II.

Idealurile si normele activitatii stiintifice

(stilul de gindire stiintific)
Ca orisice activitate cunoasterea stiinifica este reglamentata de
anumite idealuri si norme, de un anumit stil de gindire.
Stilul de gindire se reduce la reprezentari despre normele de
descriere, demonstrare si organizare a cunostintelor stiintifice. El cuprinde
de asemenea si totalitatea formelor de cunoastere, metodele, principiile si
schemele de explicare etc.
Stilul de gindire influienteaza considerabil elaborarea problemelor
stiintifice si modul lor de rezolvare, metodele, formele si mijloacele de
cunoastere stiintifica. Pe parcursul unei anumite perioade stilul de gindire
dominant satisface necesitatile logico-metodologice corespunzatoare si
contribuie la sporirea eficientii investigatiilor stiintifice.
In idealuri si norme (stiluri de gindire) sunt reliefate reprezentarile
despre obiectivele activitatii stiintifice si despre mijloacele de realizare ale
acestora. Printre idealurile si normele stiintei pot fi stabilite:
a) norme pur obiective de cunoastere care reglamenteaza procesul de
reproducere a obiectului in diverse forme ale cunostintelor;
b) normative, idealuri sociale care fixeaza rolul stiintei si valoarea ei
pentru viata obsteasca la o perioada concreta a dezvoltarii istorice,
dirigeaza procesele comunicative de cercetare, etc.
Acestor doua laturi ale idealurilor si normelor stiintei le corespund doua
aspecte ale ei:stiinta drept activitate de cunoastere si stiinta drept institut
social.
Idealurile si normele stiintei au o organizare destul de complicata. In ele e
logic a evidentia urmatoarele forme:
1) idealurile si normele de explicare si de descriere;
2) idealurile si normele de demonstrare si de fundamentare a cunostintelor;
3) idealurile si normele de construire si organizare a cunostintelor.
In totalitate ele constituie o schema de metoda specifica a activitatii de
cercetare, ce asigura cunoasterea obiectului.
In continutul acestor trei forme, in care se realizeaza si functioneaza
idealurile, se poate de scos la iveala citeva niveluri legate reciproc.
stiinta

Primul nivel este reprezentat de semne care deosebesc (disting)

de alte forme de cunoastere (arta, cunoasterea cotidiana,

cunoasterea religioasa, mitologica etc.). De exemplu, in diverse epoci

istorice se interpreta diferit esenta cunostintei stiintifice, procedurile ei de
argumentare si standartele de demonstrare. Insa faptul ca cunostinta
stiintifica difera de opinie, ca ea necesita fundamentare si demonstrare, ca
stiinta nu poate sa se limiteze la constatarea fenomenelor, dar trebuie sa
dezvaluie esenta lor - toate aceste cerinti normative se executau si in stiinta
antica si in cea medievala, se respecta si in stiinta contemporana.
Al doilea nivel al continutului idealurilor si normelor de cercetare
este reprezentat dedispozitiile (normele) ce se schimba istoric, fiind proprii
unui anumit tip de stiinta epocala. Sistemul unor astfel de norme (dispozitii)
si constituie stilul de gindire. De exemplu, comparind matematica din
Babilon cu cea din Grecia antica, descoperim divergente in idealurile
(normele) organizarii cunostintelor. Idealul tehnologiei din Orientul Antic se
schimba in Grecia antica cu idealul organizarii cunostintelor prin metoda
deductiva (teorie). Apare geometria Euclidiana (primul sistem teoretic in
istoria stiintei).
Al treilea nivel, in care dispozitiile (normele) celui de al doilea nivel se
concretizeaza referitor la specificul domeniului de studiu al fiecarei stiinte
(matematicii, fizicii, biologiei, medicinei, psihologiei etc.). De exemplu, in
matematica lipseste idealul verificarii experimentale a teoriei, insa pentru
stiintele experimentale (medicina, biologie etc.) el este obligatoriu.
Transformarea idealurilor si normelor disciplinelor stiintifice este
determinata de doua cauze: a) de specificul obiectelor cercetate; b)
de cultura epocii, de dominarea in ea a dispozitiilor si valorilor conceptuale