Limfocitul T

-Toate limfocitele au un organ receptorial propriu capabil sa recunoasca, sa initieze

stimualrea si sa declanseze un R.i prompt si eficient.
-In functie de locul de instructie primara deosebim cele 2 tipuri de limfocite T si B.
-Ele sunt angajate in 2 tipuri total diferite de reactie imuna t(celulara) B -umoral.

Limfocitul T
-Este practic un limfocit care se gaseste liber circulant in periferie datorita faptului
ca el este intens recirculat prin sange intre diferitele organe secundare.
-Are durata de v iata lunga (ani sau zeci de ani). Din totalul limfocitelor periferice 60 80% sunt reprezentat de limfocitele T. Prezinta pe suprafata o serie de markeri de
recunoastere antigenica si nu numai.
-Acesti markeri sunt niste macromolecule care repr ez. o inlantuire mai mare sau mai
mica de aa. asezati intr -o anume ordine ceea ce confera particularitate individuala
fiecarui tip de receptor, ba mai mult confera particularitate indiv iduala fiecarui
limfocit T citotoxic.
-Limfocitul T este celula cu un n umar impresionant de mare de organe receptoriale
care pot fi clasificate in receptori pt. recuno asterea antigenica, Limfocitul T este
celula cu cel mai mare nr. de receptori. T cell receptor (TCR) si receptorii de tip CD4
si CD8.
-Un alt grup de receptor sunt receptorii cu rol accesor care practic activeaza
limfocitul T in vederea initierii unor modificari intra -citoplasmatice pt. desavarsirea
R.I. (CD28, CD45 si CD 25).
-Exista receptori cu rol de adeziune inter -celulara de tipul recepto rilor CD2 si L FA1
(leucocyte adhesio n factor).
-Majoritatea receptorilor sunt din clasa CD (cluster de diferentiere sau clasa de
diferentiere, nr vine de la oridinea in care au fost indentificati).
-Datorita acestui bogat complex receptorial, se realizeaza o recunoastere a Ag-ului
prezentat de catre celula prezentatoare de Ag recunoasterea fiind complexa,
limfocitul T recunoscund si stabilind legaturi atat cu molecula de Ag cat si cu
molecula prezentatoare de Ag (fie ca e molecula de MHC1 sau 2) in felul acesta
putem spune c a limfocitul T realizeaza o recunoastere Ag asociativa unica.

TCR (t cell receptor)

-Este un heterodimer, alcatuit din 2 lanturi polipeptidice ( un lant alfa si un lant beta
) cu structuri diferite si cu greutati moleculare diferite.
-Lantul alfa are 45 k Da lantul beta 40 de kD a.
-Sinteza acestor lanturi polipeptidice se gaseste sub influenta uno r gene diferite. Sinteza lantului alfa se face dupa o pereche de gene sit pe cromozomul 7 in timp ce
sinteza de beta este elaborata de o pereche de gene situate p e cromozomul 14.
-Receptorului T I se disting 3 regiuni (extramembranara, intramembranara,
intracitoplasmatic)
-Capatul extramembranar se termina printr -un grup amino.
-Cel intracitoplasmatic se termina printr -un grup carbooxil.
-Segmentul extramembranar c u lanturile alfa si beta are o organizare IG -like
(seamana cu o IG).
-Domeniile dispuse catre capatul amino terminal sunt co nstituite din secvente amino
acidice deosebit de variate diferite de la un limfocit la altul. Nu sunt 2 limfocite T
care sa aibe dom eniile amino terminale ale celor 2 lanturi alfa si beta identice. Sunt
dispuse fata in fata si formeaza in tre ele un spatiu ca o cav itate, spatiu care poarta
numele de situs de recunoastere Ag -ica.
-Domeniile situate catre membrana celulara au o secventa a mino-acidica relativ
constanta, spatiul situat deasupra memmbranei cito plasmatice este o portiune care
poarta numele de balama pt. ca are o mobilitate extrem de mare in vederea
recunoasterii Ag -ului pe care il prezinta o celula prezentatoare de Ag.
*(CDR-complementary determined region)
-Segmentul transmembranar(20 -25 aa. in secventa constanta apro ape identica pt
toate celulele T) este foarte scurt iar cel intracitoplasmatic (5 -12 aa.) is mai scurt .
-Intre receptorul T si celelalte organe receptoriale exist a legaturi covalente prin care
se stabileste o transm itere informationala catre organizatii intracitoplasmatice
capabile sa activeze procesele metabolice.

