreptul romano-bizantin;
2. Manualul de legi a lui Andronache Donici, publicat la Iasi in
1814;
3. Sobornicescul Hrisov de la 1785 al domnitorului Alexandru
Mavrocordat, care continea prevederi referitoare la dreptul de protimis
§i la holopii tigani;
4. Regulamentul din 1818 privind infiintarea regiunii Basarabia.
In conformitate cu aceste izvoare reglementarea relatiilor de
familie si casatorie nu au suferit schimbari esentiale. Familia in dreptul modern. Dupa unirea
Principatelor (1862), in domeniul legislatiei civile se cerea infaptuirea nu numai a unei codificari unice,
ci si a unei codificari moderne de drept civil. Codul Calimach §i Legiuirea Caragia in noile conditii
erau depa§ite. La cererea lui Alexandru Cuza a fost alcatuit Codul civil, folosind ca izvoare Codul lui
Napoleon si proiectul Codului italian. Codul civil a intrat in vigoare in 1865.
Privitor la persoane in Codul civil se indica: capacitatea juridica era in functie de varsta, sex,
sanatate psihica. Femeia avea o capacitate juridica restransa, nu putea incheia conventii, nu ea primea
remunerafia pentru munca, ci sotul, injustice era reprezentata de catre sot.56
Adoptiunea putea avea loc numai in cazul daca sotii n-aveau copiii lor si diferenta de varsta dintre
parinti si copilul adoptiv sa fie de eel putin 18 ani (adica, sa imite natura). Copiii adoptivi erau egalati cu
cei nascuti in casatorie, parintii avand obligatiuni de pensii alimentare, de intretinere si crestere a
copilului adoptiv.
Datorita Codului civil actele de stare civila au fost scoase din
competenta bisericii si au fost atribuite autoritatilor laice. La baza
casatoriei erau puse urmatoarele cohditii: liberul consimtamant al
partilor, iar pana la varsta de 21 ani era necesar si consimtamantul
parintilor; lipsa rudeniei, chiar si a rudeniei prin alianta. Sotii divortati
nu se puteau recasatori. Se pastra pozitia de egalitate a sotilor in
invocarea motivelor de divort, ceea ce nu era in Codul francez. Era
interzisa cautarea paternitatii sub pretextul apararii familiei legitime.
Copiii naturali aveau drepturi si obligatiuni numai in raport cu mama sa.
In conformitate cu Regulamentul cu privire la organizarea
funciara si sociala a taranilor din Basarabia (1868), spre deosebire de
guberniile rusesti, in Basarabia pamantul n-a fost transmis in folosinta
de obste, ci in folosinta pe familii si cu drept de transmitere prin
mostenire, toate familiile primind loturi egale, indiferent de numarul
membrilor lor. Acest mod de folosire a pamantului a constituit motivul
de baza al procesului de diferentiere mai rapida a satului, deoarece
oferea taranilor instariti posibilitatea de a cumpara pamant de la
familiile de tarani saraci, care se ruinau si deveneau argati. Dupa
reforma judecatoreasca din Basarabia (1869), chestiunile despre
desfacerea casatoriei erau ca si mai inainte de competenta bisericii. Un
consistoriu special in Chisinau examina astfel de cauze, dar decizia
urma sa fie confirmata de Sfantul sinod din Petersburg.
Asa cum multe prevederi ale legilor locale au fost inlocuite cu legislatia rusa, aceste schimbari au
dus la pierderea sensului legilor locale si la mentinerea unor dispozitii arhaice de drept civil ca: s-a
desfiintat dreptul sotului de a administra averea dotala, introducandu-se normele dreptului rus, conform
caruia sotul trebuia sa aiba procure de la sotie in aceasta privinta; a inceput sa se afirme principiul
masculinitatii la mostenire si chiar al majoratului; s-au introdus normele rusesti ale tutelei, conform
carora persoana de la varsta de 17 ani avea drepturi in administrarea averii etc.
Dupa unirea Basarabiei cu Romania (1918) a avut loc unificarea legislative, deoarece catre acel
moment existau diferite sisteme de guvernare, de administrare si de drept in Basarabia si in Vechiul
Regat si dezvoltarea de mai departe a Basarabiei este parte components a dezvoltarii Romaniei
interbelice. Ramane in vigoare Codul civil din 1865, insa unele dispozitii, considerate mai bune in legile
Basarabiei au ramas in vigoare. De exemplu: capacitatea femeii maritate, cautarea paternitatii si dreptul
de mostenire a sotului supravietuitor.
Au fost adoptate un sir de legi cu privire la protectia muncii femeilor si minorilor (14-18 ani),
interzicandu-se munca in subterana si in schimburile de noapte( legea din 1924), s-au prevazut niste
conditii minime de protectie a maternitatii femeii muncitoare, asigurandu-se concediu de maternitate de 6
saptamani, pana si dupa nastere, intreruperi pentru alaptarea copiilor, amenajarea unei sali speciale
pentru aceasta etc.
Asa dar, economia de schimb si urbanizarea din epoca moderna au condus la un proces de
„contractie” a familiei, proces legat de individualizmul preconizat de reforma religioasa §i la constituirea
familiei conjugale moderne, avand urmatoarele avantaje : numarul persoanelor de acelasi sex este
aproximativ egal; asigura copilului cea mai buna protectie asupra vietii si educatiei; produce afectiuni si
emotii superioare; relatiile dintre membrii ei si dintre acestia si societate sunt bine definite; permite o
comunitate religioasa si transmiterea traditiilor; asigura sprijinirea parintilor in ultima perioada a vietii
lor.
Fiind la inceput o comunitate a cultului si indatoririlor, casatoria devine o uniune indestructibila pe
viata, capatand caracteristici ce se vor mentine multa vreme si anume: nu se mai reduce la simple stari
afective; consimtamantul parintilor se adauga la eel al viitorilor soti; societatea intervine la nivel de
promisiune, logodna si act juridic; ceremonia solemna, religioasa consacra casatoria si face din ea o taina;
prin actul sacramental, incompatibil prin natura sa cu orice natura de poligamie si divort, sotii isi jura
reciproc o iubire inviolabila si vesnica; sotul promite protectie si devotament, iar sotia ascultare; uniti sub
auspiciile familiei si ale statului, sotii formeaza intre ei §i impreuna cu viitorii copii un tot juridic si
solidar, embrion, imagine si parte integrants a marii societati, a carei soarta este legata de cea a familiei.
2.4. Perioada sovietica
■ Dupa crearea R.A.S.S. Moldovenesti in componenta Ucrainei (12 octombrie 1924), in
R.A.S.S.M. se aplicau actele normative ale Ucrainei si Uniunii Sovietice. Dupa proclamarea R.S.S.
Moldovenesti ( 2 august 1940), pe teritoriul ei se aplicau legile unionale si legile proprii, incepand cu
Constitutia R.S.S.M., adoptata la 10 februarie 1941 la Sesiunea I a Sovietului Suprem al R.S.S.M., si
celelalte acte legislative.
Inceputul dezvoltari dreptului familiei socialist am putea consider a ca il constituie primele
decrete ale puterii sovietice despre casatorie si divort din anii 1917 - 1919. Care sunt principiile ce au
determinat relatiile familiale in conformitate cu aceste prime documente?
In primul rand familia, a fost declarata drept o uniune liber consimtita, interzicandu-se orice
presiune asupra deciziei de a se casatori. Pentru inregistrarea casatoriei erau necesare indeplinirea
urmatoarelor conditii: varsta respectiva, lipsa rudeniei apropiate, lipsa unei boli psihice, lipsa unei
alte casatorii inregistrate.
in al doilea rand a fost prevazuta libertatea divortului. Prin acordul comun al sotilor casatoria
putea fi desfacuta la organul de stare civila, iar in caz de neintelegere a sotilor - de judecatoria
populara. Judecatorul singur lua hotarirea de divort si elibera certificatul respectiv.
in al treilea rand - inlaturarea oricarei influence a bisericii asupra relatiilor de casatorie si
familie. A fost interzisa casatoria religioasa, fiind recunoscuta numai casatoria civila.
in al patrulea rand, a fost instituit principiul monogamiei, interzicandu-se bigamia, poligamia.
Mai ales in regiunile de est.
Al cincilea principiu a fost principiul egalitatii in drepturi a barbatului si a femeii, a apararii intereselor
copiilor. Copiii din afara
casatoriei au fost declarati egali in drepturi cu cei din casatorie.
Cu toata imperfectiunea si greselile admise e necesar, totusi, sa
mentionam, ca activitatea legislative in domeniul familial in primii ani
ai puterii sovietice a fost orientata spre consolidarea institutiei
casatoriei si familiei si nu la slabirea ei.
Istoria dezvoltarii si perfectionarii in continuare a dreptului familiei sovietic poate fi urmarit pe
baza urmatoarelor acte legislative mai importante:
/) Hotarirea CEC si SCN al URSS din 27 iunie 1936 “Despre interzicerea avortului, mar ire a
ajutorului material pentru mamele care au nascut, stabilirea ajutorului de stat pentru familiile
numeroase, largirea retelei de maternitati, crese si gradinife pentru copii, inasprirea raspunderii penale
pentru neplatirea alimentelor si despre unele schimbari in legislatia cuprivire la divorf. “
Pentru prima data au fost interzise avorturile si au fost marite indemnizatiile pentru familiile
numeroase; s-a marit durata concediului de maternitate; s-a largit brusc reteaua de institutii pentru copii;
au fost stabilite normele fixe ale alimentelor pentru intretinerea copiilor (1/4 din salariu pentru educatia
unui copii, 1/3 - pentru 2 copii, 1/2 pentru trei si mai multi copii). Sotii care divortau trebuiau sa se
prezinte obligatoriu la organele de stare civila, in pasapoarte a inceput sa se faca mentiunea cu privire la
divort si se prevedea plata unei anumite sume pentru divort (de la 50 pina la 300 ruble, in functie de
numarul divorturilor).
2) Ucazul Prezidiului Sovietului Suprem al URSS din 8 iulie 1944 “Despre marirea ajutorului din
partea statului acordat femeilor gravide, mamelor cu multi copii si solitare, intaririi protectiei mamei si
copilului, despre instituirea titlului emerit de “Mama-eroina” si decernarea ordinului “Slava
maternitatii” si a medaliei “Medalia maternitatii”.
Practica aplicarii ucazului respectiv a demonstrat ca, in principiu, el a indreptatit asteptarile
preconizate.57
Imediat dupa razboiul al doilea mondial, regimul socialist a incercat sa dezvolte o politica orientata
in mod accentuat spre copii, creand un sistem generos de suport social adresat copilului si familiei cu
copii. Copilul ca resursa umana a viitorului, garantul bunastarii viitoare a colectivitatii, a fost vazut drept
o unealta in crearea unei “noi societati”, a unui “om nou”, modelat in spiritul ideologiei socialiste. Astfel,
intr-o perioada istorica relativ scurta s-a cristalizat un sistem de protectie sociala a copilului si a familiei,
in special prin subventionarea bunurilor pentru familiile numeroase, distribuirea cu prioritate a
locuintelor, oferirea unui set de servicii universale gratuite: crese si camine, gradinite, educatie si
invatamint obligatoriu si gratuit, sistem gratuit de ocrotire a sanatatii, organizarea timpului liber - tabere
de vacanta, activitati culturale si sportive etc., precum si un sistem de institutii de stat pentru copiii ramasi
fara ingrijire parinteasca. Aceste servicii nu au inclus insa si un sistem paralel de fortificare a familiei,
prevenire a dezmembrarii acesteia, prevenire a abandonarii copiilor etc.
Politica de suport a copiilor si familiei tindea sa realizeze §i alte deziderate, precum:
- egalizarea veniturilor si mentinerea acestora la niveluri scazute;
- stimularea mobilitatii verticale prin mijloace administrative (prin
promovarea copiilor din mediile muncitoresti si taranesti urma sa fie
creata o noua clasa conducatoare).
Aceasta politica a condus la urmari contradictorii. Astfel, pe de o parte, s-a produs o imbunatatire
a conditiilor de viata ale copiilor, mult mai rapida declt pentru alte categorii ale populatiei, s-au creat
conditii pentru o egalitate avansata a sanselor celor proveniti din diverse medii sociale, iar in unele
cazuri chiar o discriminare a copiilor proveniti din alte medii decit cele muncitoresti si taranesti.
Pe de alta parte, se dezvoltau si procese ce au condus la o degradare accelerata a situatiei copiilor.
Sistemul de protectie sociala, aliniat politicilor industrializarii si dezvoltarii extensive, care cereau un
volum tot mai mare de forte de munca, a determinat o crestere esentiala a natalitatii si un spor esential al
numarului populatiei urbane. Aceste transformari demografice au fost insotite si de aparitia unei
categorii de copii nedoriti, dar “utili” , caci conditiile de viata au impus o parte din familii sa profite de
inlesnirile oferite o data cu nasterea copilului, pentru a-si rezolva mai usor problemele (obtinerea
spatiului locativ, scutirea de anumite plati etc.).
Printre alte rezultate ale acestei politici au fost si: sporirea numarului nasterilor nedorite; cresterea
fenomenului abandonului copiilor; negarea sau camuflarea fenomenului copiilor abandonati sau ramasi
fara adapost, problema fiind rezolvata exclusiv prin institutionalizarea acestora. Codul casatoriei si
familiei aflat in vigoare in acea perioada se caracteriza prin interventia excesiva a statului in relatiile de
familie, autoritatea tutelara fiind Tmputemicita in luarea deciziilor privind cresterea §i educarea copiilor.
Problemele ce apareau erau tratate de regula prin doua metode: internarea copiilor in institutii;
sanctionarea parintilor copiilor care fugeau din mediul familial in mod repetat.
Tendinta de egalizare a veniturilor familiilor §i de mentinere a acestora la niveluri scazute cerea o
dependents totala a familiei de subventiile de stat, conducea la cre§terea numarului de copii in familiile
deja numeroase.
Odata cu trecerea timpului, unele prevederi ale legislatiei casatoriei si familiei necesitau schimbari
§i perfectionari. Aceasta a determinat elaborarea si adoptarea in 1968 a unui nou act legislativ -
Bazele legislatiei cu privire la casatorie si familie a URSS si a republicilor unionale.
3) Bazele legislatiei cu privire la casatorie si familie a URSS si a
republicilor unionale un sir de principii, iar in acelasi timp si sarcini
ale ramurii de drept respectiv, printre care:
intarirea de mai departe a familiei sovietice, bazate pe principiile moralei comuniste;
constituirea relatiilor familiale in baza unei casatorii liber consimtita intre barbat si femeie, a
sentimentelor de dragoste reciproca, prietenie si stima intre toti membrii familiei;
educatia copiilor in familie in stransa legatura cu educatia lor din partea societatii, in spiritul
devotamentului fata de Patrie, atitudinii comuniste fata de munca si pregatirea copiilor pentru
participarea activa in constructia societatii comuniste;
protectia multilaterala a intereselor mamei si copilului si asigurarea unei copilarii fericite pentru
fiecare copii;
inlaturarea definitiva a ramasitelor trecutului din relatiile familiei;
educarea sentimentului de raspundere fata de familie etc.
4) In concordanta cu Bazele legislatiei cu privire la casatorie si
familie a URSS si a republicilor unionale, intre anii 1969 - 1971, in
toate republicile unionale au fost elaborate si adoptate Coduri ale
casatoriei si familiei. Astfel, la 26 decembrie 1969 a fost adoptat Codul
casatoriei si familiei al Republicii Moldova, care, suferind mai multe
modificari si completari a fost in vigoare pina la adoptarea de catre
Parlamentul Republicii Moldova a Codului familiei din 26.10.2000,
intrat in vigoare la 26.04.2001.
Principiile fundamentale ale dreptului familiei prevazute de Codul casatoriei si familiei sunt:
deplina egalitate in drepturi a femeii cu barbatul in ce priveste drepturile personale si
patrimoniale care iau nastere din casatorie si rudenie;
lipsa totala a restrictiilor de ordin national, rasial sau religios in ce priveste casatoria;
manifestarea libera si nestingherita a vointei la incheierea casatoriei, pentru validitatea ei,
precum si problemele referitoare la desfacerea ei;
monogamia;
grija statului pentru mama si copii, ocrotirea si incurajarea maternitatii;
excluderea oricarui amestec al bisericii in reglementarea relatiilor de casatorie si familie.
5) O influentd deosebita pentru perfectionarea legislatieifamiliale in Republica Moldova a avut-o
Constitutia RSSM din 1978. Pentru prima data in legea fundamentala a statului a fast prevazutd datoria
statului de a ocroti cdsdtoria si familia.

