Seria VI, An IV

Grupa 47: 223 de cuvinte

Importanta clinica a variantelor anatomice coronariene

Obiective: Patologia cardiovasculara si, in special cea coronariana reprezinta una dintre principalele
cauze de deces in societatea moderna. Astfel variantele anatomice ale arterelor coronare reprezinta o
provocare permanenta pentru clinician. De asemenea, metodele imagistice de explorare si diagnostic
ale cordului precum si angiografia coronariana, rezonanta magnetica, tomografia computerizatasi
ecografia cardiaca, ce au ajuns la un nivel remarcabil de fidelitate, pot fi exploatate la potential maxim
doar printr-o cunoastere aprofundata a notiunilor de anatomie.

Materiale si metode: Lucrarea a fost realizata in laboratorul de Anatomie al Facultatii de Medicina

a Universitatii de Medicina si Farmacie Carol Davila din Bucuresti, folosindu-se in acest scop un
numar de 7 corduri umane prelevate de la cadavru. De asemenea au fost studiate un numar de 100
tomografii computerizate si angiografii coronariene obtinute din sectiile de Radiologie Imagistica
Medicala si Cardiologie ale spitalului Universitar de Urgenta din Bucuresti.
Rezultate: Studiul a urmarit obtinerea unei descrieri anatomice detaliate a arterelor coronare, a
raporturilor si a particularitatilor acestora precum si a descrierii variantelor anatomice, gasite atat
prin disectie cat si prin metode imagistice, si evidentierea importantei clinice a datelor obtinute.
Concluzii: Arterele coronare se caracterizeaza printr-o variabilitate crescuta a originii, traiectului,
teritoriului de vascularizatie si a ramurilor terminale.
Variantele anatomice ale arterelor coronare au importanta deosebita atat pentru procedurile
endovasculere cat si in chirurgia clasica.

ASPIRINA IN PREVENIREA RECURENTELOR

TROMBEMBOLISMULUI VENOS

Gr. 48, 242 cuv

OBIECTIV
Riscul de recurenta este mai mare in rndul pacienilor cu tromboembolism venos neprovocat . Aproximativ 20%
dintre acestia au o recidiv n termen de 2 ani de la ntreruperea tratamentului cu antivitaminice K.
Scopul studiului a fost de a evalua beneficiile clinice ale aspirinei n prevenirea recidivei dup o cur de tratament cu
antagoniti ai vitaminei K la pacienii cu tromboembolism primar.

MATERIALE SI METODE
ASAVE este un studiu randomizat si dublu orb realizat pe 405 pacienti cu varsta mai mare de 18 ani, tratati anterior cu
antivitamine K pentru tromboza venoasa profunda sau trombembolism pulmonar. Pacientii inclusi au fost repartizati
in 2 grupuri: unul tratat cu aspirina si un grup tratat cu medicatie placebo pe parcursul a doi ani.
REZULTATE
Recurena trombembolismului venos a avut loc la 28 de pacieni din 208 care au primit aspirin i la 43 de pacieni din
197 care au primit placebo .Un pacient din fiecare grup a suferit un episod de sngerare major din cauza ulcerului
gastric (placebo) sau angiodisplaziei intestinale(aspirina). Moartea subit a avut loc la doi pacieni din cauza
embolismului pulmonar.
CONCLUZII
Aspirina scade recurenta trombembolismului venos si pulmonar cu 6.9% respectiv cu 10,9% atunci cnd
administrarea se face la pacienii cu trombembolism neprovocat si care au oprit tratamentul cu anticoagulant.
DISCUTII
ASAVE arat c la pacienii cu tromboembolism venos neprovocat, tratamentul cu aspirin reduce rata recurenei cu
aproximativ 40% n comparaie cu placebo, neprezentand o crestere majora a riscului de sangerare.

Moartea subit a avut loc la doi pacieni ambii avand drept cauza embolismul pulmonar. Patru
pacieni au murit din cauza cancerului, iar cinci din alte cauze. Accidentele vasculare au avut loc la
opt pacieni din grupul celor tratai cu aspirin i la cinci pacieni din grupul placebo . Efectele
adverse au fost similare n cele dou grupuri.
CONCLUZII
Prin studiul efectuat s-a dovedit ca Aspirina poate reduce riscul de recidiva al trombembolismului
venos cat si al trombembolismului pulmonar cu pana la 6.9% respectiv cu 10,9% atunci cnd
administrarea se face la pacienii cu trombembolism neprovocat si care au oprit tratamentul cu
anticoagulant, fr a prezenta o cretere majora a riscului aparent de sngerare.
DISCUTII
Studiul WARFASA arat c la pacienii cu tromboembolism venos neprovocat, tratamentul cu
aspirin, nceput dup o perioad de la 6 la 18 luni de tratament cu anticoagulante orale, reduce rata
recurenei cu aproximativ 40% n comparaie cu placebo
n comparaie cu placebo, aspirina nu a fost asociat cu o cretere a ratei de sngerri majore, care a
fost de aproximativ 0,3% per pacient-an n ambele grupuri de studiu .
Aspirina, atunci cnd este administrat dup tratament anticoagulant la pacienii cu
tromboembolism venos neprovocat, este eficace n prevenirea recurenei, fr o cretere aparent a
riscului de sngerare major.

