Date generale privind protecia mediului

Ca orice alta activitate industriala, si industria alimentara are ca finalitate,

satisfacerea nevoilor umane si progresul general. In toate ramurile industriei
alimentare exista activitati care sub o forma sau alta influenteaza si pot produce
schimbari majore de mediu. Prin urmare, cunoasterea elementelor de mediu, a
factorilor ce influenteaza calitatea acestuia, este o necesitate pentru a putea actiona
in cunostinta de cauza asupra mediului.
Elemente definitorii de mediu
1.Cadrul natural si dezvoltarea socio-economica
Resursele naturale ale Romaniei
Elemente privind starea economica actuala a Romaniei
2.Aer

Schimbari climatice. Protocolul de la Kyoto

Gaze cu efect de sera
Deteriorarea stratului de ozon
Acidifierea
Metale grele si poluanti organici persistenti
Ozon troposferic si alti oxidanti fotochimici
Calitatea aerului
Poluari cu pulberi in suspensie si pulberi sedimentabile
Evolutia calitatii aerului
Sisteme de monitorizare a calitatii aerului

3. Apa
Resursele de apa
Starea apelor de suprafata
Starea apelor subterane
Situatia apelor uzate - surse majore si grad de epurare
4. Mediul marin si costier
Indicatori fizico chimici
Starea ecosistemului si resurse vii marine. Situatia speciilor periclitate

5. Solul
Calitatea solului
Presiuni ale unor factori asupra starii de calitate a solurilor din Romania
Interactiunea agricola cu mediul
Raspunsuri
Monitorizarea calitatii solului
6. Biodiversitatea si padurile
Biodiversitatea
Starea padurilor
7. Mediul urban
Calitatea aerului si a apei in asezarile urbane
Starea de confort si sanatate a populatiei in raport cu starea de calitate a
mediului in zona locuita
Situatia spatiilor verzi si a zonelor de agrement
Asezarile umane
Mediul urban - obiective si masuri
8.Deseuri
Deseuri urbane
Deseuri industriale
Namoluri
Depozite de deseuri
Impactul depozitelor de deseuri industriale si urbane asupra mediului
Imbunatatirea calitatii managementului deseurilor
9. Radioactivitate
Reteaua Nationala de Supraveghere a Radioactivitatii Mediului
Situatia radioactivitatii mediului pe teritoriul Romaniei in 2010
10. Poluari accidentale. Accidente majore de mediu
11. Zone critice sub aspectul determinarii starii de calitate a mediului
Zone critice sub aspectul poluarii atmosferei
Zone critice sub aspectul poluarii apelor de suprafata si subterane

Zone critice sub aspectul poluarii solului

12. Cheltuieli pentru protectia mediului

Cheltuieli pentru protectia mediului
Fondul de mediu
Programul ISPA in Romania
Planul National de Actiune pentru Protectia Mediului - PNAPM
13. Energia
Impactul sectorului energetic asupra mediului
Consumul brut de energie
Generarea de energie si incalzirea la nivel de unitati administrative
Impactul consumului de energie asupra mediului
Impactul producerii de titei si gaze naturale asupra mediului
Evolutia energiei in perioada 1995 - 2013 si tendintele generale de
in urmatorii ani

mediu

14. Diverse
Presiuni exercitate de aglomerarile urbane
Turismul
Presiuni exercitate de zgomot
Presiuni exercitate de traficul urban
Presiuni exercitate de transporturile aeriene
Managementul apei

Conceptul de management al cantitatii de apa cuprinde totalitatea

initiativelor ce au ca obiectiv satisfacerea necesarului de apa. Exista un numar
mare de factori ce influenteaza acest lucru si anume, factori financiari:
costul ridicat al apei
legislatia - se refera la un set de legi ce prevede folosirea unor tehnici noi cu
impact redus
responsabilitatea civica - in sensul ca utilizatorii de apa pot deveni
responsabili in ceea ce priveste protectia
mediului

dezvoltarea durabila - ce presupune pastrarea unui echilibru intre resursele

existente de apa si consum de apa

Din punct de vedere legislativ, exista 2 moduri de abordare a legislatiei

privind controlul poluarii apei, si anume:
Abordarea obiectivului de calitate a apei ce defineste parametrii
minimi de calitate a apei in vederea limitarii impactului cumulativ al
substantelor poluante
Definirea valorii limita pentru emisii; acest tip de abordare se refera la
cantitatile maxime admise de poluanti deversati de o sursa poluanta
intr-un mediu acvatic
Exista un set de analize fizico-chimice ce definesc proprietatile fizice,
chimice si organoleptice ale apei:
Determinari organoleptice gust, miros, temperatura, fixarea
oxigenului dizolvat, hidrogenul sulfurat, pH-ul, clor rezidual
Determinarea turbiditatii, a suspensiilor, a reziduului fosfatilor,
fierului, manganului etc.
Determinarea alcalinitatii si aciditatii, respectiv determinarea duritatii
totale a calciului, a magneziului, a fosforului
Parametrii de baza ai apei sunt: temperatura, pH-ul, conductivitatea,
oxigenul dizolvat. Parametrii indicatori ai poluarii persistente sunt: cadmiul,
mercurul, componenti organo-metalici, componenti organo-halogenati, uleiuri
minerale. Parametrii optionali sunt: carbonul organic total, consumul biochimic de
oxigen, metale grele, arsenic, sodiu, cianuri etc.
Elemente definitorii:
pH-ul in cazul apei variaza fata de valoarea neutra datorita
prezentei CO2, a bicarbonatilor si carbonatilor; spre
exemplu
apele dure au un pH mai ridicat in comparatie cu apele
moi
duritatea apei este data de prezenta cationilor din apa, ponderea cea
mare o au ionii de Ca si Mg; apele dure sunt
neplacute la gust, iar la fierberea acestora
sarurile se
depun pe vase, cazane, conducte,
degradandu-le si
impiedicand fierberea
Poluarea apelor este data de urmatorii grupe de agenti:
Agenti biologici intotdeauna apa a fost purtatoarea unor agenti
patogeni, care de multe ori, au provocat
epidemii
catastrofale ( in Evul Mediu holera a
redus aproape
jumatate din populatia Europei )

Agenti chimici poluare cu agenti chimici se face prin deversarea in

apa a diferitelor produsi azotati, fosfati,
insecticide,
reziduuri cu plumb, nichel, mercur, crom,
cupru,
zinc; cauza majora de poluare o reprezinta
hidrocarburile prezente in toate fluviile
lumii
Substante organice pot aparea in ape din industria detergentilor,
a insecticidelor si pesticidelor
Agenti fizici se refera la substantele solide care infecteaza apele
prin deversarea materialelor minerale insolubile,
tot
aici includem si poluarea termica a apei datorata
centralelor electrice sau poluarea
radioactiva
Exista mai multe surse de poluare a apei:
Poluarea industriala data de industria alimentara si industria
chimica
Poluarea agricola se realizeaza prin intermediul pesticidelor,
ingrasamintelor chimice si dejectiilor zootehnice
Poluarea urbana evacuarea apelor menajere in sursele de apa

Surse de apa potabila

1.

