Revolutia digitala

Schimbarile survenite in plan socio-politic incepand cu anul 1989 aveau sa fie depasite de
cele produse odata cu dezvoltarea tehnologiei si aparitia internetului, constituind
inceputul a ceea ce va deveni o adevarata revolutie digitala. Schimbarile s-au petrecut
rapid, mai cu seama incepand cu sfarsitul anilor 90, ajungand ca in prezent intreaga
societate sa fie reorganizata dupa principii noi, influentate de era digitala. Pe langa autopromovarea in sine, media este cea care a contribuit intr-o maniera decisiva la
raspandirea schimbarilor survenite in era digitala, gratie functiei sale primordiale de a
reflecta realitatea inconjuratoare aflata intr-o permanenta schimbare. Treptat, media si-a
consolidat importanta prin exercitarea functiei sale evolutive: societatile care sunt mai
conectate la mijloacele de comunicare in masa beneficiaza de un avantaj considerabil,
prin prisma accesarii informatiilor si utilizarii acestora in alte activitati. Astfel, acestea
evolueaza mai rapid fata de altele.
Cu certitudine, domeniul in care media si-a exercitat o influenta considerabila este cel
politic. Daca in perioada de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial si pana la caderea
Cortinei de fier, mijloacele de comunicare in masa la nivel global influentau si
deopotriva erau influentate de factorul politic, situatia se schimba odata cu prabusirea
Uniunii Sovietice si disparitiei/diminuarii sferei sale de influenta. In societatile eliberate
de comunism apar nenumarate trusturi media care adesea reflecta realitatea intr-o
maniera dihotomica. Momentul care va schimba definitiv importanta mediei in plan
politic la nivel global il constituie data de 11 septembrie 2001, data cand au loc atentatele
din Statele Unite. In urma acestui eveniment, Statele Unite ale Americii au pornit in mod
oficial un nou razboi in care media avea sa detina un rol central: lupta impotriva
terorismului. Scopul sau, asa cum insasi numele o sugereaza, este acela de a produce
teroare mai multor grupuri/societati etc. Si cum altfel ar fi posibil acest lucru fara
utilizarea mijloacelor de comunicare in masa si, mai cu seama in ultimii ani, prin
utilizarea ultimelor tehnologii in materie de comunicare: internetul, platformele de social
media, platformele de blogging etc. Rolul mediei si al mediului online este din ce in ce
mai pregnant in domeniul socio-politic iar istoria recenta ofera suficiente argumente
pentru a-l sustine. Recentul val de miscari cu caracter socio-politic din lumea araba
constituie doar un exemplu care arata puterea mijloacelor de comunicare in masa in
societatile actuale.
Desi revolutia internetului si al spatiului virtual a cuprins intreg globul, media clasica
(radio, tv, ziare, reviste) continua sa existe iar rolul sau sa nu fie diminuat. Acest lucru se
explica prin diferenta notabila dintre spatiul virtual si cel real. In vreme ce spatiul virtual
nu este guvernat de legi clare, nu este organizat iar acuratetea si veridicitatea
informatiilor care circula in acest mediu pot fi puse sub semnul intrebarii, media
traditionala se supune unor reglementari atat legale (ex. Consiliul National al
Audiovizualului) cat si deontologice. Desi media s-a extins si in spatiul virtual,
beneficiind astfel de comunicarea ultra rapida a infomatiei, de venituri suplimentare
(publicitate, Google Ad Sense), de vizibilitate, influenta spatiului virtual asupra sa este,
fara echivoc, una importanta. In noua realitate a ultimilor ani, media clasica se afla in fata
unei provocari majore: a face performanta iar performanta se traduce si prin
profitabilitate. In acest context, institutiile mass media trebuie sa faca fata competitiei,
fiind capabile sa se autofinanteze si necazand in capcana diferitelor grupuri de interese.
Devine astfel imperios necesar ca activitatea trusturilor media sa se desfasoare intr-un

cadru propice, unde se beneficieze de toate facilitatile tehnologice disponibile.