Eficacitatea raspunsului imun postvaccinal in infectiile respiratorii

la populatia varstnica
Gr. 49, 248 cuvinte

INTRODUCERE: Vaccinarea varstnicilor este mai putin eficienta si persista un timp mai scurt
comparativ cu populatia tanara. Eficacitatea vaccinarii antipneumococcice variaza intre 50 - 80 % la
varstnici, iar pentru vaccinurile gripale inactivate protectia este de 60-90 %. Studiul urmareste
eficacitatea vaccinarii antigripale , antipneumococice si persistenta protectiei postvaccinale in
prevenirea infectiilor respiratorii la aceasta categorie de varsta.
MATERIALE SI METODE: Studiul este prospectiv, efectuat pe un lot de 49 de varstnici la care s-a
aplicat o primovaccinare la momentul T0 (initial) si o revaccinare la momentul T12. Masurarea
anticorpilor specifici antigripali si a celor antipneumococici s-a efectuat la momentele T0, T3, T12,
si T20.
REZULTATE: Raspunsul imun dupa primovaccinarea antigripala a condus la urmatoarele date:
procentele seroconversiilor : 58,3 % - 72,9 %; procentul titrurilor protectoare : 70,8 % - 95,8 %.
Raspunsul dupa revaccinarea antigripala a aratat : cresteri mai mari ale titrurilor anticorpilor HI
pentru tulpina A. Pentru protectia antipneumococica 32/49 pacienti au prezentat cresteri de cel putin
doua ori fata de nivelul bazal si 17/49 au prezentat valori mai mici, eficienta vaccinala in lot fiind de
65,3 %.
CONCLUZII: Raspunsul imun antigripal a fost semnificativ in cadrul lotului ,variind intre 70,8 - 91,7
% la primovaccinare si intre 56,25 - 91,7 % la revaccinare; raspunsul imun antipneumococic: 65,3 %.
Datele obtinute pledeaza pentru eficacitatea vacccinarii in randul varstnicilor.Pentru protectia
conferita de vaccinurile antigripale la T20 procentul subiectilor cu anticorpi protectori pentru
tulpinile A/Solomon Island si A/Winsconsin a fost considerabil (64,6 ; respectiv 95,8 %), dar scazut
pentru tulpina B/Malaysia (27,0). Persistenta protectiei antipneumococice la T20 a fost de 26/49
subiecti (53,0 %).

STUDIU PRIVIND CORELATIA DINTRE CONSUMUL CRONIC DE COFEINA PE TERMEN

INDELUNGAT SI PERFORMANTELE COGNITIVE
Grupa 50, 315 cuvinte

AUTORI: grupa 50 (Anghel Oana, Diaconu Ana-Maria, Dringa Maria Magdalena, Macovei Andreea
Cristina, Nitu Irina Claudia, Oana Alina, Paraschivescu Adina, Tudor Alina, Vasile Madalina,
Zavoianu Ramona, Ergul Zulal)
COORDONATOR: Dr. Simionescu Anca

OBIECTIVE:
Consumul de cofeina inregistreaza pe plan mondial o crestere considerabila, fiind una dintre
cele mai utilizate neurostimulante. Obiectivul cercetarii reprezinta cuantificarea nivelului de atentie
distributiva si rezistenta la oboseala psihica pentru persoanele consumatoare si neconsumatoare de
cofeina.
MATERIALE SI METODE:
Studiul a fost realizat retrospectiv, randomizat pe un esantion de 100 de studenti (cu varsta
cuprinsa intre 18-25 ani) la UMF Carol Davila Bucuresti, pe o perioada de 6 luni (oct-mar 2013).
Dintre acestia 60 consuma zilnic 200-300 mg de cofeina, 15 ocazional, ceilalti 25 nefiind consumatori.
S-au efectuat psihoteste lunar (Testul Praga) si chestionare prin intermediul carora s-a urmarit
necesitatea cresterii consumului de cofeina pentru mentinerea vigilentei acestora.