2.

3.

Desalinizarea
foarte multe orase si localitati din zonele apropiate marilor si
oceanelor folosesc aceasta sursa de apa, inainte supunand-o
desalinizarii; procedeul in sine este unul costisitor; se
cunosc
peste 30 de procedee ce vizeaza desalinizarea apei:
compensarea,
congelarea, extractia, electrodializa, osmoza inversa,
schimbatori de
ioni
Reciclarea apei uzate
in foarte multe zone, apele uzate sunt trecute printr-un proces
avansat de epurare si tratare fiind folosite ca sursa de apa
potabila
Apa din ghetari
este in studiu utilizarea apei din iceberg-uri, care procedeu
presupune remorcarea ghetarilor pana pe tarmurile Americii, Africii,
Australiei; este un procedeu ieftin dar foarte greu de realizat deoarece
remorcarea pune mari probleme, iar aspectele ecologice pot avea
urmari nefavorabile

Ape meteorice
sunt folosite in sudul Europei ca apa potabila, desi cantitatile sunt
necorespunzatoare; apele trebuie atent filtrate si se bazeaza pe
provocarea unoi ploi artificiale in scopul obtinerii apei potabile din
surse atmosferice; impactul ecologic in acest sens poate fi foarte mare,
prin urmare varianta trebuie condusa cu mare atentie
5. Apa din topirea zapezii
este folosita de alpinisti, de cabane si alte rezidente umane aflate la
altitudine sau in zonele polare unde nu exista apa lichida
6. Apa din ceata
in anumite zone de desert unde exista ceata dar unde nu exista
precipitatii s-au amenajat panouri de condensare ce furnizeaza apa
lichida
Alimentarea cu apa potabila a constituit intotdeauna o activitate de prim
ordin atunci cand s-au pus bazele unei asezari umane sau unei extinderi. Zonele cu
potential, din punct de vedere al resurselor de apa vor fi atent verificate si ingrijite
pentru a-si mentine apa potabila si pentru a se evita poluarea acesteia.Exista 3
nivele, de regula se dispun concentric in jurul sursei de apa:
zona de protectie sanitara cu regim sever cuprinde terenul din jurul
captarii, unde este interzisa orice folosinta sau activitate ce poate sa
influenteze negativ calitatea apei
zona de protectie sanitara cu regim de restrictie cuprinde zona aflata in
continuarea celei cu regim sever, fiind vizibil marcata prin indicatoare ce
prezinta atentionare
parametrul de protectia hidro-geologica este cel mai indepartat punct de
verificare a calitatii apei, iar dimensiunile acestor zone se stabilesc
individual pentru fiecare captare de apa subterana sau apa de suprafata
4.

Prepararea apei potabile

Pentru a putea deveni potabila, apa este supusa la mai multe procese si
anume:
Sitarea reprezinta prima etapa in prepararea apei potabile; consta in
trecerea apei prin statea de site, apa trecand succesiv prin site
cu ochiuri din ce in ce mai mici, respectiv microsite,
realizandu-se
astfel indepartarea corpurilor plutitioare, a
planctonului si a
altor suspensii grosiere

Sedimentarea se produce in decantoare ce pot fi liniare sau circulare; aici

apa stationeaza un anumit timp, suspensiile se depun
gravitational pe fundul decantorului de unde sunt indepartate periodic
Filtrarea are loc in instalatia de filtrare; exista mai multe tipuri de filtrare
care folosesc nisip, respectiv carbune activ; filtrele se spala periodic
pentru a indeparta masa de impuritati retinute
Oxidarea este un procedeu suplimentar de indepartare a substantelor
poluante, procedeu care nu se aplica la orice statie de tratare; aceasta
se face cu reactivi precum: ozon, clor; prin aceasta operatie se
indeparteaza componentii nedoriti dar procesul in sine poate
determina aparitia unor alti compusi nedoriti (cetone, acizi
carboxilici
Adsorbtia este o metoda folosita doar la unele statii; aceasta se face pe
oxid de aluminiu, pe rasini adsorbante sau pe carbune activ
Stabilizarea cuprinde procedee prin care se previne modificarea ce poate
sa intervina intre preparare si utilizare de catre consumatori; sunt o
serie de metode destinate evitarii corodarii conductelor sau depunerii
pe conducte
Dezacidifierea se aplica apelor acide pentru a nu fi corozive; aceasta se
realizeaza prin aerare mecanica sau adaugare de reactivi sau
trecere
peste substante alcaline
Dedurizare de regula apa dura nu este favorabila sanatatii si este
daunatoare multor folosinte practice; prin dedurizare se elimina
excesul de saruri de calciu si de magneziu, iar aceasta operatie se
realizeaza prin trecerea apei prin schimbatori de ioni, coloane ce pot fi
ulterior spalate
Dezinfectia se aplica la apele de suprafata dar si la apele subterane;
scopul acestei operatii este distrugerea agentilor patogeni, a
bacteriilor, a virusurilor si a parazitilor; dezinfectia se face prin
clorinare, ozonizare si tratare cu UV

Calitatea apei in industria alimentara

Conditii de calitate a apei
Apa potabila este caracterizata prin anumiti indicatori si anume:
proprietati senzoriale
mirosul este datorat substantelor organice aflate sub actiunea
organismelor vii
gustul este datorat substantelor minerale dezvoltate in apa;

