Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Analiza Matematica
Analiza Matematica
15 AUTOEVALUARE
Cuprins
1.3 Intreb
ari de autoevaluare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5
5
8
9
2 MC. 02 S
iruri si serii numerice
11
2.1 Exercitii rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
2.2 Exercitii propuse cu indicatii si r
aspunsuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
2.3 Intreb
ari de autoevaluare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
3 MC. 03 Elemente de teoria spatiilor metrice
19
3.1 Exercitii rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
3.2 Exercitii propuse cu indicatii si r
aspunsuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
3.3 Intreb
ari de autoevaluare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
4 MC. 04 Limite si continuitate
27
4.1 Exercitii rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27
4.2 Exercitii propuse cu indicatii si r
aspunsuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
4.3 Intreb
ari de autoevaluare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
5 MC. 05 Derivabilitatea si diferentiabilitatea functiilor reale
5.1 Derivabilitatea si diferentiabilitatea functiilor vectoriale de variabila reala . . . . . . . . . .
5.1.1 Exercitii rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.1.2 Exercitii propuse cu indicatii si raspunsuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.1.3 Intreb
ari de autoevaluare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.2 Diferentiabilitatea si derivabilitatea partiala ale functiilor reale de mai multe variabile reale
5.2.1 Exercitii rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.2.2 Exercitii propuse cu indicatii si raspunsuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.2.3 Intreb
ari de autoevaluare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.3 Teoria diferentiabilit
atii si derivabilitatii functiilor vectoriale de argument vectorial . . . . .
5.3.1 Exercitii rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.3.2 Exercitii propuse cu indicatii si raspunsuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.3.3 Intreb
ari de autoevaluare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
37
37
37
40
42
42
42
46
48
48
48
52
54
57
57
64
66
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
75
75
79
80
119
Bibliografie
121
Capitolul 1
Exercitii rezolvate
A
= {x | x A};
A + B = {x + y | x A, y B};
AB
= {xy | x A, y B}.
S
a se arate c
a dac
a A si B sunt multimi m
arginite atunci A, A + B si A B sunt m
arginite si, n plus,
inf A, > 0
0,
=0
a1 ) inf(A) =
sup A, < 0
sup A, > 0
0,
=0
a2 ) sup(A) =
inf A, < 0
b)
c)
dac
a A, B [0, ) atunci (inf A)(inf B) = inf(A B) sup(A B) = (sup A)(sup B).
Solutie. a1 ). Consider
am > 0 si fie = inf A. Folosind caracterizarea marginii inferioare cu inegalitati, avem:
x A cu x = x;
> 0, x astfel nc
at x < +
= x < + ,
Autoevaluare
> 0, x astfel nc
at x <
= x >
> 0, a A astfel nc
at a < mA + si > 0, b B astfel ncat b < mB + din care deducem
2
2
a + b < mA + mB + . Cum > 0 a fost ales arbitrar de mic rezulta ca inf A + inf B = inf (A + B).
La fel se demonstreaz
a c
a sup A + sup B = sup (A + B).
c). Fie = sup A si = sup B. Dac
a = 0 atunci A = {0} sau B = {0} si atunci sup (A B) =
(sup A)(sup B).
Dac
a > 0 si x este element arbitrar al multimii A B, atunci x = a b, unde 0 a si 0 b
implic
a
0 x , x A B,
deci prima inegalitate ce caracterizeaz
a marginea superioara a multimii A B este ndeplinita.
si b >
.
Fie acum > 0 cu < 2 . Atunci exista a A si b B astfel ncat a >
2
2
Produsul acestor numere x = a b are proprietatea
x > +
2
>
4
care arat
a c
a si cea de a doua inegalitate care caracterizeaza marginea superioara a multimii A B este
ndeplinit
a. Prin urmare = sup (A B), adica
sup (A B) = sup A sup B,
ceea ce trebuia de demonstrat.
Cealalt
a parte a demonstratiei este identica.
Exercit
iul 1.1.2. Fie a IR fixat. S
a se arate c
a pentru orice num
ar q 1 ntreg exist
a p Z astfel nc
at
p
1
a se demonstreze c
a orice num
ar real este limita unui sir de numere
a < . Folosind acest rezultat s
q
q
rationale.
hp p + 1
,
, cu p Z determina o partitie a multimii
q
q
p
p+1
p
1
numerelor reale. Alegem atunci p astfel ncat a <
, deci a < . Daca punem q = n si not
am
q
q
q
q
p
1
= rn rezult
a |a rn | < deci rn a.
q
n
x 2 A2
cu f (x1 ) = f (x2 )
cu f (x1 ) = y1
x1 f 1 (B1 ) f 1 (B2 )
deci
f (A) B = f A f 1 (B) .
Solutie. a) . f (f 1 (B)) = B = B f f 1 (Y ) = f (X).