REZULTATE:
In urma evaluarilor lunare si a centralizarii chestionarelor s-au constatat urmatoarele:
cei 60 de studenti ce consumau zilnic cofeina nu au inregistrat o crestere a punctajului la Testul Praga. Ulterior, dupa o
perioada de 3 luni, s-a constatat scaderea atentiei distributive.
in cazul celor 15 studenti ce consumau ocazional cofeina s-a inregistrat initial o crestere a punctajului la Testul Praga.
Conform chestionarelor, dupa 3 luni, acestia au fost nevoiti sa mareasca dozele de cofeina sau sa consume regulat
pentru a-si pastra performantele intelectuale.
Pentru cei 25 de studenti neconsumatori s-a observat in urma evaluarii chestionarelor ca acestia nu au necesitat
consumul de cofeina pentru marirea atentiei, rezultatele finale ale Testului Praga fiind identice cu cele initiale.
CONCLUZIE:
Consumul cronic de cofeina duce la instalarea fenomenului de toleranta, fiind necesara cresterea dozelor de
cofeina pentru a mentine constant nivelul de atentie si rezistenta la oboseala psihica. Odata mentinute dozele la un
nivel dat, se constata o scadere a performantelor intelectuale, in ciuda consumului.
DISCUTII:
Se discuta gradul de afectare SNC prin consumul de cofeina raportat la alte substante psihotrope si
neurostimulante precum: efedrina, guarana sau alti alcaloizi intr-un studiu viitor.
Se compara rezultatele testelor Praga cu ale altor studii privind substante psihotrope.

Trendul consumului de antibiotice n Romnia i atitudinea

prinilor cu privire la acestea
Grupa 51, 244 cuvinte

Obiective
Antibioticele sunt cele mai prescrise medicamente la nivelul populaiei pediatrice n lume.
Atitudinea, cunotinele i practicile parentale cu privire la folosirea antibioticelor sunt factori
importani n reglarea consumului antibioticelor de ctre copii. Am efectuat un studiu referitor la
gradul de contientizare al prinilor din Romnia pentru a analiza situaia curent i pentru a
identifica principalele cauze.
Metode i materiale
Am creat un chestionar cu o seciune de informaii generale i 13 ntrebri cu rspuns multiplu, ce a
fost completat de 310 prini cu copii cu vrste cuprinse ntre 1 i 18 ani, din zone demografice diferite.
Datele colectate au fost procesate cu programul EpiInfo 7.
Rezultate
Aproximativ un sfert din participani au declarat c medicul a prescris antibiotice copilului pentru
fiecare rceal a acestuia, i peste o treime administrau antibiotice copiilor din proprie iniiativ.
Peste 50% din respondeni au precizat c antibioticele au fost incluse n tratamentul copiilor de peste
5-6 ori pe an. Aproape jumtate din prinii chestionai au declarat c au dat copiilor antibiotice n
urma indicaiilor telefonice ale doctorului. Peste o treime consider c febra la copii necesit
tratament antibiotic, altfel starea acestora se va nruti.
Concluzii
Prinii nu cunosc utilitatea antibioticelor i se comport iresponsabil n ceea ce privete
administrarea tratamentului la copii. n plus, acetia nu sunt contieni de efectele nocive pe care
folosirea excesiv a antibioticelor le poate avea asupra sntii copiilor. Atitudinea lor este favorizat
de atitudinea nepotrivit a doctorilor, dar i de lipsa de informaie.

Grupa 52, 184 cuvinte

Introducere: Anemia hemolitica constituie o afectiune frecventa caracterizata prin
depletia hematiilor si necesitatea unui aport crescut de fier, analizand in acest articol
daca asocierea fierului cu vitamina C in medicatia bolnavului creste biodisponibilitatea
fierului.
Materiale si mod de lucru: S-a condus un test dublu-orb pe un esantion de 1432 paciente
din sectia de Hematologie din cadrul Spitalului Fundeni, cu varsta 25-45 ani, suferind de
anemie hipocroma microcitara moderat-severa (8-10gm/dl) astfel: 716 paciente au primit
supliment de fier per os (1000mg/zi) asociat cu o medicatie placebo iar celelalte 716 fier
(1000mg/zi) asociat cu vitamina C (200mg/zi). S-au analizat la doua si patru saptamani
nivelul de hemoglobina si sideremia.
Rezultate: In urma studiului, 31% din pacientele tratate doar cu fier au prezentat un nivel
optim al hemoglobinei si sideremiei la doua saptamani si 59% la patru saptamani.
Pacientele tratate cu fier si vitamina C au revenit la parametri optimi la doua saptamani
in proportie de 53%, respectiv 88% la patru saptamani.
Concluzii: Administrarea concomitenta a fierului in cadrul anemiei hemolitice
hipocroma microcitara imbunatateste calitatea vietii pacientului prin cresterea
biodisponibilitatii fierului si revenirea hemolglobinei la valori normale.