- clorura de sodiu / sulfat de sodiu => gust sarat

- sulfat de magneziu / clorura de magneziu => gust amar
- sulfat de calciu => gust dulceag
- dioxid de carbon => gust acidulat
- bicarbonat sau clorura de fier => gust acru
proprietati fizice
culoarea este data de substantele dizolvate sau aflate in stare
coloidata cum ar fi oxizii ferici, compusi ai manganului,
clorofila din frunze etc.
turbiditatea este data de suspensiile minerale sau organice
din apa
temperatura este dependenta de sursa apelor reziduale si de
anotimp
conductivitatea electrica este dependenta de natura si
concentratia ionilor
radioactivitatea este proprietatea apei de a emite radiatii
permanente (alfa, beta, gama)
proprietati chimice
reactia pH-ului (acida sau bazica)
duritatea este data de prezenta ionilor de calciu si magneziu
continutul de substante organice
continutul de oxigen dizolvat
continutul de fier sub forma de compusi
continutul de mangan, calciu, clor, magneziu, dioxid de
carbon si hidrogen
proprietati bacteriologice
date de bacteriile din apa, respectiv:
- bacterii organotrofe - indica o contaminare cu dejectii
animale
- bacterii coliforme - indica o contaminare cu apa din
reteaua de canalizare
- bacterii patogene - produc imbolnaviri ale organismului
proprietati biologice
se refera la numarul de organisme vizibile cu ochiul liber,
care trebuie sa fie absente si de numarul maxim de
microorganisme la 1 l de apa

In industria alimentara, apa joaca atat un rol tehnologic intrand in

componenta sau reteta produsului dar este folosita si pentru igienizarea, respectiv

spalarea utilajelor, a suprafetelor de lucru, a spatiilor de productie etc. Exista o

mare diversitate de produse care se obtin in diverse ramuri ale industriei
alimentare. Pentru fiecare car in parte, apa folosita trebuie sa indeplineasca
anumite conditii pentru a fi acceptata, spre exemplu:
a) apa in industria amidonului si a produselor pe baza de amidon
in aceasta ramura a industriei se foloseste apa a carei duritate este de
maxim 15 grade germane;
apa trebuie sa fie transparenta, lipsita de mirosuri si de materii aflate in
suspensie si sa corespunda din punct de vedere microbiologic;
culoarea maronie a amidonului este datorata materiei organice de natura
animala, iar cea galbuie este data de compusi ai fierului
b) apa in industria zaharului
in aceasta ramura, apa se foloseste pentru transportul sfeclei de zahar,
pentru diferite etape ale procesului tehnologic si pentru a obtine agent termic
necesar concentrarii prin vaporizare;
de asemenea se mai utilizeaza si pentru spalarea si igienizarea utilajelor si
spatiilor de productie; in aceasta industrie apa trebuie sa fie foarte limpede si
sa aiba duritate mica si pe cat posibil fara mirosuri si gusturi straine;
prezenta substantelor organice in apa creeaza dificultati prin
descompunerea zaharului la extractia acestuia din sfecla, iar la spalarea
sfeclei apa trebuie sa aiba 15-18 grade C
c) apa in industria uleiurilor
in aceasta industrie, apa este folosita in scopuri tehnologice pentru
umectarea macinaturii, pentru prepararea reactiilor de neutralizare, pentru
antrenarea cu vapori de apa, dar este folosita si in scopuri igienice;
apa trebuie sa corespunda standardului pentru apa potabila si trebuie sa
retinem ca fierul, manganul si cuprul nu sunt de dorit deoarece catalizeaza
oxidarea grasimilor
d) apa in industria moraritului
in aceasta industrie, apa este folosita in scopuri tehnologice, respectiv
spalarea graului si umectarea, dar si in scopuri igienice in salile de fabricatie
si anexe;
apa trebuie sa corespunda standardului de apa potabila, iar cantitativ in
aceasta industrie apa se foloseste putin
e) apa in industria panificatiei si pastelor fainoase
in aceasta industrie, apa se foloseste la obtinerea aluatului sau a pastei din
care rezulta prin prelucrari ulterioare painea si produsele fainoase

 mai este folosita pentru prepararea drojdiei, solutiei de clorura de sodiu,

solutiei de zahar, solutiei de glucoza, pentru spalarea salilor de fabricarie, in
scopuri sanitare etc.
la prelucrarea unor fainuri normale, apa trebuie sa aiba o duritate de
12-16 grade germane, iar valori mai mari de aceste praguri influenteaza
consistenta aluatului; pentru fainuri cu gluten redus o apa dura favorizeaza
procesele tehnologice
apa trebuie sa fie perfect potabila pentru ca ea poate influenta decisiv
caracteristicile senzoriale, biologice, fizice (culoarea, gustul, mirosul) etc.
f) apa in industria conservelor
in industria conservelor de fructe si legume apa e folosita in principal in
scopuri tehnologice (spalarea materiilor prime), pentru prepararea de sosuri
sau siropuri, pentru prepararea de saramura, pentru spalarea utilajelor si a
spatiilor de fabricatie
apa trebuie sa corespunda standardului de apa potabila, nu este de dorit o
duritate mare deoarece la o duritate mare o serie de leguminoase (mazare
verde, fasole etc.) dar si carnea necesita un tratament termic mai indelungat
si primesc un gust neplacut
apa nu trebuie sa contina fier in cazul in care e folosita la conservele de
mere, pere, visine sau mazare, deoarece le poate conferi acestora o tenta
bruna neplacuta
pentru alte procese, cum ar fi prepararea conservelor de castraveti in
saramura, este necesara o abatura pentru a pastra culoarea naturala si
fermitatea structurii castravetilor
daca apa este prea alcalina produsele se inmoaie, isi pierd forma, iar daca
apa este prea dura materia prima devine rigida si se prelucreaza greu
apa cu duritate mare nu este recomandata pentru prepararea sucurilor si a
siropurilor deoarece compusii calciului si magneziului produc intarirea
tesuturilor vegetale
g) apa in industria maltului, berii si bauturilor racoritoare
pentru inmuierea orzului cea mai buna apa este cea cu continut scazut de
cloruri si sulfati, calciul si magneziul incetinesc acest proces
este posibil ca sarurile de calciu sa formeze o pelicula pe suprafata
boabelor, reducandu-le solubilitatea, iar prezenta fierului si manganului
produce depunerea de hidroxizi pe suprafata boabelor innegrindu-le
in aceasta industrie apa reprezinta principalul component care intra in
reteta produsului, prin urmare ea influenteaza decisiv insusirile si calitatea
berii

