Descoperirile din domeniul calculului probabilitatilor si introducerea lor treptata

n statistica au determinat o cotitura radicala n conturarea si dezvoltarea statisticii ca

stiinta.
Primele ncercari de valorificare a noilor descoperiri n analiza statistica a
fenomenelor economice si sociale au fost facute de Jacob Bernoulli (1654- 1705) profesor de matematica la Universitatea din Basel si mai ales de Pierre-Simon Laplace
(1749-1827) - matematician, fizician si astronom francez, care a efectuat n Franta, n
1801, un recensamnt pe baza de selectie, calculnd si coeficientul de eroare.
Jakob Bernoulli a contribuit n mod semnificativ la:

dezvoltarea teoriei probabilitii: a formulat legea numerelor mari in care se

spune ca frecventa relativa a unui eveniment se apropie fara incetare de probabilitatea

sa teoretica atunci cind numarul probelor creste indefinit

calculul variaional

calculul integral: astfel, n 1703, a reuit s integreze funciile raionale.

la studiul irurilor i seriilor: a ajuns la noi rezultate privind seriile divergente, a

dat dou noi metode de nsumare a seriilor armonice.

este fondatorul teoriei ecuaiilor difereniale

s-a preocupat cu problemele izoperimetrice

cercetarea unor curbe particulare (brahistocron (1696), lemniscat, spirala

logaritmic .a.)

aplicarea calculului infinitezimal la studiul curbelor: a definit lniorul, a exprimat

(sub form de diferenial eliptic) elementul de arc al spiralei parabolice

Jakob Bernoulli este cel care a introdus noiunea de funcie i aceasta n 1694. De
asemenea, a notat cu x variabila independent, notaie care este i astzi consacrat.
Tot lui i aparine i noiunea de integral i de calcul integral.
n urma cercetrilor sale asupra irurilor a ajuns la celebra inegalitate care i
poart numele (Inegalitatea lui Bernoulli).
Pierre Simon Laplace cel care`pe drept cuvnttrebuie sa fie considerat
ca fondator al teoriei moderne a
probabilitilor; printre lucrrile sale amintim Tratatul analitic al probabilitilor (Trait
analytique des probabilits) aprut in 1812, n care expune n mod riguros propoziiile
de baz ale teoriei probabilitilor, enuna i rezolv n anumitecazuri teorema limit
central, fundamental n teoria erorilor, i aplic nmod tiinific calculul
probabilitilor n demografie, astronomie i n alte domenii.
Lucrrile care au urmat au avut ca scop separarea calcu
l u l u i probabilitilor de jocurile de noroc i construirea unei teorii axiomatice care nu
face apel la ambigua noiune de Hazard. ......

Karl Friedrich Gauss (1775-.1855) - matematician, fizician si astronom

german - propune metoda celor mai mici patrate, publicnd o serie de consideratii
privind aplicarea matematicii n investigarea fenomenelor demografice.
Contributii de seama la dezvoltarea statisticii matematice au avut Moivre,
Fourier, Poisson. Cel care a dominat ca statistician epoca sa a fost Adolphe Quotelet
(1796-1874) - matematician, statistician si astronom belgian. Prin contributiile sale s-a
produs o noua cotitura n evolutia statisticii.
Elementele esentiale care au revolutionat substantial gndirea statistica sunt
concretizate n utilizarea notiunilor; medie, dispersie, repartitie, observare de masa,
regularitate.
Lucrarea elaborata de Quetelet n 1848, intitulata "La methode statistique", a
avut o semnificatie deosebita pentru dezvoltarea conceptului de statistica. Aceasta
lucrare constituie prima expunere coerenta sintetica a teoriei statisticii.
Quetelet, mpreuna eu demograful si statisticianul englez William Farr, a
organizat primul Congres international de statistica (Bruxelles, 1853),urmat de alte opt
congrese, care au avut un rol important n dezvoltarea statisticii pe plan international.
Pentru realizarile sale deosebite, Quetelet este considerat fondatorul statisticii
moderne.
......