Contribuia infeciei cu VHB i VHC n apariia cirozei i a

cancerului hepatic la nivel global
Grupa 53, 243 cuvinte

Scop
Stagiul terminal al bolii hepatice cauzeaz 1 din 40 de decese din lume. Infeciile cronice cu VHB i
VHC sunt factori cauzatori binecunoscui ai cirozei i ai cancerului hepatic, ns estimri clare care
dovedesc contribuia acestor infecii n apariia bolilor la nivel global nu au fost nc disponibile.
Metoda
Prevalena serologic a VHB i VHC n sngele pacienilor diagnosticai cu ciroz sau cu carcinom
hepatocelular (HCC) a fost obinut din rapoarte publicate. Fraciunile de ciroza i HCC ce pot fi
atribuite acestor infecii au fost estimate pentru 11 regiuni WHO ( World Health Organization)
Rezultate
Global, 57% din cazurile de ciroz au putut fi atribuite infeciei cu VHB (30%) sau VHC (27%) i
78% din cazurile de HCC au putut fi asociate cu HVB (53%) sau VHC (25%). Regional, aceste infecii
sunt cauza a peste 50% din cazurile de HCC i ciroz. Rata mortalitii estimativ pe ntreg globul din
anul 2002 spune c aceste fraciuni reprezint 929 000 de mori ce se datoreaz infeciei cronice cu
VHB sau VHC, mai exact, vorbim de 446 000 mori datorate cirozei hepatice (HBV: 235 000; HVC: 211
000) i de 483 000 de decese din cauza cancerului hepatic (VHB:328 000; VHC: 155 000).
Concluzii
n cea mai mare majoritate a lumii, cancerul hepatic i ciroza sunt cauzate de infecia cu VHB i
VHC. Acest fapt relev importana existenei unui program activ de prevenie a noilor infecii i de
management i tratament al celor deja infectai.

Adaptarea cordului la efort la sportivi si nesportivi

Grupa 54, 902 cuvinte

Parametri privind adaptarea fiziologica a organismului in conditii de suprasolicitare fizica atat la sportivi cat si la persoanele mai putin active
fizic difera foarte mult. Analizand atat mecanismele fiziologice implicate in management activitatilor fizice, cat si studiul realizat pe 2
loturi:sportivi si nesportivi, balanta beneficiilor pe termen lung se inclina spre sportivi.
Introducere
Efortul fizic resprezinta stimulul biologic care, prin intensitatea si complexitatea lui, obliga organismul sa reactioneze intens si generalizat la
nivel muscular, cardiovascular, respirator, endocron-metabolic si nervos.
Mentinerea unei calitati pozitive cardiovasculare se realizeaza prin practicare exercitiilor fizice. Cu cat activitatea fizica incepe la o varsta mai
tanara, cu atat performantele biologice ale inimii si sistemului arterial sunt mai mari.
Prin acest studiu, ne-am propus observarea mecanismelor de adaptare ale inimii si evaluarea parametrilor biologici la sportivi si nesportivi
(puls, tensiune arteriala, frecventa respiratorie, greutate).

Complexitatea ajustrilor cardio-vasculare n efort se bazeaz pe dou tipuri

de mecanisme prin care crete debitul sanguin muscular i deci aportul de
oxigen:
a. Mecanisme centrale - creterea debitului cardiac prin dou modaliti:
- Creterea frecvenei cardiace pn la o anumit limit (frecvena maximal);
- Creterea debitului sistolic ca urmare a creterii contractilitii prin
hiperactivitate simpatic.
b. Mecanisme periferice:
- Vasodilataie n sectorul arterial al musculaturii supuse efortului prin
eliberarea local de adenozin i acidoz

 Scopul si obiectivele studiului

Scopul acestui studiu este de a evalua starea de sanatate si capacitatea de efort a
sportivilor si nesportivilor

Obiective:
determinarea starii de sanatate a componentelor echipei de gimnastica de la Clubul
Sportiv din Bucuresti si persoanelor care fac parte din Cercul de Microbiologie al UMF
Carol Davila
evaluarea parametrilor cardiovasculari in perioada de antrenament si inafara acestuia
prin explorari neinvazive precum ECG, ecografie Doppler, Test Harvard, Test Letunov
Materiale si metode

Lotul studiat:
Am luat in studiu un lot de 25 gimnaste cu varste cuprinse intre 16 - 25 ani si 25 studente
la UMF Carol Davila cu varste cuprinse intre 19-25 ani, toate apartinand Cercului de
Microbiologie. Sportivii si nesportivii au fost monitorizati timp de 4 luni, in perioada de
antrenament, dar si inafara acestuia

Metode de studiu
Determinarea parametrilor antropometrici: prin somatometrie s-au obinut: Talia (cm), Bustul (cm),
Perimetrul toracic (cm), Greutatea (kg),
Electrocardiografia s-a efectuat cu aparatul HeartScreen 112D, cu nregistrare automat pe 12 derivaii
urmrindu-se: Frecvena cardiac FC de repaus i dinamica acesteia; AQRS - reprezentnd axul
electric al complexului de depolarizare ventricular; Analiza undei P (amplitudine i durat) exprimnd depolarizarea i repolarizarea atrial; Intervalul PR expresia timpului de conducerea
atrioventricular
Testul Harvard este un test de efort aerobic caracterizat de adaptarea la un anumit tip de efort: se
executa un anumit tip de efort timp de 5 minute, se inregistreaza pulsul in secundele 60-90 (PI), 120150(P2) si 180-210 (P3) dupa efort; se calculeaza indicele Harvard dupa formula:
Ih=(300x100)/2(P1+P2+P3) -> 95 este foarte bun, 90 este bun, 85 este mediocru, 80 este slab.
Programul utilizat a fost elaborat pentru 30 minute si a fost alcatuit din: 10 minute gimnastica
aerobica, 5 minute alergare pe covor rulant,2 serii de genoflexiuni, 2 serii de ridicari pe varfuri
Testul Letunov este un test de circuit, carcaterizat de viteza : 20 genoflexiuni in 30 secunde, 15
secunde alergare pe loc cu viteza maxima, alergare pe loc 3 minute in ritm de 180 pasi/minut; intre
etape se fac 5 minute pauza maxim; se inregistreaza TA si pulsul dupa fiecare etapa, timp in care
valorile sa revina la normal