 standardele pentru apa folosita in aceasta ramura sunt mai restrictive decat
cele folositoare la apa potabila
compozitia sarurilor din apa modifica aciditatea maltului pentru bere si a
mustului, influentand astfel procesele biochimice ce au loc la fabricarea berii
si in final calitatea acesteia
toate procesele tehnologice la producerea berii au loc intr-un mediu usor
acid pentru ca un mediu alcalin influenteaza nefavorabil fermentarea si prin
urmare un continut redus de saruri de potasiu in apa este esential
duritatea apei afecteaza culoarea berii; pentru a produce bere blonda tip
Pilsen usor aromata si putin amara este necesara apa cu duritate foarte mica
si alcalinitate redusa, iar apa dura poate fi folosita pentru berea blonda dar
numai dupa dedurizare si reducerea alcalinitatii acesteia
Exemplul 1: Pentru berea bruna tip Munchen se foloseste apa cu duritate
medie de 10-11 grade germane in care predomina bicarbonatii de calciu si
magneziu, iar sulfatii se regasesc in cantitate redusa
Exemplul 2: Berea blonda tip Dortmund cu un continut ridicat de alcool si
puternic aromata se obtine din apa cu duritate mare ce contine sulfatii si
cloruri, iar pentru berea bruna se poate folosi apa dura fara a fi tratata
in cazul bauturilor racoritoare apa poate corespunde calitatii apei potabile
standard, fiind de obicei preluata de la uzinele de apa municipala
h) apa in industria alcoolului
compozitia impuritatilor din apa si proprietatile lor influenteaza decisiv
procesul tehnologic al producerii alcoolului; obtinerea mustului de malt la
producerea alcoolului este influentata de pH-ul apei deoarece amidonul este
mai solubilizat in apa alcalina; la pH>7.5 se incetineste hidroliza amidonului
i) apa in industria drojdiei de panificatie
trebuie sa corespunda conceptului de apa potabila, trebuie sa aiba o
puritate microbiologica ridicata, iar un continut ridicat de saruri in apa
influenteaza negativ inmultirea drojdiei
j) apa in industria vinului
in aceasta ramura apa se utilizeaza pentru realizarea operatiilor cu transfer
de caldura (racire, pasteurizare etc.) in cadrul procesului tehnic pentru
spalarea utilajelor sau a salilor de fabricatie; apa trebuie sa corespunda
cerintelor de calitate ale apei potabile
k) apa in industria de prelucrare a laptelui
in aceasta ramura apa e folosita la prepararea solutiilor de NaCl sau
amoniac, pentru obtinerea branzeturilor, pentru prepararea siropurilor de
zahar, pentru spalarea untului, spalarea branzeturilor la maturare, incalzire,
pasteurizare, sterilizare, racire

 in producerea laptelui pasteurizat, a untului, a branzei si a produselor

lactate se accepta folosirea numai a apelor curate (fara gust, fara miros,
incolore, cu duritatea maxima de 15 grade germane)
apa trebuie sa fie cat mai pura din punct de vedere microbiologic, nu
trebuie sa contina o serie de microorganisme care odata depuse pe peretele
utilajului trec in consistenta produsului degradandu-i calitatea;
de exemplu la spalarea untului se recomanda o apa cu maxim 40 mg la l
mangan deoarece sarurile sale confera acestuia un gust amar; fierul si
manganul de regula nu se doresc a fi prezente deoarece sunt elemente
responsabile pentru gustul metalic si pot cataliza procesele de rancezire a
grasimilor inrautatind astfel calitatea produsului finit
apa ce vine in contact cu produsele lactate nu trebuie sa contina spori de
mucegai deoarece mucegaiul produce modificari ale gustului, mirosului si
pot determina aparitia unor pete verzi-galbui in urma dezvoltarii coloniilor
l) apa in industria fabricarii produselor din carne si peste
in aceasta ramura apa trebuie sa fie transparenta, incolora si lipsita de gust
si miros, duritatea nu trebuie sa depaseasca 28 grade germane deoarece
calciul poate forma o crusta tare nedorita la suprafata produselor din carne si
peste; la fel prezenta fierului nu e de dorit, cantitatea de fier nu trebuie sa
depaseasca 0.05 mg la l, deoarece in caz contrar apar culori maronii pe
produse
in aceasta ramura e foarte important ca prezenta microorganismelor in apa
sa lipseasca in totalitate
Imbunatatirea caracteristicilor de calitate a apelor naturale
De regula apele folosite in alimentatie si in industria alimentara, in afara
faptului ca trbuie sa fie naturale ele pot fi imbunatatite prin trecerea succesiva in
mai multe etape sau procedee de tratare:
a) Clarificarea sau desnisiparea apei
se aplica numai apelor de suprafata si consta in depunerea particulelor de
nisip aflate in suspensie, in apa; aparatele pot fi orizontale si verticale; cele
verticale se folosesc cand spatiul de amplasare este redus
b) Decantarea apei
in aceasta etapa circa 80-95% din substantele aflate in suspensie in apa
sunt colectate prin sedimentare; sedimentarea se realizeaza ca urmare a

c)

d)

fortei gravitationale, iar un adaos coagulant accelereaza operatia; pentru a se

obtine efectul dorit, viteza cu care circula apa trebuie sa fie foarte mica;
decantoarele pot fi orizontale, verticale sau radiale in functie de modul de c
urgere a apei
Filtrarea apei
dupa operatiile anterioare in bazinele cu apa mai raman o serie de materii
in suspensie care trebuie indepartate pentru ca apa sa atinga statutul de apa
potabila; acest lucru se realizeaza prin filtrare si consta in trecerea apei
printr-un strat filtrant care retine suspensiile avand la baza fenomenul de
sitare si adsorbtie; cel mai des utilizat material filtrant este nisipul de cuart
extras din rauri, spalat si sortat
Dezinfectia apei
prin etapa anterioara, respectiv filtrare, se reduce substantial numarul de
bacterii continute in apa fara ca aceasta sa se incadreze in limitele de
potabilitate din punct de vedere bacteriologic; de foarte multe ori apa se
poate infecta si datorita unor mici neetanseitati existente in reteaua de
distribuire;
pentru a se trata, apa este supusa unor metode care pot fi: fizice (caldura,
electricitate, raze UV), chimice (clorinare, ozonizare sau tratare cu
permanganat de potasiu), biologice (trecerea prin filtre cu membrane
speciale), oligodinamice (folosirea unor ioni ai metalelor grele sau folosirea
cuprului si argintului); cele mai des utilizate metode se refera la tratarea cu
clor doarece tratamentul este ieftin si eficient
tratamentul are la baza actiunea bactericida a clorului manifestata si prin
oxidarea substantelor organice de catre oxigen; ozonul se poate obtine in
instalatii speciale si spre exemplu se folosesc pana la 2g de ozon pentru
dezinfectia unui m3 de apa
la toate aceste tratamente se mai pot aplica si o seama de alte metode
privind corectarea proprietatilor apei;
exemplu: eliminarea gustului, mirosului si culorii apei de regula gustul
neplacut si mirosul apei se datoreaza cel mai frecvent unor substante produse
de catre alge care se dezvolta in apa, dar si de descompunerea in apa a unor
substante organice; gustul mai poate fi dat de compusi de zinc, cupru, fier
sau mangani dezvoltati in apa; de multe ori gustul si mirosul apei sunt
eliminate odata cu eliminarea fierului, cuprului, manganului si zincului; cele
mai des folosite metode pentru eliminarea gustului si mirosului sunt aerarea,
clorinarea in exces urmata de declorinare si filtrarea pe carbune activ;
decolorarea apei se realizeaza prin tratare cu sulfat de cupru, cu permanganat
de potasiu etc.