. Fie y B fixat. Deoarece B f (X), x X cu f (x) = y, deci x f 1 (B) si atunci
y = f (x) f f 1 (B) .
Asadar B f f 1 (B) si cum incluziunea reciproca este ntotdeauna adevarata, avem ca egalitatea de la
punctul a) este adev
arat
a..
b). y f (A) B y f (A) si y B y B si x A cu f (x) = y x A f 1 (B) cu
f (x) = y y f A f 1 (B) .
(1 + ak ) 1 +
k=1
n
X
ak .
(1.1)
k=1
Ce devine aceast
a inegalitate dac
a a1 = a2 = ... = an = x, unde x [1, ) si n num
ar natural arbitrar?
Solutie. Folosim metoda inductiei matematice.
Pentru n = 2 inegalitatea (1.1) este evidenta.
Presupunem c
a (1.1) este adev
arat
a pentru n si o demonstram pentru n + 1. Avem
n+1
Y
n
Y
k=1
k=1
(1 + ak ) =
=1+
n
X
(1 + ak ) (1 + an+1 ) 1 +
ak (1 + an+1 ) =
n
X
k=1
k=1
ak + an+1 +
n
X
k=1
ak an+1 1 +
n+1
X
k=1
ak .
Autoevaluare
Asadar,
n+1
Y
n+1
X
k=1
k=1
(1 + ak ) 1 +
ak .
(1.2)
1.2
Indicatie. Plec
and de la inegalitatea evidenta (1 ai )2 0 obtinem (1 + ai )2 4ai de unde, dupa extragerea
r
ad
acinii p
atrate n ambii membri, deducem ca inegalitatea 1 + ai 2 ai are loc pentru orice i {1, 2, ..., n}.
Efectu
and produsul tuturor acestor inegalitati, deducem
n
Y
(1 + ai ) 2n a1 a2 ...an
i=1
Exercitiul 1.2.3. S
a se arate c
a oricare n numere reale supraunitare a1 , a2 , ..., an satisfac inegalitatea
(1 + a1 )(1 + a2 )...(1 + an )
2n1 .
1 + a1 a2 ...an
Indicatie. Utiliz
and inegalitatea evident
a
an+1 1 a1 a2 ...an (an+1 1)
se arat
a prin calcul c
a
(1 + an+1 )(1 + a1 a2 ...an )
2.
1 + a1 a2 ...an an+1
R
aspuns. Inegalitatea cerut
a rezult
a prin folosirea metodei inductiei matematice dupa n.
Exercitiul 1.2.4. S
a se arate c
a orice n numere reale pozitive a1 , a2 , ..., an satisfac inegalit
atile:
v
u n
n
X
u1 X 2
1
ak t
ak ;
1 .
n
n
k=1
2 .
k=1
v
v
u n
uX
u n 2 uX
1
t
ak t
.
n
a2k
k=1
k=1
k=1
k=1
n 3k + 1 o
n
n
n n + (1)n n o
n o
n o
n
;
A
=
(1)
cos
;
A
=
sin
;
A
=
.
2
3
4
3k + 2 kZ
3 nIN
n + 5 nIN
3n + 2
nIN
Indicatie. Se determin
a toate subsirurile convergente din fiecare multime.
inf A1 = ,
sup A1 = 1;
inf A2 = 1 ,
sup A2 = 1;
2
R
aspuns.
inf A3 = 0,
sup A3 = sin 1;
inf A4 = 0,
sup A4 = .
3
1.3
Intreb
ari de autoevaluare
1 . Care sunt operatiile obisnuite ce pot fi efectuate cu doua sau mai multe multimi? Enumerati cateva
propriet
ati ale acestor operatii.
2 . Fie A o multime arbitrara. Definiti urmatoarele notiuni: relatie de echivalenta pe multimea A; clase
de echivalent
a pe multimea A; relatie de ordine pe multimea A.
C
and o multime este total ordonat
a?
10
Autoevaluare
Capitolul 2
MC. 02 S
iruri si serii numerice
2.1
Exercitii rezolvate
1 n+1
bn = 1 +
,
n
n IN ,
n IN ,
n 2,
rezult
a
n2 + 2n n+1 n + 1
n+1 n + 1
1
n+1 n+1
an+1
=
1
>
1
= 1.
=
an
(n + 1)2
n
(n + 1)2
n
(n + 1)2
n
Prin urmare an+1 > an , ceea ce arat
a ca (an )n1 este sir strict crescator.
Folosind din nou inegalitatea lui Bernoulli deducem bn > bn+1 , deci sirul (bn ) este strict descrescator.
Pentru orice n IN avem
1 n 1
bn
b1
0 < bn an = 1 +
<
< .
n
n
n
n
Trec
and la limit
a n aceste inegalit
ati deducem ca sirurile (an ) si (bn ) au limitele egale.