Spatiul public
Spatiul public reprezinta spatiul social deschis, accesibil oamenilor dintr-o comunitate si
exterior spatiului privat (locuinte, cladiri de birouri etc). Acesta insumeaza totalitatea
constructiilor publice (cladirile institutiilor guvernamentale, biblioteci etc) precum si
drumurile, trotuarele, pietele publice, parcurile, plajele. Desi sunt parte integranta a unor
cladiri private, fatadele cladirilor influenteaza in mod direct estetica spatiului public si de
aceea pot fi considerate ca facand parte din spatiul public. Spatiul public este un spatiu de
confluenta pe care atat locuitorii orasului, vizitatorii dar si autovehiculele il impart.
Dincolo de dimensiunea sa fizica, spatiul public reprezinta deopotriva cadrul in care
membrii societatii interactioneaza la nivel social, in care se manifesta estetica si cultura
urbana, devenind astfel un reper al valorilor unei comunitati.
Spatiul public a aparut odata cu dezvoltarea primelor asezari umane si a evoluat perpetuu,
suferind diverse influente care l-au modelat si au dus la evolutia sa. Un exemplu in acest
sens il constituie orasul antic grecesc in care spatiul public este expresia unui regim
politic. Democratia ateniana are la baza principiul participarii directe la viata politica a
comunitatii, spatiul public devenind prin agora locul de desfasurare a acesteia. In alte
contexte istorice spatiul public devine locul principal al interactiunii economice (targuri
diverse, vanzatori ambulanti) sau al interactiunii si coeziunii sociale in scopul unui ideal
comun (revolte, revolutii). Toate aceste aspecte influenteaza in proportii diferite actualul
spatiu public acesta fiind o reflexie a comunitatii insasi.
Spatiul public contemporan a fost puternic influentat de mijloacele de comunicare
moderne (mass media si internet) astfel incat acesta a suferit o transformare puternica.1
Consecinta principala a actiunii mijloacelor de comunicare moderna este consta in
largirea, diversificarea si fragmentarea spatiului public. Bernard Mige identifica
caracteristicile care definesc spatiul public contemporan: asimetria (dominare, excludere),
prezenta unor noi maniere de a exercita interactiunile sociale (discursul vizual),
participarea inegala a actorilor sociali in spatiul public cauzata de accesul inegal la
mijloacele de comunicare, lipsa unei distinctii clare intre sfera privata si cea publica si
tendinta de a individualiza comunicarea.2
Desi spatiul public se confrunta cu fragmentarea si lipsa de unitate, tocmai mass media si
social media care raspandesc informatia rapid in toate straturile comunitatii, contribuie la
interconectarea actorilor din spatiul public. Aparitia si dezvoltarea social media a facut nu
doar ca mass media sa-si schimbe oferta, orientandu-se spre spatiul virtual, dar si ca
fluxul informativ sa fie mai abundent si accesibil unei categorii de public mai larga. De
cealalta parte, publicul utilizator al noilor tehnologii de comunicare se bucura de o
vizibilitate publica si de o libertate accentuata de a se exprima in spatiul public. Prin
dezvoltarea tehnologiei informatiei, membrii comunitatii pot actiona in spatiul public
intr-un mod mai coerent, la un nivel de mobilizare net superior fata de mijloacele clasice
de comunicare. Un exemplu notabil in acest sens il constituie valul de revolte care a
cuprins lumea araba cunoscut sub numele de Primavara araba si care a avut drept
pilon central mobilizarea si raspandirea ideilor prin intermediul internetului si
platformelor de socializare. Utilizarea pe scara larga a acestor platforme de socializare
1

Bernard Mige , Communication et organisation [Online], 38 | 2010, Online since 01 December 2013,
connection on 02 June 2014. URL : http://communicationorganisation.revues.org/1532
2
ibidem pp 55-57

contribuie la stergerea unor bariere existente in cadrul unei comunitati si confera unitate
spatiului public prin faptul ca reprezinta o platforma unde ideile convergente se propaga
rapid si contribuie la inchegarea unor cauze comune, sustinute mai apoi in noile spatii de
actiune colective.3 Astfel, spatiul public se transforma in ceea ce unii autori numesc
spatiu public mozaic4 sau spatiu public partial.5
Orasul contemporan, caracterizat de principii precum libertatea, pluralismul sau
inegalitatea, este supus unei actiuni constante de transformare datorata pe de-o parte
mobilitatii crescande de pe toate planurile, si, de cealalata parte, de dezvoltarea
accentuata a mijloacelor de comunicare in masa. Orasul european, construit confrom
principiilor democratiei, se confrunta in prezent cu importante transformari care afecteaza
in mod direct dinamica spatiului public.
Societatile moderne au intrat in era post-urbana, concept pe care Melvin Webber l-a
teoretizat inca din 1968 sub numele de post-city age.6 Orasul actual sufera o translatare
perpetua spre spatiul virtual, influentat fiind de revolutia digitala. Dezvoltarea accelerata
a tehnologiei comunicarii produce efecte majore structurilor urbane dar si planurilor
economic, social sau cultural.
Un punct important in cadrul acestei revolutii cibernetice il constituie aparitia
telefoanelor inteligente, care sunt accesibile pe scara larga la nivel global si care confera
utilizatorilor acces instantaneu la informatii, mobilitate, conectivitate. Astfel, spatiul
urban se adapteaza noului sau locatar si tinde sa devina mai mobil iar prin integrarea
tehnologiei ofera acces informational direct si rapid comunitatii. Un exemplu in acest
sens il constituie info-kiosk-urile, panourile digitale care ofera informatii precum nivelul
noxelor din respectiva intersectie, temperatura, informatii despre trafic etc. Spatiul public
este translatat si in spatiul virtual. Prin intermediul aplicatiilor si geolocalizarii, membrii
comunitatii afla diverse informatii relative la spatiul public iar prin transferul de
informatie atat spatiu public - utilizator cat si utilizator - spatiu public (prin intermediul
optiunii review) sau utilizator - utilizator membrii comunitatii sunt conectati la spatiul
public pe care astfel il si pot influenta. Un exemplu relativ la aceasta problematica il
constituie aplicatiile care listeaza diversele puncte de interes (restaurante, zone de semnal
wifi, parcuri publice, teatre etc), cele care ofera informatii despre diverse obiective sau
cele care monitorizeaza traficul in timp real, updatandu-se instantaneu in functie de
contributia utilizatorilor (Aplicatia waze disponibila in mai multe tari afiseaza
accidentele, monitorizeaza traficul, filtrele politiei si permite utilizatorilor sa discute intre
ei). In aceasta maniera, prin intermediul tehnologiei informatiei, relatia dintre membrii
comunitatii si spatiul public devine una vie, activa, prin care cei doi participanti se pot
influenta reciproc, contribuind la o crestere a fluxului de informatii, de servicii. Astfel,
spatiul public devine un soi de forum in care opiniile sunt transmise foarte rapid si unde
acestea pot influenta intr-o masura importanta atat comportamentul comunitatii cat si
forma sa in sine.
Spatiul public este un loc de confluenta, unde numeroase activitati au loc, unde planurile
economic, social, cultural si economic se intalnesc, unde membrii comunitatii coabiteaza
si schimba informatii dar si spatiu de manifestare a conflictelor. Definitia spatiului public
3