e)

f)

g)

h)

i)

Racirea apei
se realizeaza atunci cand apa are o temperatura diferita de temperatura la
care urmeaza sa fie folosita sau pentru cazul in care este deversata la o
temperatura prea mare si ar produce astfel o modificare a ecosistemului;
racirea se realizeaza in iazuri sau lacuri de racire sau in bazine prin stropire
cu apa rece
Deferizarea si demagnetizarea apei
eliminarea fierului si manganului din apa se realizeaza in aceleasi instalatii
deoarece procedeele sunt similare; ca procedee se folosesc aerarea si
limpezirea, filtrarea dubla, oxidarea chimica, schimbul cationic si retinerea
biologica
de regula, scopul operatiei este oxidarea si descompunerea bicarbonatilor
si sulfatilor de fier, dar si transformarea lor in compusi insolubili ce sunt
retinuti prin decantare si filtrare; metodele biologice se bazeaza pe retinerea
fierului si manganului de catre bacteriile feruginoase si de catre cele care
consuma mangan
Dedurizarea apei
este un proces specific in tratarea apei pentru a se evita aparitia unor
depuneri pe peretii vaselor pe conducte si se folosesc diferite metode:
metoda termica consta in incalzirea apei peste 100 grade C
cand bicarbonatii de calciu si magneziu se descompun in
carbonati insolubili ce se depun
metoda chimica cu reactivi se pot folosi varul sau soda ce
reactioneaza cu compusii solubili ai calciului si magneziului in
apa, formand precipitate insolubile, respectiv carbonati
metoda cu mase cationice consta in trecerea apei printr-un
filtru rapid sub presiune prevazut cu o masa granulara
schimbatoare de ioni ca material filtrant care schimba catiolitii
de hidrogen si sodiu cu cei de magneziu si calciu
Eliminarea gazelor din apa
se realizeaza prin dezacidifiere, respectiv eliminarea dioxidului de carbon
sau hidrogenului sulfurat si prin dezoxigenare, respectiv eliminarea
oxigenului; acest lucru este necesar si prin faptul ca aceste elemente imprima
modificari de gust si miros apei
Desalinizarea apei
se aplica atunci cand concentratia de cloruri sau sulfati depaseste 400 mg
la l; de regula operatia se realizeaza prin filtrarea apei prin mase

schimbatoare de ioni, succesive, astfel apa trece mai intai peste o masa
cationica ce fixeaza sodiul din clorura de sodiu, apoi peste o masa anionica
formata din rasini aminice
j) Fluorizarea apei
de regula continutul optim de fluor in apa este de circa 1 mg/l, fiind
benefic in profilaxia cariei dentare, iar dozele mai mari de 1.5mg/l sunt
daunatoare organismului, ele provocand intoxicari usoare manifestate prin
patarea smaltului dintilor, prin urmare dozarea trebuie sa fie riguros
controlata; excesul de fluor din apa este eliminat prin filtrarea apei pe
carbune activ, in mediu acid, la pH sub 3 sau prin tratarea cu var a apei
k) Dezactivarea apei
aceasta operatie este ceruta de prezenta elementelor radioactive in unele
ape de adancime, ape minerale sau ape de suprafata impurificate de
descarcari industriale
operatia se poate realiza pe cale naturala pentru unii izotopi raioactivi prin
stationarea apei in bazine cand radioactivitatea scade datorita timpului de
injumatatire; pentru alte elemente sunt necesare tratamente de dezactivare
prin coagulare si filtrare sau tratarea apelor cu fosfati, pulberi de metal,
argila, var etc.
Poluarea apei in industria alimentara
Industria alimentara are un numar foarte mare de ramuri si subramuri in
cadrul carora se desfasoara un proces de productie complex cu intrari de materii
prime, procesarea acestora intermediara si finala, rezultand o serie intreaga de
subproduse si produse finite, dar in acelasi timp si o serie de deseuri. Deseurile,
prin deversarea lor in apa, determina impurificarea acesteia creand o serie de
produsi cu influenta nociva poluanta. De regula cea mai mare problema apare ca
urmare a prezentei substantelor organice. Pentru a putea fi caracterizata apa din
punct de vedere al poluarii, s-au definit o serie de indicatori cum ar fi:
pH-ul
suspensii solide fixe si volatile si substante dizolvate
consumul biochimic de oxigen la 5 zile, exprimat in mg/l, necesar
pentru oxidarea biochimica a materiilor organice la o temperatura de
20 grade C in conditii de intuneric
consumul chimic de oxigen, exprimat in mg/l, necesar pentru oxidarea
sarurilor minerale oxidabile si a substantelor organice; acest consum
se determina prin metoda cu KMnO4
prezenta azotului
prezenta sarurilor

prezenta metalelor
prezenta substantelor organice greu biodegradabil(cianuri, toluen etc.)
prezenta microorganismelor de diferite tipuri, unele dintre ele
contribuind la procesul de epurare, iar altele ducand la imbolnavirea
animalelor, a oamenilor; prezenta oamenilor determina necesitatea
dezinfectarii apei la iesirea din statia de epurare
Poluarea apelor reziduale poate fi de origine minerala, organica sau
microbiologica.

