O, CE VESTE UITATA!

sau: UNDE ESTE

HRISTOS DE CRACIUN?
In ciuda aparentelor, Hristos Se naste si astazi intr-o lume in mare parte la fel de
indiferenta fata de El ca si cea a Israelului de acum 2000 si ceva de ani. Nasterea Sa
lasa inimile celor mai multi oameni de pe fata pamantului, ba chiar a multora dintre cei
botezati si imbisericiti, mai reci decat pestera care L-a gazduit.
Daca incercam o privire mai profunda, vom observa ca cei mai multi dintre noi (si nu
vorbesc acum de copii) nu-L asteptam pe Hristos. Am asteptat si asteptam
Craciunul, dar nu pe Hristos! Am asteptat zilele libere, veselia specifica, voluptatea
cumparaturilor, masa bogata, cadourile, atmosfera feerica, prilejurile de a petrece, de a
ne distra... Am asteptat Craciunul ca sa ne bucuram mai curand fara Hristos, dar in
ziua lui Hristos. I-am rapit, I-am confiscat Darul, L-am ucis ca sa ne folosim
linistit, liberi si dupa pofta noastra de acest Dar. Asa cum, de altfel, facem cu lumea
intreaga, de El creata, pe care o credem a noastra, cu vietile noastre, de El daruite si de
El rascumparate cu scump Sangele Sau, pe care iarasi le traim pentru noi si ca si cum
noi am fi stapanii, iar nu Dumnezeu
Unde e Hristos in toata zarva petrecerilor si a meselor festive de acum? Unde e
Hristos in multimea programelor TV murdare, la care toti privesc obligatoriu si cu
religiozitate, a emisiunilor cu aceleasi muzici lumesti si dracesti, cu aceleasi discutii
stupide, cu acelasi strat gros de sclipici al superficialitatii si trivialitatii, cu aceleasi glume
proaste si cu aceleasi hahaieli grosolane, cu aceiasi nuri femeiesti expusi nerusinat ca si
in toate celelalte zile ale anului, dar acum si mai dihai, ca deh, e sarbatoare
Dar si pentru noi, multi dintre cei credinciosi, sa recunoastem ca este la fel Nu stim sa
ne bucuram crestineste, nu mai stim sa praznuim duhovniceste, de aceea si noi, dupa
ce ne implinim randuiala prezentei la Sfanta Liturghie si eventual ne
cuminecam adesea petrecem la fel ca si lumea, ne bucuram cu aceeasi bucurie
goala, gaunoasa, necurata ne bucuram fara Hristos! El ne ramane simpla referinta
teoretica, conventie. Stim ca e Nasterea Lui Dar traim ca si cum asta n-are nicio
legatura cu concretul vietii noastre si nu schimba cu aproape nimic modul in care
traim, gandim, ne bucuram. Hristos nu e nici pentru noi AICI, prezent, viu, in
inimile noastre si in constiintele noastre; sau daca L-am simtit cumva, Il facem cat
mai repede uitat printre sarmale, cozonaci, flecareli, bancuri, cantece lumesti, filme
si show-uri distractive DA MUZICA MAI TARE!
Hristos Se naste tot singur, umil si nebagat in seama. Prea putini magi si pastori Il
mai cauta acum. Si prea multi acoperim, ascundem, facem uitata Nasterea Sa cu multe
zgomote, cu multa vorbarie si multe luminite artificiale, cu sclipici, cu beculete si cu fast
orbitor. Ca nu cumva sa auzim chemarea Lui Vrem sa ne bucuram, vrem sa avem
neaparat un Craciun fericit, dar ca sa ne putem bucura, ca sa putem fi
fericiti e neaparat nevoie sa ne debarasam de Hristos, ca gandul la El sa nu stea
cumva in calea bucuriei noastre.