Mitra et Watts, 2002).

Franois et Neveu, 1999
5
Mige, 2010http://ticetsociete.revues.org/1213
4

cel mai des utilizata este cea care apartine sociologului si filozofului german Jurgen
Habermans si care are la baza dihotomia sfera publica - sfera privata: spatiul public
constituie un proces prin care membrii unei comunitati isi aproprie sfera publica aflata
sub controlul autoritatilor si o transforma intr-o sfera unde critica este exercitata
impotriva puterii centrala..7 Sfera publica apare, conform lui Habermans, atunci cand
gratie unei urbanizari accentuate, apare sfera privata. Acest moment este legat de era
industrializarii si aparitia omului liber in gandire, capabil sa emita idei proprii in mod
autonom si coincide in Occident cu Secolul luminilor. (secolul al XVIII-lea).
Habermans nu uita sa mentioneze si efectul dezvoltarii presei si al propagarii mai
accelerate a informatiei, carora le acorda un rol marcant in aparitia spatiului public. Cu
toate acestea, definitia filozofului german nu delimiteaza spatiul public in plan fizic iar
acesta capata conotatii abstracte sau chiar virtuale.
Aparitia notiunii de spatiu public in limbajul arhitectural se concretizeaza incepand cu
anii 80 cand este utilizata pentru a descrie intr-o singura expresie totalitatea morfologiei
unui oras care nu apartine planului privat. Astfel, spatiul public este polimorf, ingloband
atat spatii verzi, piete, retele de drumuri cat si centre comerciale sau parcari. Treptat,
spatiul public ca si intreg apartinand unei asezari urbane, incepe sa-si castige un loc
important in planificarea urbanistica, dincolo de functionalitate urmarindu-se si
componenta estetica. Strazile si bulevardele sunt cele care atrag cel dintai atentia
arhitectilor si urbanistilor care incep sa aiba in vedere alinierea celor mai importante
artere, iluminatul public, alinierea bordurilor, plantarea de ronturi de flori etc conform
autorului Jacobs J care explica importanta strazilor dintr-un oras: daca strazile unui oras
sunt interesante, orasul este interesant. Daca ele sunt plictisitoare, orasul pare la fel.8
Insa spatiul public nu se refera strict doar la strazi, bulevarde si piatete. Acesta este
asemeni unui organism viu, aflat intr-o continua miscare, schimbare si tranformare.
De altfel, chiar si in articole si lucrari de specialitate mai recente, spatiul public nu este
definit in linii clare ci este prezentat mai degraba ca parte a domeniului public
neconstruit care face subiectul utilizarii de catre public.9 Desi multifunctional si in
permanenta evolutie, spatiul public este strict legat de practica sociala colectiva, idee care
reprezinta constanta oricarei abordari relative la spatiul public.
Evolutia spatiului public de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial a fost marcata de
tendintele crescatoare ale urbanizarii si industrializarii pe de-o parte si, pe de alta parte,
de cele ale mijloacelor de comunicare in masa (presa scrisa, radio, televiziune, internet,
retele sociale). Ca urmare a urbanizarii si industrializarii accelerate, cadrul urban a suferit
profunde transformari si impreuna cu acesta si spatiul public. Ideea care a stat la baza
regandirii oricarui proiect legat de spatiul public a fost cea de functionalitate. Traficul
accelerat, cresterea numarului de autovehicule, cresterea numarului populatiei urbane,
industrializarea si transformarea centrelor urbane existente in adevarate megalopolisuri,
7

HABERMAS J., Lespace public : archologie de la publicit comme dimension consultative de la socit
bourgeoise, Payot, Paris, 2007, 324 p.
CHARBONNEAU J.P., Mnager toute la ville , Espace(s) Public(s), Revue Urbanisme, n 346, 2006,
98 p.