Ape reziduale din industria alimentara

a)

ape reziduale din industria amidonului

aceste ape folosite la fabricarea amidonului din cartof sau porumb contin
suspensii si au un pH acid; aceste ape sunt predispuse la fermentatia lactica
si favorizeaza dezvoltarea rapida a bacteriilor, a mucegaiurilor ce consuma
foarte repede oxigenul din apa, permintand procese de fermentare anaeroba
cu formare de acizi, gaze( hidrogen sulfurat )
aceste ape pot forma o spuma persistenta, iar evacuarea lor fara o epurare
prealabila duce la distrugerea rapida a calitatii apei raului receptor; in
aceasta ramura apa este folosita ca apa de condens sau la spalarea si
transportul cartofilor, la spalarea amidonului, la spalarea carbunelui activ;
prin urmare apele din aceasta ramura sunt supuse epurarii biologice
artificiale in instalatii cu namol activ sau biofiltre ape reziduale din industria
zaharului
in aceasta ramura sunt mai multe tipuri de ape reziduale ca urmare a
faptului ca procesul tehnologic este foarte complex, rezultand ape reziduale
de la transport si spalare, ape reziduale de la difuziune si presare si ape
reziduale de condens
apele reziduale de la transport si spalare sunt caracterizate printr-un
continut foarte ridicat de materii in suspensie constituite din pamant aderent
sau din substante organice dizolvate provenite de la sfecla si frunze;
apele de la difuziune si presare sunt bogate in materii organice dizolvate si
coloidale;acestea sunt ape in care sunt spalati foarte multi nutrienti,
regasindu-se asfel in ele cantitati de azot si fosfor; deversarea acestor ape
determina:
un consum accelerat de oxigen in zona respectiva
cresterea temperaturii

producerea fermentatiei anaerobe ce determina un miros

neplacut specifiv
mortalitatea excesiva a pestilor, avand drept cauza consumul
exagerat de oxigen
apele de condens determina o crestere a temepraturii, fiind destul de calde
la iesire
ape reziduale din industria uleiurilor si a grasimilor
apele reziduale din aceasta ramura provin in primul rand de la procesele de
rafinare, la care se adauga apele de condens; aceste ape contin uleiuri,
emulsii, materii organice cu azot etc.; ele produc la deversare o crestere a
consumului de oxigen, ducand la un deficit de oxigen in apa infestata
ape reziduale din industria conservelor de fructe si legume
aceste ape provin de la spalarea materiilor prime proaspete in procesul de
oparire, de la tratamentul terminc de pasteurizare si racire ( ape de condens ),
de la spalarea utilajelor sau de la igienizarea spatiilor de productie si
ambalajelor;
de regula acestea sunt ape foarte poluate continand cantitati mari de
suspensii formate din pielite, coji, resturi de fructe si legume etc.; prin
urmare ele contin acizi, glucide si determina un consum ridicat de oxigen
avand efectele negative cunoscute la deversare;
de regula substantele continute sunt usor degradabile, dar, deoarece
continutul de azot si fosfor este scazut sunt necesare adaosuri de substante
nutritive pentru a stimula epurarea biologica; deversarea intr-un curs de apa
aduce urmari negative datorita activitatii microorganismelor existente, astfel
se recomanda epurarea in biofiltre
ape reziduale din industria berii, maltului si bauturilor racoritoare
in industria maltului aceste ape provin de la golirea linurilor ( instalatii
cilindrice ) de inmuiere, de la spalarea si curatarea spatiilor de productie, a
celor anexe si utilajelor de la racire si condensare; acestea au un volum si o
compozitie variabila in functie de procedeul de maltificare si de recirculare a
apelor de inmuiere;
in aceste ape din industria maltului gasim glucide, protide solubilizate,
saruri minerale indeosebi fosfati, dar si reziduuri de pamant, praf sau
fragmente de graunte; ele intra destul de repede in faza de fermentatie acida
cu produceri de acizi cum ar fi, acidul lactic, acidul butiric, acidul formic,
fermentatie urmata apoi de putrefactie
in industria berii apele reziduale rezulta din spalarea incaperilor,
rezervoarelor, conductelor sau ambalajelor; ele contin cantitati apreciabile de
materii organice degradabile si de microorganisme ce descompun aceste

b)

c)

d)

substante; pentru epurare se recomanda folosirea sitelor, decantoarelor si

neutralizarea acizilor cu var
e) ape reziduale din industria vinului
aceste ape provin de la spalarea utilajelor, a drojdiei ramase in vasele de
fermentare, a ambalajelor si a salilor de fabricatie; de regula, in aceasta
ramura a industriei alimentare exista un numar mare de tratamente in urma
carora rezulta un numar apreciabil de substante care pot fi toxice ( de
exemplu, la reducerea continutului de fier din vin prin tratarea acestuia cu
ferocianura de potasiu ); prin urmare aceste ape trebuiesc colectate,
neutralizate si dupa aceea deversate
f) ape reziduale din industria spirtului si a drojdiei
este stiut faptul ca la fabricarea alcoolului etilic de fermentatie, calitatea
apei are o importanta deosebita, dar si tehnologia utilizata influenteaza
produsul finit; in anumite faze ale procesului tehnologic se produce
borhotul,
care trebuie evacuat si neutralizat, el fiind utilizat in primul rand ca
furaj si
la fertilizarea terenurilor; ceea ce ramane prin spalare produce
incarcarea organica a apelor reziduale cu pericolul cresterii consumului de
oxigen
la drojdia de panificatie se folosesc melase, borhoturi, zer, hidrolizate etc.,
ele determinand o crestere a aciditatii acestor ape cu producerea unei
fermentatii anaerobe si degajare de mirosuri neplacute; apele rezultate sunt
epurate prin metode fizico-chimice cum este sedimentarea, filtrarea etc.; se
poate aplica o epurare biologica naturala prin tratarea in biofiltre sau bazine
cu namol activ sau biofiltre cu aerare artificiala
g) ape reziduale din industria laptelui
in aceasta ramura apele tehnologice prezinta incarcarcari considerabile de
substante uscate; regasim in aceste ape proteine, lipide, lactoza, motiv pentru
care se impune epurarea inainte de deversare; de asemenea, la fabricarea
untului, aceste ape pot fi folosite in scop furajer avand un continut ridicat de
lipide si saruri nutritive
din punct de vedere biochimi aceste ape prezinta o importanta deosebita
deoarece pot trece rapid in stadiul de fermentatie acida datorita continutului
in lactoza; lactoza poate fi transformata in acid lactic, acid butiric, acid
propionic dar si gaze cum ar fi CO2 si H2; apele devin acide, valoarea pHului scade sub 3 realizandu-se o precipitare a proteinelor; mai intai se face
epurarea precipitatelor, apoi separarea grasimilor in separatoare, urmata
de o
tratare cu coagulanti si dezinfectanti; epurarea biologica se poate realiza
in
mod natural; la folosirea pentru irigatii, apele s-au dirijat in biofiltre sau