Rezultate
Rezultatele obtinute ( in medie aritmtica ) sunt urmatoarele:

Pentru grupa sportivelor

Nr.
Crt

Parametrii testati

Luna 1

Luna 2

Luna 3

Luna 4

Puls(decubit dorsal)

60

65

60

58

Puls(dupa efort)

100

110

100

90

TA(decubit dorsal)

110/70

120/90

110/75

95/65

TA(dupa efort)

150/100

150/90

145/90

140/90

Frecventa respiratorie

18

20

18

16

Testul Harvard

90

85

90

95

Testul Letanov

130

140

130

110

 Pentru grupa nesportivelor :

Un tabel care refuza sa se copieze
Concluzii
Adaptarea cordului la sportive se datoreaza in mare parte antrenamentului de
performanta , iar valorile sunt foarte bune
Adaptarea cordului la nesportive s-a realizat mai greu , deoarece motivatia de baza era
slabirea in greutate si mentinerea formei fizice , dar mai ales datorita faptului ca
programul zilnic include multe activitati statice
Parametrii biologici si indicii testelor au relevat diferente intre sportive si nesportive , dar
incadrarea in efortul aerob a permis o evolutie benfica si la nesportive
In timpul studiilor , un au fost inregistrare decat mici indispozitii la schimbarea
sezoanelor si in timpul menstruatiei

Bibliografie
ALEXE N.- Antrenamentul sportiv modern , Ed. Elitis , Bucuresti 1993
BUARC ALIC Demonstrarea adaptarii cordului si circulatiei periferice la efort la
persoanele antrenate , lucrare de licenta Universitatea Bacau 1997
DRAGAN I. Practica medicinii sportive, Ed. Medicala , Bucuresti , 1989
GINGHINA CARMEN Mic tratat de cardiologie , Ed. Academiei Romane , 2010
GURAU GIANINA Aspectele antrenamentului fizic asupra aparatului cardiovascular
studiate la persoanele sanatoase si cu maladii cardiovasculare , lucrare de licenta ,
Universitatea Bacau , 1996

Grupa 55, 1334 cuvinte

REZUMAT
Importanta factorilor genetici in susceptibilitatea la vitiligo a fost sugerata de existenta unei agregari familiale semnificative.
Vitiligo poate fi considerata o boala poligenica, cu etiopatogeneza incomplet elucidata. Expresia fenotipica a subiectilor este
favorizata de interactiunea dintre genele de susceptibilitate genetica si factorii ambientali. Ca si in alte boli autoimune, genele
din regiunea HLA pot juca un rol major in patogenia vitiligo.

INTRODUCERE
Vitiligo este o maladie poligenica, multifactoriala, in etiopatogeneza fiind implicati atat factori genetici, cat si cei de mediu,
instalarea bolii depinzand de diferentele de susceptibilitate genetica si distributia factorilor de mediu.
Studiile de biologie si genetica moleculara, biochimie, imunohistochimie releva existenta unor mecanisme celulare si umorale
complexe, cu numeroase componente, care pot actiona aditiv sau independent unele de altele in declansarea vitiligo.
Cartografierea genomului uman a permis identificarea si studierea genelor candidate pentru vitiligo (CAT, CD28, CTLA4), gene
implicate in reglarea sistemului imun, in biochimia melanocitara si stresul oxidativ.
Majoritatea datelor din literatura sugereaza ca vitiligo este o boala ereditara complexa, influentata de un set de alele de pe loci
multipli, cu posibila implicare in cresterea susceptibilitatii si/ sau patogenia directa a bolii.
Caracterul familial al bolii si riscul crescut al aparitiei la rudele de gradul I constituie argumente in favoarea determinismului
genetic al vitiligo.

MATERIAL SI METODA
Lotul studiat a cuprins 45 de subiecti (26 femei si 19 barbati), diagnosticati numai cu vitiligo sau vitiligo asociat cu boli tiroidiene
sau alte alergodermii, subiectii aflandu-se in evidenta Clinicii de Dermatologie a Spitalului Universitar Craiova.
Varsta pacientilor a variat intre 10 si 70 de ani, profesia predominanta fiind cea de agricultor. Subiectilor li s-au
efectuat anamneza amanuntita, examenul clinic local si general, explorarile standard de laborator. Genetic, subiectii au fost
investigati citogenetic (numai cazurile problema) si genealogic, cunoscandu-se agregarea familiala a bolii.