8
9

JACOBS J., The Life and Death of Great American Cities, Random House, New York, 1961
PAQUOT T., L'espace public, La Dcouverte, coll. Repres, Paris, 2009, 125 p.

au contribuit la regandirea spatiului public si la adaptarea sa la noile conditii. Astfel, in

centrul oricarei amenajari a spatiului public sta ideea de fucntionalitate, de fluidizare a
traficului aglomerat, la crearea de spatii de circulatie sau de stationare (parcari).
Schimbarile socio-politice petrecute la nivel mondial, promovarea cu succes a modelului
democratiei liberale si implicit a principiilor sale au dus la aparitia unei noi culturi
urbane, lucru ce se reflecta si in evolutia spatiului public. Prabusirea U.R.S.S si
democratizarile survenite in fostele sale teritorii au contribuit la consolidarea rolului
mediei in stat, devenita acum o putere autonoma si in plina ascensiune.
In linii generale, spatiul public insumeaza toate acele locuri pe care membrii comunitatii
sociale le frecventeaza, independent de statutul acestora. Acest lucru face ca spatii private
dar utilizate de catre membrii comunitatii sa apartina domeniului public (centre
comerciale) la fel cum spatii publice sa fie utilizate in mod privat. Astfel, notiunea de
spatiu public poate fi explicata ca fiind un spatiu de mediere care permite desfasurarea
unei vieti sociale; spatiu in care se manifesta valorile si simbolistica unei culturi
urbane.10 Spatiu public nu este asadar un spatiu fizic clar delimitat, definitia sa
inglobeaza in primul rand o dimensiune sociala dar si culturala.
Se observa astfel ca spatiul public insumeaza deopotriva o dimensiune fizica dar si una
virtuala. In vreme ce dimensiunea fizica a spatiului public constituie structura unei
asezari urbane, interconecteaza diferitele sale cartiere si confera functionalitate orasului,
dimensiunea sa virtuala coaguleaza comunitatea eterogena din a carei interactiune in
acest spatiu rezulta cultura urbana. Spatiul public devine in aceasta maniera o oglinda a
comunitatii urbane si a orasului in general. De altfel, primul contact al oricarui vizitator
cu un nou oras se realizeaza prin intermediul spatiului public. Acesta are asadar si o
importanta functie estetica, ordinea, simetria, perspectivele, culorile fiind cele care
comunica vizual in prima instanta gradul de atractivitate dar si specificul unui oras.
Provocarea ultimilor ani este de a crea si adapta spatiu public la nevoile comunitatii.
Calitatea vietii unei comunitati urbane este in stransa legatura cu spatiul public iar spatiul
public este direct influentat de raporturile sociale existente in comunitate. Prin urmare
cele doua: calitatea vietii dintr-un oras si spatiul public sunt puternic interconectate. De
aceea, scopul ultim al imbunatatirilor, adaptarilor sau constructiilor petrecute in spatiul
public este acela de a raspunde nevoilor cetatenilor, prin actiuni menite a creste nivelul
calitatii vietii acestora, a facilita si imbunatati raporturile sociale, a asigura
functionalitate, securitate, confort si estetica. Dintre acestea, amintim: fluidizarea
traficului, pastrarea unei calitati a aerului corespunzatoare, crearea de parcari, spatii verzi,
zone de agrement, stabilirea unor norme estetice incluse in Planul de Urbanism etc.
Spatiul public romanesc/bucurestean
In ceea ce priveste spatiul public romanesc, acesta este expresia filelor succesive de
istorie care si-au pus amprenta asupra sa. Imaginea sa nu este una unitara, fiind alcatuit
dintr-o serie de cadre contrastante, discontinue. Inca din perioada antica si urmarind
cursul istoriei, se remarca existenta unei multitudini de influente socio-culturale dar si
politice care au fost preluate si translatate in spiritul si identitatea culturala a romanilor.
De la influenta romana, greceasca, invaziile popoarelor slave, germanice sau indoeuropene si pana la indelungatele perioade cand tara s-a aflat sub diferite dominatii
straine, istoria Romaniei abunda de exemple care justifica multitudinea de influente
socio-culturale dintre cele mai diverse care s-au impletit de-a lungul timpului in
10