2.5. Perioada de dupa 1990

Inlocuirea formatiunilor social-politice intotdeauna a urmarit scopul de a crea sisteme care prin
parametrii lor le-ar depasi pe cele precedente atat sub aspectul dezvoltarii economice si sociale, a
ridicarii nivelului bunastarii oamenilor, cat si a apararii drepturilor si libertatilor cetatenilor.
Dupa proclamarea suveranitdtii si independentei statale, Republica Moldova a trecut de la
conducerea centralizatd la economia de piata, de la totalitarism la un stat democratic bazat pe drept, de
la supraaprecierea apararii intereselor statului la apdrarea drepturilor si libertatilor cetatenilor. Insa
transformarea acestor lozinci in realitate a fost insotita de aparitia unui vacuum de putere, o slabire a
autoritatii publice, a ordinii de drept, creandu-se situatii cu totul nefiresti, de anomie, adica de lipsa de
reglementari sau reglementari contradictorii.
Greutatile inerente tranzitiei au provocat haos atat in societate cit si in familie. Criza economics in
care a intrat Republica Moldova dupa initierea tranzitiei la economia de piata, a fost insotita de scaderea
veniturilor reale ale populatiei si scaderea vizibila a suportului social acordat familiei. In lipsa unei
strategii clare de protectie sociala, in acest domeniu s-au facut progrese foarte mici in ultimul deceniu.
Din perspectiva sociala, tranzitia a devenit in Republica Moldova un “dezastru monumental”, o “tranzitie
catre saracie” dupa cum a fost apreciata de expertii Agentiei Suedeze pentru Dezvoltare si Cooperare
Internationala in studiul ” Costul devastator al tranzitiei inadecvate in Moldova”.58
Standardele de viatd ale majoritdtii familiilor cu copii au degradat sever. Majoritatea locuitorilor
Moldovei traieste sub nivelul unui trai decent. Somajul inregistrat, insotit de un numar si mai mare de
persoane aflate in concediu fortat sau in §omaj temporar din cauza stationarii intreprinderilor, ajunge
la rate impresionante. In aceste
conditii, familiile numeroase , in special cele de la sate, formeaza una din cele mai sarace paturi sociale.
Saracia spore§te odata cu cresterea numarului membrilor familiei. Studiul Bancii Mondiale ” Strategii de
eradicare a saraciei” indica faptul ca aproape 1,2 milioane de persoane dintre cele mai sarace traiesc in
familii de 5 si mai multi membri ( din totalul de 4,3 milioane locuitori).
In ultimele decenii, familiile au suportat transformari profunde si sub aspect valoric. Insasi
termenul “familie” devine tot mai ambiguu, tinzand sa exprime relatii diferite de cele caracteristice
generatiilor precedente. Schimbarile se refera la trecerea de la familia nucleara la o diversitate de modele
familiale, ceia ce conduce la distrugerea “cuibului” cald si sigur, care ocrotea membrii ei de presiunile
lumii exterioare. In situatia in care statul si-a diminuat “sprijinul”, iar conditiile de viata devin tot mai
dure, creste proportia familiilor dezmembrate, monoparentale, familiilor supuse diferitelor forme de rise.
Eroziunea valorilor familiei este insotita de scaderea coeziunii familiale, pierderea capacitatii ei de a-§i
mobiliza resursele pentru asigurarea bunastarii comune si, in final, de cresterea numarului de divorturi si
scaderea numarului de nasteri.
Pentru a degaja situatia si a asigura protectia juridicd a familiei, legislatia familiald necesita o
ajustare adecvatd noilor cerinte si riscuri sociale, asigurarea cu mecanisme viabile de aplicare a
legislatiei si cu standarde de procedurd. In acest sens, au fost adoptate un §ir de acte normative cu
caracter general privind familia si copilul; protectia sociala a familiei; protectia copilului ramas fara
ocrotire parinteasca etc.
Un rol deosebit de important in procesul de faurire a legislatiei familiale 1-a constituit elaborarea si
adoptarea Constitutiei Republicii Moldova din 29.07.1994, care in art. 48, alin.l, prevede: “Familia
constituie elementul natural si fundamental al societatii, care are dreptul la ocrotire din partea societatii si
a statului “, iar in art. 49 stipuleaza principiul eel mai important al relatiei dintre stat si familie, §i anume:
“…statul prin mijloacele economice si de alta natura, contribuie la formarea familiei, precum si
indeplinirea de catre aceasta din urma a functiilor sale”. In art. 47, 48, 49, 50, 51 sunt stipulate drepturile
familiei, mamei si ale copilului la ajutor §i ocrotire specials, dreptul copiilor si tinerilor de a beneficia de
un regim special de asisten|a in realizarea drepturilor, dreptul la alocatiile necesare pentru copii si ajutoare
pentru ingrijirea copiilor bolnavi sau cu handicap.
Prin aderarea la Conventia ONU cu privire la Drepturile (’opilulut (12.12.1990), la
Declaratia Universald a Drepturilor Omului (28.07.1990), la Pactul International cu privire la
drepturile economice, sociale $1 culturale (26.04.1993), la Parcul International cu privire la drepturile
civile si politice (26.04.1993), la alte pacte si tratate, Republica Moldova s-a obligat sa respecte
prevederile internationale cu privire la drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor. Astfel, apare
problema implementarii acestor prevederi in legislatia nationals sau a compatibilitatii legislatiei nationale
cu cea internationala.
In scopul respectarii angajamentelor interna|ionale si a prevederilor constitutional in domeniu,
Parlamentul Republicii Moldova a adoptat la 15.12.1994 ” Legea privind drepturile copilului” care
reglementeaza actualul cadru juridic cu privire la protectia copilului, stabileste statutul legal al copilului
ca subiect independent, prevede asigurarea sanatatii fizice si spirituale a acestuia, formarea constiintei lui
civice in baza valorilor nationale si general-umane, acordarea unei atentii deosebite protectiei sociale a
copiilor lipsiti temporar sau permanent de anturajul familial, sau se afla in alte conditii nefavorabile sau
extreme. Aceasta Lege nu a fost, insa, sustinuta de un program viabil de actiuni in favoarea copilului,
astfel, incit prevederile ei au ramas in mare masura declarative.
Actuala legislate familiala din Republica Moldova consta din Codul familiei, adoptat de Parlament
la 26.04.2000, care a intrat in vigoare de la 26.04.2001, odata cu publicarea lui in Monitorul Oficial al
Republicii Moldova si din alte acte normative adoptate in cazurile si in limitele prevazute de acesta.
Guvernul este in drept sa adopte acte normative in domeniul dreptului familiei in cazurile
prevazute de Codul familiei, de alte legi si de decretele Presedintelui Republicii Moldova.
Daca exista divirgente intre Codul familiei si conventiile si tratatele ce reglementeaza relatiile
familiale, la care Republica Moldova este parte, au prioritate reglementarile internationale.
Pentru reglementarea relatiilor personale nepatrimoniale si patrimoniale dintre membrii familiei,
nereglementate de legislatia familiala, se aplica legislatia civila in masura in care aceasta nu contravine
esentei relatiilor familiale.
Pentru prima data in legislatia familiala din Republica Moldova, in Codul familiei este prevazut
regimul contractual al bunurilor sotilor, precum si contractul privind plata pensiei de intretinere.

Capitolul V Caracteristica generala a notiunii de familie


■i ■

§ 1. Notiunea si definitia familiei


■ ‘

Pornind de la adevarul ca pentru majoritatea dintre noi cea mai mare parte a vietii se desfasoara in
cadrul unei structuri familiale sau de model familial, recunoscute sau nu institutional, sub numele de
casatorie, este firesc de a acorda acestui fenomen social o atentie
deosebita.
Unindu-i pe soti si urmasii lor, familia e una din formele initiale ale comunitatii sociale a
oamenilor, grupul ei mic in care se realizeaza functiile de importanta vitala pentru societate.
Familia este un fenomen social si istoric. Ea a aparut la o anumita treapta a istoriei umane si s-a
dezvoltat impreuna cu societatea, modificandu-se in procesul succesiunii formatiilor social - economice,
purtand amprenta oranduirii sociale, culturale, juridice, politice etc.
Fiind o realitate sociala destul de complexa, familia a devenit -inevitabil - subiect si obiect
predilect al cercetarilor inter - disciplinare si multi - disciplinare, printre care putem evidentia
urmatoarele: de sociologie, psihologie, drept, psihologie sociala, sociologie judiciara, psihoterapie si
psihopatologie etc. Au aparut o serie de paradigme care incearca sa explice functionalitatea familiei,
fiecare avand concepte, pozitii si metode de investigare proprii.
Ce este familia? Cum poate fi ea definita?
Definirea notiunii de familie ridica dificultati. Daca am incerca sa definim familia, am fi influentati
de tipul de structura familiala in care am trait sau traim. In acest sens, Comentariul General al
Comitetului pentru Drepturile Omului lamureste: “…conceptul de familie poate diferi in anumite
privinte de la stat la stat, §i chiar de la regiune la regiune , in cadrul aceluia§i stat, nefiind astfel
posibila stabilirea unei definitii universal valabile..”, si, in continuare, tot cu referire la flexibilitatea
definitiei date familiei: “este interpretata pretutindeni ca o structura ce include toate persoanele
inrudite din societatea respectiva .
Intr-adevar, pe parcursul evolutiei societatii nofiunea de familie a cunoscut mai multe definitii.
Aceste definitii, avand aceeasi esenta, variaza in functie de ramura stiintei, al carei obiect de cercetare 1-
a constituit familia. Insa, chiar si in interiorul aceleiasi ramuri, diferiti autori definesc familia in mod
diferit, fiecare punand accentul pe unul sau mai multe aspecte privind structura, functiije si
caracteristicile familiei.
O definitie larg cuprinzatoare a familiei este cea data in preambulul Conventiei ONU privind
drepturile copilului: “…unitatea fundamentala a societatii, si mediul natural pentru cresterea si
bundstarea tuturor membrilor sdi, si in mod deosebit copiii, trebuie sa beneflcieze de protectia si de
asistenta de- care are nevoie pentru a putea sajoace pe deplin rolul sau in societate “ 60 Mai mult decat
atat, “…copilul trebuie sa creasca intr-un mediu familial, intr-o atmosfera de fericire, dragoste si
intelegere”.
In art. 23 al Pactului International cu privire la Drepturile Civile si Politice, familia este vazuta ca
“elementul natural si de baza al societatii… avind dreptul de a fi ocrotita de catre societate si stat”, iar in
proiectul sau pentru Consfatuirea Generala cu privire la “Rolul familiei in promovarea drepturilor
copilului” Comitetul pentru Drepturile copilului declara: ” Familia este institutia de baza a societatii
pentru supravetuirea, protejarea si dezvoltarea copilului”.
In literatura romaneasca de specialitate, familia, ca forma de relatii sociale dintre oamenii legati
intre ei prin casatorie sau rudenie, este privita atat din punct de vedere sociologic, cat si juridic.
In sens sociologic, familia, fiind o forma specifics de comunitate umana, desemneaza grupul de
persoane unite prin casatorie, filiatie sau rudenie, care se caracterizeaza prin comunitate de viata, interese
si intrajutorare.61 Intr-o alta acceptiune se spune ca, familia este o realitate sociala prin comunitatea de
viata dintre soti, dintre parinti si copii, precum si dintre alte rude.62
Dictionarul de filosofie defineste familia ca “forma primara de comunitate umana care cuprinde
un grup de oameni legati prin consanguinitate si inrudire”, iar Dictionarul UNESCO intelege prin
familie “forma de comunitate umana intemeiatd prin casatorie, care uneste pe soti si pe descendentii
acestora prin relatii strdnse de ordin biologic, economic, psihologic si spiritual”. Aceiasi autori,
analizand diferite definitii date familiei, din punct de vedere sociologic, sunt de parere ca familia este
“un grup social realizat din casatorie, alcatuit din persoane care traiesc impreuna, au gospodaria casnica
comuna, sunt legati prin anumite relatii natural biologice, psihologice, morale si juridice si care raspund
unul pentru altul in fata societatii.64 Potrivit altor notiuni si definitii familia reprezinta:
- o realitate biologica prin uniunea ce se realizeaza intre un barbat
si o femeie si prin procreare;
- o realitate sociala prin comunitatea de viata intre persoanele ce o
compun;
- o realitate juridica datorita reglementarii unei categorii
importante de relatii intre oameni prin norme juridice. in sens juridic familia a fost
definita ca fund:
- o forma de organizare a vietii in comun a oamenilor legati intre
ei prin casatorie sau prin rudenie;
- un grup de persoane, intre care exista drepturi §i obligatii ce
izvorasc din casatorie, rudenie (inclusiv infiere), precum §i din alte
raporturi asimilate relatiilor de familie.65
Dictionarul de dreptul familiei defineste familia in sens larg §i in
sens restrains.
In sens restrdns familia se reduce la soti si copiii lor minori. Insa familia exista si in lipsa copiilor,
numai in prezenta sotilor; un singur parinte si copii (ori un singur copil); mai multi frati §i surori fara
parinti. Definita in sens larg, familia cuprinde toate persoanele unite prin legaturi de casatorie,
rudenie fireascd sau civila, precum si persoanele intre care s-au stabilit relatii asemanatoare cu cele
care rezultd din casatorie sau rudenie. In aceasta acceptiune, familia grupeazd toate persoanele care
descind una din alta sau dintr-un autor comun, intre care exista o comunitate de sdnge sau civila,
precum si sotii acestora.
Comparand definitive sau notiunile sociologice date familiei cu cele date de speciali§tii in drept,
se observa ca, practic, in mod obisnuit, ele coincid. Sunt, insa, situatii in care aceasta corespondenta nu
exista. Astfel, de exemplu, in cazul desfacerii casatoriei prin divort, relatiile de fapt, in sens sociologic,
inceteaza intre soti, asa cum intre ei nu mai exista o comunitate de viata si de interese. Dar unele
drepturi §i obligatii, adica relatii de familie in sens juridic, continua sa existe. Printre ele sunt cele
privind intretinerea, dreptul la nume, bunurile comune, daca acestea nu au fost impartite la desfacerea
casatoriei. Tot astfel, cind copilul este incredintat unei institutii de ocrotire, inceteaza relatiile de fapt
intre acesta si parintii lui, nu insa si relatiile juridice care se exprima in obligatia de a plati contributia
la intretinerea copilului. In unele cazuri, raporturile juridice exista in afara familiei considerate din
punct de vedere sociologic. Astfel, daca fratii se casatoresc si fiecare isi formeaza propria familie, ei
continua sa fie legati prin raporturi de familie juridice (de exemplu, obligatia de intretinere), desi ei
apartin unor familii, in sens sociologic, diferite. Pe de alta parte, raporturile care se stabilesc intre
concubini, care - in anumite limite - au o comunitate de viata si interese, nu se exprima si in raporturi
de familie juridice, deoarece concubinajul este in afara de lege, statul sprijinind si ocrotind numai
casatoria si familia. In cazul familiei din afara casatoriei, tatal si copilul pot sa nu locuiasca impreuna,
sa nu apartina aceleiasi familii, in sens sociologic, dar sunt legati prin raporturi de familie juridice.66
In legislatia familiala din Republica Moldova intalnim definitia data familiei in art. 48, alin. 1 al
Legii supreme a societatii si a statului -Constitutia: “Familia constituie elementul natural si
fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului”, definitie care
corespunde intocmai cu cea data in art. 16, alin.3 al Declaratiei Universale a Drepturilor Omului.
Codul familiei si celelalte acte normative privind familia si copilul, adoptate in republica in
ultimul deceniu, nu definesc familia, insa reglementeaza raporturile ce se stabilesc atat intre membrii
familiei, cat si intre familie si alte autoritati nationale si locale din stat, responsabile pentru protectia
familiei si copilului.

