Melancolie(Resemnare)

Acuma stau şi mă gândesc cu melancolie,

Că n-ai rămas decât o umbră din ce ai fost înainte.
Te pierzi în a jocului fantezie,
Iar eu privesc spre un nou punct şi te ascult cuminte.

Te-ntorci pe-un drum presărat de amintiri,

Şi vrei să pleci,căci te condamn din priviri.
Te-aştepţi să spun o vorbă inocentă,
Dar observi contrariat că nu scot o frază coerentă.

Nebun să fi acum sa crezi că poate,

Îmi voi schimba privirea goală pe jumătate!
Te voi vedea acum într-o ură precară,
De ce-ai crede asta?Nu vezi că numai acest gând al tău mă omoară?