Statistica, prin curentele sale, castiga teren tot mai mult, iar descrierile statistice devin
preocupari de baza in institutiile publice. Aritmetica politica, sub aspect conceptual,
capata o noua dimensiune odata cu inventarea calculului probabilitatilor. Aceasta noua
ramura a matematicii, avea sa indeplineasca misiunea fundamentarii stiinfifice a
preocuparilor statistice de pana atunci.Bernoulli si Laplace aveau sa fie primii care au
utilizat modelele teoriei probabilitatilor in studiul statistic al fenomenelor economice si
sociale. Bernoulli formuleaza ,,legea numerelor mari', deschizand drumul aplicarii
calculului probabilitatilor in economie. Laplace s-a preocupat de
studierea fenomenelor dependente de diversi factori complecsi de actiune, prefigurand
utilitatea acestui calcul si in abordarea de ansamblu a fenomenelor sociale.
Un alt reprezentant de seama al calculului probabilitatilor a fost Gauss, care a
definit legea de repartitie normala. In aceeasi perioada, Fourier a publicat un numar de
studii'despre aplicarea matematicii in investigatii demografice, iar Poisson descopera
legea de repartitie a evenimentelor rare.
Gandirea probabilistica avea sa se consolideze in statistica in secolul al 19-lea,
asigurandu-i progresul si renumele de care se bucura astazi in intreaga lume. Un
reprezentant de seama din aceasta perioada si care a dominat gandirea statistica a
acestui secol a fost matematicianul, astronomul si statisticianul belgian Adolphe
Quatelet.
Conform teoriei acestui mare ganditor, diversele caractere fizice,
intelectuale si morale ale oamenilor, observati in masa, s-ar echilibra intr-o fiinta fictiva,

ideala, dorita de natura, dar neizbutita. Fiintele umane, conform teoriei,,omului mediu',
s-ar distribui de-o parte si de alia a acestei fiinte ideale. Pentru a desprinde ce este
general fiintei umane, A. Quetelet presupune debarasarea omului de caracterele
individuale ale sale care nu sunt decat accidentale. Ideea de ,,ommediu' a constituit
izvorul de inspiratie privind o serie de notiuni si concepte noi din statistica, cum ar fi:
repartitie, medie, dispersie, observare de masa, regularitate etc. In conformitate cu
teoria iui A. Quetelet, regularitatile deduse ca urmare a unei observari de masa deriva
din legi care sunt urmate de om atat in ordinea fizica cat si in cea morala. Lui A.
Quetelet i se atribuie, pentru prima oara, o teorie sintetica a statisticii bazata pe principii,
tehnici si procedee statistice.
Acesta imprima statisticii noi directii de cercetare:
cercetarea variatiei si a relatiilor cazuale in masa fenomenelor, sesizarea regularitatilor,
abordarea cu prioritate a fenomenelor vietii umane etc. Conform teoriilor lui A. Quetelet,
statistica defineste metode unice necesare studierii fenomenelor bazate pe calculul
probabilitatilor, endinta de ansamblu, dedusa pe baza unui volum mare de
observatii statistice. Legea statistica se poate pune in evidenta numai daca se
considera un numar suficient de mare de unitati statistice elementare ale populatiei de
studiat supuse observarii.
Legea numerelor mari, care constituie o expresie a legaturii dintre neccsitate si
intamplare, se verifica in colectivitati relativ mari si cuprinzatoare. In conformitate cu
aceasta lege, actiunea conjugata a unui numar mare de factori aleatori, in conditii bine
determinate, conduce la rezultate aproape independent de intamplare, dand astfel
posibilitatea ca necesitatea sa se realizeze. Referindu-ne la prima lege statistica
descoperita stim ca la nastere numarul baietilor intrece pe cel al fetelor, raportul initial
admis era de baieti 107; fete 100. Particularizand aceasta lege statistica la distributia pe
sexe a nascutilor in sanul fiecarei familii in parte, ar fi imposibil sa indicam ce fel de
raport exista, date fiind variabilele sale destul de numeroase si in acelasi timp
importante pentru diferite familii. O cercetare statistica care sa prezinte rezultate
semnificative in acest sens, trebuie intreprinsa pe mase indeajuns de mari de nasteri :
insusi J. Bernoulli care a dat acestei legi o forma matematica, a tinut sa mentioneze la
vremea sa, ca sporirea numarului observatiilor in scopul maririi gradului de siguranta a
deciziei nu constituie ceva nou si neobisnuit, deoarece omul indiferent de pregatirea sa
stie ca sursa de reusita referitor la o actiune a sa este cu atat mat mare, cu cat mai
multe observatii sunt luate in considerare.