§ 2. Functiile familiei

Ca orisice institutie, institutia familiei isi are functiile ei, familia find o institutie multifunctionala.
Daca in aceasta privinta exista un acord unanim al specialistilor in domeniu, atunci parerile lor difera
cand este vorba de a stabili care sunt aceste functii. In faza initiala de constituire a familiei aceste functii
erau mai numeroase si mai ample decat cele acceptate actual, constituind in societatile prestatale nuclee
sociale autarhice, din care se vor dezvolta mai apoi formele superioare de organizare politico - juridica a
societatii, fapt pus in lumina, indeosebi, de promotorii teoriei patriarhale a originii statului. Pentru a se
putea face o comparatie si o analiza cantitativa, s-a propus un model ideal, cu zece functii si anume:
biologica, demografica, economica,politica, juridica, etica, religioasa, educativa, psihologica individuals
si psihologica sociala, model ce poate lua forma unei diagrame polare functionale.67
In opinia exprimata in acest sens de catre I. Filipescu, familia indeplineste urmatoarele functii: de
perpetuare a speciei umane; economica si educativa. Aderam la parerea sustinuta de catre I. Mitrofan si
C. Ciuperca, in conformitate cu care distingem urmatoarele functii: biologica (sexuala si reproductiva),
economica, de socializare si de solidaritate.
Din perspectiva functionalitatii familiei am putea indica factorii care au puterea de a modifica sau
de a favoriza modificarea acestor functii. Acestia pot fi grupati in doua categorii si anume: factori externi
si factori interni.
Factorii externi sunt exteriori familiei, dar actioneaza foarte puternic asupra ei. Dintre cei mai
importanti, ar putea fi enumerati urmatorii:
- caracterul totalitar sau democratic al societatii, cu implicatii
majore asupra solidaritatii familiale si socializarii descendentilor;
- nivelul de dezvoltare economica al societatii, ce are repercusiuni
in principal asupra functiei economice si celei reproductive;
- legislatia si politicile sociale, cu impact asupra functiei
reproductive;
- nivelul general de instruire si educatie, cu rol in realizarea
functiilor de socializare si reproducere.
Factorii interni sunt interiori familiei si pot fi “incriminati” mai usor atunci cind se pune
problema disfunctiilor ce pot aparea. Printre cei mai importanti ar putea fi enumerati:
- dimensiunea familiei, cu implicatii in realizarea socializarii si a solidaritatii;
- structura familiei cu implicatii asupra functiei economice si reproductive;
- diviziunea rolurilor §i autoritatii, cu repercusiuni in principal asupra functiei de solidaritate.
Factorii amintiti nu actioneaza doar asupra functiilor enumerate. §i aceasta, pentru ca perturbatiile
intr-o functie antreneaza modificari in toate celelalte, desigur, intr-o proportie mai mare sau mai mica.
Functia biologica cuprinde doua componente - sexualitatea si reproducerea (procrearea).
Analizand raportul dintre aceste doua componente, J. Evola in lucrarea “Metafizica sexelor ”
concluzioneaza ca sexualitatea §i reproducerea se gasesc intr-un report invers proportional: “cu cat e mai
puternic unul din cele doua elemente, cu atat celalalt e mai slab. Prin urmare, daca la limita inferioara se
afla Tnmultirea fara nici un fel de dragoste sexuala, la limita superioara se afla o dragoste sexuala
asociata, chiar cu o excludere completa a reproducerii”.68
Legat de componenta sexuala, putem evidentia faptul ca in ultimele decenii se acorda o importanta
tot mai mare performantelor sexuale, ceea ce are drept urmare adoptarea unor serii de comportamente, de
regula, vinovate , de satisfactia/nesatisfactia indivizilor fata de relatia de cuplu, de continuitatea §i
viabilitatea mariajului. La baza acestei “explozii” a fenomenului sexualitatii stau fie factori obiectivi (de
exemplu, maturizarea sexuala mult mai timpurie a generatiilor moderne, comparativ cu cele anterioare),
fie factori subiectivi (de exemplu, scoaterea in evidenta a caracteristicilor sexuale, care se practica la
diferite parti ale corpului: folosirea cordoanelor stranse ce accentuiaza linia soldurilor, dezvoltarea
sanilor prin diverse tehnici §i metode etc.).
Orgia sexului la care asistam astazi, filmele sexy, pornografia invadatoare, sex shopurile etc.,
reprezinta o actiune a reprimarii unitatii dintre sex §i sentiment, fiindca atata timp cat sexul este
vulgarizat, fiziologizat, debarasat de orice obligatie, sexul nu mai este spirit, aventura, noutate,
descoperire sj daruire.
Fuasto Antoni precizeaza cu amaraciune: “toti exalta astazi viata, dar continua sa exalte si ceea ce
distruge viata, §i anume, sciziunea schizofrenica dintre sex §i sentiment, dintre dragostea sacra si
dragostea profana…”.69
Relatia sexelor, casatoria §i familia sunt astazi cuprinse in analize statistice §i observatii empirice,
oferindu-ne un tablou pe cat de diversificat, pe atat de confuz §i greu previzibil in evolutia sa.
Mi§carea generoasa a terapiilor de familie si multiplicarea strategiilor de asistenta §i consiliere
premaritala, maritala sau de mediere a violentei in familie, incearca sa ofere raspunsuri, posibilitati,
sperante.
In ceea ce priveste a doua componenta, procrearea a constituit o permanenta in evolutia institutiei
familiei. Aceasta functie, care se mai numeste de reproducere a populatiei, are la baza faptul ca familia
este o realitate biologica, formata prin uniunea dintre barbat si femeie §i prin