Complex pentameric ( CD3)

-Un alt grup de receptor.
-CD3 complex pentameric alcatuit din 3 lanturi diferite gama, delta si epsilon. Toate
aceste lanturi reprezinta o insiruire amino acidica specifica. Sinteza lor fiind
elaborata de gene care sunt situate pe cromozomul 11. Acestor 3 lanturi li se
asociaza o pereche de lanturi identice zeta a caror sinte za este guvernata de gene
care se gasesc pe cro mozomul 1.
-Are 5 lanturi care sunt legate intre ele prin punti disulfidice si toate la randul lor
sunt legate de TCR. In felul acesta practic av em un receptor heptameric. Deci CD3 cu
TCR formeaza complex hept americ.

CD4 , CD8
-CD4 Inlantuire aa. cu un fragment glucidic (o glicoproteina cu structura
transmembranara) este putin mai grea de peste 60 de kDa.
-Sinteza este sub controlul unor gene care se gasesc pe cromozomul 12.
-Aceasta structura receptoriala este gasita numai pe limfocitul T helper.
-Segmentul intra-citoplasmatic vine in contact cu o protein -kinaza specifica (PTK)
care are ro lul de activare a limfocitului.
-Odata realizata legatura CD4 cu cel prezentatoare de antigen are loc transmiterea
unui semnal prin intregul lant polipeptidic ce initiaza modificare a protein -kinazei cu
consecinta in activarea metab. limfocitului T helper. Se sintetizeaza niste
interleukine specifice Limfocitului t helper.
-CD8 2 lanturi polipeptidice si un rest glucidic. G reutate de 72.kDa. Genele se gasesc
pe cromozomul 2.
-Structura sa este reprez. de 2 lanturi transmembranare (nutate cu alfa si beta) in
sectorul intracitoplasmatic ele vin in legatura intima cu o protein kinaza dar alata ca
la CD4. Acest receptor este sp ecific limfocitului t citotoxic si t supressor.
-Partea extramembranara are o structura IG -like si angajeaza legaturi cu moleculele
complexului major de histocompatibilitate de tip 1.

-Asocierea celor 3 tipuri de recpetori (TCR, CD3 si CD4 sau CD8) reus esc sa realizeze o
dubla recunoastere antigenica. O recunoastere AG -ica asociativa intrareceptoriala
dar pe de alta parte o recunoastere asociativa inter -receptoriala.
CD28
-Un receptor important.
-Proteina transmembranara, se gaseste pe limfocitul T help er si citotoxic. Nu se
gaseste pe T supresso r.
-Are o structura Ig-like.
-Realizeaza o legatura foarte importanta intre limfocitul -t si celula prezentatoare de
Ag, prin intermediul unui recep tor specific al acestei celule.
-Rolul sau este, odata realize arii acestei legaturi, prin intermediul lantului de antigen
sa initieze pro babil unor citokine sau interleukine cu rol de mesageri deocamadata
incomplet cunoscuti.
Clasificare fenotipic a a limfocitul ui T

limfocite T helper (CD 3+/ CD4+/ CD28+)

limfocitul T citotoxic (CD3+/CD8+/CD28+)
limfocitul T supressor (CD3+/CD8+/CD28 - nu are CD28)

Recunoasterea antigenica
-Este realizata de limfocitul T.
-Sunt activate numai Antigenele T dependente. Activarea limfocitului are loc numai in
cadrul unei cooperari celulare la care este o bligatorie participarea celulei
prezentatoare de Ag.
-Se realizaeaza o cooperare intre limfocitul T si celula prezentato are de Ag
bidirectio nala. Realizarea recunoasterii este diferita in fucntie de limfocitul implicat.
-Este de tip asociat iva atat intra -receptoriala cat si inter -receptoriala.
-Cd4 recunoaste M HC de tip 2
-CD8 recunoaste MHC de tip 1 .
-Odata stimulata Antigenic celulca T iese din faza G0 a cilcului mitotic si intra
succesiv in fazele G1, S si G2 .
4

