MEDITIE, meditaii, s. f. 1. Reflectare, cugetare adnc; meditare, reflecie. 2.

Specie a
genului liric, cuprinznd reflecii despre condiia uman. 3. Pregtire a leciilor, a
examenelor cu un meditator; lecie particular dat de un meditator; preparator (3). (Sal
de) meditaie = sal ntr-un internat unde elevii i pregtesc leciile. Perioad de timp, n
afara orelor de curs, n care elevii (dintr-un internat) i pregtesc temele.
Din lat. meditatio, fr. mditation.
Sursa: Dicionarul explicativ al limbii romne, ediia a II-a | Permalink

MEDITIE s.f. 1. Gndire, cugetare ndelungat i adnc; meditare. 2. Poezie liric

filozofic n care poetul i pune unele probleme n legtur cu existena omeneasc.
Scriere n proz asupra unui subiect filozofic, moral sau religios. 3. Lecie particular (dat
de un meditator). [Gen. -iei, var. meditaiune s.f. / cf. fr. mditation, lat. meditatio].
Sursa: Dicionar de neologisme | Permalink

MEDITIE s. f. 1. gndire, cugetare ndelungat i adnc. 2. poezie liric filozofic n

care poetul i pune unele probleme n legtur cu existena omeneasc. scriere n proz
asupra unui subiect filozofic, moral sau religios. 3. lecie particular. (< fr. mditation,
lat. meditatio)
Sursa: Marele dicionar de neologisme | Permalink

MEDITIE s. 1. v. cugetare. 2. v. visare. 3. (concr.) (rar) meditare. (A scris o ~ asupra

...) 4. lecie, preparaie. (Are o ~ la ora 18.) 5. v. meditare.
Sursa: Dicionar de sinonime | Permalink

meditie s. f. (sil. -i-e), art. meditia (sil. -i-a), g.-d.

art. meditiei; pl. meditii, art. meditiile (sil. -i-i-)
Sursa: Dicionar ortografic al limbii romne | Permalink

MEDITIE ~i f. 1) Proces de examinare profund a unei idei, situaii sau probleme;

cugetare adnc; reflecie. 2) Poezie liric n care se mediteaz asupra problemelor
fundamentale ale existenei umane. 3) Lecie particular dat de un meditator.
/<lat. meditatio, ~onis, fr.mditation
Sursa: Noul dicionar explicativ al limbii romne | Permalink