procreare.70 Atrac^ia catre sexul opus este inerenta naturii umane, dupa cum tot astfel este §i nevoia de a
avea §i a create copii. Copiii constituie, in cadrul familiei, un puternic factor de coeziune, de echilibru
moral sj juridic, de potentare a sentimentelor, de bucurie §i de incredere in viitor. La nivelul cuplului
conjugal, fertilitatea poate fi influentata de: varsta sotiei, durata casatoriei, starea de sanatate a cuplului,
dorinta cuplului de a avea copii, nivelul de instruire al partenerilor, angajarea profesionala a sotilor,
utilizarea mijloacelor contraceptive etc.
Dar conditiile naturale de dezvoltare a familiei trebuie sa fie privite in stransa legatura cu relatiile
sociale, atat din cadrul familiei, cat §i din societate. Aceasta functie asigura reproducerea populatiei,
deoarece fara perpetuarea speciei umane societatea este de neconceput. A§a cum copiii reprezinta
viitorul natiunii, cre§terea populatiei depinde, in mod nemijlocit, de structura economica a societatii, de
structura anumitor organisme sociale §i de politica societatii privind natalitatea. In aceasta privinta, unele
tari promoveaza o politica de stimulare a natalitatii, iar altele de franare a sporului populatiei, politica
demografica fund esentiala in elaborarea diferitor strategii. Sprijinirea §i stimularea cre§terii natalitatii se
realizeaza, in mare parte, prin mijloace juridice.
In ceea ce prive§te legislatia nafionala, in acest sens, s-ar putea mentiona Hotarirea Guvernului
Republicii Moldova cu privire la Programul national de asistenta in planificarea sj protejarea sanatatii
reproductive pentru anii 1999 - 2003.
La cele spuse se pot adauga §i motivele de ordin religios, legate de grija pentru sufletul celor
decedati, fapt cu valoare generala in trecutul omenirii §i care a imprimat familiei caracterul unei
comunitati de cult, grupate in jurul altarului domnesc. Vechii inzi considerau obligatorie prezenta
copiilor in familie, la fel populatiile din Orientul Apropiat sj Indepartat. Romanii stabileau ca principal
obiectiv al casatoriei dobandirea de urma§i. Nu ultimul rol il are §i asigurarea continuitatii patrimoniului
familial.
Functia economica. Familia, pentru a exista, trebuie sa-§i asigure venituri suficiente (eel putin)
pentru satisfacerea nevoilor de baza. Atat timp cat reu§e§te acest lucru, ea se poate concentra mai multor
asupra realizarii celorlalte functii. In caz contrar, se pune in pericol, nu numai realizarea acestora, ci
insasj existenta familiei ca institutie sociala. Aceasta functie este eel mai strans dependenta de tipul de
societate, de nivelul ei de dezvoltare social-economica, evolutia ei fiind constants in timp. Societatea
traditionala avea ca principal criteriu al optiunii maritale calculul economic. §i societatea contemporana
apeleaza la acest calcul economic, daca nu ca fundament al constituirii unui cuplu, atunci ca interogatie
privind necesitatea formarii unei familii.
In practica, functia economica a familiei are mai multe aspecte, printre care: latura productive, ce
vizeaza asigurarea de venituri din activitati in cadrul familiei si evitarea de cheltuieli prin acoperirea
unor necesitati ale membrilor familiei de catre familie insasi, in interiorul acesteia; in ce masura si in ce
mod familia asigura sau nu insusirea unei profesii de baza de catre descendenti; latura financiar-
contabila, care consta in administrarea unui buget comun de venituri si cheltuieli, indiferent daca provin
din munca in gospodarie sau din activitati desfasurate in afara acesteia
Prin trecerea de la familia extinsa la cea nucleara s-au redimensionat componentele functiei
economice, atat in ceea ce priveste productia de bunuri, cat si in administrarea bugetului de venituri si
cheltuieli. Astfel, familia nu mai este o uniune productive autosuficienta, membrii ei fiind dependenti de
veniturile castigate in afara gospodariei. S-a modificat si componenta privind pregatirea profesionala a
descendentilor. Transmiterea ocupa^iilor de la parinti la copii se intalneste din ce in ce mai rar, iar
pregatirea profesionala in institutiile de invatamint devine din ce in ce mai costisitoare, latura financiara
suferind si ea importante modificari.
Criza economica in care a intrat tara noastra alunga sute de mii de parinti si tineri in strainatate in
cautare de mijloace de existenta, ceea ce a afectat destul de semnificativ familia si in primul rand -
femeile si copiii. Pe acest fundal al migratiei in masa s-au nascut si s-au intarit mai multe fenomene
negative, despre care ne vorbesc termenii “copiii strazii”, “traficul de fiinte umane” etc.
Responsabilitatea elementara a parintilor si a altor persoane care raspund de copil este reflectata
destul de explicit in prevederile art.27 al Conventiei cu privire la Drepturile Copilului: “Parintilor si
oricaror alte persoane, care au in grija un copil, le revine in primul rand responsabilitatea de a asigura, in
limita posibilitatilor si a mijloacelor lor fmanciare, conditii de viata necesare dezvoltarii copilului”. Este
important de amintit faptul ca, in cazul in care parintii nu dispun de cunostintele sau resursele necesare,
statul trebuie sa-i ajute pe parinti in exercitarea responsabilitafilor pe care le au, inclusiv prin furnizarea
asistentei materiale, cum ar fi alimente, imbracaminte si adapost.
In acest sens in Republica Moldova au fost adoptate un sir de acte normative, printre care: Legea
cu privire la protectia sociala a unor categorii de populatie (14.04.2000); Hotarirea Guvernului cu privire
la protectia sociala a familiilor cu multi copii (22.03.1994); Hotarirea Guvernului cu privire la masurile
suplimentare de protectie sociala a familiilor cu copii (15.05.1997) etc. Aici se cade sa mentionam ca,
desi legislatia s-a imbunatatit treptat, in acelasi timp, starea de fapt in vederea asigurarii materiale a
familiilor, in mare majoritate, a degradat continuu.
Functia socializatoare. Socializarea este un proces de transmitere-asimilare a atitudinilor,
valorilor, conceptiilor sau modelelor de comportare specifice unui grup, in vederea formarii, adaptarii si
integrarii sociale a unei persoane. Conform acestei definitii, preluata din Dictionarul de sociologie
coordonat de C. Zamfir si L Vlasceanu, parintii au rolul de a oferi copilului sansa formarii sale sociale,
dobandirii echilibrului emotional, integrarii sale in via^a sociala. Insa nu trebuie ignorat faptul ca parintii
exercita influente educationale asupra copiilor lor prin doua modalitati: in mod direct, prin actiuni mai
mult sau mai putin organizate si dirijate, utilizand o serie de metode si tehnici educative, si in mod
indirect, prin metodele de conduita oferite, precum si prin climatul psihosocial existent in grupul
familial.
In cadrul functiei de socializare pot fi specificate urmatoarele subfunctii:
1. integral-formativa. Aceasta subfunctie se manifests mai ales in fazele de inceput ale
ontogenezei, cand copiii primesc raspuns la o intreaga avalansa de intrebari, fiind recunoscuta
curiozitatea vie si setea lor de cunoastere. Tot in cadrul familiei copiii primesc o ampla informatie in
legatura cu utilizarea diferitelor obiecte, unelte etc., formandu-se o serie de deprinderi, priceperi si chiar
aptitudini. Modalitatile de comunicare si posibilitatile intelectuale si afective sunt determinate in mare
masura de influentele exercitate de catre parinti.
2. psiho-morala. Pentru indeplinirea eficienta a acestei subfunctii, o mare importanta o prezinta
modelele de conduita oferite de catre parinti - pe care copiii le preiau prin imitatie si invatare, - precum si
climatul educativ in care se exercita influentele educationale. Parintii, intre care exista frecvente relatii
conflictuale sau care manifests atitudini egoiste, oricat vor incerca sa contureze la copiii lor modclc
comportamentale pozitive, nu vor putea sa obtina rezultatele scontate.
3. social-integrativa. Nivelul de adaptare si integrare este direct dependent de “achzitiile”
realizate in cadrul grupului familial de apartenenta. Astfel, modul de abordare interpersonal, modul
de raportare la diferite norme si valori sociale, modul de implicare in viata si activitatea grupala pot fi
mult influence de modelele educationale parentale.
4. cultural-formativa. Consta in formarea si cultivarea gustului cultural-spiritual, a atitudinilor si
sentimentelor estetice, a spiritului critic in receptarea unor produse artistice, in dezvoltarea unor
capacitati creatoare, in cultivarea atitudinilor §i simtamintelor religioase etc.
Functia de socializare a fost afectata si ea de mutatiile lumii contemporane. Sistemul scolar a
inlocuit, in mare masura, procesul instructiv-educativ al familiei, inlocuire -datorata atat unor cauze
subiective, cat si obiective. In acest context putem aminti faptul ca parintii nu mai pot asigura
transmiterea de cunostinte copiilor lor, nu le mai pot satisface nevoia de instruire la standardul
exigentelor actuale.
In alta ordine de idei, lucrand in afara familiei, parintii sunt mai putin timp impreuna cu copiii.
Astfel, ei nu numai ca nu dispun de timpul necesar realizarii unei scolarizaii firesti dar, de multe ori, nici
nu au constiinta necesitatii actiunilor educative. Din perspectiva educationala se pot contura trei tipuri de
familii: familii inalt educogene, care sprijina educarea copiilor si realizeaza o legatura stransa cu scoala
pentru a asigura controlul activitatilor din aceasta sfera; familii satisfacator educogene, care asigura
copiilor conditii de educatie familiala, dar nu organizeaza si controleaza sistematic activitatea in aceasta
directie; familii slab educogene, caracterizate prin lipsa educatiei familiale si a controlului parental.
Insa cea mai mare greseala ramane aceea a considerarii copilului ca o fiinta pasiva, socializabila
dupa voia fiecaruia, ignorandu-se faptul ca el este un subiect care gandeste si actioneaza, care intervine
constant si direct in procesul propriei sale dezvoltari. O alta greseala este aceea a ignorarii faptului ca
socializarea se manifesto pe tot parcursul vietii individului, parintii fund ei insisi supusi influen^elor
socializatoare, dincolo de influentele pe care le exercita asupra copiilor lor.
Functia de solidaritate. Solidaritatea este o functie complexa ce antreneaza toate momentele vietii
familiale §i pe toti membrii acesteia. Ea asigurS unitatea, intimitatea, coeziunea, securitatea emotionala,
protecfia si increderea grupului familial. Manifestarea solidaritatii se manifests inca din familiile de
origine ale partenerilor, prin modul in care ei au fost pregatiti, educati, orientati spre intelegerea celuilalt,
spre oferirea protectiei si afectivitatii. Totodata, solidaritatea familiala nu este un dat, ea se construie§te,
se perfectioneazS in procesul firesc al vietii de familie, prin concesii §i ajustari reciproce ale vietii de
familie.
La asigurarea solidaritatii conjugate contribuie o serie de factori, printre cei mai importanti
numarandu-se: factori anteriori casatoriei si factori posteriori casatoriei. Factori anteriori casatoriei pot
fi: durata convietuirii in concubinaj; aprobarea casatoriei de catre parinti; homogamie etnica si
religioasa; concordan^a varstelor si a nivelului de instruire. Drept factori posteriori casatoriei sunt
considerati: acceptarea modelului egalitar; satisfactia fata de viata sexuala; concordanta privind existenja
si numarul copiilor; complementaritate in planul aspiratiilor.
Functia de solidaritate familiala a cunoscut o diminuare in timp datorata - in special - mobilitatii
sociale, mobilitate ce a implicat ruperea locului de munca de eel rezidential. Acest lucru nu a facut decat
sa influenteze negativ solidaritatea familiala, macinata de separarea fizica si afectiva existenta intre
membrii familiei.
O familie poate fi coeziva, echilibrata, armonioasa si functionala numai in cazul, in care
solidaritatea se manifests la nivelul tuturor relatiilor familiale si anume: la nivelul relatiilor dintre soti; a
relatiilor dintre paiinji si copii si a relatiilor dintre alti membi ai familiei.
Relatiile de familie au un caracter de complexitate pe care nu-1 gasim la alte categorii sociale. In
cadrul acestor relatii apar aspecte morale, psihologice, fiziologice §i economice etc. intre cei care
formeaza comunitatea de viata si interese. Ele desemneaza raporturile juridice care izvorasc din casatorie,
rudenie, infiere, precum si cele asimilate relatiilor de familie. In mod obisnuit familia da na§tere la
urmatoarele relatii:
a) relatii dintre soti, care apar odata cu incheierea casatoriei si se contureazd, se consolideaza in
decursul mariajului. Pentru incheierea casatoriei este necesar acordul de vointa al viitorilor soti, dar,
odata incheiata, casatoria devine independents de acest acord de vointa §i urmeaza a fi carmuita in
intregime de normele legale. Deci, casatoria inseamna situajia juridicS, in principiu permanenta, a celor
casatoriti. Aceasta situatie juridica este determinata de reglementarea legala privind casatoria, care devine
aplicabila din momentul incheierii actului juridic al casatoriei si care exista pe tot timpul cat dureaza
raportul de casatorie. Incheind actul juridic al casatoriei, sotii dau nastere relatiilor de casatorie in urma
carora se intemeiaza familia. Toate persoanele casatorite au drepturi §i obligatii egale in relatiile
familiale, indiferent de sex, rasa, nationalitate, origine etnica, limba, religie, opinie, apartenenta politica,
avere §i origine sociala. Drepturile si obligatiile familiale sunt

legate de titularii lor si nu pot fi cedate persoanelor terte. Realizarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor
familiale nu trebuie sa lezeze drepturile, obligatiile, libertatile si interesele legitime ale altor membri ai
familiei si ale altor cetateni.

Odata cu incheierea casatoriei intre soti se intemeiaza relatii personale si patrimoniale. Relatiile
personale dintre soti cuprind un domeniu foarte vast. O parte din aceste relatii, care sunt reglementate de
catre normele dreptului familiei, dobandesc caracter de obligatii juridice Celelalte relatii personale , ca,
de exemplu, acelea referitoare la stima si ajutor reciproc, au un caracter moral. Printre obligatiile
personale dintre soti pot fi mentionate urmatoarele: obligatia de sprijin reciproc moral; obligatia de
fidelitate; obligatia de a locui impreuna; indatoririle conjugale.
fn ceea ce priveste relatiile patrimoniale dintre soti, ele sunt carmuite de prevederile legale, in
conformitate cu care bunurile dobandite de soti in timpul casatoriei sunt supuse regimului proprietatii in
devalmasie. Capitolul al 13-lea al Codului familiei prevede obligatia de intretinere dintre soti si fostii
soti. De fapt, raporturile patrimoniale dintre soti, ca de altfel toate raporturile de familie patrimoniale,
sunt subordonate finalitatii relatiilor personale si sarcinilor principale ale familiei.
b) relatii intre parinti $$ copii, relatii care vizeaza modul de relationare cu copiii, strategiile
educationale utilizate, precum §i metodele fi mijloacele folosite in cre^terea §i educarea copiilor.
Conceptiile privind relatia parentala au evoluat semnificativ, rezonant tranzitiei familiei de la traditional
la modern. In mod traditional, copilul a fost considerat ca un membru dependent, pasiv si invizibil al
familiei. Modelul mamei traditionale se impune prin perseverenta si rigiditate, iar modelul tatalui
traditional e acela care asigura educatia propriilor copii de pe pozitia aceluia care are intotdeauna
dreptate si ultimul cuvant in orice problema.
Doar in ultimul timp copilul a inceput a fi “vazut”, ascultat si respectat. Modelul mamei moderne
este axat mai mult pe dezvoltarea capacitatilor instructiv-formative ale copiilor si mai putin pe
constrangere si schematism, iar modelul tatalui modern este mult mai flexibil si foloseste mult mai putin
metode restrictive. Parintii au dreptul si obligatia de ai da copilului, intr-un mod care sa corespunda
dezvoltarii capacitatilor acestuia, orientarea si sfaturile corespunzatoare exercitarii drepturilor pe care
copiii le au. Aceste drepturi §i obligatii a parintilor fata de copii, odata cu asumarea responsabilitatilor
pentru bunastarea acestora, trebuie sa fie exercitate in interesul superior al copiilor, care trebuie sa
creasca intr-un mediu familial, intr-o atmosfera de dragoste, intelegere §i fericire. Parintii poarta
raspunderea pentru dezvoltarea fizica , intelectuala si spirituals a copilului. Copilul trebuie privit ca un
individ care “isi exercita” in mod activ drepturile. Unul din obiectivele educatiei este dezvoltarea
respectului pentru parintii copilului.
c) relatiile dintre alte persoane care fac parte din familie. Un rol aparte in cadrul acestor relatii ii
revine ansamblului de relatii interpersonale dintre copiii ce apartin aceleiasi familii (relatii fraternale).
Aceste relatii au un rol important in procesul devenirii personalitatii, contribuind la formarea unor
structuri atitudinal-relationare necesare pentru adaptarea si integrarea in relatiile extrafamiliale. Relatia
fraternala poate genera doua tipuri de situatii: una in care fratii dezvolta o afectiune reciproca si o
solidaritate durabila, si alta in care fratii amplified rivalitatea si accentuiaza conflictualitatea. In cadrul
fratriei cu mai multi membri, relatiile pastreaza modelul “frate mai mare-frate mai mic”, dar se
diversifica, se nuanteaza in functie de o serie de factori(sex, varsta etc.). Pentru primul copii, care pana la
aparitia primului frate a fost copii unic, este dominant un puternic sentiment de frustratie, iar reactia de
rivalitate fata de noul nascut este deosebit de intensa. Ulterior, la nasterea altor frati, rivalitatea copilului
eel mare scade, el reactionand in rol “parental” fata de cei mici. Locul mijlociu in familie este pozitia in
care conflictele dintre identificari ating punctul maxim, deoarece el nu poate deveni nici “eel mai mare”
si nici “eel mai mic”. Ultimul nascut centreaza de obicei atentia mediului familiei, beneficiind de
indulgenta si bunavointa parintilor si fratilor mai mari, devenind preferatul si, deseori, rasfatatul familiei.
Prin urmare, relatiile fraternale sunt foarte complexe si genereaza situatii uneori neprevizibile.
Tocmai de aceea, relatia parentala este foarte importanta, ea avind rolul de tampon al divergentelor ce pot
aparea intre frati.
Odata cu trecerea de la familia extinsa la familia nucleara s-a diminuat esential si relatiile dintre bunei si
nepoti. Totusi, aceste relatii continua sa persiste printre relatiile familiale, fiind expres reglementate in
Codul familiei. Astfel, art. 65, alin 1 prevede: ” Bunicii, fratii si surorile copilului au dreptul sa comunice
cu acesta. Daca parintii copilului (unul dintre ei) le refuza acest drept, autoritatea tutelara ii poate obliga
sa-1 respecte”. Fratii si surorile minore, care necesita sprijin material, in imposibilitatea intretinerii lor de
catre parinti, au dreptul la intretinere de la surorile si fratii majori apti de munca, care dispun de mijloace
suficiente. In imposibilitatea intretinerii copiilor minori de catre parinti, aceasta obligatie cade si pe
umerii buneilor, daca ei dispun de mijloace suficiente, dupa cum si nepotii apti de munca au obligatia de
a-§i intretine buneii inapti de munca. Obligatia de intretinere exista si intre copiii §i parintii vitregi, intre
copiii majori apti de munca si care dispun de suficiente mijloace si educatorii lor, care i-au intretinut si
educat cand erau minori.