-Perioada cand se gasesc in interfazele (g1,sG2) este perioada in care limfocitul T

incepe sa-si modifice aspectul morfologic in sensul ca isi sporeste cantitatea
citoplasmatica, devine o celula mai mare, sintetizeaza in exces din ce in ce mai mult
RER, sintetizeaza la nivelul membra nei celulare receptori Cd4 sau CD8, depasest G2
devenind limfoblasti , ajung la faza M (diviziune mitotica) de unde reies 2 tipuri de
limfocite identice din punct de vdr receptorial.
-Receptorul T specific este o structura conformationala complementara, A gului
inductor, capabil sa recunoasca numai si numai Ag care a declansat activarea
limfocitului T.
-O parte din clo na ram ane la nivelul locului de activare care de obicei este un organ
limfoid secundar, ggl, sp lina, M ALT, Peyer, apendice etc, ca limfocite T antigen
specifice cu memorie.
-La o noua agresiune a aceluiasi antigen aceste limfocite T cu memorie care au ele
organe receptoriale Ag specifice nu vor face prin stimulare o expansiune clonala
rapida, prompta.

Limfocitul B
-15-20% din limfocitele periferice, durata de viata scurta, putin circulate.
-Prezinta un sistem receptorial cu ajutorul caruia face recunoastere Ag -ica stabilind
legaturi inter -receptoriale cu alte celule im plicate in R.I, in cazul acesta este vba de
limfocitul T helper.
-Dupa realizarea instructiei primare intra in circulatie avand o viata mai scurta decat
cea a limfocitelor T si fiind mai putin recirculata decat acestea.
-Din totalul limfocitelor circulante, limfocitele B reprezinta aprox 20%. Si ele cat si
limfocitele T fac pa rte din clasa a limfocitelor mici.
-Limfocitul este un leucocit, din totalul leucocitelor deosebim leucocite mari si mici.
-Limfocitele mici sunt cele mai numeroase.
-Limfocitul B si T fac pare din clasa limfocitelor mici.
-70-80% limfocite T si 20 %.
-Limfocitele mari sunt limfocitele killer si natural killer.
-Limfocitele B stau in organele limfoide secundare unde vor intalnii Ag -ul.

Markeri receptori ali

-BCR (b cell receptor)
-CD45
-CD79( a si b) rol de activare celulara

-Limfocitul B recunoaste Ag-ele dupa structura lor spatiala, avand predilectie catre
determinantii AG -ici conformationali de suprafata.
-Recunosc atat antigenele native, solubile cat si cele artificiale (haptene).
-In recunoasterea antigenica pe care o face Limf. B interventia cel ulei prezentatoare
de Ag nu este obligato rie.
-Grupul receptorial BCR este o proteina alcatuita din multiple lanturi polipeptidice cu
structura de Ig.
-Cel mai frecvent BCR -ul copiaza structura IgM. In ordine poate av ea structura de IgG
si mai rar IgA si I gE aproape niciodata IgD.
-Structura clasica alcatuita dintr -o pereche de lanturi grele si o pereche de lanturi
usoare.
-Lanturile grele sunt situate transmembranar cu o portiune scurta intra citoplasmatica, alta si mai scurta intra -membranara si cea mai lunga portiune este
extra-membranara.
-Lanturile usoare sunt situate in totalitate extramembranar.
-Lanturile grele in portiune extramembranare se termina printr -o grupare amino iar
in portiunea intramembranara prin portiunea carboxil.
-La capatul carboxil terminal, lanturile grele vin in legatura cu o protein -kinaza
intracitoplasmatica ce are un rol deosebit in activarea celulara, activare ce se
realizeaza in momentul in care BCR -ul fixeaza Ag -ul.
-Ag-ul il fixeaza prin capetele amino terminale ale lanturi lor grele si usoare. Aici se
realizeaza o regiune de complemetntaritate fata de structura Ag -ica.