PLAN URBAIN, Espaces publics, Paris, 1988, La Documentation Franaise, 131 p

identitatea culturala romaneasca. Evolutia spatiului public trebuie urmarita in paralel cu

evolutia oraselor in sine, acesta constituind baza structurala a oricarei asezari urbane.
Una din perioadele reprezentative pentru evolutia spatiului public romanesc este perioada
domniilor fanariote (anii 1700). Asezarile urbane se diferentiau in genere de cele rurale
prin faptul ca erau puncte de intersectie ale unor importante rute comerciale. De altfel,
principala trasatura a spatiului public in aceasta perioada o constituie prezenta unei
activitati economice extrem de active. Parcurile si gradinile publice nu erau numeroase,
acestea apartinand fie familiilor boieresti, fie bisericilor si manastirilor. Locuintele
populatiei de rand se remarcau prin lipsa unei rigori urbanistice, fiind inconjurate de
gradini de legume sau livezi, creand astfel o morfologie flexibila.
O alta perioada de referinta pentru evolutia spatiului public romanesc se suprapune cu
infiintarea si existenta Regatului Romaniei (1881-1947). De departe, influenta cea mai
notabila asupra spatiului public romanesc pana in aceasta perioada a avut-o acest proiect
politic, atunci cand au fost intreprinse primele planuri se sistematizare care aveau sa duca
la modernizarea acestuia. Un pas premergator acestei perioade o constituie adoptarea
primei constitutii din Romania (1866) odata cu care au fost adoptate numeroase alte legi
sau acte normative. Dintre toate orasele romanesti, infatisarea Bucurestiului se schimba
cel mai profund, prin adoptarea de masuri urbanistice care aveau drept scop largirea unor
bulevarde (Calea Victoriei), alinierea a noua alte bulevarde importante si infiintarea unor
parcuri publice (Gradina Cismigiu, Parcul Carol etc).11 Aceasta este perioada in care in
capitala tarii patrund si ulterior se concretizeaza in diverse proiecte, influente
arhitecturale ale stilurilor promovate in Occident. Treptat, spatiul public bucurestean
capata influente occidentale si mai cu seama franceze. O influenta importanta in crearea
acestui lucru a avut-o intelectualitatea vremii care studiind sau locuind in diverse capitale
europene, a importat in spatiul public o serie de elemente apartinand culturilor
occidentale. Acesta este si motivul pentru care in perioada interbelica Bucurestiul este
considerat un important centru socio-cultural european, cunoscut sub numele de Micul
Paris.
Tot Bucurestiul este orasul care sufera o schimbare dramatica dar si rapida in timpul
perioadei comuniste manifestata in doua directii. Prima directie avea in vedere
construirea de noi cartiere de locuinte, situate catre periferie si destinate clasei
muncitoare emergente in acea vreme. Cea de-a doua directie urmarea modificarea
spatiului public astfel incat acesta sa corespunda atat unei capitale socialiste aflata in
plina dezvoltare cat si principiilor megalitice specifice arhitecturii totalitare. In vederea
urmaririi celei din urma directii, au fost executate numeroase demolari ale unor cladiri,
strazi sau chiar cartiere intregi (cartierul Uranus) din centrul orasului pentru a face loc
unor piete, parcuri, cladiri de mari dimensiuni sau pentru a largi principalele artere. In
acest mod, identitatea culturala a orasului se pierde. Partea centrala a orasului ajunge
astfel sa se confrunte cu o puternica imagine eterogena atat sub aspectul retelei stradale
(de la artere principale cu mai multe benzi pe sens pana la stradute si intrari inguste) cat
si sub cel al raportului de inaltimi (un melanj de cladiri de la P pana la P+10). Spre
periferie au fost ridicate cartiere intregi de blocuri de locuinte tip P+4/P+10. Cartierele
periferice se confrunta cu o conectivitate anevoioasa fata de centru cauzata de dezvoltarea
asimetrica a retelei de transport in comun(metrou). Aceasta dezvoltare rapida atat pe
11