In lume era si lumea printr-Insul s-a facut, dar lumea nu L-a cunoscut. Intru ale
Sale a venit, dar ai Sai nu L-au primit (Ioan 1:10).
Si astazi Maica Fecioara cu greu gaseste inima in care sa poata salaslui curatia ei,
cum nici atunci nu a aflat unde sa poposeasca spre a naste pe Iisus. Cine oare o mai
urmeaza astazi in smerenie, in curatie feciorelnica, in ascultare, in dragoste pe
Nascatoarea de Dumnezeu? Ce suflet mai este pregatit si azi sa-L nasca in sine pe
Dumnezeu, sa-L primeasca in casa proprie?
Pentru ei nu era loc la han (Luca 2:7)
Dumnezeul ce ni S-a nascut astazi a venit in lume nu ca sa avem ce sa celebram
formal si simbolic, nici ca sa ne dea pretext de euforii consumiste, ci pentru nimic mai
putin decat ca sa se faca Fratele nostru! Hristos a venit in lume nu doar ca sa ne
mantuiasca, ci ca sa ne faca fratii Lui, ca sa ne altoiasca pe trunchiul Sau si sa ne
daruiasca Viata din Viata Tatalui. Viata dumnezeiasca adevarata, nu poezie! Viata
dumnezieasca adevarata, nu teorie! Viata dumnezeiasca adevarata, nu logoree!
Hristos S-a nascut ca noi sa nu mai traim satanei, lumii si noua insine, sa nu mai slujim
Nimicului, ci ca sa ne nastem si noi EFECTIV si SIMTIT, in taina Duhului, ca fii ai
Tatalui. Scopul Intruparii Lui suntem noi, este nasterea noastra din nou, pentru Imparatia
vesnica, prin baia pocaintei! Aceasta este Taina cea din veac ascunsa si aceasta este
vestea minunata ce ni s-au impartasit acum direct din Cer, de Insusi Fiul! Dar cine le
mai stie si le mai crede astazi, cine le doreste, cine le primeste?
Cine Ii deschide si lui Hristos poarta inimii de Craciun? El este Colindatorul Care,
precum in cantecul sfasietor al lui Tudor Gheorghe, inlacrimat, plapand si tremurand de
frig sta la poarta si nu zice nimica, asteptand ca cineva sa-I inteleaga Vestea Sa cea
ne-lumeasca si sa-i deschida spre a cina impreuna cu El, in taina inimii! Vom fi
noi aceia?

Ca repere de baza pentru de-banalizarea sarbatorii Craciunului si pentru conectarea

duhovniceasca la sensul profund si la implicatiile personale ale acestui urias Praznic,
va propunem sa citim mai cu atentie Sfanta Scriptura in alte pasaje decat cele care se
citesc in aceste zile, dar care se refera tocmai la Taina negraita care se petrece acum sub
ochii nostri:
Cuvantul era Lumina cea adevarata care lumineaza pe tot omul, care vine in lume.
In lume era si lumea prin El s-a facut, dar lumea nu L-a cunoscut.
Intru ale Sale a venit, dar ai Sai nu L-au primit.
Si celor cati L-au primit, care cred in numele Lui, le-a dat putere ca sa se faca fii ai lui
Dumnezeu,
Care nu din sange, nici din pofta trupeasca, nici din pofta barbateasca, ci de la
Dumnezeu s-au nascut.
Si Cuvantul S-a facut trup si S-a salasluit intre noi si am vazut slava Lui, slava ca a
Unuia-Nascut din Tatal, plin de har si de adevar.
Ioan marturisea despre El si striga, zicand: Acesta era despre Care am zis:
Cel care vine dupa mine a fost inaintea mea, pentru ca mai inainte de mine era.
Si din plinatatea Lui noi toti am luat, si har peste har.
Pentru ca Legea prin Moise s-a dat, iar harul si adevarul au venit prin Iisus Hristos.

Pe Dumnezeu nimeni nu L-a vazut vreodata; Fiul cel Unul-Nascut, Care este in sanul
Tatalui, Acela L-a facut cunoscut.