h)

i)

bazine de aerare cu namol activ, in care aceste ape reziduale se introduc

dupa diluarea cu ape de racire
ape reziduale de la abatoare si de la prelucrarea carnii si a pestelui
in aceasta ramura industriala, deoarece procesul de productie este foarte
complex, rezulta un numar mare de deseuri foarte diversificate, atat din
prima parte a procesului, respectiv taierea animalelor cu etapele de jupuire,
eviscerare, spalarea grasimilor, spalarea pieilor, eliminarea sangelui, cat si
de la procesare avansata, respectiv transare, preparare, conserve,
semiconserve, salamuri etc.
apele reziduale provin in cea mai mare parte din igienizarea spatiilor de
productie, aceste ape avand o incarcatura organica foarte mare, motiv pentru
care apar o serie de descompuneri aerobe foarte rapide care se continua cu
procese anaerobe, cu aparitia unor mirosuri neplacute; totodata exista
posibilitatea transmiterii unor microorganisme patogene din genul
Salmonella sau Mycobacterium tuberculosis
prima etapa de epurare consta in recuperarea grasimilor folosind
separatoare, grasimi ce vor fi folosite ulterior la fabricarea sapunurilor; de
asemenea pentru a preveni putrefactia se adauga var
ape reziduale din industria alimentara
exista un numar foarte mare de tratamente si procese care, prin folosire,
determina aducerea apelor reziduale la un nivel acceptabil pentru a putea fi
folosite la deversarea intr-un curs de apa; exista mai multe etape pentru
epurarea apei:

prima etapa: indepartarea solidelor grosiere

solidele grosiere sunt reprezentate de bucati de hartie, de lemn,
resturi animale si vegetale; aceasta indepartare se realizeaza
prin trecerea apelor reziduale prin gratare metalice cu
spatii
adecvate intre bare, astfel incat sa retina acele impuritati;
pentru suspensii de dimensiuni mai mari se pot folosi site
rotative, site plane vibratoare, instalatii de predecantare,
acestea
avand un efect favorabil in treapta de epurare mecanica a
apelor
reziduale;
aceasta operatie este importanta pentru ca previne deteriorarea
pompelor, infundarea conductelor, a canalelor etc.; prezenta
nisipului are de asemenea un efect negativ asupra
instalatiilor,
prin urmare, nisipul este indepartat prin
sedimentare in bazine
speciale
a doua etapa: separarea grasimilor si a uleiurilor

aceasta operatie este necesara deoarece influenteaza negativ

decantarea, iar pe de alta parte exista posibilitatea de
reutilizare
a acestor grasimi sau uleiuri; aceasta operatie se
recomanda
pentru apele reziduale de la abatoare, de la
obtinerea margarinei
sau a uleiului, de la fabricile de conserve de
carne si peste
separatoarele de grasimi sunt bazine in care se asigura o
circulatie lenta la partea superioara unde se separa
grasimile si
uleiurile, lucru posibil datorita diferentei de
densitate;
randamentul procesului de separare se poate
mari prin insuflare
de aer in bule fine sau prin injectare de aer
comprimat in
instalatiile de separare
a treia etapa: epurarea mecano-chimica a apelor reziduale
aceasta epurare are ca scop eliminarea cat mai eficienta a
materiilor aflate in suspensie, pentru a reduce incarcarea
apelor
reziduale fie inaintea evacuarii, fie pentru epurarea
biologica;
exista mai multe mecanisme (operatii) care
asigura epurarea
mecano-chimica:
coagularea chimica
se aplica pentru indepartarea suspensiilor fine, a
coloizilor de natura organica sau anorganica cu
dimensiuni de 1-100 mm; coagulantii
determina o
floculare a acestor substante, cu
formare de particule de
dimensiuni mai mare care pot fi
indepartate prin
sedimentare, flotare sau
filtrare;substante chimice pentru
aceasta operatie:
sulfatul feros, clorura ferica, varul etc.
decantarea
se aplica apelor reziduale pentru indepartarea materiilor
in suspensie cu sau fara coagulare; decantoarele folosite
sunt orizontale, verticale, radiale sau multietajate;
viteza
cu care circula apa in decantoare este de 515 m/s, iar
timpul de trecere este 1-2 ore in functie de
natura
suspensiilor
decantoarele orizontale si radiale sunt folosite pentru
debite mari; decantoarele multietajate pe langa
faptul ca
realizeaza o sedimentare corespunzatoare,
asigura si
conditii de descompunere anaeroba a
substantelor
organice din namolul depus, astfel ca

volumul final al
degajarii de gaze

namolului este mai redus datorita

neutralizarea apei
este indispensabila pentru apele reziduale ce contine
cantitati mari de acizi sau baze; se realizeaza prin:
o amestecarea apelor reziduale cu caractere diferite
(acid sau baza) inaintea deversarii
o amestecarea apelor reziduale cu caracter acid cu
apa de la retea; apele reziduale cu caracter acid
sunt cele mai frecvente, ele afectand nefavorabil
atat viata din cursurile de apa cat si instalatiile de
purificare
o adaos de agenti de neutralizare (varul)
clorinarea
se aplica atunci cand exista riscul prezentei
microorganismelor patogene; cand in apa se
larve dozele de clor lichid fiind 1-30 mg/l
extractia
se bazeaza pe diferenta de solubilitate a poluantilor din
apele reziduale in 2 lichide nemiscibile aflate in
intim; se folosesc solventi organici care nu
cu apa, respectiv, benzen, ulei mineral etc.
extractia se realizeaza in coloane metalice; aceasta
metoda este folosita in special pentru indepartarea
fenolului din apele reziduale
solventul cu densitatea mai mica decat a apei se adauga
pe partea inferioara; in drumul sau catre partea
superioara, pe unde se face alimentarea cu
solventul preia anumiti poluanti
adsorbtia
este o operatie care se aplica pentru indepartarea
substantelor organice in concentratii scazute, cum
detergentii si unele substante organice heterociclic,
sunt dificil sau chiar imposibil de eliminat prin
biologic conventional
pentru adsorbitie se folosesc suprafete solide active de
carbune activ si silicagel; adsorbtia poate fi statica,
cand apa reziduala se amesteca cu o anumita
adsorbant, amestecare urmata apoi de