Convenim ca limita comun
a a acestor siruri sa fie notata cu e. Au loc estimarile:
1 6
46656
2 = a1 < e < b5 = 1 +
=
= 2, 985984 < 3;
5
15625
1 n
1 n+1
1+
<e< 1+
.
n
n
Dac
a n ultima estimare logaritm
am, obtinem inegalitatile
1
1
< ln(n + 1) ln n < ,
n+1
n
1 Bernoulli,
11
n IN ,
(2.1)
12
Autoevaluare
care sunt utilizate n studiul convergentei sirului (an )n1 , cu termenul general
an = 1 +
1
1
+ + ln n,
2
n
n IN ,
a c
arui limit
a este constanta lui Euler C.
O valoare aproximativ
a cu sase zecimale exacte a constantei lui Euler este C 0, 577216.
Exercitiul 2.1.2. S
a se arate c
a seria
deduc
a suma seriei
X
2n 1
.
2n
n=1
X
n
, |a| > 1 este convergent
a, s
a se calculeze suma ei si apoi s
a se
an
n=1
n
Solutie. Termenul general al primei serii este an = n . Criteriul radicalului n formularea cu limit
a aplicat
a
X n
seriei valorilor absolute
ne d
a
|a|n
n=1
lim
r
an = lim
n
n
n
n
1
=
lim
=
< 1,
n
n
|a|
|a|
|a|
x
x
a
1
f (x) =
=
a 1 x
ax
a
a
si atunci
f 0 (x) =
x n
x n1 1
a
x
1
+
n
(x a)2
a
xa a
a
de unde, lu
and x = 1, deducem
f 0 (1) =
a
1
1 n
a
1 n +
= sn
2
(a 1)
a
1 a an
(a 1)2
X
a
n
=
.
n
a
(a 1)2
n=1
Pentru determinarea sumei celeilalte serii observam ca se poate scrie ca diferenta de doua serii
X
X
X
2n 1
n
1
=
2
= 4 1 = 3,
n
n
n
2
2
2
n=1
n=1
n=1
cu mentiunea c
a prima serie este de dou
a ori seria initiala n care a = 2, iar ultima este o serie geometric
a cu
1
1
ratia si primul termen de asemenea egal cu .
2
2
MC. 02 S
iruri si serii numerice
13
Exercitiul 2.1.3. S
a se studieze convergenta urm
atoarelor serii numerice cu termeni pozitivi:
a)
X
1
n=1
X
X
1
an + b n
; b)
, a, c > 0; c)
aln n , a > 0;
n
cn
+
d
n=1
n=1
sin
d)
(n + 1)
n=1
x3
constatam ca este strict cresc
atoare si
Solutie. a) Studiind functia f : [0, ) IR, f (x) = sin x x +
6
1
X 1
1
1
6
f
f (0), de unde deducem sin < 3 . Seria
este convergenta (serie armonica generalizat
a cu
n
n
n
n
n3
n=1
X
1
1
este convergent
a.
= 3) si atunci aplic
and primul criteriu de comparatie rezulta ca seria
sin
n
n
n=1
b) Se aplic
a criteriul r
ad
acinii n formularea cu limita. Pentru a < c seria este convergenta, pentru a > c seria
este divergent
a, iar pentru a = c termenul general al seriei nu tinde la zero, prin urmare seria este divergent
a.
c) Se aplic
a criteriul logaritmic, ajung
anduse la limita
ln a ln n
1
= ln .
n
ln n
a
lim
1
1
1
Pentru a <
seria este convergent
a, pentru a >
seria este divergenta, iar daca a =
atunci seria dat
a
e
e
e
X1
devine
care se stie c
a este divergent
a fiind seria armonica.
n
n=1
d) Raportul termenilor an+1 si an ai seriei are limita . Seria este convergenta pentru 0 < < 1, divergent
a
pentru > 1, iar pentru = 1 folosind criteriul lui Raabe obtinem
a
n
lim n
1 =ba1
n
an+1
din care deducem c
a seria corespunz
atoare este convergenta pentru b > a + 2 si divergenta pentru b < a + 2.
X
X
n+1
1
Dac
a b = a + 2 seria devine a(a + 1)
, comparabila cu seria armonica
, care
(a
+
n
+
1)(a
+
n
+
2)
n
n=1
n=1
este o serie divergent
a. In concluzie, pentru = 1 si b = a + 2 seria din enunt este divergenta.
Exercitiul 2.1.4. S
a se studieze natura seriilor
a).
c).
X
X
n + 3 n ln n
43n (n!)3
; b).
;
2n + 1
(3n)!
n=1
n=1
p
n
X
X
(n + 1)n1
(n
+
1)(n
+
a)
n
, a > 1.