Dupa ce Dumnezeu odinioara, in multe randuri si in multe chipuri, a vorbit parintilor

nostri prin prooroci,
In zilele acestea mai de pe urma ne-a grait noua prin Fiul, pe Care L-a pus mostenitor
a toate si prin Care a facut si veacurile
Pentru aceea se cuvine ca noi sa luam aminte cu atat mai mult la cele auzite, ca nu
cumva sa ne pierdem.
Caci, daca s-a adeverit cuvantul grait prin ingeri si orice calcare de porunca si orice
neascultare si-a primit dreapta rasplatire,
Cum vom scapa noi, daca vom fi nepasatori la astfel de mantuire?
Deci, de vreme ce pruncii s-au facut partasi sangelui si trupului, in acelasi fel si
El S-a impartasit de acestea, ca sa surpe prin moartea Sa pe cel ce are stapanirea mortii,
adica pe diavolul,
Si sa izbaveasca pe acei pe care frica mortii ii tinea in robie toata viata.
Caci, intr-adevar, nu a luat firea ingerilor, ci samanta lui Avraam a luat.
Pentru aceea, dator era intru toate sa Se asemene fratilor, ca sa fie milostiv si
credincios arhiereu in cele catre Dumnezeu, pentru curatirea pacatelor poporului.
Caci prin ceea ce a patimit, fiind El insusi ispitit, poate si celor ce se ispitesc sa le
ajute.
Pentru aceea, frati sfinti, partasi chemarii ceresti, luati aminte la Apostolul si Arhiereul
marturisirii noastre, la Iisus Hristos,
Care credincios a fost Celui ce L-a randuit, precum si Moise in toata casa Lui.
Pentru ca Acesta (Iisus) S-a invrednicit de mai multa slava decat Moise, dupa cum are
mai multa cinste decat casa cel ce a zidit-o.

Caci orice casa e zidita de catre cineva, iar Ziditorul a toate este Dumnezeu.
Moise a fost credincios in toata casa Domnului, ca o sluga, spre marturia celor ce erau sa
fie descoperite in viitor,
Iar Hristos a fost credincios ca Fiu peste casa Sa.
Si casa Lui suntem noi, numai daca tinem pana la sfarsit cu neclintire, indrazneala
marturisirii si lauda nadejdii noastre.
De aceea, precum zice Duhul Sfant: Daca veti auzi astazi glasul Lui,
Nu va invartosati inimile voastre, ca la razvratire in ziua ispitirii din pustie,
Unde M-au ispitit parintii vostri, M-au incercat, si au vazut faptele Mele, timp de
patruzeci de ani.
De aceea M-am maniat pe neamul acesta si am zis: Pururea ei ratacesc cu inima si caile
Mele nu le-au cunoscut,
Ca M-am jurat in mania Mea: Nu vor intra intru odihna Mea!.
Luati seama, fratilor, sa nu fie cumva, in vreunul din voi, o inima vicleana a necredintei,
ca sa va departeze de la Dumnezeul cel viu.
Ci indemnati-va unii pe altii, in fiecare zi, pana ce putem sa zicem: astazi! ca nimeni
dintre voi sa nu se invartoseze cu inselaciunea pacatului;
Caci ne-am facut partasi ai lui Hristos, numai daca vom pastra temeinic, pana la
urma, inceputul starii noastre intru El,
De vreme ce se zice: Daca veti auzi astazi glasul Lui, nu invartosati inimile voastre, ca la
razvratire
Sa ne silim, deci, ca sa intram in acea odihna, ca nimeni sa nu cada in aceeasi
pilda a neascultarii,
Caci cuvantul lui Dumnezeu e viu si lucrator si mai ascutit decat orice sabie cu doua
taisuri, si patrunde pana la despartitura sufletului si duhului, dintre incheieturi si maduva,
si destoinic este sa judece simtirile si cugetarile inimii,
Si nu este nici o faptura ascunsa inaintea Lui, ci toate sunt goale si descoperite, pentru
ochii Celui in fata Caruia noi vom da socoteala.
Drept aceea, avand Arhiereu mare, Care a strabatut cerurile, pe Iisus, Fiul lui Dumnezeu,
sa tinem cu tarie marturisirea.

Ca nu avem Arhiereu care sa nu poata suferi cu noi in slabiciunile noastre, ci ispitit

intru toate dupa asemanarea noastra, afara de pacat.
Sa ne apropiem, deci, cu incredere de tronul harului, ca sa luam mila si sa aflam har,
spre ajutor, la timp potrivit.
(Din Epistola catre Evrei, 1: 1-2; 2: 1-3, 14-18; 3:1-15; 4: 11-16)