REZULTATE SI DISCUTII
Din cele 45 de cazuri, luate in studiu, investigatii genealogice si citogenetice s-au efectuat doar la cazurile la care, pe baza
anchetei familiale, am considerat ca factorul genetic joaca rolul principal.
Analiza factorilor de risc implicati in etiopatogenia vitiligo a relevat urmatoarele:
1. Vitiligo este mai frecvent la femei decat la barbati (26 femei si 19 barbati). Aceasta predominanta a bolii la sexul feminin ar
putea fi determinata, considera m noi, de scaderea imunitatii, vitiligo fiind asociat cu alte boli autoimune (tiroidita Hashimoto,
boala Addison etc.)
2. Varsta medie de debut in vitiligo este de 20 30 de ani si in majoritatea cazurilor a survenit la nivelul membrelor superioare.
Repartitia pe grupe de varsta este redata in fig. 1.

Fig. 1 Situatia pacientilor cu vitiligo din grupul studiat, pe grupe de varsta.

3. Studiile genealogice, efectuate subiectilor cu vitiligo, au demonstrat implicarea genelor in etiologia bolii. Genele candidate
sunt cele implicate in reglarea sistemului imun, biochimia si dezvoltarea melanocitelor si stresul oxidativ.
4. Factorii declansatori pentru vitiligo sunt redati in fig. 2.
Fig. 2 Factorii declansatori pentru vitiligo in grupul studiat

5. Patologia tiroidiana autoimuna a fost observata la 11 pacienti din cei 45 diagnosticati cu vitiligo, iar 3 pacienti prezentau
si poliartrita reumatoida, impactul afectiunilor autoimune reflectandu-se negativ asupra pacientilor.

Conditionarea genetica a bolii este ilustrata prin prezentarea celor 2 cazuri cu vitiligo, la care boala este prezenta si la unul dintre
parinti. Modul de transmitere nu respecta intru totul modul de transmitere mendelian, transmiterea bolii facandu-se dupa un
model poligenic.
Merita subliniat cazul P.F., de sex feminin, in varsta de 51 de ani, luata in evidenta Clinicii de Dermatologie cu diagnosticul
vitiligo simplu si alergodermie (fig. 3).

Fig. 3 Aspectul clinic al cazului P.F.

Probanda provine dintr-un cuplu aparent sanatos. Ea mai are un frate care prezinta vitiligo asociat cu boala tiroidiana. Ceea ce
merita subliniat este prezenta vitiligo la cei 3 copii ai probandei (2 fete si 1 baiat) (fig. 4).

Fig. 4 - Arborele genealogic al cazului P.F.

Fratele probandei, casatorit cu o femeie care prezenta tiroidita Hashimoto, are 6 copii, din care 4 fete si 2 baieti. Fetele sunt
afectate, ca si tatal lor (vitiligo asociat cu tiroidita Hashimoto), in timp ce unul din cei 2 baieti prezinta doar vitiligo, iar celalalt
este sanatos. In descendenta, vitiligo simplu apare la alti 3 membri.
Analiza genealogica a cazului releva ca boala are o potentiala susceptibilitate genetica si ca exista o serie de gene candidate
pentru vitiligo simplu sau asociat cu alte boli autoimune.
Printre cazurile cu vitiligo, am intalnit unul care prezenta multiple anomalii somatice, asociate cu insuficienta respiratorie,
hipertensiune arteriala si tulburari metabolice. Tabloul clinic complex al subiectului a constituit motivul investigarii
citogenetice. Rezultatul ana-lizei cromozomiale a fost evident ierea unei deletii terminale pe bratul scurt (p) al unui cromozom
din perechea 2 si a unei rupturi in 5q21, in toate metafazele analizate (fig. 5).
Fig. 5 - Cariotip 46, XX, 2pdel, 5q21:
Este posibil ca cele 2 modificari structurale prezente in cariotipul cazului sa fie raspunzatoare atat de instalarea vitiligo, cat si de patologia
viscerala a subiectului.
Cercetarile de genetica moleculara au identificat la nivelul cromozomului 2 gena VIT1, care codifica proteina VIT1 asociata cu vitiligo. De
asemenea, la nivelul cromozomului 5 se gasesc gene de importanta majora, prin proteinele codificate.
Agregarea familiala a bolii a fost observata si in cazul A.F. de 63 de ani, luat in evidenta cu vitiligo si chisturi in regiunea fetei.
Probandul declara ca debutul bolii a survenit la nivelul membrelor superioare si ca extensia leziunilor a aparut in principal pe zonele
fotoexpuse, in lunile mai septembrie. Boala a aparut in descendenta la alti membrii, predominanta fiind la sexul feminin (fig. 6). Unul din
cei 2 frati ai probandului are 2 baieti, din care unul este luat in evidenta Clinicii de Endocrinologie, avand disfunctie tiroidiana. Prezenta
vitiligo a fost semnalata la 3 din cei 4 copii ai probandului. Despre parinti, probandul declara ca acestia au decedat si crede ca nu au
manifestat boala.
Aproximativ 20 % din pacientii cu vitiligo au cel putin o ruda de gradul I afectata, iar riscul relativ pentru vitiligo la rudele de gradul I ale
pacientilor este crescut de cel putin 7-10 ori.
Alkhateeb (2002) sugereaza ca vitiligo este o boala ereditara complexa, cu un mod de transmitere complex. Ca si in cazul altor boli autoimune,
factorii de mediu, cum sunt toxinele, poluantii, virusurile, expunerea la UV si stresul pot juca un rol major in declansarea vitiligo, la
persoanele predispuse genetic.
Alti loci de pe cromozomii 1, 2, 6, 11, 17, 22 au fost, de asemenea, implicati ca detinatori de gene candidate pentru vitiligo. S-au obtinut date
certe despre existenta unui locus de susceptibilitate autoimuna (AIS1) pe cromozomul 1p31.3 si p32.2, locus care poate fi implicat in 1:6 pana la
1:4 din familiile cu mai multi membri afectati de vitiligo.