-In urma realizarii legaturii BCR cu Ag, de -a lungul lanturilor grele prin sirurile de Aa.
se transmit semnale activatoare catre protein -kinaza intra-citoplasmatica care prin
procese de stimulare si fosforilare activeaza limfocitul.
-Acesta va iesi din stadiul 0 al diviziunii mitotice (ciclului celular) va trece succesiv
prin stadiile G1, S si G2. Acest pasaj din g0 pana in G2 este ca urm are a activarii de
procese metab. intensificate care duc la marirea in volum a celulei, cresterea masei
de citoplasma, cresterea volumului nuclear, cresterea nr. de organite intra citoplasmatice in special mito condrii si RER si transformarea in final a limfocitului B
intr-o celula cu cca. de proliferare mare blastica.
-dupa ce dapasesc stadiul G2 intra in ciclul mitotic, faza M si din acest limfocit
rezulta in final o clona de celule identice capabile de o sinteza si secretie proteica
nemaiintalnita. Clo na rezultata poarta numele de plasmoblasti si au cateva
caracteristici.
-Sunt celulele ultr aspecializate in secretia de Ac, Ac -ii fiind de natura proteica putem
spune ca plasmocitul este o celula ultraspecializata in sinteza proteica. Este celula cu
cea mai intensa sinteza proteica care are o morfologie aparte din care noi vedem
adaptarea plasmocitului la functie, nucleul este mic si foarte mult impins spre
periferie, citoplasma este abundenta, organitele intracitoplasmatice sunt foarte bine
reprezentate in special RER care creeaza o adevarata retea si care ocupa aproape
intreaga masa citoplasmatica.
-Nr. mitocondriilor este dezvoltat pe masura.
-Aparat golgi secretor bine reprezentat.
-Plasmocitul este celula care va secreta Ac -ii Ag specifici, specific AG -ului inductor
cel care a scos limfocitul B din faza G0 pana la faza M cu dezvoltarea clonei. Aceste
clone vor dezvolta toate acelasi Ac care vor recunoaste acelasi Ag.
-O parte din celulele clonei dezvoltate raman canto nate la nivelul organelor limfoide
secundare sub forma limfocit elor B cu memorie sau a plasmocitelo r cu memorie.
-La un nou co ntact cu acelasi Ag, raspunsul acestor celule cu memorie, in secretia de
Ac este mai prompt, mai amplu si cu o cantitate mult mai mare de Ac -i.
-Contactul dintre limfocitul B si Ag are intotdea una loc in organele limfoide
secundare.
-Secretia de Ac -i a plasmocitului la primul contact cu un Ag este concretizata in Ac
din clasa IgM. IgM sunt specifice R.I primar.

-Secretia de Ac -I la contactele repetate ulterioare cu acelasi Ag este concretizata in

Ac din clasa IgG.
-IgG sunt specifice R.I secundar. Sinteza are loc la niv. rbozomilor liberi sau cei de pe
RER, dar secretia are loc prin intermediul aparatului Golgi unde m olecula de Ac este
transportata prin citoplasma cu ajutorul unor mici vezicule transportoare
(anticorpogenza).
-Ajunsa in aparatul Go lgi vezicula transporto are, iese (burjoneaza) la suprafata
sacilor ergastoplasmici, sufera procese de tasare si fragmentare pt ca la final sa fie
eliminata in spatiul extracelular.
-La om se cunsc 5 clase de Ig.:
Structura Ac
Doua lanturi indentice usoare L:

lambda
kapa

Lantul H grele :

gama
alfa
miu
delta
epsilo n

Lanturile sunt unite prin legaturi disulfidice, necovalente.

-Intre lanturile grele existe legaturi slab cov alente disulfidice. Nr. legat urilor
disulfidice este variabil de la un tip de Ig la altul. Acelasi tip de legaturi disulfidice
exista si intre lanturile Grele si cele usoare.
-Un lant polipeptidic are o succesiune Aa -ica constata in portiunea carbooxil si din ce
in ce mai variabila ca tre capatul amino. (de cautat structura spatiala a Ig).
-O molecula de Ac poate sa lege 2 Ag -e (lucru care se intampla foarte rar). De obicei
legarea se face de un singur situs combinativ sau leaga incrucisat daca moleculele de
Ag sunt relativ mari, o part e se leaga de fragmentul Fab (fragment Ag binding) a unei
molecule de Ac iar alta parte se leaga de o parte Fab a unei molecule vecine de Ac.
-Fragmentul Fc alcatuit numai din resturile carbooxil ale lanturilor grele are rolul de
a se fixa pe receptori spe cifici pt fiecare tip de Ig, teoretic celulele organismului pot
prezenta receptori pt. fragmentul Fc.
8