Curs 2

Concept, componente si determinanti ai strategiei

Termenul a aparut pentru prima oara in antichitate in Grecia antica si a primit semnificatia de
general de armata: stratos= armata, egos=conducator => strategos.
In antichitate strategia inseamna planificarea distrugerii inamicilor prin utilizarea eficienta a
resurselor. In perioada moderna strategia are o semnificatie mult mai complexa , respectiv de arta
de a conduce un razboi. Strategia militara si de afaceri se caracterizeaza printr-un numar
apreciabil de elemente comune : analiza conditiilor externe, a pozitiei adversarului si analiza
fortelor proprii fiind cateva dintre acestea.
Personalitati ale managementului care au studiat problematica strategiei organizatiilor
economice au fost: Igor Ansoff ; Alfred Chandler ; Kenichi Ohmae ; Michael Porter .
Pionierul planificarii strategice este Igor Ansoff, care a formulat acest concept in anul 1963 (
conceptul de planificare strategica). Pornind de la conceptul de strategie formulat de Ansoff in
cartile sale o intreprindere poate:
a) Identifica sectorul de activitate unde ea trebuie sa se situeze
b) Alege o anumita conduita specifica in cautarea oportunitatilor strategice
c) Poate completa obiceiurule sale prin decizii care vor orienta alegerea catre cele mai buna
ocazii
Analiza retrospectiva de la sfarsitu sec. XIX si inceputul sec. XX explica aceasta intarziere cu
care preocuparile strategice si-au facut aparitia in lumea afacerilor si in stiinta managementului
firmei. Modificarea substantiala a conceptiilor traditionale asura mediului si a mediului de
organizare si conducere a survenit incepand cu a doua jumatate a sec. XX pe masura cresterii
volumului si a complexitatii productiei , a gradului sau de diversificare , a dimensiunii
companiilor industriale, a numarului jucatorilor pe piata maondiala in contextul unor schimbari
rapide ale mediului inconjurator. Necesitatea adoptarii rapide si eficiente la aceste schimbari cu
scopul de a-si potenta capacitatea concurentiala a condus la deplasarea managementului strategic
spre gandirea prospectiva si proiectiva , caracteristica esentiala a firmelor modele performante.
Alfred Chandler a remarcat in perioada 1850-1920 aparitia unei noi unitati economice si
anume intreprinderea formata din numeroase unitati de exploatare fiecare gestionata relativ
autonom. El contribuie la restructurarea generala a intreprinderilor americane prin organizarea
departamentala, fiind unul din primii teoreticieni din management care a prevazut importanta
planificarii strategice pentru intreprindere inainte de elaborarea structurii organizatorice.
Adeptul conceptului de strategie globala Kenichi Ohmae a devenit celebru prin analize
profunde ale gandirii strategice japoneze si ale influentei acestora asupra competitivitatii
intreprinderilor nipone.
Conceptul de strategie concureniala sau avantaj competitiv este strans legat de numele
specialistului Michael Porter, care identifica in lucrarile sale despre strategie urmatoarele.
a)factori si forte care influenteaza concurenta
b)tipuri generale de intreprindere
c)tipuri de avantaj comercial pe care le are firma
d)factori care permit diferitelor notiuni sa fie mai competitive decat altele
In 1987 Henry Mintzberg defineste strategia in 5 moduri:
-plan de actiune
-stratagema

-model de comportament
-pozitie
-perspectiva.
Henry a identificat 10 scoli de gandire manageriala in domeniul strategiei astfel:
1.proiectare
2.planificare
3.pozitionare
4.intreprenoriala
5.cognitiva
6.invatare
7.politica
8.culturala
9.a mediului
10.configurativa
Definiri ale strategiei:
*Igor Ansoff: Strategia reprezinta axul comun al activitatilor organizatiilor si produselor sau
pietelor ce defineste naura esentiala a activitatii economice pe care organizatia o realizeaza sau
prevede sa o faca in viitor.
*Andrews Kenneth: structura obiectivelor, telurilor sau scopurilor, politicile si planurile majore
pentru realizarea lor astfel stabilite incat sa defineasca obiectul actual sau viitor de activitate al
afacerii si tipul de intreprindere existent sau preconizat.
*Ovidiu Nicolescu: ansamblul obiectivelor majore ale organizatiei pe termen lung principalele
modalitati de realizare impreuna cu resursele alocate in vederea obtinerii avantajului competitiv
potrivit misiunii organizatiei.
*Tiberiu Zorlentan: stiinta si arta de a stabili obiectivele generale ale organizatiei pe termen
mediu si lung si de a formula actiuni de actionare pentru atingerea acestora tinand seama de toate
resursele existente in vederea adoptarii eficiente a organizatiei la cerintele mediului ambiant in
care functioneaza.