§ 3. Evolutia structurilor de tip familial


3.1. De la promiscuitate la familia moderna

Pe primele trepte ale dezvoltarii, cand omul abia se desprinde din starea animalica, domina
instinctul sexual, ceea ce i-a determinat pe majoritatea cercetatorilor sa emita ipoteza promiscuitatii.
Promiscuitatea se refera la interactiuni sexuale nediscriminatorii, neinfrdnate, in afara cdsdtoriei
(„ sex in afara regulilor”). In societatile promiscule, orice barbat poate fi eligibil pentru contactul sexual
cu orice femeie nefiind respectate barierele sau legaturile de sange. Relatiile promiscule ascund adesea
relatiile amintind de cele dintr-un grup de alienati. Supravietuirea fiecaruia, in acest caz, este problema
de baza. O data depasit, stadiul promiscuitatii, apare cea mai veche forma a familiei, reprezentand
casatoria intre cativa barbati si cateva femei.
Cdsdtoria in grup (poliginandria) este cea mai veche forma a familiei, reprezentand cdsdtoria
intre cativa barbati si cateva femei. Este putin probabil sa fi existat un orice societate o dominanta a
acestui tip de uniune (asociere) familiala, el fiind mai curand un construct teoretic, decat o forma
matrimoniala institutionalizata. Daca existenta relatiilor sexuale in grup se practica, totusi casatoria in
grup este, in fapt, inexistenta. §i aceasta din ratiuni de ordin practic, ea neavind nici un fel de avantaje in
raport cu alte forme maritale.
Daca facem abstractie de aceste doua forme de convietuire in care familia, ori nu exista, ori este
pusa serios sub semnul intrebarii, putem sustine ideea urmatoare: in istoria formelor de viata familiala,
variatia geografica a cutumelor, morale, factorilor religiosi si socio-culturali explica existenta unor forme
specifice de organizare a vietii familiale, dintre care poligamia si monogamia sunt cele fundamentale.
Criteriul de baza care le separa se refera la practicile sexuale §i maritale dominante.
Poligamia reprezintd un principiu acceptat de unele popoare,

conform cdruia cdsdtoria se poate realiza intre un partener de un sex si mai multi parteneri ai celuilalt
sex. Ea are doua forme - poliandria si poliginia.
Poliandria reprezintd “forma defamilie”, alcdtuitd din ofemeie-mamd, copiii ei si doi sau mai
multi barbati. In plus, pentru ca o femeie sa fie considerata poliandrica, fiecare dintre soti trebuie sa fie
tatal al eel putin unuia dintre copiii femeii. In acord cu aceasta definitie, poliandria este destul de rara. O
trasatura specifica in casatoria poliandrica este ca barbatii au avut, de regula, anumite relatii intre ei,
anterioare casatoriei. Cel mai frecvent ei sunt frati sau asociati in “afaceri”. In cazurile clasice, poliandria
este asociata cu conditiile grele de existenta, care favorizeaza o atitudine sociala pozitiva fata de barbati
(ca fiind mai apti sa faca fata conditiilor vitrege de viata) si descurajeaza nasterea fetelor. Ea serve§te
unui dublu scop: sa ofere o femeie mai multor barbati si sa se asigure subzistenta cu ajutorul mai multor
sustinatori economici barbati, situatie mai avantajoasa decat in cazul unuia singur. In afara factorului
economic, e greu de sustinut un alt beneficiu al poliandriei ca forma de familie. Determinarea paternitatii
devine o problema, iar sentimentul geloziei trebuie sa fie sub un control constant.
Poliginia reprezintd cdsdtoria unui barbat cu una sau mai multe sotii. Aceasta forma de
convietuire este foarte raspandita, uneori chiar si in societatile in care domina monogamia, dar care
permit, alternativ, poligamia. Ea este larg practicata in Africa, dar este condamnata de Biserica in tarile de
religie crestina. Deoarece un exces al femeilor singure este putin probabil in societatile poliginice,
problemele cu care se confrunta ele tin de cresterea rivalitatii, ostilitatii si geloziei intre sotii. De aceea,
pentru a putea supravietui, o familie poliginica trebuie sa functioneze dupa reguli stricte si clare, care sa
guverneze o diviziune corecta a sarcinilor si o afectiune egal distributive din partea sotului.
In anumite societati poliginice, echitatea poate fi intarita prin restrangerea casatoriei multiple la
surorile primei sotii. Aceasta este cunoscuta sub numele de “sororal polygyny” si se refera la un
aranjament contractual prin care un barbat se angajeaza sa-§i ia toate nevestele din acelasi grup familial.
Cand o sotie decedeaza sau este sterila, ea este inlocuita de una din surorile sale. In mod similar, exista o
practica prin care un barbat este obligat sa se casatoreasca cu vaduva fratelui sau decedat (un obicei numit
in engleza “levirate”).
Poliginia este considerata, de catre cei care o practica, o forma de prestigiu si de profit, dar numai
barbatii bogati isi permit casatoriile multiple, intrucat este necesar sa se achite un pret al logodnicei.
Monogamia reprezinta forma de casatorie intre un singur bar bat §i o singurd femeie. Ea a inregistrat pe
diferite trepte ale evolutiei istoriei societatii nuante specifice. Sociologul francez J. Stoetzel sublinia:
“asemanarile intre familiile monogame din diferite societati sunt pur formale, deoarece continutul,
structura, functiile, semnificatia lor sociala si culturala sunt diferite”. Familiile monogame cele mai
cunoscute si care au avut ponderea cea mai importanta de-a lungul timpului sunt - familia extinsa
(caracteristica societatii traditionale) si familia nucleara (caracteristica societatii moderne).
Familia extinsa include relatii relative si nonrelative intre membrii care locuiesc in acelasi spatiu
(camin) si care reprezinta doua-trei generatii reunite si, uneori, colaterale (fratii). Familia extinsa
subordoneaza familia nucleara, fiind formata, adesea, de eel putin doua familii nucleare (bunici, parinti
si copii) si dispunand de un sistem de reguli si norme de convietuire care sa perpetueze de la o generatie
la alta.
Caracteristica ei functionala este conservatorismul, pastrarea traditiilor, obiceiurilor si stilului
familial dominant, pe cat se poate. In familia extinsa sistemul valorilor etico-religioase si chiar culturale
au un grad de inertie si transmisibilitate mai mare. Paternurile educationale sunt mai rigide iar
“asteptarile” intregii familii fata de fiecare membru al sau sunt mai uniforme si mai previzibile. Traind
dupa regula circulatiei (istoria se repeta), familia extinsa confera membrilor sai un sentiment de
apartenenta si securitate, relativ inalt. Desi angajeaza conflicte intra si intergenerationale, acest tip de
familie ridica bariere psihologice de netrecut in calea destramarii nucleelor familiale sau tendintelor
centrifuge ale acestora.
Propunandu-si pastrarea coeziunii si stabilitatii ea nivelul intregului sistem familial, defavorizeaza
adesea evolutia si calitatea relatiilor intime, diminuand perspectiva de “crestere si dezvoltare” a
personalitatii sotilor in rolurile masculine si feminine. Avind drept scop de baza reproducerea grupului
social, familia traditionala actioneaza dincolo de indivizi, ca o modalitate institutionala ce se bizuie pe
solidaritate mutuala elementara. “Ele isi asuma, la un moment dat, trecutul colectiv si garanteaza
viitorul”, devenind spatiul in care cuplurile parentale transmit copiilor “riscul si sansa existentei”.71
Familia nucleara redusa la soti si copiii lor necasdtoriti (proprii sau adoptivi), este (in variantele
ei armonioase, sanatoase) o structura democratica, bazata pe consens, egalitate si complementaritate a
rolurilor de sot-sotie, precum si de o participare crescdndd a copiilor. Alegerea partenerului in cadrul
acestui tip de familie este motivate de afectiunea mutuala si de libertatea optiunii, scopul sau fiind
fericirea ambilor soti si a copiilor lor. Cuplul modern este profund marcat de libertatea alegerii si de
exercitarea dreptului la autodezvoltare, iar cind sentimental iubirii dispare , cuplul isi pierde ratiunea de
a fi si, de cele mai multe ori, se separa. Asa se explica de ce cuplul modern este mai expus instabilitatii,
divortul emotional fiind mult mai frecvent decat divortul legal, dar ambele survenind cu o frecventa
mereu in crestere in lumea contemporana.
In conditiile vietii moderne, in special in marile aglomerari urbane, familia nucleara isi construieste
un nou stil de viata, caracterizat prin concentrarea afectiva, comunicationala si actionals, separarea
treptata (uneori rapida) de intreaga ramificatie de rudenie, ceea ce ii confera o independents proprie, cu
marcata posibilitate de autoconducere si autodezvoltare. Desprinderea familiei conjugate de familia
extinsa implica o noua structura de raporturi a acesteia cu exteriorul si, in primul rand, cu familia de
origine.
Din punct de vedere psihologic, familia nucleara are o posibilitate crescuta de asigurare a
suportului emotional, de satisfacere a nevoilor de securitate, protectie si apartenenta ale fiecarui membru,
precum si a nevoilor de comunicare si dezvoltare a personalitatii. Aceasta nu inseamna ca toate aceste
nevoi sunt satisfacute automat pentru fiecare membru al nucleului familial, doar ca urmare a apartenentei
lui la acesta. Crescand in intimitate, relatiile interpersonale sunt mult mai complicate si presupun un grad
de “competenta relationala”, bazat pe flexibilitate si creativitate. Creativitatea interpersonala in cuplul
marital devine o conditie indispensabila a dezvoltarii capacitatii familiei de a face fata stresurilor externe
si interne.