;
d).
nn+1
n=1
n=1
an =
n + 3 ln n
14
Autoevaluare
43n (n!)3
, raportul a doi termeni consecutivi da
(3n)!
64
(n + 1)2
an+1
=
.
an
3 (3n + 1)(3n + 2)
Trec
and la limit
a n ultima egalitate, obtinem
an+1
64
(n + 1)2
64
=
lim
=
.
n an
3 n (3n + 1)(3n + 2)
27
lim
Deoarece aceast
a limit
a este supraunitar
a, conform criteriului raportului sau criteriul lui DAlembert
rezult
a c
a seria este divergent
a.
c). Folosim criteriul de comparatie de prima speta. Termenul general al seriei se scrie n forma
1
1 n
.
an = 1 +
n
n(n + 1)
1 n
1
e
1
Ins
a, 1 +
< 2 deci an < 2 .
< e, iar
n
n(n + 1)
n
n
X
1
este convergent
a fiindca este seria lui Riemann pentru = 2, din criteriul de comparatie
Cum seria
n2
n=1
de speta nt
ai rezult
a c
a seria este convergenta.
d). Aplic
am criteriul radicalului. G
asim
p
a+1
(n + 1)(n + a) n2
,
lim n an = lim
=
(n + 1)(n + a) n = lim p
n
n
n
2
(n + 1)(n + a) + n
de unde deducem:
1 < a < 1 = seria este convergenta;
a 1 = seria este divergent
a.
Exercitiul 2.1.5. Discutati n raport cu parametrul real natura seriei numerice cu termeni pozitivi
an ,
n=1
unde
an = (2n + 1)
( + 1)...( n + 1) i2
.
( + 1)( + 2)...( + n + 1)
Solutie. Avem:
an+1 = (2n + 3)
i2
( + 1)...( n + 1)( n)
;
( + 1)( + 2)...( + n + 1)( + n + 2)
Dn =
an+1
2n + 3 n 2
=
.
an
2n + 1
+n+2
lim Rn = lim
MC. 02 S
iruri si serii numerice
15
1
4 + 3 > 1 = > = seria este convergenta;
2
1
4 + 3 < 1 = < = seria este divergenta;
2
X
1
2
= = seria devine
, care este divergenta fiindca este comparabila cu seria armonic
a.
2
2n
+1
n=1
2.2
an =
sin a sin 2a
sin na
+
+ ... +
;
12
23
n(n + 1)
b).
an =
1
1
1
+
+ ... + 2
.
3 15
4n 1
1
1
si
.
k(k + 1)
4k 2 1
R
aspuns. Ambele siruri sunt convergente.
Exercitiul 2.2.2. S
a se studieze natura seriei cu termeni oarecare
X
n=1
(1)n1
(a 5)n
n 3n
Exercitiul 2.2.3. S
a se studieze convergenta urm
atoarelor serii cu termeni oarecare:
X
an cos nx
a).
,
n!
n=1
a, x IR;
X
sin n sin n2
b).
.
n
n=1
X
|a|n
Indicatie. a). Se utilizeaz
a criteriul de comparatie de speta ntai, seria majoranta fiind
a c
arei
n!
n=1
convergent
a se studiaz
a folosind criteriul raportului. b). Se aplica criteriul lui Dirichlet.
R
aspuns. a). Seria este absolut convergenta. b). Seria este convergenta.
16
Autoevaluare
Exercitiul 2.2.4. S
a se studieze convergenta urm
atoarelor serii cu termeni oarecare:
a)
(1)n
n=1
n
; b)
(2n + 1)2
(1)n+1
n=2
n
;
n2 1
c)
(1)n+1
n=1
2n sin2n x
,
n+1
h i
x , .
2 2
Indicatie. Pentru studiul naturii primelor doua serii se aplica criteriul lui Leibniz de convergenta a unei serii
alternante. Celei de a treia serie, i se studiaza absoluta convergenta.
R
aspuns. Primele dou
a serii sunt convergente, dar nu si absolut convergente. A treia serie este:
h i
absolut convergent
a pentru x , ;
4 4
n o
;
semiconvergent
a pentru x ,
4 4
divergent
a pentru restul valorilor lui x, deoarece termenul general nu tinde la zero.
Exercitiul 2.2.5. S
a se studieze convergenta seriilor cu termeni pozitivi:
(a)
(c)
2n n!
;
(n + 1)(n + 2)...(n + n)
n=1
X
n=3
1 ln n
;
ln ln n
(b)
X
1 4 ... (3n 2)
1
;
3
...
(3n)
n
+
3
n=1
(d)
3
X
1 n 2 + 1 n
.
9 n n2 1
n=2
Indicatie. Se aplic
a:
pentru punctul (a), criteriul raportului;
pentru punctul (b), criteriul lui Raabe;
pentru punctul (c), criteriul logaritmic;
pentru punctul (d), criteriul radicalului.
