Sunteți pe pagina 1din 2

Tehnici de lectura

Denisa Bolboaca,grupa1
bolboacadenisa@yahoo.com

Viata este acces la fiinta: daca viata este muritoare, continuitatea fiintei nu e tot asa.
( Georges Bataille:1994,29)
Intr-o lume in care viata este perceputa precum un automatism cotidian, moartea ar
aduce o abandonare a rolului asumat zilnic, fara de care s-ar pierde contactul cu
realitatea, ajungand in ipostaza unui mort ce pastreaza resturi terifiante de vitalitate.
Ivan Ilici, personaj tolstoian, este cel care neaga vehement suferinta considerata
injositoare pentru ca nu o recunoaste ca facand parte din rolul care trebuie jucat pe scena
vietii.Astfel, se impotriveste legii implacabile a universului, refuzand sa-si inteleaga
durerea.
Dintre cei care se preocupa sa-i distraga atentia de la fenomenul mortii, percepand-o ca
pe o vina individuala, un fenomen nedemn, imoral, se remarca Gherasim, slujbasul sau,
singurul om simplu, nu doar prin statut social,in preajma caruia Ivan Ilici simte ca poate
renunta la rolul executat cu maiestrie de-a lungul vietii.
Este singurul dintre personaje care ii castiga aprecierea si caruia ii este acceptata prezenta
pe tot parcursul starii precare de sanatate.Ajunge sa depinda afectiv de prezenta
slujbasului, intrucat este persoana din a carei relatie primeste afectiunea, intelegerea si
compasiunea care reusesc sa-i mai aline durerea.
Asadar, este cel care ii intelege suferinta, ii ofera sprijinul neconditionat, nu-l amageste
spre deosebire de ceilalti care desi ii sunt prieteni, il fac sa se simta inferior din cauza
pierderii postului de procuror.
Disperarea la care ajunge in momentele constientizarii mortii se diminueaza treptat,
ajungand sa se familiarizeze cu gandul ca va muri. Justificarea propriei vieti pe care a tot
cautat-o in decursul acestei perioade, o gaseste in clipa in care urmeaza sa isi dea duhul,
observand ca frica de moarte si durerea au disparut. Prin urmare, replica de final S-a
sfarsit cu moartea.Nu mai este sugereaza faptul ca moartea a fost de fapt intreaga lui
viata de pana atunci.
Conform celor spuse de Georges Bataille, fiinta dobandeste continuitate si dupa moarte,
ca in cazul lui Ivan Ilici, care in momentul mortii redevine viu, asa cum a mai fost doar
in frageda copilarie, dupa cum i-au sugerat amintirile din momentele apropiate de ceasul
mortii.
Gherasim ramane motivul principal de reflectie asupra perisabilitatii vietii (Toti o sa
murim) intelegand totusi ca nu trebuie sa privim moartea cu teama, pentru ca nu este un
sfarsit ci un nou inceput, o cale spre redescoperirea eului si nici sa refuzam sa o
intelegem deoarece ramane legea universala fireasca si valabila, in fata careia nimeni nu
este mai presus fata de celalalt, acest lucru deoarece in fata mortii toti suntem egali.
Bibliografie primar:
Tolstoi, Lev Nikolaevici, Moartea lui Ivan Ilici, tradus n romnete de tefana Velisar
Teodoreanu i Irina Andreescu, n Moartea lui Ivan Ilici i alte povestiri, Editura Facla,
Timioara, 1987
Bibliografie teoretica:

Bataille, Georges Partea Blestemata, traducere de Bogdan Ghiu, Editura Institutul


European, Iasi, 1994, p.29
Interpretai fragmentul literar urmtor, conform unei tehnici de lectur specifice
unui cititor bun (Vladimir Nabokov):
Numai Gherasim nelegea starea lui i-i era mil de el. i de aceea Ivan
Ilici se simea bine numai cu Gherasim. Se simea bine cnd Gherasim
edea nopi ntregi, inndu-i picioarele, i nu voia s se duc la culcare,
spunndu-i: Nu v nelinitii, Ivan Ilici, mai am timp s dorm; sau,
uneori, tutuindu-l deodat, aduga: Dac n-ai fi bolnav, ar fi altceva, dar
aa, de ce s nu te slujesc? Numai Gherasim nu minea. Din toate se
vedea c numai el nelegea despre ce era vorba i nu gsea de cuviin s
ascund lucrul acesta i-i era mil de boierul bolnav i slbit. O dat chiar,
cnd Ivan Ilici l trimisese la culcare, i-a rspuns:
-Toi o s murim. De ce s nu v ajut? vrnd s spun prin aceste cuvinte
c nu-i venea greu s-l slujeasc, fiindc o face pentru un om pe moarte i
ndjduiete c, la rndul lui, cnd i-o veni vremea, un altul o s-l ajute i
pe el.
Lev Nikolaevici Tolstoi Moartea lui Ivan Ilici i alte povestiri, nuvela Moartea lui
Ivan Ilici tradus n romnete de tefana Velisar Teodoreanu i Irina
Andreescu, Editura Facla, Timioara, 1987, pp. 151-152