CONCLUZII
Vitiligo constituie un model fiziopatologic al interact iunii dintre factorii de mediu si factorii genetici. Alterarea
functionala in vitiligo este rezultatul fenomenului de polimorfism genetic si al mutatiilor genice, care se pot perpetua si
pot afecta mai multe generatii dintr-o populatie data. Importanta factorilor genetici in susceptibilitatea la vitiligo a fost
sugerata de existenta unei agregari familiale semnificative. Au fost identificate cateva gene candidate pentru vitiligo:
gena CAT, AIS1, CTLA4, CD28, situate pe cromozomii umani.
BIBLIOGRAFIE
Alkhateeb A si colab. - Mapping of an autoimmunity susceptibility locus (AIS1) to chromosome 1p31.3-p32.2. Hum Mol
Genet, 2002, 11:661-667.
Einarsdottir E si colab. - The CTLA4 region as a general autoimmunity factor: an extended pedigree provides evidence
for synergy with the HLA locus in the etiology of type 1 diabetes mellitus, Hashimotos thyroiditis and Graves
disease. Eur J Hum Genet, 2003, 11:81-84.
Goth L, Eaton JW - Hereditary catalase deficiencies and increased risk of diabetes. Lancet, 2000, 356:1820-1821.
Kantarci OH si colab. - CTLA4 is associated with susceptibility to multiple sclerosis. J Neuroimmunol, 1993, 134:133-141.
Kwon JM, Goate AM - The candidate gene approach. Alcohol Res Health, 2000, 24:164-168.
Majumder PP si colab. - Pattern of familial aggregation of vitiligo. Arch Dermatol, 1993, 129:994-998.
Ongenae K si colab. - Evidence for an autoimmune pathogenesis of vitiligo. Pigment Cell Res, 2003, 16:90-100.
Ortonne JP, Bose SK - Vitiligo: where do we stand? Pigment Cell Res, 1993, 6:61-72.
Van den Wijngaard R si colab. - Autoimmune melanocyte destruction in vitiligo. Lab Invest, 2001, 81:1061-1067.

Tratamentul combinat laparoscopic si endoscopic al litiazei

colecistocoledociene
Grupa 56, 226 cuvinte

Introducere. Standardul din chirurgia clasica pentru tratamentul litiazei colecistocoledociene:

colecistectomie plus coledocolitotomie, nu poate fi reprodus pe cale laparoscopica decit in centrele cu
performante ridicate. Rezultatele bune nu sunt reproductibile inca in conditii clinice obisnuite.
O alternativa pentru prezervarea caracterului miniinvaziv al tratamentului este asocierea chirurgiei
cu endoscopia. Astfel, am incercat sa evaluam care este modalitatea optima de asociere a celor 2
tehnici terapeutice.
Materiale si metode. Studiul clinic s-a desfasurat intr-o maniera prospectiva, in perioada 1
ianuarie 1995 30 iunie 2001, in clinica Chirurgie Generala a Spitalului Clinic de Urgenta Sfantul
Ioan Bucuresti. Au fost selectati 89 de pacienti cu suspiciune de litiaza colecistocoledociana la care
s-a intentionat rezolvarea patologiei prin abord miniinvaziv, in perioada: 1 ianuarie 1995 31
decembrie 2000. Acestia au fost impartiti in 3 loturi in functie de momentul in care s-a apelat la
endoscopie: preoperator (Lotul A: 38 cazuri), postoperator (Lotul B: 35 cazuri) sau perioperator
(Lotul C: 16 cazuri). Operatiile (laparoscopice sau/si clasice) au fost efectuate de un numar de 14
chirurgi, medici specialisti sau primari, cu grade diferite de experienta laparoscopica.
Rezultate. S-a constat o proportie semnificativ mai mare de cazuri rezolvate intregral
miniinvaziv (94%) si o medie a spitalizarii mai scurta (8,6 3,7 zile) in cazul lotului C.
Concluzii. Modalitatea optima de asociere a endoscopiei cu laparoscopia in tratamentul
litiazei colecistocoledociene este abordul simultan conform tehnici rendez-vous.