orizontala cat si pe verticala a dus la crearea unui spatiu public fragmentat si

dezorganizat, care sufera pe alocuri de rupturi fizice si functionale, trasaturi care se
reflecta si in imaginea orasului in ansamblu.
Una din consecintele majore ale regimului comunist este anularea treptata a individului
pana la o aproape anihilare a sa, fapt ce a avut repercursiuni directe asupra interactiunilor
sociale si implicit ale spatiului public. Astfel, spatiul public inceteaza sa mai fie un loc al
interactiunii sociale dintre memebrii comunitatii si un laborator al culturii urbane ci, mai
degraba, se reduce la un spatiu de tranzit, dominat de regulile impuse de Partidul
Comunist.
Spatiul public romanesc capata cu totul alte valente o data cu prabusirea violenta a
regimului comunist si tranzitia anevoioasa spre un regim democratic. Spatiul public
devine piesa centrala in prabusirea regimului comunist. Practic indivizii incep sa
stabileasca raporturi sociale din ce in ce mai coagulate si sa-si reaproprie spatiul public ca
loc de manifestare a acestora.
Mostenirea istorica abundenta si adoptarea tendintelor la nivel global au facut ca
Bucurestiul anilor 2000 sa se transforme intr-un spatiu plin de elemente contradictorii.
Desi este o capitala est-europeana, Bucurestiul are o imagine distincta si atipica fata de
restul marilor orase din regiune. Aceasta este rezultatul alaturarii spatiilor atractive si ale
celor agresive. Spatiile atractive din Bucuresti sunt numeroase. Prin structura sa regulata,
radiala, prin melanjul de stiluri arhitecturale precum: brancovenesc, neomanesc,
modernist, clasicist etc, Bucurestiul capata un aer eclectic, cu iz parizian pe alocuri. De
la micile intruziuni de verdeata, amenajate conform rigorile peisagistice din centrul
orasului)Parcul Cismigiu, Gradina Ioanid) la zona verde din nord (Parcul Kiseleff,
Parcul Herastrau), la bulevardele largi care strabat capitala, la cheiul Dambovitei si pana
la cladirile emblematice, orasul Bucuresti abunda in elemente atractive. Senzatia de
agresivitate poate insa domni in ansamblu in multe zone din pricina elementelor cu
caracter puternic precum sumedenia de cladiri abandonate sau aflate intr-un stadiu
avansat de degradare(Strada Parfumului, Romulus, Centrul Vechi etc), prin prezenta unor
cladiri de birouri sau blocuri de locuinte inalte in a caror fatade predomina elemente
aflate in neconcordanta cu arhitectura zonei (Ex Strada Polona, cladiri din otel, sticla,
geam termopan, gresie etc). Un element aparte care influenteaza perceptia de agresivitate
conferita de oras in ansamblu il constituie arhitectura din perioada comunista. Nealinierea
constructiilor prin crearea unui front stradal neregulat este o alta caracteristica des
intalnita in orasul Bucuresti, fapt ce sporeste senzatia de agresivitate. O privire de
ansamblu asupra orasului de la inaltime releva un aspect disproportionat, in care se
remarca agresivitatea unor constructii recente, neincadrate in context nici sub aspectul
inaltimilor (ex. cartiere rezidentiale noi situate in mici enclave in centrul orasului, cladiri
de birouri/centre de afaceri). Un alt aspect care influenteaza perceptia inclusiv a spatiului
public este dat de constructiile cu caracter dominant, disproportionate si adesea neunitare
din punct de vedere stilistic in raport cu zona in care sunt construite. Exemplul elocvent
pe langa mall-urile din centrul orasului il constituie Palatul Parlamentului. Spatiul public
bucurestean actual este dominat de juxtapuneri eterogene care ii rapesc din funtionalitate
si din estetica. O tendinta accentuata a tuturor societatilor postcomuniste o reprezinta
importul masiv de principii si elemente culturale din strainatate. De cele mai multe ori,
aceste importuri sunt neadaptate conditiilor existente si genereaza anomalii estetice dar si
ingreuneaza emergenta unei culturi urbane autentice. Suferind inca de traumele vechiului