3.2. Tendinte si mutatii in familia moderna

Daca societatea traditionala era relativ rigida in materie de stabilitate a valorilor familiale, a stilului
de viata conjugal, atunci societatea moderna modifica fundamentul solid al familiei, conferindu-i noi
roluri si destinatii. Evenimentele lumii contemporane ne pun in fata unei game orbitoare si stridente de
noi optiuni in materie de relatii familiale. Atat relatiile dintre soti, cat si relatiile dintre parinti si copii,
devin din ce in ce mai complexe. Prezentul impune si tinde sa
generalizeze variate tipuri de relatii dintre barbati si femeie. Putem fi casatoriti, divortati, vaduvi,
celibatari, putem trai “impreuna cu cineva”, “pe linga cineva” sau “printre relatiile cuiva”. Putem alege
un stil de viata fara copii sau putem ramane cu copilul, renuntand mai degraba la sot(ie).
Un lucru este limpede - societatea contemporana favorizeaza declinul familiei nucleare, oferind in
loc o mare varietate de alternative, care mai de care mai deosebite si puternic diferentiate. Drept urmare,
conceptului clasic de “structure a familiei”, teoretizat si operationalizat in literatura de specialitate, tot
mai insistent i se asociaza conceptul de “restructurare a familiei”. Acest nou concept se refera la noile
tipuri de familii (tot mai frecvente in ultimii ani in lume), la particularitatile si disfunctiile acestora.
Vom incerca in continuare sa prezentam, in linii generale, unele tipuri constitutive ale familiei.
restructurate, indicand doar unele elemente specifice fiecareia.
Celibatul reprezinta un model de menaj in care individualitatea se afirmd in deplind libertate. El a
crescut foarte mult in ultima vreme, mai ales in S.U.A., Germania, Franta etc. De exemplu, in S.U.A.
intre anii 1970 - 1978 numarul persoanelor in varsta de la 14-34 ani, care traiau singure, aproape s-a
triplat, crescand de la 1,5 milioane la 4,3 milioane. §ansele de a deveni celibatar dupa 35 de ani sunt mai
mari, insa ele trebuie analizate diferentiat. Aceste sanse sant mai scazute pentru barbatii cu studii
superioare decat pentru muncitori, pe cand pentru femeile care au o diploma, ele sunt mai mari decat
pentru cele fara studii.
O explicate a acestui fapt o ofera F. Singly, care considers ca barbatii evita femeile prea instruite,
deoarece se tern de pierderea unei parti din “puterea” lor in cadrul cuplului, in timp ce femeile
intelectuale evita casatoria, deoarece aceasta le ingreuiaza continuarea carierei profesionale.
Barbatii divortati sunt in mai mare masura dispusj sa-sj transforme celibatul intr-o casatorie, dar
recasatorirea femeii divortate ramane mai putin frecventa decat cea a barbatilor. Femeile raman singure
in numar mult mai mare §i pe perioade mai indelungate.
Cauzele extinderii fenomenului de celibat sunt atat de natura obiectiva, cat si subiectiva. Printre
cauzele de natura obiectiva ar putea fi: cauze de ordin sexual (impotenta sexuala, infantilism genital etc.);
cauze de ordin psiho-relational (lipsa unor aptitudini pentru parteneriat, stari depresive, complexe de
inferioritate etc.); cauze de ordin material (constrangeri economice, lipsa locuintei etc.). Printre cauzele
de ordin subiectiv ar putea fi: existenta unor imagini deformate asupra familiei §i a sarcinilor ei; lipsa de
curaj §i asumarea responsabilitatilor familiale §i parentale; psihotraume, datorate conflictelor conjugate
grave din familia de origine etc.
Totusi, o serie de avantaje fac preferabil celibatul, printre acestea numarandu-se: independenta
economica §i libertatea personala; varietatea §i schimbarea; accentul pus pe realizarea profesionala.
In acela§i timp, celibatul se confunda cu o serie de probleme de ordin psihologic sj social, cum ar
fi: sentimentul de frustrare in raport cu colegii, cunoscutii sau rudele care i§i au familiile lor; sentimentul
de culpabilitate fata de sine si fata de societate; sentimentul izolarii si abandonului, sentiment ce se
aecentuiaza odata cu inaintarea in varsta.
Consecintele celibatului sunt multiple sj complexe. In primul rand, se diminueaza nuptialitatea §i
natalitatea, ceea ce poate antrena dezechilibre demografice pe termen lung. In al doilea rand, este
maximalizata func^ia economica §i minimalizata functia de solidaritate, datorita faptului ca celibatarul
acorda o importanta deosebita varietatii si schimbarilor. Functia de socializare lipseste, pentru ca acest
model de menaj se caracterizeaza prin lipsa urmasilor, deci aceasta functie nu se poate manifesta.
Cuplul fara descendenti reprezinta o forma a restructurdrii familiei, un model spre cate se
orienteaza o parte semnificativa a populatiei tinere. Ponderea cea mai ridicata a familiilor fara copii este
intalnita la cuplurile urbane §i la care sotia urmeaza o cariera profesionala, statistic procentul acestor
familii variind intre 10 - 20%.
in societatea traditionala, cuplurile fara descendenti erau putin frecvente §i, in mod obi§nuit, erau
fie obiectul compatimirii, fie al dezaprobarii. In societatea moderna, cuplurile fara descendenti au depasjt
stadiul dezaprobarii deoarece s-a schimbat insasi filosofia asupra rolului copilului in cadrul vietii de
familie. Acum parintii traiesc mai mult pentru ei §i mai putin pentru realizarea in viata a copiilor lor,
ceea ce ii face sa extinda pe durata a cat mai multor ani posibili absenta unui copii in familie. A§a a ajuns
sa se impuna stilul de viata fara copii, care marcheaza mutatia de la “familia axata pe copii” la “familia
axata pe adulti”.
Printre motivele ce determina aceasta mutatie a familiei pot fi specificate: dorinta partenerilor de a
fi independenti in rela^ia lor fata de copii, aparitia carora ar restrange sfera activitatilor, precum §i
aparitia unui sir de responsabilitati parentale fa^a de ace§tia; emanciparea femeii
- renuntand la pozitia de gospodina casnica, supusa sotului §i societatii, se pare ca multe femei au
renuntat si la maternitate; dificultatile economice cu care indivizii sunt confruntati in societate: somaj,
lipsa unci slujbe stabile, venituri foarte mici etc.
Deci, proliferarea familiilor fara copii este o alternative, in parte dorita, in parte impusa. Cuplurile
fara descendenti comporta o serie de particularitati. Ele nu satisfac sarcini semnificative ale familiei,
caracterizandu-se prin deficit de structure.
Astfel, cuplurile fara descendenti nu asigura reproducerea biologica, apreciata ca functie fundamentals a
cuplurilor. Apoi nu realizeaza functia de socializare, data fiind absenta descendentilor. Comparativ cu
familia nucleara, familia fara copii maximalizeaza functia economica §i sexuala. La prima vedere,
maximalizarea acestor functii ofera deplina satisfactie cuplului, care se vede in ipostaza unei vieti lipsite
de griji, in acelasi timp, inflacarate si pasionale. Dar nu pot fi ignorate frustarile si neimplinirile generate
de lipsa copiilor ( lipsa care, de cele mai multe ori, este ulterior regretata).
Concubinajul (uniunea libera) reprezintd un model de asociere, un mod de a trdi impreuna al
cuplurilor heterosexuale, in afara institutiei casatoriei. Nu se deosebeste foarte mult de familia nucleara,
deoarece realizeaza majoritatea functiilor si se confrunta cu aceleasi probleme cu care se confrunta
cuplurile casatorite. Preferinta pentru concubinaj a devenit atat de frecventa, incat a zdruncinat destul de
semnificativ atitudinile sociale steriotipe care nu acceptau acest mod de convetuire.
Popularitatea unei astfel de relatii are la baza o multitudine de cauze ce pleaca, fie de la
constientizarea faptului ca uniunea libera este un mod mai economic, mai placut si mai confortabil de a
trai impreuna, fie de la dorinta unei relatii intime emotionale nesubordonate vreunui contract legal. La
acestea se adauga si satisfacerea trebuintelor sexuale la un nivel superior. Optiunea pentru concubinaj
incearca sa satisfaca prin conjugare nevoia de dependents §i identificare cu cea de autonomic, angajand
implicarea afectiva plenara, negand aspectul institutional al relatiei §i exaltandu-1 pe eel al libertatii si
plenaritatii de manifestare, pe masura satisfactiei mutuale si a nevoilor autentice de a fi impreuna.
Care ar fi, totusi, avantajele ce au dus la angajarea frecventa a tinerilor in acest mod de convetuire?
Majoritatea speciali§tilor insista asupra urmatoarelor avantaje: o satisfactie sexuala crescuta, o mai mare
autodeschidere si sentimente mai intense de intimitate, comparativ cu cuplurile de indragosti^i care nu
coabiteaza; o mai mare posibilitate de a se intelege pe ei insisj, aceasta “formula” evitand bruiajele §i
parazitarile, atat de caracteristice intalnirilor conventionale §i curtoaziei; o posibilitate crescuta de
realizare a compatibilitatii si o familiarizare cu modurile diverse in care partenerii reactioneaza intr-o
varietate de situajii; dezvoltarea deprinderilor interpersonale si increderea in construirea unor relatii
stranse; un nivel de trai mai ridicat, rezultat din asocierea resurselor economice.
In acela§i timp, concubinajul implica §i un §ir de dezavantaje semnificative, printre care: limitarea
prematura a experientei “intalnirilor”. Multi tineri se angajeaza in coabitare dupa ce au consumat un
numar relativ restrans de intalniri sau contacte interpersonale, ceea ce limiteaza pentru ei posibilitatea de
a intalni persoana cea mai potrivita; perpetuarea rolului traditional al femeii, constand in asigurarea
sarcinilor domestice, ceea ce poate conduce consecutiv la unele dificultati in continuarea invataturii si
formarea pentru viitoarea profesie, la o restrangere semnificativa a satisfacerii nevoilor proprii etc.
Uneori, coabitarea juvenila poate fi in beneficiul barbatului §i mai putin al femeii; investirea emotionala
inegala poate antrena unele tensiuni §i “raniri” narcisice pentru partenerul ce a investit mai multe emotii
in aceasta relatie; dezinteresul fata de functia reproductive, ce se manifesta o importanta perioada de
timp §i deseori are urmari nefaste mai ales asupra femeii; complicatiile legale, care sunt posibile in
coabitare mai mult decat in orice relatie amoroasa.
Familiile monoparentale se refera la menajele formate dintr-un singur pdrinte si copiii acestuia,
menaje ce pot apare fie in urma divortului sau abandonului familial, fie in urma decesului unui parinte,
a adoppei realizate de catre o persoana singurd sau a cresterii copiilor in afara casatoriei.
De-a lungul timpului au existat mai multe conceptii privind functionalitatea acestui tip de familie,
mentalitajile fund acelea ce au sustinut diversele pareri contradictorii. Astfel, societatea traditionala,
bazata pe familia extinsa, dezaproba monoparentalitatea §i incuraja tendintele de stigmatizare §i
etichetare fata de cei ce alegeau, voit sau nu, acest “stil de viata”. Pe de alta parte, in societatea moderna,
datorita generalizarii familiei nucleare (formata din ambii parinti §i copii), s-a putut realiza mai u§or
ruptura fa^a de comunitate, schimbandu-se sj viziunea asupra acestui tip de menaj. Cu alte cuvinte, a fost
inlocuita conceptia potrivit careia este dezavantajos pentru copii sa fie crescuti doar de mama sau doar
de tati.
Cercetarile recente au demonstrat ca familia clasica, din care fac parte doi parinti, nu este atat de
importanta pentru cresterea copiilor pe cat s-a crezut pina acum. Majoritatea psiho-sociologilor conchid,
in esenta, ca este mai indicata pentru copil o familie monoparentala, decat una bantuita de certuri si
probleme. De aceea, daca in trecut se considera ca familiile cu casatorii nereusite trebuie sa ramana
impreuna de dragul copiilor, in prezent multi cred ca este mai bine pentru copii daca parintii se despart,
in loc sa-i supuna unui permanent conflict in familie.
Familia monoparentala prezinta o serie de particularitati fata de tipul clasic complet de familie,
aceste particularitati vizand in special redimensionarea functiilor pe care ar trebui sa le indeplineasca. Cu
alte cuvinte, parintele ramas cu copiii nu mai poate realiza la un nivel optim functiile pe care societatea le
atribuie institutiei familiale. De exemplu, functia sexuala si cea reproductive sunt minimalizate, deoarece
separarea fizica dintre soti si greutatea parintelui ramas cu copiii in a-si gasi un partener care sa-i accepte
situatia data, sunt factori care impiedica manifestarea si exercitarea lor. Functia economics este poate
elementul eel mai vizibil care influenteaza viata familiilor monoparentale, costul ridicat al vietii
antrenand eforturi deosebite din partea parintelui ramas cu copiii. O situatie aparte implica functia de
socializare. Lipsa unui parinte are repercusiuni negative, plecand de la lipsa afectiunii si ajungand la
realizarea unei socialized si integrari firesti a viitorilor adolescenti. Insa nu trebuie ignorat faptul ca si
familiile complete se implica din ce in ce mai putin in procesul de socializare. §i aceasta din cauza ca
sistemul scolar inlocuieste, in mare masura, procesul instructiv-educativ al familiei, inlocuire datorata
atat unor cauze obiective cat si subiective - parintii nu mai asigura transmiterea de cunostinte specializate
copiilor lor; nu le mai pot satisface nevoia de instruire la standardele exigentelor actuale; nu numai ca nu
dispun de timpul necesar realizarii procesului instructiv-educativ, dar de multe ori nici nu au constiinta
necesitatii actiunilor educative.
Majoritatea parintilor singuri sunt femei. Putine dintre mamele divortate incredinteaza custodia
copiilor tatalui. Principalele probleme cu care se confrunta mamele singure ar fi: ele se pot astepta la
experienta dificultatilor financiare, copiii, deseori devenind un suport economic pentru aceste familii;
datorita faptului ca isi asuma sarcini nespecifice rolului ei de femeie, care ii cer eforturi suplimentare, ele
nu pot obtine performante in indeplinirea sarcinilor de la serviciu; se schimba manierele in relatiile cu
copiii, ceea ce voaleaza barierele dintre adult si copil, iar in multe cazuri mama isi imparte rolul parental
cu primul nascut, care este nevoit sa-si dezvolte maturitatea in devans, deseori nefiind pregatit s-o faca.
Familia monoparentala, condusa de tati, constituie o minoritate in cadrul acestui tip de familie.
Totusi, in ultimii ani ea a devenit mult mai frecventa si procesul este in ascensiune. In general, barbatii
tati-singuri dispun de o educatie mai completa decat femeile in aceasta situatie. Ei dispun de o mai mare
libertate financiara decat mamele singure; se implica, de obicei, mai putin in sarcinile domestice, iar ca
urmare mai putin este afectat rolul lor de baza. In ceea ce priveste viata personala, cei mai multi dintre
barbatii, tati-singuri nu isi fac imediat planuri de recasatorire pentru viitorul apropiat, fiind discreti in
comportamentul lor. Datorita implicarii lor emotionale in raportul cu copiii, apare un “declin” al
experientei lor in activitatile sociale, evitand activitatile sociale care implica prezenta unor cupluri
casatorite. Participarea lor la evenimentele sportive e mai redusa, dar creste implicatia in activitati
politice, de studiu.
Casatoria deschisd este un model de convietuire aflat intre concubinaj si familia nucleara. Ea se
suprapune peste valorile si stilul de viata al concubinajului, dar, in acelasi timp, se aseamana cu familia
nucleara prin oficializare si structura. Casatoria deschisa face loc posibilitatii de schimbare a
partenerului, daca aceasta este in interesul fiecaruia si al cuplului ca intreg.
Prin acest tip de casatorie, cuplul conjugal redevine cuplu, iar legalitatea si institutionalitatea il
apara de stigmatele si etichetarile ce-1 pot inconjura. Constientizarea acestui stil de viata poate avea
efecte benefice asupra indivizilor, daca plecam de la faptul ca aceasta forma de casatorie reduce stresul
cotidian, caruia ii suntem supusi inevitabil cu totii. Schimband principiile unei casatorii traditionale
clasice, persoana are o libertate pe care altfel nu o avea, poate decide singura intr-o lume care o obliga sa
adopte anumite comportamente, poate visa ca viitorul ii va aduce partenerul dorit in locul celui care se
plafoneaza in cotidian, poate schimba ceea ce crede de cuviinta, provocandu-1 in felul acesta si pe
celalalt sa se schimbe.
Cu toate acestea, casatoria deschisa ridica si unele semne de intrebare privind sensul fidelitatii
mutuale si al nivelurilor de acceptare a evenimentelor infidelitatii comise in numele “progresului”
ambilor parteneri. De asemenea, ea ridica multe “capcane psihologice” legate atat de socializarea
copiilor, cat si de solidaritatea conjugala §i filiala.
Familiile reconstituite sau comasate reprezinta modele de convietuire, in care partenerii au mai
fast casdtoriti si au descendenti din mariajele anterioare. Cuplul reconstituit reuneste astfel copii din mai
multe uniuni familiale, la acestia adaugandu-se, deseori, descendenti comuni.
In aceste conditii, este de la sine inteles ca familia comasata se confrunta cu o multitudine de
probleme, complexe si dificile, din perspectiva functionalitatii si viabilitatii. Problemele familiei
comasate fin de specificul relatiei din sistemul familiei structurate dupa recasatorire; de riscul repetarii
anumitor erori din mariajele anterioare si de relatiile cu exconsortii. Adeseori, parintii vitregi au un
comportament neadecvat fata de copiii vitregi, mai ales legat de atitudinile si relatiile acestora cu
parintii naturali. Pe de alta parte, pentru copii recasatorirea parintelui creeaza cateva probleme reale,
cum ar fi urmatoarele:
- copilul se confrunta cu situatia de “a-si imparti “afectiv parintele cu noul sot al acestuia.
Problema poate fi special dificila pentru baietii care au o atitudine inalt posesiva si protectiva fata de
mama lor divortata §i recasatorita;
- copilul se poate teme de o modificare a regulilor in noua familie, ceea ce este , dupa terminarea
divortului, o idee si o asteptare realista;
- copilul poate resimti din partea parintelui vitreg, asemanator sau diferit, modul de disciplinare
pentru comportamente, moduri de a face si gandi cu care s-a deprins sau care erau tolerate de parintele
natural.;
- copilul se poate invinovati, daca se simte atras sau iubeste parintele vitreg, deoarece s-ar simti
simultan neloial fata de parintele necustodial (care poate fi in postura de vizitator de drept);
- copilul trebuie sa renunte la visul sau de a-si revedea parintii impreuna, si aceasta nu-i u§or de
facut. In consecinta, el poate avea tendinta sa-si creasca ostilitatea fata de parintele vitreg.
Printre posibilile explicatii ale aparitiei familiei reconstituite ar fi acelea legate de “nevoia de
celalalt”, de nevoia de dragoste §i solidaritate. Doar o pasiune puternica pentru partener si/sau o
protectie materials §i afectiva ar putea justifica unirea a doua configuratii monoparentale, bantuite de
greutati socio-economice. De cele mai multe ori insa, cei doi factori nu actioneaza conjugat. De aceea,
familiile reconstituite, care au la baza componente afectiv-emotionale vor fi nevoite sa faca fata cu greu
dificultatilor economice la care vor fi supuse., iar familiile reconstituite ce isi au temeiul doar pe ratiuni
economice vor neglija latura afectiva, ceea ce - in timp - va duce la tensiuni, frustrari, conflicte.
Studiile facute asupra acestor familii au aratat ca, indiferent de cauzele care le-au generat, ele
accentuiaza functia de solidaritate, el putin in prima parte a existentei lor. Solidaritatea ii uneste, ii face
sa treaca impreuna peste greutati le in fata carora, in caz contrar, ar fi ramas singuri. In general, insa,
latura economica este foarte mult afectata, statistic putine fiind cazurile in care familiile reconstituite
nu au probleme materiale. De cele mai multe ori socializarea nu se deosebeste prea mult de aceea
intalnita in cazul monoparentalitatii. Astfel, in cazul familiei reconstituite, fiecare parte tinde sa-i
acorde mai multa atentie propriului copii, din diferite motive: se teme ca nu va fi acceptat de copilul
partenerului de viata, mai ales daca acesta i§i valorizeaza excesiv de mult parintele pierdut; nu vrea sa
intervina peste modul de socializare al partenerului, peste conduita si sistemul sau de valori care au
ghidat, pina la acea varsta, comportamentul copilului; cand banii sunt insuficienti, putini oameni ar
accepta sa satisfaca doleantele copilului vitreg, privand necesitatile propriului copii; nu are timp
necesar socializarii, in general.
Desi obstacolele relatiei parinte-copil vitreg sunt reale, multi dintre acestia reusesc sa ajunga la un
mod de viata satisiacator, contribuind la structurarea noului sistem familial si chiar la fericirea noii
c&satorii.
Familiile reorganizate se aseamana cu cele reconstituite, insa acopera o arie mai intinsa de
configuratii. Se numeste familie reorganizata, fie configuratiile alcatuite din doi parteneri divortati sau
vaduvi, fara copii, fie acelea in care unul dintre parteneri are descendenti din mariajele anterioare, fie
acelea in care doar un partener a mai cunoscut experienta unei relatii legal constituite.
Familiile reorganizate sunt mai dinamice si, din punct de vedere statistic, sunt mult mai frecvente
decat cele reconstituite. Din perspectiva functionala, cele doua tipuri de familii au atat puncte comune,
cat si puncte distincte. Ele sunt identice , daca avem in vedere functia de socializare, cea de solidaritate si
cea sexuala. Elementele divirgente apar in cadrul functiei economice, care apare mai apropiata de cea
caracteristica familiei nucleare. In ceea ce priveste functia reproductiva, familia reorganizata isi poate
pune problema propriilor descendenti mult mai usor, decat familiile reconstituite, mai ales in conditiile in
care partenerii nu au copii din mariajele anterioare sau atunci cand unul dintre ei se afla la prima
casatorie.
Dupa cum am incercat sa evidentiem cu ajutorul descrierilor facute, familia restructurata se
caracterizeaza printr-o functionalitate controversata. Astfel, toate configuratiile - desi foarte diferite - au
in esenta un punct comun: nici una nu indeplineste toate functiile atribuite in mod clasic institutiei
familiei. Mai mult decat atat, fiecare configuratie tinde sa maximalizeze unele functii si sa minimalizeze
altele sau chiar sa le ignore. E greu de spus daca aceasta situatie induce efecte pozitive sau negative. La
fel de dificil ar fi sa afirmSm ca, din perspectiva indeplinirii functiilor, familia restructurata nu este o
familie normala. Un lucru insS este cert: proliferarea familiei restructurate justifica utilitatea acesteia,
ceea ce inseamna ca acest tip de familie raspunde eel mai bine actualei relatii sociale. Cu alte cuvinte,
societatea care a determinat modificarea familiei nucleare, nu are argumente cu ajutorul carora sa sustinS
contrariul si sa condamne nefunctionalitatea sau anormalitatea familiei restructurate.