R
aspuns. Toate seriile sunt convergente.
2.3
Intreb
ari de autoevaluare
3 . Justificati convergenta (divergenta) atat pentru seria geometrica cat si pentru seria armonica generalizat
a (seria lui Riemann).
MC. 02 S
iruri si serii numerice
17
5 . Cum se numeste o serie numerica convergenta care nu este absolut convergenta? Ce se poate spune despre
seria numeric
a alternant
a
1
(1)n1 .?
n
n=1
18
Autoevaluare
Capitolul 3
Exercitii rezolvate
Exercitiul 3.1.1. S
a se arate c
a aplicatiile
d : IR IR IR,
d1 : IR IR IR,
d(x, y) = |x y|, x, y IR
d1 (x, y) =
|x y|
, x, y IR,
1 + |x y|
(3.1)
(3.2)
(3.3)
() > 0
astfel nc
at Bd (x0 , ()) Bd1 (x0 , );
(3.4)
> 0
() > 0
astfel nc
at Bd1 (x0 , ()) Bd (x0 , ).
(3.5)
20
Autoevaluare
Pe de alt
a parte, din (3.2) se observ
a c
a d1 (x, x0 ) < 1 oricare ar fi x si x0 din IR, ceea ce conduce la afirmatia
c
a dac
a 1 si x0 IR, atunci bila deschisa cu centrul n x0 de raza din spatiul metric (IR, d1 ) este ntreg
spatiul, adic
a Bd1 (x0 , ) = IR. Dac
a ns
a 0 < < 1, atunci
|x x0 |
,
x Bd1 (x0 , ) =
< = |x x0 | <
= x Bd x0 ,
1 + |x x0 |
1
1
.
ceea ce nseamn
a c
a Bd1 (x0 , ) Bd x0 ,
1
()
Pentru a avea satisf
acut
a si cea de a doua incluziune din Definitia 3.1.1 luam () astfel ncat
=
1 ()
Solutie. Presupunem c
a exist
a limita u a sirului (xn )nIN . Trecand la limita n relatia de recurenta si tin
and
cont de continuitatea functiei cosinus (limita cosinusului este egala cu cosinusul limitei) observam ca u trebuie
s
a fie o r
ad
acin
a a ecuatiei u = cos u, adica u este un punct fix al aplicatiei (functiei)
3 3
x + y
x y x y
.
sin
1; sin
2
2
2
exist
a un punct unic u = astfel nc
at f (u) = u.
6
S
irul de numere reale (xn )nIN este chiar sirul aproximatiilor succesive corespunzator functiei f si punctului
initial x0 .
Asadar, lim xn = .
n
6
21
xn2 = n an .
Limita acestui sir se determin
a folosind proprietatea:
an+1
dac
a exist
a lim
= x20 IR, atunci avem
n an
lim
an = x20 .
Distanta Euclidian
a ntre punctele a si x0
q
|e 1|
(32e )2 + 1
32e
este minim
a dac
a = 0. Prin urmare limita sirului de vectori xn este a(0).
d(a, x0 ) =
Exercitiul 3.1.4. S
irul de functii reale de o variabil
a real
a
fn : [0, 1] IR, fn (x) =
(fn )n1 ,
x2 + nx + n2
x2 + n2
fn : IR IR, fn (x) =
x2 + nx + n2
x2 + n2
(3.7)
22
Autoevaluare
x[0,1]
Ins
a,
x2 + nx + n2
nx
1
= (x), x [0, 1].
|fn (x) f (x)| =
= 2
2
2
x +n
x + n2
Prin urmare trebuie determinat
a marginea superioar
a a functiei
nx
: [0, 1] IR, (x) = 2
.
x + n2
Pentru a afla marginea superioar
a a functiei calculam
0 (x) =
n3 nx2
, x [0, 1],
(x2 + n2 )2
de unde deducem posibilitatea ca valorile extreme ale functiei sa se atinga n x = n. Daca n > 1, punctele
x = n nu apartin compactului [0, 1] si deci valoarea maxima se va atinge n extremitatile segmentului [0, 1].
n
Cum f (0) = 0 si f (1) =
1 + n2
n
(fn , f ) =
.
1 + n2
Deoarece lim (fn , f ) = 0, rezult
a c
a primul sir de functii din enuntul exercitiului este uniform convergent,
n
iar limita sa, dup
a cum se vede, este functia din enunt.
In cazul celui de al doilea sir de functii, deoarece lim fn (x) = 1 x IR, limita punctual
a este functia
n
real
a de variabil
a real
a (3.7).
Mai trebuie ar
atat c
a sirul numeric cu termenul general (fn , f ) nu este convergent la zero.
nx
1
1
are valorile extreme si , acestea
Pentru aceasta observ
am c
a functia x 7 |fn (x) f (x)| = 2
x + n2
2
2
fiind valorile functiei n x = n si respectiv x = n.