Extra special
Consumul de banane in tratamentul anginei pectorale stabile
Andrei Georgian Florescu, Grupa 51, 305 cuvinte

Introducere: Prevalenta anginei stabile este in crestere mai ales in randul batranilor, fiind de 10-15% in
cazul femeilor (65-74 ani) si 10-20% in cazul barbatilor ( 65-74 ani). Se cunoaste efectul benefic in
tratamentul simptomatologiei acestia al preparatelor de tipul nicorandil prin activarea canalelor de K
insa rolul unei concentratii crescute de K extracelular (prin aport exogen) este necunoscuta.
Materiale si metode: S-a efecutat un studio randomizat, dublu orb, in multiple centre la nivel
international implicand 2014 pacienti cu durere caracteristica de angina pectorala stabila clasa CCS 3
diagnosticata in urma cu maxim 1 an de zile, la care s-a inregistrat gradul efort la care se instaleaza
durerea la pacientii care pe langa tratamentul uzual au consumat 10 banane pe zi, banana
reprezentand o sursa importanta de K (422mg/banana) , timp de 1 luna, comparativ cu pacientii care
au primit exclusive tratament medicamentos uzual.
Rezultate: Pacientii care au consumat 10 banane/zi au prezentat episoade anginoase la un grad de
efort cu 50% mai scazut decat cei care au primit exclusiv tratament clasic. Diferentele dintre cele doua
grupuri au fost semnificative doar in ceea ce priveste momentul instalarii durerii, intensitatea si
durata acesteia fiind similiare la ambele.
Discutii: Consumul crescut de banane s-a dovedit a afecta capacitatea de a sustine efort in contextul
sindromului de angina pectorala stabila. Gradul de activitate fizica la care apare durerea a scazut
substantial la consumatorii de banane aflati sub tratament fata de pacientii aflati sub tratament care
nu au consumat banane.
Medicamentele vasodilatatoare de tip nicorandil, cunoscute pentru eficienta tratamentului
simptomatic al anginei stabile actioneaza drept activatoare ale canalelor de K de la nivelul miocitului,
cu eflux de K si hiperpolarizare. Concentratia extracelulara crescuta de K ca urmare a aportului
exogen crescut (prin consum de banana) determina o scadere a efluxului si o scadere a
hiperpolarizarii cu agravarea starii anginoase.

Tuberculoza pulmonara cazeos cavitara survenita pe fondul

imunosupresiei cauzate de terapia antineoplazica (prezentare de
caz)
Grupa 51, 246 cuvinte

Introducere:
Tuberculoza pulmonara post-primara (secundara sau cazeos cavitara) reprezinta o reactivare endogena a focarelor
bacteriene preexistente. Infectia cu Mycobacterium tuberculosis, survenita in timpul sau in urma unei terapii
antineoplazice, poate provoca o forma severa de tuberculoza, cu rata de mortalitate crescuta. Imunosupresia indusa
predispune la re-emergenta bacililor latenti.
Materiale si metode:
Prezentam cazul unei paciente in varsta de 47 de ani, cunoscuta cu hipertensiune arteriala esentiala, accident vascular
cerebral ischemic si neoplasm mamar drept polichimiotratat, pentru care realizeaza un CT toracic de control. Pacienta
s-a prezentat la medic pentru: hemoptizii mici, repetate, tuse slab productiva, astenie fizica, fatigabilitate, scadere
ponderala. Examenul CT toracic a evidentiat o formatiune de 31/37 mm, escavata central, in segmentul apical al lobului
inferior (Fowler) stang. S-a realizat diagnosticul diferential al cavernei tuberculoase cu abcesul, carcinomul cu celule
scuamoase si necroza centrala (metastaza), sau aspergilomul pulmonar. Ulterior, la investigatia bronhoscopica, in
aspiratul bronsic, s-a decelat prezenta BAAR (1+) si s-a decis internarea pentru tratament antituberculos in cadrul
Institutului de Pneumoftiziologie Marius Nasta. Diagnosticul molecular (Line Probe Assay) a detectat complexul M.
tuberculosis cu rezultat negativ pentru MDR-TB.
Rezultate:
Dupa confirmarea diagnosticului in examenul de sputa, s-a instalat tratamentul antituberculos, sub stricta
supraveghere, dupa schema 7/7 H250R450E1500Z1500, pacienta avand o evolutie buna, fara efecte adverse, cu negativare
lenta, dupa circa o luna.
Concluzii:
Diagnosticul precoce, urmat de tratament corespunzator, este esential in cazul tuberculozei post-neoplazice, pentru a
evita complicatiile severe. Intradermoreactia la tuberculina ar trebui sa devina un test de rutina in cazul tuturor
pacientilor cu cancer, in momentul diagnosticarii cu aceasta patologie.