3.3. Experiment* neofamiliale §i “simulacre” ale familiei actuate

Reasezarea si modificarea rolurilor bSrbatilor si femeilor In conjuncturile sociale


psihosociopatogene conduc la interactiuni modificate intre sexe care reflects distorsiuni ale asteptarilor
mutuale, exalta competitii, ostilitati si cereri nenaturale, falsificate, transformindu-i pe parteneri, din
colaboratori complementari, in doua fiinte ce-si descStuseazS mutual o perpetua criza de identitate, o
pierdere si o indepSrtare de sine.
Osciland intre teama de singuratate si nevoia de asociere, intre confuzie si cSutare de sens, multi
oameni dezamagiti sau doar incercati de viatS, intr-o lume in care pierderea si cautarea identitatii de
sine bantuie si ravaseste fiinta, experimenteazS sau sunt in cautarea unor noi stiluri de viata.
Natiunile avansate din punct de vedere tehnic sunt brazdate astazi de o uimitoare gama de tipuri
de familie: casatorii homosexuale, comune, grupuri de persoane mai in varsta care se aduna pentru a
imparti cheltuielile ( si uneori relatiile - sexuale ), grupari tribale in anumite minoritati etnice si multe
altele, coexists ca niciodata pinS acum. Exista casatorii pe baza de contract, casatorii in serie,
conglomerate de familii si o varietate de structuri intime.
Unele simulacre ale familiei, forme distorsionate de convietuire vor fi urmarite in continuare.
Semicasnicia este un experiment neofamilial, avdnd ca scop prelungirea casatoriei din punct de
vedere legal, in ciuda modificarilor si alterdrilor de esentd, care pericliteazd in fond continuitatea
acesteia prin degradarea semnificativa a complexului interrelational marital.
Aceasta formula de casatorie se intalneste frecvent in cuplurile cu relatii intensiv-conflictuale cronice si
constS in adoptarea si exercitarea incomplete a rolurilor maritale de catre unul sau ambii soti.
Asa de exemplu, unul dintre soti este implicat partial in viata familiala, atat ca sot, cat si ca parinte.
El poate fi angajat simultan intr-o relatie adulterina, evitand sau abuzand de partenerul conjugal, isi poate
exercita partial functiile parentale (asigura suport financiar, neglijand insa total suportul emotional
necesar copiilor) sau poate participa la exercitarea in comun al menajului, dar nu si la luarea deciziilor
financiare etc. O serie de variante ale semicasniciei pot fi urmatoarele:
- formula „ casa si copiii impreuna , sexul separat”;
- formula „ sexul impreuna, casa si copiii - mai mult tu, distractiile - separat”;
- formula „ sexul partial impreuna, casa numai tu, distractiile partial impreuna, copiii - mai ales
tu, banii - mai ales eu”.
In cadrul acestor variante si ale altora posibile se contureaza diverse structuri de cuplu
disfunctional, conflicte acute, rivalitati si violente cu impact negativ in socializarea copiilor si adesea in
starea de sanatate psihica a tuturor. Alcoolizmul si gelozia in contextul infidelitatii, lipsurile financiare si
dezordinea in programul de viata sunt frecvent asociate.
O alta variants a casatoriei cu roluri maritale incomplet exercitate o constituie situatia unor cupluri (
imatur - dependente), care sunt inlocuite sub aspectul exercitarii rolului parental si uneori casnico-
menager si administrativ - organizatoric de catre bunici ( parinti -socri). Cuplul tanar devene in acest caz
un „cuplu - copil” al unui „cuplu - adult” deja cristalizat. Cuplul-copil, tutelat de cuplul de parinti
( socri ), este impiedicat practic In autodezvoltarea sa ca unitate independents, ca unitate de decizie si
actiune separatS. Aceasta influenteazS asupra gradului de maturizare si responsabilizare in adoptarea
adecvata a rolului parental-conjugal si alimenteazS frustratii, conflicte, uneori cu consecinte
psihopatogene pentru Intreg sistemul familiei. §i chiar dacS in intentii interventiile pSrintilor-bunici sunt
pozitive, ele pot greva buna functionalitate a noii familii nucleare si dezvoltarea armonioasS a copiilor
acestora.
Adoptarea si exercitarea incompletS a rolului conjugal - parental conduce la o deteriorare treptatS a
relatiei conjugate, la o sSrScie si degradare a esentei sale de relatii bio-psiho-sociale, prejudiciind atat
personalitStile consortilor §i ale copiilor lor, cat si finalitStile sociale ale familiei in general.
Pseudocasnicia sau ,,vetile paralele” constitute forma de manifestare cea mai grava a psiho-
socio-patologiei maritale si consta in adoptarea si exercitarea falsa, aparenta a rolului conjugal-
parental.
DacS in tipurile de disfunctii ale structurilor prezentate anterior sentimentul iubirii persista in
forme contorsionate, dramatice, imature, in pseudocSsnicie nu poate fi vorba de afectiune mutuala, ci
doar de un sistem de interese reciproce, de obicei economice si sociale, care determina in anumite situatii
optiunea unor indivizi de oficializare a casatoriei. Astfel de casStorii aparente sunt de obicei realizate
sub influenta sau hotararea unor terti ( pSrinti), pe baza unor intelegeri cu caracter material, situatii care
persista totusi in conditiile societatii contemporane.
Elementul prin care se justifies mentinerea oficiala a casatoriei, adoptand roluri simultane de
autonomic intra si extraconjugala, il constituie problema locuintei si a investitiilor materiale comune,
efectuate intr-o perioada initials, cand partinerii pretind ca „ s-au iubit si s-au inteles”; precum si
pastrarea aparenta a unor statute oficiale si de varsta avantajate de formula casatoriei. Un alt motiv care
mentine cSsatoria aparenta il constituie aparenta copiilor. Implicatiile educationale privind prevenire”a si
impiedicarea unor astfel de erori sunt deosebite. §i daca eel mai frecvent persoanele implicate in
asemenea formule de viata nu prezintS o patologie individuals semnificativa, relatiile lor, inclusiv cele
conjugale, sunt profund marcate psiho-socio-patologic, exercitand asupra celor din jur ( in special tineri )
influence nocive si contribuid astfel la discreditarea institutiei casatoriei. Aceste familii ofera modele
comportamentele pseudomaritale, cu consecinte importante privind constituirea atitudinilor
antifamiliale.
Comunitatile si “mariajele” de homosexuali. Notiunea homosexual desemneazS preferinta pentru
persoane de acelasi sex. In contextul prefacerilor sociale mai largi din ultimele decenii, doua schimbSri
de atitudine si comportament care au generat doua “miscari” cu implicatii socio-politice, sunt: “miscarea
feminists” §i “miscarea pentru aprobarea si recunoasterea drepturilor populatiei minoritare
homosexuale”.
Grupul minoritar al homosexualilor, in special barbati, tinde sS-si circumscrie in prezent o noua
subcultura comunitara. Multe ora§e mari ale lumii ofera o serie de facilitati homosexualilor in a se
intalni si trai impreuna. Astfel comunitatea homosexualilor se concentreaza adesea in jurul barurilor,
cluburilor, bailor publice si teatrelor special destinate acestora.

138

Spre deosebire de heterosexuali, homosexualii (in special barbati) sunt mai putin orientati spre
“cuplu”, majoritatea practicand contactele sexuale impersonale, cu o diversitate de partineri. Cand o
pereehe de homosexuali se hotara§te sa coabiteze, relatiile lor, suportul legal al coabitarii sau
“casatoriei” §i limitarile procreative tind sa fie pe termen scurt si nonmonogame.
O minoritate de homosexuali traie§te in “mariaje heterosexuale” pentru o anumita perioada, multi
dintre ei avind copii in acel mariaj. Aceasta situatie naste o serie de probleme cu privire la evolutia §i
maturizarea psihologica a copilului.
Atitudinile sociale fata de homosexualitate sunt diverse, dar de cele mai multe ori descurajante si
dezaprobatoare in directs legatura, credintele, normele religioase si socioculturale. Cu toate acestea,
unele tari europene (Olanda) tolereaza homosexualitatea si chiar au legalizat mariajul homosexual,
raliindu-se la atitudinile altor ,”zone”, in care aceasta orientare a sexualitatii a fost dintotdeauna
acceptata (de exemplu - in Filipine, in tarile latino-americane etc.).
Pornind de la premisa ca mamele lesbiene ar fi instabile din punct de vedere emotional, iar copiii
lor ar putea de asemenea fi supusi molestarilor, lezati in dezvoltarea lor emotionala si sexuala, devenind
ei insisi homosexuali, adeseori tribunalele au avut o atitudine discriminativa in ceea ce priveste acordarea
custodiei copiilor acestor categorii de mame. Dupa ami 80 s-a conturat o tendinta de corectare a acestei
viziuni, apreciindu-se ca lesbianismul §i maternitatea sunt notiuni care nu neaparat se exclud reciproc.
Femeile lesbiene pot deveni mame prin diverse modalitati: adoptie, insamantare artificiala de la un
donator necunoscut, contact sexual in timpul unei casatorii sau relatie heterosexuals doar in scop
procreativ. Totusi, exista riscul ca ace§ti copii cu mame lesbiene sa fie traumatizati sau stigmatizati de
societate sau de colegii §i prietenii lor. Ironiile, criticile, tachinarile, rejectia sunt principalele
comportamente si atitudini sociale la care ei vor fi expu§i.
Grupul comunitar sexual. Dupa anii 60 - 70, ca o replica §i o formula de protest la adresa
“restrictiilor intru fidelitate si ipocriziei din familia strict monogama”, “tinerii furiosi” isi cauta o noua
mistica - cea a “comunitatii sexuale in grup”. Adeptii grupurilor comunitare familiale isi confera astfel
iluzia unei pretinse libertSti individuate si autenticitati, plecand de la ideea cS mariajul monogam induce
de la bun inceput “o castrare psihologicS sj sexuala a sotilor” prin respectarea fidelitStii, fie

‘• 4 *• .<(” v- <> ^ <\ i , -,, • ‘tut ‘

139
de teama opiniei publice, fie prin aderarea la principii educative, morale si religioase perimate.72
In ceea ce priveste implicatiile fidelitatii conjugale impuse si a coeziunii celulei familiale in
dezvoltarea armonioasa a copiilor, ele sunt, de asemenea, persiflate de adeptii grupurilor comunitare,
pretinzand ca “nu exista parinte bun” in conditiile in care intreaga lui gandire este reflexul familiei
monogame in care el traieste.
Acest nou sistem de convetuire comunitara, pe care il cauta unele cupluri moderne, ridica tot atatea
probleme, pe cat pretinde sau doreste sa rezolve. Intr-o viata moderna, care cultiva anonimatul si
superficialitatea, aceasta “neoformatie” familiala spera sa satisfaca nevoia de comunicare, caldura si
atentie, la care aspira fiecare persoana. Dar ea este, nu mai putin, o sursa de grave dificultati. Si oricat de
entuzia§ti ar fi adeptii grupurilor comunitare, noul stil de viata familiala nu previne intotdeauna
imixtiunea subversiva a geloziei in raporturile sexuale, si nici problemele relative la repartitia sarcinilor.
In special asa-numitele “comunitati deschise” oricarui nou-venit nu sunt de natura sa satisfaca
nevoia de confort afectiv, durabil, intrucat “schimbarile” raman superficiale sau limitate la “flame
emotionale” ce se sting la fel de repede cum s-au aprins.
Swingers (swinging - in limba engleza oscilant, ritmat) desemneaza un schimb voluntar si
temporar intre perechi, in scop sexual. “Schimbul” se produce intre doua persoane sau mai multe cupluri
si, in mod ocazional, poate fi inclusa in grup si o persoana fara partener (de obicei-o femeie). Dar,
oricum, combinatiile “schimburilor” sexuale au loc cu consimtamantul deplin al tuturor partilor
implicate.
Swingers utilizeaza doua forme de “schimb”. In prima, doua cupluri petrec o seara linistita
impreuna, in timpul careia “schimbarea” perechii inlocuieste de fapt relatiile sexuale. Intr-o a doua forma,
un numar de cupluri se intrunesc pentru o petrecere, in timpul careia se practica progresiv o serie de
schimburi sexuale. Multi swingers incep printr-un aranjament de doua cupluri §i , mai tirziu, treptat,
devin membrii unui “grup secret”.
Dupa experienta initials a intalnirii cu alt cuplu, unele cupluri renunta definitiv la acest experiment.
Altii, dimpotriva, dezvolta o adevarata tendinta de “profesionalizare” in acest sens, dar informatiile
detinute sunt extrem de reduse, intrucat atitudinea lor este din ce in ce mai prudenta si discreta. Ceea ce e
discutabil sub aspectul motivatiilor si

“filozofiei” de viata a acestor persoane, este perspectiva lor asupra intimitatii, modul in care inteleg sa-si
revitalizeze relatiile sexuale erodate. Osciland intre duplicitate §i falsa coerenta morala, ei sustin ca
sexul extramarital este blamabil, intrucat antreneaza minciuna si deceptia partenerului, asa incat este
preferabil “schimbul” de perechi, in care investitia emotionala este foarte redusa sau absenta.
Cine sunt de fapt acesti oameni, care adopta un stil atat de neobisnuit de viata? Studiile, efectuate
in S.U.A., arata ca in general ei provin din clasele medii si inalte ale societatii; ca au un nivel de educatie
in general mediu; sunt predominant de rasa alba; au varste diverse, dar mai ales intre 35 §i 45 de ani; au
legaturi slabe sau absente cu parintii, cu religia si se plaseaza in afara conventiilor sociale.
Casatorii in serie, multiple relatii sexuale cu diversi parteneri, aparitia sistemului de “swingers”,
respectiv cupluri care isi schimba partenerii si se angajeaza in activitati uneori aproape de promiscuitate,
grupuri de fete si baieti care isi ofera serviciile sexuale denota deruta si demonstreaza ca de-a lungul
vremii a disparut conceptia de sacru, de altar, de supranatural. “S-au sters din minte aspectele de
vrajitorie §i de misticism §i a diminuat treptat ideea de virtute §i caracter, legata de o anumita conduita
sexuala. Ce se ofera in loc? Numai timpul ne-o va spune.”