Trebuie ar
atat c
a sirul cu termenul general (fn , f ) nu converge la zero. Intradevar,
(fn , f ) = sup d(fn (x), f (x)) = max |fn (x) f (x)| = max
xIR
xIR
xIR
1
nx
= 6 0,
x2 + n2
2
Exercitiul 3.1.5. S
a se arate c
a aplicatia
sZ
k k : C([1, e]) IR+ ,
kf k =
f 2 (x) ln x dx,
f C([1, e])
(3.8)
este o norm
a pe spatiulvectorial real C([1, e]) al functiilor reale continue pe compactul [1, e] si s
a se calculeze
norma functiei f (x) = x, x [1, e].
Solutie. Pentru ca rationamentul de mai jos sa poata fi urmarit reamintim definitia unei norme pe un spatiu
vectorial real.
Definitia 3.1.2. Aplicatia k k : V IR se numeste norm
a pe spatiul liniar real V dac
a satisface urm
atoarele
propriet
ati:
(N1 ) kxk = 0 = x = 0;
(N2 )
kxk = ||kxk, IR si x V ;
(N3 )
kx + yk kxk + kyk, x, y V.
23
Din f C([1, e]) si continuitatea functiei logaritmice rezulta ca functia x 7 f 2 (x) ln x este continu
a pe
compactul [1, e] si deci integrabil
a.
Deoarece functia x 7 ln x este nenegativa pe intervalul [1, e], considerand functia f C([1, e]) cu proprietatea kf k = 0 deducem f = 0, ceea ce arata ca axioma (N1 ) este satisfacuta.
Dac
a IR si f C([1, e]) sunt elemente arbitrare, atunci
sZ
sZ
e
e
2 2
f (x) ln x dx = ||
f 2 (x) ln x dx = ||kf k,
k f k =
1
de unde rezult
a c
a axioma (N2 ) este de asemenea verificata.
Pentru a ar
ata c
a si axioma (N3 ) este satisfacuta calculam patratul normei sumei a doua functii continue
arbitrare f si g definite pe compactul [1, e]. Avem
Z e
Z e
f 2 (x) + 2f (x)g(x) + g 2 (x) ln x dx =
(f (x) + g(x))2 ln x dx =
kf + gk2 =
1
1
(3.9)
Z e
= kf k2 + 2
f (x)g(x) ln x dx + kgk2 .
1
Incerc
am s
a g
asim o majorare pentru termenul
functia polinomial
a
e
Z
: IR IR,
(t) =
f, g C([1, e]),
f 6= 0,
(3.10)
ale c
arei valori se pot scrie
Z
(t) = kf k t 2
2 2
f (x)g(x) ln x dx t + kgk2 ,
(3.11)
t IR.
(3.12)
Dac
a n (3.13) trecem n membrul doi termenul kf k2 kgk2 si extragem radicalul, obtinem
Z e
f (x)g(x) ln x dx kf k kgk.
(3.14)
Ad
aug
and faptul c
a un num
ar real este mai mic cel mult egal cu modulul sau, din (3.14) deducem
Z e
f (x)g(x) ln x dx kf k kgk.
(3.15)
(3.16)
Rezultatul extragerii r
ad
acinii p
atrate din ambii membri ai inegalitatii (3.16) arata ca axioma (N3 ) este si
ea satisf
acut
a.
Prin urmare, aplicatia (3.8) este o norma pe spatiul liniar real C([1, e]).
S
a determin
am norma (lungimea) vectorului f C([1, e]) specificat n enunt, adica a functiei f (x) = x.
Vom calcula p
atratul acestei norme. Integrand prin parti, avem
Z e
e Z e x
x2
1 + e2
2
kf k =
x ln x dx =
ln x
dx =
,
2
4
1
1
1 2
1p
de unde kf k =
1 + e2 .
2
24
Autoevaluare
3.2
f : C C,
f (x) = x5 ;
f (x) = z 5 .
Indicatie. Amintim definitia punctului fix al unei aplicatii definita pe un spatiu metric cu valori n acelasi
spatiu metric.
Definitia 3.2.1. Elementul x al unui spatiu metric (X, d) se numeste punct fix al aplicatiei f : X X dac
a
f (x) = x.
Se rezolv
a ecuatiile f (x) = x, n multimea numerelor reale si f (z) = z, n multimea numerelor complexe C.
R
aspuns.
a) x1 = 1, x2 = 0, x3 = 1;
b)
z1 = 1, z2 = 0, z3 = 1, z4 = i, z5 = i, (i =
1).
d(z1 , z2 ) = |z1 z2 |,
z1 = x1 + iy1 ,
z2 = x2 + iy2 ,
(3.17)
p
(x1 x2 )2 + (y1 y2 )2 .