regim, societatea este orientata preponderent spre consum iar aceasta tendinta se observa
si in spatiul public. Functiile principale ale acestuia se reduc la asigurarea tranzitului
zilnic si la consum. De altfel, un fenomen des intalnit in peisajul bucurestean il constituie
confiscarea spatiului public de catre automobile sau intreprinderi private (terase, ex:Caru
cu Bere). Un caz elocvent sunt cele cateva zeci de mii de buticuri care invadasera spatiul
public bucurestean postdecembrist, ajungandu-se pana intr-atat incat insusi traficul
pietonilor sa fie perturbat considerabil.(Ex. Pod Izvor) Acestea au fost desfiintate printr-o
lege a primariei capitalei, singurele magazine permise pe trotuar fiind cele unde se vand
ziare sau flori. Pe langa repercursiunile vechiului regim, spatiul public bucurestean actual
este influentat si de o lipsa a proiectelor de abilitare de calitate, care sa alature deopotriva
functionalitatea si esteticul. Un exemplu care sustine aceasta idee este dat de recenta
amenajare a Pietei Universitatii si a parcarii subterane aferente. In vreme ce Pietei ii
lipsesc elemente de atractivitate si de incurajare a interactiunii sociale (lipsa banci,
scaune, soare permanent, lipsa spatii verzi etc), parcarea prezinta numeroase probleme la
nivel functional. (locurile de parcare prea inguste nu permit deschiderea corespunzatoare
a portierelor, iesiri realizate in unghi mai mic de 90 de grade etc). O alta trasatura a
spatiului public bucurestean este existenta unei granite in cadrul sau: intre spatiul public
destinat automobilelor si spatiul public destinat pietonilor. Aceasta disfunctionalitate
generatoare de conflicte este cauzata de atentia scazuta pe care proiectele arhitecturale
recente o acorda indivizilor. Se creeaza astfel premizele unei separari mentale dar si a
unui conflict permanent in cadrul spatiului public. Din acest motiv, membrii comunitatii
nu au reusit sa-si aproprie spatiul public si sa actioneze asupra sa pentru a-l transforma in
mod favorabil. O alta piedica in realizarea unui spatiu public coerent, propice
interactiunii sociale o constituie abundenta de mobilier urban pozitionat in spatii
neadecvate precum si lipsa unei legislatii care sa confere unitate spatiului public si sa
protejeze interesele pietonilor ina cest context. La o simpla incursiune in calitate de
pieton in spatiul public bucurestean asistam asadar la o succesiune de elemente precum
terase, banci, scari de acces in magazine, rampe de acces pentru persoane cu handicap,
panouri publicitare etc dar si autoturisme parcate pe trotuar, care fac de multe ori
imposibila deplasarea pe trotuar si obliga pietonul sa utilizeze carosabilul. Pe langa
conflictul pietoni-autovehicule, spatiul public bucurestean este caracterizat de opozitia
centru-periferie. Se observa astfel caracterul discontinuu si fragmentat al spatiului public,
caracteristica ce tinde sa duca la fenomene precum segregarea si excluderea in randul
comunitatii. Prezenta acestor fenomene constituie catlizatorul unor reactii in lant care duc
la crearea unui mediu ostil, neatractiv, inestetic, dizarmonic, nesigur, unde saracia si lipsa
sigurantei publice tind sa primeze. Un exemplu elocvent il constituie cartierele
Aviatorilor pe de-o parte si Rahova, Ferentari de cealalta parte. O alta caracteristica a
spatiului public bucurestean este pasivitatea comunitatii vizavi de spatiul public. Tendinta
de nonparticipare in spatiul public este una generala, prezenta la nivelul intregului oras.
Mostenirea comunista in care notiunea de proprietate privata nu exista, a dus dupa 1990
la crearea unei ierarhii in care sfera privata detine suprematia absoluta, in detrimentul
spatiului public. Astfel, interesul comunitatii fata de spatiul public este unul extrem de
scazut, acesta fiind perceput stict ca spatiu de tranzit si nu ca loc de interactiune sociala.
Mai mult decat atat, in mentalul colectiv bucurestean spatiul public nu este considerat a
apartine cetatenilor ci unei terte entitati (care de cele mai multe ori este Primaria de sector
sau Primaria Generala), acesta fiind motivul pentru care implicarea acestora dincolo de

sfera privata este una minima. Acest lucru este valabil si poate fi observat atat in cazul
locuintelor individuale, separate de spatiul public prin garduri inalte, opace, cat si in cazul
locuintelor colective unde spatiile comune sau spatiile verzi aferente nu sunt ingrijite. Se
poate lesne constata ca aceasta abordare a spatiului public bucurestean, ca spatiu strict
destinat tranzitului si nu ca spatiu de interactiune sociala, duce la o izolare a membrilor
comunitatii, la lipsa unei culturi urbane autentice, la lipsa de coeziune sociala. Totodata,
aspectul general al orasului are de suferit, atat la nivel functional, cat si estetic.
MASS MEDIA SI NOILE TEHNOLOGII ALE INFORMATIEI
Rar manifestarea puterii creatoare a umanitatii va transforma atat de profund si rapid
societatea ca si aparitia internetului si celorlalte tehnologii ale informatiei si comunicarii.
Pe cat sunt de spectaculoase aceste schimbari, noi nu vom face decat sa incepem sa le
asimilam si sa ne invatam lectiile.12
Pentru a intelege impactul actual al mijloacelor de comunicare in masa este necesar sa
amintim cateva momente-cheie din istoria umanitatii care au marcat in mod decisiv
evolutia acestora. Evenimente precum inventarea tiparului (1492), a telegrafului (18001850), a telefonului ( Graham Bell 1876), a televiziunii (1930), a telefonului mobil (finele
anilor 90) au constituit adevarate revolutii ale vremurilor in care s-au petrecut. Insa nicio
alta inventie nu a evoluat atat de rapid si nu a influentat atat de dramatic umanitatea la
nivel global precum a facut-o aparitia internetului. Este de netagaduit faptul ca
dezvoltarea sa este strans legata de progresul tehnologic, componentele hardware
devenind din ce in ce mai accesibile, mai performante, insa impactul internetului s-a
propagat asemeni efectului domino in toate sferele societatii. O explicatie a acestui fapt
este data de Vinton Cerf, coinventatorul protocolului IP si al internetului: Se spune ca un
an in industria intrenetului este ca un an din viata unui caine, echivaleaza cu sapte ani din
viata unei persoane normale. In alte cuvinte, evolueaza din ce in ce mai rapid.13 Acest
succes este explicat prin cererea tot mai crescanda a consumatorilor, sustinuta de o oferta
pe masura. Astfel, se estimeaza ca in fiecare zi sunt create circa 500 de aplicatii noi
pentru telefoane inteligente.14 Apetenta constanta a consumatorilor pentru acest tip de
comunicare transcede curiozitatea inovatiei sau trendurile de moment, explicandu-se
pritr-o evolutie petrecuta la nivelul societatii. Astfel, utilizatorul ofera si primeste
informatii instantaneu, cand si unde doreste, comunicarea realizandu-se extrem de rapid,
acest fapt mulandu-se pe cerintele colective actuale ale societatii tip-retea. Aceasta noua
forma de organizare a societatii dar si a celorlalte sectoare ale vietii, sub forma de retea
are repercursiuni si asupra spatiului public. Nu doar membrii comunitatii interactioneaza
folosind acest suport ci insusi spatiul public este conectat in retea prin intermediul a varii
dispozitive electronice. In aceasta maniera, spatiul public se muleaza pe asteptarile si
necesitatile unui utilizator pentru care dreptul de a folosi mijloacele de comunicare in
masa actuale este unul primordial si devine mai atractiv, mai prietenos. Asa apare
conceptul de inteligenta ambientala care face referire la totalitatea dispozitivelor,
12