3.4. Schimbari si tendinte in structura si functiile familiei in fara


noastra

In cele ce urmeaza vom incerca sa privim familia din republica noastra §i functionalitatea ei pe axa
traditionalitate - modernitate. Vom indica unele din avantajele si dezavantajele celor doua momente §i,
mai ales, ce a modificat societatea contemporana din sistemul traditional.
Familia traditionala era supusa unei presiuni externe din partea mediului social care, prin familie,
i§i asigura reproductia. Deciziile, scopurile unei familii erau strict reglementate de normele unanim
acceptate ale colectivitatii. Devierea de la aceste norme era sanctionata prin oprobiu social. Sentimentul
de insecuritate pe care l-ar fi generat asumarea unui asemenea oprobiu, facea preferabil conformismul.
Prin urmare, traditionalitatea are ca atribute esentiale; imobilismul, rigiditatea, conservatorismul.
Urbanizarea, extinderea familiei nucleare, reducerea functiei economice a familiei au creat un
element de

72
Iolanda Mitrofan, Cristian Ciuperca, Incursiune in psihosociologia $ipsihosexologia familiei, Editura PRESS “Mihaiela” SRL, Bucure§ti, 1998,
p. 90.
140

73
Iolanda Mitrofan, Cristian Ciuperca, Incursiune in psihosociologia si psihosexologia familiei, Editura PRESS “Mihaiela” SRL, Bucure§ti,
1998, p. 91.
•4.
insecuritate, au redus posibilitatile de identificare a generatiilor tinere cu cele mature, au sporit conflictul
intre generatii. S-a creat o mobilitate familiala cu continut anomic, au aparut probleme de adaptare a
indivizilor la o societate in continua transformare. Indivizii au gasit modalitati proprii de adaptare la acest
tip de societate, prin planning familial sau prin alegerea celibatului. Familia poate deci sa-si regleze in
mare masura singura functiile interne. In schimb, individul a pierdut un mediu securizant. Libertatea
crescuta, platita cu un sentiment al insecuritatii, i-au impus eforturi sporite de adaptare, nu numai la un
dinamism social necunoscut inainte, dar §i la cerinta de a raspunde acestui mediu cu o mai mare
responsabilitate. Familia si-a pierdut mult din caracterul ei de institute sociala, cuplul familial fiind
interesat mai mult de satisfacerea propriilor interese si mai putin de realizarea functiilor pe care societatea
le atribuie institutiei familiale. Atributele esentiale ale modernitdtii au devenit: flexibilitatea,
individualismul, dinamismul.
S-au redimensionat componentele functiei economice, atat in ceia ce priveste producerea de bunuri,
cat si in administrarea bugetului de venituri si cheltuieli. Familia nu mai este o unitate productiva
autosuficienta, membrii ei fund dependenti de veniturile castigate in afara gospodariei, comunitatii,
republicii. S-a modificat si componenta privind pregatirea profesionala a descendentilor. Transmiterea
ocupatiilor de la parinti la copii se intalneste tot mai rar.
In ceia ce prive§te latura financiara, familia contemporana este caracterizata printr-un buget
dezechilibrat, datorat surselor sporadice de venit si/sau cheltuielilor exagerate intr-o anumita directie (de
obicei pentru alimentatie si plata serviciilor comunale). Drept exemplu, desi legislatia nationala cu privire
la invatamint declara ca invatamantul in Republica Moldova este gratuit, numarul mare de institutii de
invatamint private si platile exagerat de mari in comparatie cu veniturile din familii limiteaza accesul la
invatatura a copiilor din familiile numeroase. Situatiei materiale precare a unei parti semnificative a
populatiei i se adaoga lipsa unei modalitati viabile de protectie sociala a familiilor defavorizate socio-
economic, ceia ce contribuie la perpetuarea starii de marginalitate in care se afla, precum si la
defavorizarea familiei, casatoriei legitime, descendentei.
De la o vreme, oamenii au inceput sa se intrebe, daca nu cumva este necesar sa se schimbe ceva in
via|a lor si de unde trebuie inceputa aceasta schimbare. Aproape toti incearca sa-si modifice stilul de
via^a, iar acest lucru devine posibil prin modificarea relatiilor interpersonale,

142

fie ele conjugale sau nu. Tot mai multe persoane nu accepta ca o farm lie moderna sa fie guvernata de
principii si valori traditionale. Multi nu-si mai pun intrebarea daca e bine ceia ce fac, daca merita sa
incerce si altceva. Pentru ei a devenit mai importanta schimbarea. Traim o epoca a schimbarii, fiindca
suntem innebuniti dupa schimbare. Daca ceva nu merge, trebuie schimbat. Nu mai avem rabdarea
societatii traditionale si nici perseverenta ei. Acum viteza cu care se desfasoara evenimentele este prea
mare, iar daca nu ne adaptam la ea, riscam sa ramanem in urma si atunci, nu avem decat alternativa
schimbarii. Schimbam instalatii, colaboratori, prieteni si parteneri de viata … Din perspectiva vietii
familiale, aceste tendinte produc efecte dureros de negative. Nu putem ignora cat de subreda ar deveni
relatia conjugala, in conditiile in care individul §i-ar privi propriul partener cu o detasare care merge pana
la disolutie sau ruptura. Nu putem ignora cat de frageda ar deveni relatia parentala, in conditiile in care
copiii devin tot mai independenti in relatia lor cu parintii, de la varste din ce in ce mai timpurii.
Revenim la ideia de la care am plecat: oamenii experimenteaza stiluri de viata alternative, cu mai
mult sau mai putin succes. Dar nu trebuie ignorat faptul ca “in orice perioadd istorica, valorile familiale
au rdspuns unor comenzi sociale. Aceste comenzi sociale au jacut ca valorile adoptate sa lase o marjd
mai mare sau mai mica optiunii individuale. In cazul in care libertatea de opinie individuald este mai
mica, individul poate fi privit mai mult ca o persoand care raspunde si se conformeazd acestor valori,
jard a tine seama “decat in mica masura” de interesele proprii. Daca libertatea de optiune individuald
este mai mare, individul este mult mai activ, in sensul ca ceia ce intreprinde este, in cea mai mare
masura in interesul sau. El nu respinge valorile familiale, ci doar le trece prin fdtrul propriei
personalitati, adoptdnd, in cele din urmd, ceia ce i se potriveste in mai mare masura.”.
Cercetarea familiei traditionale a reliefat ca valoarea focala a stilului sau de viata il constituie
autoritatea. Ea este sustinuta indeosebi de urmatoarele valori: ierarhie, conformism, represiune. Acestea
definesc un stil de viata al familiei ce consacra superioritatea parintilor asupra copiilor, a varstnicilor
asupra tinerilor, a barbatilor asupra femeilor, a fratilor mai mari asupra celor mai mici etc.
Valorile familiei contemporane intemeiaza un stil de viata distinct de eel al familiei traditionale:
autoritatii i se substituie ca valoare focala
cooperarea. Ea este sustinuta de valori ca: egalitate, schimbare, comunicare.
Plecand de la aceste considerente si analizand actualele tendinte, ca o alternative la aceste stiluri
de viata, putem aprecia ca, in viitor, valoarea focala ar fi individualitatea, sustinuta de urmatoarele
valori: competi$ie, noncomformism, insingurare.
Schematic, aceasta trecere de pe axa traditionalitate-modernitate, pe cea a previziunii, ar arata ca
in figura urmatoare:

AUTORITATE

COOPERARE

INDIVIDUALITATE

Ce importance are schema data pentru aceasta discutie? Este o intrebare ce aduce cu ea o multime
de argumente in sustinerea ideii ca, in viitorul apropiat, conceptul de familie va trebui refacut.
Termenul “valori familiale” poate avea pentru diferiti indivizi sensuri diferite, insa comun pentru
toti ar fi acela ca familia nu este doar unul dintre mai multe stiluri de viata, ea nu este doar o bariera
reactionara si de moda veche si nu este nici doar rezultatul unor calcule economice. Ea este, pur si
simplu, asumarea unei raspunderi. Datorita faptului ca majoritatea oamenilor sunt constienti de acest
lucru, presiunile economice si culturale nu au distrus inca familia. Dar cat va rezista ea, oare? Cat timp
isi vor asuma oamenii raspunderea pentru altii? Va mai merita acest efort, in conditiile in care
satisfactiile sunt prea mici si eforturile devin tot mai mari? Ramane ca viata sa dea raspuns la aceste
intrebari.
Iar viata ne vorbeste in graiul cifrelor (vezi anuarele statistice editate de Departamentul Statisticii
al Republicii Moldova) si ne spune ca in .prezent familia din Republica Moldova se confrunta cu mari
probleme: scade nuptialitatea si creste divortialitatea (un numar din ce in ce mai mare de cupluri
coabiteaza fara a-si legaliza casatoria); scade natal itatea si creste mortal itatea (incepind cu anul 1999
sporul natural al populatiei este negativ); este mare numeral copiilor nascuti in afara casatoriei (in 2000
acest numar era de 7567); scade numarul persoanelor apte de munca si creste numarul pensionarilor;
creste numarul copiilor care parasesc casa si vagabondeaza sau cersesc etc.
Este greu de crezut ca societatea nu va impiedica manifestarea tendinfelor negative. Practica
demonstreaza ca societatea a constientizat faptul ca fenomenele si faptele realitatii sociale au avansat
intr-atata, incat orice intoarcere in trecut este de neconceput. De exemplu, orice incurajare a natalitatii
produce efecte asupra economiei. Din aceasta perspective, doar tarile cu o populatie imbatranita si cele
ale carui venit pe cap de locuitor este foarte mare sprijina cresterea natalitatii.
Sa nu uitam ca societatea a dezvoltat un sistem imens prin care a preluat o mare parte din functiile
familiei, sistem ce nu trebuie sa-si piarda vitalitatea.
Sa nu uitam ca societatea are nevoie de indivizi cat mai pregatiti, trecuti printr-o multime de ani de
studii, de specializari si aprofundari, cu alte cuvinte are nevoie de un individ care s& puna accentul mai
mult pe el insusi. §i aceasta va duce, probabil, la cresterea varstei medii la casatorie, tendinta fiind mai
accentuate in cazul barbatilor.
Sa nu uitam ca - din perspectiva cresterii varstei la casatorie -primul contact sexual va avea loc mai
devreme, iar tabu-ul virginitatii va ramane o amintire. Iar multimea contactelor interpersonale la care te
obliga societatea contemporana va face ca numarul partenerilor sa creasca, atat cantitativ, cat si calitativ.
Caci SIDA determine indivizii se fie mai prudenti si mai selectivi.
Tot mai multi indivizi au inceput se constientizeze faptul ce, de reguie, nasterea primului copil
aduce cu sine si multe dificultati si tulburari emotionale in cuplul taner, si aceasta pentru ca perioada 6-
14 ani a copilului este una de presiuni economice, psihologice, sociale. Costrangerile multiple se
rasfrang, in deosebi, asupra so^iei. De aici si urmetoarea presupunere - va creste varsta mamei din
perspectiva primei nasteri si se va micsora numerul mediu al copiilor in familie.
Am putea prelungi identificarea acestor schimberi si tendinte, inse vom reveni la ideia ce stilul de
viata este impus , deturnat sau deformat de ambianta cotidiane, de disponibilul de buget si de
prejudecatile coexistente aderente, deoarece anume din dualitatea relatiilor dintre familie si societate s-a
nescut conceptul de “politica familiale”, pentru ce politica familiale a unei tari este aceea care poate
incuraja sau descuraja existenta familiei ca institutie.
Motivatiile politicilor familiale sunt variate (spre exemplu: atunci cind spartanii aruncau in
prapastie copiii firavi si nesenetosi, ei presupuneau realizarea unei populatii putin numeroase, dar
viguroase; in schimb, cind musulmanii isi propun ca ideal sa aiba noua copii - motiv pentrU care religia
si dreptul accepta poligamia - este evident, eel putin la origine, scopul unei atare politici este
expansionist). Sunt variate si gradele de elaborare a unor astfel de politici. Ele variaza de la simpla
mentalitate referitoare la familie (care se reflects in atftudinea statului fata de aceasta), pana la elaborarea
unei politici stiintifice, vizand promovarea si ocrotirea familiei.
Constitutia Republicii Moldova consacra direct ocrotirea familiei in art. 48: “Familia constituie
elementul natural si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului…”,
precum si in art. 49, 50, 51. Atat prevederile Constitutiei, cat si ale Codului familiei din 26.10.2000, dupa
cum si multitudinea Legilor, Hotararilor de Guvern, Regulamentelor, Instructiunilor etc. adoptate in
ultimul deceniu, ce vizeaza tema abordata. vorbesc desp e faptul ca in Republica Moldova se incearca
solutionarea problemelor complexe cu care se confrunta familia in conditiile actuale.