(3.18)
A da un sir de puncte n (C, d) este echivalent cu a da doua siruri numerice si anume sirul p
artilor reale
si sirul p
artilor imaginare. Apoi se tine cont ca un sir de numere reale este convergent daca si numai dac
a
este fundamental.
Exercitiul 3.2.3. S
a se arate c
a perechea (IR, d), unde d(x, y) = |arctg x arctg y| este un spatiu metric, dar
nu este spatiu metric complet.
25
Indicatie. Faptul c
a aplicatia d este metrica se arata demonstrand ca sunt satisfacute axiomele (M1 ), (M2 ),
(M3 ) din definitia unei distante.
Ar
atati apoi c
a sirul cu termenul general xn = n este fundamental, dar nu este convergent n metrica d.
1
n
, k IN .
(yn )n1 , yn =
,
n,
n
sin
n2 + 1
n
Indicatie. Limita unui sir de puncte (vectori) din IR3 este vectorul din IR3 cu coordonatele limitele sirurilor
coordonate ale sirului dat.
R
aspuns.
lim xn =
1
2
, 1, 1 ,
Exercitiul 3.2.5. S
a se arate c
a functia g : IR3 IR3 IR definit
a prin
g(x, y) = 3x1 y1 + 2x2 y2 + 2x3 y3 + x1 y2 + x2 y1 x2 y3 x3 y2 ,
unde x = (x1 , x2 , x3 ) si y = (y1 , y2 , y3 ) sunt vectori arbitrari din IR3 , este un tensor metric sau produs
scalar pe spatiul vectorial real IR3 si apoi s
a se calculeze:
produsele scalare g(x0 , y0 ), g(x0 , x0 ) si g(y0 , y0 );
normele vectorilor x0 = (1, 1, 1) si y0 = (2, 1, 5);
distanta dintre vectorii x0 si y0 ;
unghiul dintre vectorii x0 si y0 .
Indicatie. Pentru rezolvarea primei p
arti a exercitiului reamintim
11
R
aspuns. g(x0 , y0 ) = 11, g(x0 , x0 ) = 7kx0 k2 , g(y0 , y0 ) = 70 = ky0 k2 , d(x0 , y0 ) = 55, cos = .
7 10
3.3
Intreb
ari de autoevaluare
26
Autoevaluare
m
X
i=1
i xi ,
n
X
m X
n
X
j yj =
i j g(xi , yj ).
j=1
i=1 j=1
x x y y,
x, y H,
(3.19)
numit
a inegalitatea lui CauchyBuniakowskiSchwarz.
C
and are loc egalitate n (3.19)?
R
aspuns. Egalitatea are loc dac
a si numai daca vectorii x si y sunt liniar dependenti sau coliniari.
5 . Daca A este o multime dintrun spatiu metric (X, d), dati definitiile notiunilor: acoperire pentru A; acoperire
finit
a a lui A; acoperire finit
a deschis
a a lui A; retea finita a lui A. De asemeni, precizati notiunile: multime
compact
a prin acoperire; multime secvential compacta; spatiu metric compact prin siruri.
6 . Demonstrati echivalenta convergentei unui sir de vectori din spatiul Euclidian real IRn cu convergenta
sirurilor coordonate.
Capitolul 4
Exercitii rezolvate
lim
xy 1
= 3; c)
(x,y)(3,+) y + 1
(x2 + xy) = 3; b)
lim
(x,y)(1,2)
x2 + y 2
= 0.
(x,y)(0,0) |x| + |y|
lim
Solutie. a) Consider
am metrica pe IR2
d1 (x, x0 ) = max{|x x0 |, |y y0 |}, x = (x, y), x0 = (x0 , y0 ).
Atunci, inegalitatea d1 (x, x0 ) < este echivalenta cu |x x0 | < si |y y0 | < .
Trebuie s
a ar
at
am c
a pentru orice > 0 putem determina = () > 0, astfel ncat de ndata ce
|x 1| < , |y 2| < ,
s
a rezulte
|f (x, y) 3| < ,
unde functia f este
f : IR2 IR,
Evalu
am diferenta |f (x, y) 3| astfel ncat sa punem n evidenta |x 1| si |y 2|. Avem
f (x, y) 3 = x2 + xy 3 = (x 1)2 + (x 1) (y 2) + 4(x 1) + (y 2),
de unde obtinem
|f (x, y) 3| < 2 2 + 5 .
Inegalitatea |f (x, y) 3| < va fi verificata daca
2 2 + 5 = .
T
in
and cont c
a > 0, g
asim
() =
5 +
27
25 + 8
.
4
28
Autoevaluare
Prin urmare,
> 0 () = () =
5 +
25 + 8
4
cu proprietatea
x IR, y IR cu |x 1| < , |y 2| < = |f (x, y) 3| < ,
si deci, n baza primei teoreme de caracterizare a limitei unei functii, rezulta
lim
f (x, y) = ` = 3.