Kofi A. Annan, secrtaire gnral de lOrganisation des Nations Unies, 2003.

13

They say one year in the internet business is like a dog year, equivalent to seven years in a regular
person's life. In other words, it's evolving fast and faster CERF V., Rediff on the net, 8/12/1999,
http://tinyurl.com/4xdkwg4
14

obiectelor din spatiul public care pot receptiona si transmite informatii, participand direct
la comunciarea dintre individ si spatiul public.15
Inteligenta ambientala este o cerinta sine-qua-non in spatiul public actual, inclusiv in
spatiul public romanesc. Aceasta a fost implementata mai ales gratie directivelor impuse
de Comisia Europeana. De altfel, Uniunea Europeana atribuie o importanta considerabila
proiectelor de reabilitare a spatiului public din punct de vedere tehnologic, un exemplu in
acest sens fiind finantarea proiectului IOT-A (Internet of Things Architecture) din cel deal saptelea program-cadru european care are drept scop facilitarea interconectarii
diferitelor tehnologii si integrarea acestora in relatia spatiu public-individ.16 Scopul
implementarii inteligentei ambiante este acela de a asigura informatiile necesare oricrui
individ intr-un mediu pe care acesta il frecventeaza in mod natural, intr-o maniera
discreta.
Preocuparea pentru integrarea noilor tehnologii de comunicare in masa in arhitectura si
mai ales in spatiul public devine o constanta nu doar in Europa ci si la nivel global.
Exemplul cel mai elocvent il constituie continentul asiatic, locul unde sunt produse cele
mai multe componente electronice folosite in industria comunicarii in masa si locul unde
cetatenii au cea mai mare apetenta fata de ultimele dispozitive de comunicare. Tari
precum Japonia, Coreea, China sau orase precum Singapore sau Hong Kong au
implementat de multa vreme deja noile tehnologii de comunicare in masa in spatiul
public. In acest mod se trece de la o era a comunicarii in care reteaua este compusa din
computere personale sau telefoane inteligente la una in care in aceasta sunt integrate tot
soiul de alte obiecte cu diverse infatisari si functii. Este vorba de asa-numitul internet al
obiectelor, o retea extrem de eterogena, care interconecteaza obiecte diferite ca forma,
tehnologie, functie.17 Internetul obiectelor devine astfel dimensiunea fizica pe care
informatica ambientala o inglobeaza.
Folosirea acestor obiecte in spatiul public castiga o tot mai mare popularitate in toate
mediile. Prezenta acestor dispozitive sterge delimitarea neta dintre spatiul real si cel
virtual iar orasul devine un organism viu. Prin intermediul spatiului public tehnologizat
fluxul de informatii creste iar dublul sens in care acestea se propaga contribuie la crearea
unui oras viu, interactiv.
Domeniile arhitecturii in care noile tehnologii de comunicare sunt aplicate sunt extrem de
diversificate. De la construirea de imobile inteligente, controlul eficient al energiei, al
transporturilor pana la dispozitive care comunica informatii utilizatorului.
Un exemplu de utilizare a tehnologiei in spatiul public il constituie pubelele inteligente
care comunica unui centru de colectare atunci cand sunt pline.18 Un alt exemplu in care
tehnologia comunicarii in masa este integrata in spatiul public este cel al cabinelor
telefonice care ofera utilizatorului conexiune la internet, VoiP, servicii de geolocalizare.19
Aceste dispozitive fac parte din spatiul public urban dar si din ceea ce numim internet al
obiectelor.

15
16

Bulletins-lectronique.com : L'Internet des choses : projet europen d'architecture intgre men par
l'Allemagne, 10/06/2011, http://tinyurl.com/3pqfuyq
17
MURER R., Internet Of Things Fundamentals, http://www.theinternetofthings.eu, 2010,
18
Des poubelles intelligentes ?, 16/02/2011, http://tinyurl.com/5wkan22
19
MALSCH E., Orange rinvente la cabine tlphonique, 09/04/2010, http://tinyurl.com/642skw2

10