regasesc

contact
se amesteca

apa reziduala,

ar fi
care
tratament
atunci
cantitate de

sedimentare, sau
presupune filtrarea apei
proprietati adsorbante

mai poate fi dinamica, ceea ce

reziduale printr-un strat cu

flotarea
se foloseste pentru indepartarea materiilor solide din apa
dupa saturarea acesteia cu aer sub presiune; cand
amestecul lichid-aer presurizat este introdus in
camera de
flotare, care lucreaza la presiune atmosferica, se
elibereaza instantaneu bule de aer care
antreneaza
particulele solide spre suprafata, de
unde acestea sunt
indepartate
a patra etapa: epurarea biologica a apelor reziduale
este considerata si treapta secundara de epurare si urmareste
reducerea continutului de substante usor degradabile cu
ajutorul
microorganismele prezente in mod natural sau introduse
in
acest scop
tratabilitatea apelor reziduale reprezinta posibilitatea acestora
de a fi epurate biologic stabilind conditii fizico-chimice
admise
pentru apa, dar si capacitatea compusilor organici de a fi
degradati pe cale microbiana si timpul de realizare
a acestor
operatii
apele reziduale din multe ramuri ale industriei alimentare
contin cantitati insemnate de substante organice a caror
concentratie o poate depasi de zeci de ori pe cea a
apelor
menajere; eliminarea completa a acestor
poluanti este posibila
doar prin epurare biologica;
procedeele biochimice ale epurarii
apelor reziduale
industriale sunt aceleasi ca in cazul epurarii
apelor reziduale
menajere, dar viteza de degradare este mai
mica in special in
cazul in care apele contin substante toxice
pentru
desfasurarea proceselor biologice

inalt de
prin
suprafetelor

epurarea biologica naturala

acest tip de epurare foloseste capacitatea naturala de
autoepurare a solului si apelor, asigurand un grad
epurare, peste 90%; aceasta operatie se realizeaza
campuri de irigare, campuri de infiltrare si iazuri
biologice, si are aplicatii restranse datorita
mari de teren necesare

campurie de irigare sunt terenuri corect nivelate pe care

apa este distribuita prin pompare sau curgere naturala,
urmand a fi dispersata prin santuri de irigare sau
de drenaj perforate si ingropare in sol la o
0.5 m
campurile de infiltrare sunt folosite numai pentru
epurarea apelor reziduale; ele necesita sisteme de
prin care apa ajunge in sol; in general se
impreuna cu acele campuri de irigare in
irigarea la suprafata nu este permisa

tuburi
adancime de
drenaj
amenajeaza
cazul in care
din motive igienice

in ambele situatii, poluantii din apele reziduale sunt

degradati de catre microorganismele existente in
sol

poate

biofiltrele
microorganismele
activ numit film;
poluantilor

epurarea biologica artificiala

se realizeaza in conditii controlate, folosind culturi de
microorganisme mixte, in care rolul principal in au
bacteriile; descompunerea substantelor organice se
realiza pe cale aeroba, anaeroba sau mixta:
epurare biologica aeroba se realizeaza in instalatii cu
biomasa fixa, respectiv biofiltre sau contactuare rotative,
si in bazine cu namol activ in care biomasa este
distribuita in toata masa apei supuse tratarii;
sunt filtre cu material filtrant, pe care
adera cu formarea unui strat biologic
aici are loc descompunerea

epurare biologica anaeroba se realizeaza in aparate

inchise pentru a nu se permite accesul aerului,
aparate
numite fermentatoare anaerobe; procesul de
degradare
anaerob este mai lent decat cel aerob si
decurge in doua
etape;in prima etapa
microorganismele anaerobe care
participa la
degradare secreta enzime extracelulare care
transforma
moleculele organice complexe prezente in
apele
reziduale, in compusi mai simpli (acizi, aldehide,
cetone); in cea de-a doua etapa compusii simpli rezultati
sunt transformati in celule bacteriene, respectiv in apa,
dioxid de carbon, metan, iar cantitatea si compozitia

sunt

gazului rezultat din fermentare este functie de compozitia

organica a mediului supus epurarii, dar si de natura
microorganismelor
epurarea tertiara si postepurarea se face doar in cazul
apelor reziduale puternic poluate, cum sunt cele de la
fabricile de valorificare a reziduurilor din industria
laptelui; aceasta operatie consta in eliminarea
substantelor minerale si organice care nu
biodegradabile
Protectia atmosferica

Surse de poluare a atmosferei in industria alimentara

Aceste surse de poluare se pot clasifica in mai multe categorii, dupa origine,
dupa forma, dupa mobilitate, dupa inaltime, dupa regim de functioanre, dupa tipul
de activitate etc.
a) Dupa origine
pot fi naturale sau antropice
omul si animalele evacueaza dioxid de carbon, virusi etc.;
plantele polueaza prin fungi, polen, substante organice si anorganice;
solul polueaza prin virusi pulberi;
apa polueaza prin aerosoli;
descompunerea materiilor organice vegetale si animale polueaza prin
metan, hidrogen sulfurat, amoniac;
incendiile maselor vegetale polueaza prin cenusa, oxizi de sulf, azot;
alti agenti poluanti sunt radioactivitatea terestra si cosmica sau furtunile de
praf si nisip
b) Dupa forma
surse punctuale: cand jetul de gaze este eliminat in atmosfera libera printrun sistem de dirijare, conducta sau cos cu o gura de evacuare ale carei dimensiuni
sunt neglijabile in comparatie cu topografia locului
surse liniare: caracterizate printr-o dimensiune in plan orizontal a carei
marime nu poate fi neglijata in comparatie cu topografia zonei (autostrada)
surse de suprafata: caracterizate prin arii ale caror dimensiuni nu pot fi
neglijate, de exemplu un cartier privit la scara unui oras
surse de volum: caracterizate de emisii in toate cele 3 dimensiuni