(x,y)(1,2)
y>
1
()
xy 1
3 < ,
y+1
f (x, y) =
xy 1
,
y+1
1
1
< astfel ca
|y + 1|
y
|f (x, y) 3| < |x 3| +
Av
and n vedere c
a |x 3| < si
|x 3| 4
+ .
y
y
1
< , obtinem
y
|f (x, y) 3| < + 2 + 4 = 2 + 5 .
Constat
am c
a |f (x, y) 3| < dac
a
2 + 5 = .
De aici, tin
and cont c
a > 0, deducem
() =
5 +
25 + 4
.
2
Rezultatele stabilite pot fi expuse si astfel: pentru orice vecinatate de forma V = (3 , 3 + ) a punctului
1
` = 3 exist
a o vecin
atate a lui (3, ) de forma U = (3 (), 3 + ())
, + cu proprietatea c
a
()
(x, y) U
f (x, y) V,
29
Dac
a se impune ca 2 = rezult
a c
a pentru orice > 0, exista = () =
, astfel ncat
2
Exercitiul 4.1.2. Se d
a functia f : IR2 IR,
3xy 2
,
2x2 + 9y 4
f (x, y) =
0,
dac
a
(x, y) 6= (0, 0)
dac
a
(x, y) = (0, 0)
S
a se arate c
a functia f nu are limit
a n origine.
y 2 =mx
y 2 =mx
3mx2
3m
=
.
2
2
x (2 + 9m )
2 + 9m2
f (x, y) =
x2
xy
,
+ y2
nu are limit
a n origine.
Solutie. Intr-adev
ar, sirul (zn )n1 , zn IR2 \ {0}, zn =
1
,
n n
, IR, este convergent la 0 = (0, 0). S
irul
1
,
n n
=
n2
1
2
+
n2
n2
,
1 + 2
30
Autoevaluare
Exercitiul 4.1.4. S
a se calculeze limitele:
a)
lim
x0
y0
b)
lim
x0
y2
xy
;
xy + 1 1
sin xy
;
x
f)
g)
c)
h)
d)
y x
1
+
lim
;
x
x
yk
i)
e)
lim
x0
xyz
; j)
x2 + y 2 + z 2
x+y
;
xy + y 2
x2
lim
x
x2 + y 2
;
x4 + y 4
x+y
;
lim 2
x
x + y2
y
y0
z0
lim
x
y
lim x + y
x0
y0
x2 y 2
k)
lim p
x0
y0
l)
lim
x0
y0
m)
x2 + y 2
x2 + y 2 + 1 1
1 cos (x2 + y 2 )
;
x2 y 2 (x2 + y 2 )
2 2
lim 1 + x y
x0
y0
1
x2 + y 2 ;
lim
sin (x3 + y 3 )
;
x2 + y 2
lim
x
lim
x1
y0
z1
z2
x
y
n)
x2 +y2
3 xyz
; o)
x+y+z
y
x0
y0
exy+z
.
+ cos xy
Solutie. a) Trec
and formal la limit
a se obtine cazul de nedeterminare
0/0. Intrucat nedeterminarea provine
p
xy
xy(1 + xy + 1)
lim
=
lim
=
lim
(
xy + 1 + 1) = 2.
x0
x0
x0
xy + 1 1
xy + 1 1
y0
y0
y0
b) Avem aceeasi nedeterminare. Vom nmulti numaratorul si numitorul fractiei cu y. Obtinem:
lim
x0
y2
sin xy
sin xy
sin t
sin xy
= x0
lim y
= lim y x0
lim
= lim y lim
= 2.
y2
y2
t0 t
x
xy
xy
y2
y2
xyz
x2 + y 2 + z 2
p
3
|xyz|
.
3
T
in
and cont de propriet
atile trecerii la limita n inegalitati avem:
lim |f (x, y, z)| = 0 = x0
lim f (x, y, z) = 0.
x0
y0
z0
y0
z0
31
f ) S
a observ
am c
a (x y)2 0 x2 xy + y 2 xy. De asemenea, x2 + y 2 0 x2 xy + y 2 xy,
2
2
deci |x xy + y | = x2 xy + y 2 |xy|. Atunci, pentru x 6= 0 si y 6= 0, deducem:
|x2
|x + y|
|x + y|
|x| + |y|
1
1
=
+
0, cand x , y ,
2
xy + y |
|xy|
|x| |y|
|x| |y|
de unde rezult
a c
a limita functiei n origine este egala cu 0.
g) Deoarece se cere limita unei functii de doua variabile pentru x si y , putem considera x > 0 si
y > 0. Avem:
0<
x2
y2
x2
y2
1
1
x2 + y 2
=
+
+
= 2 + 2 0, cand x , y .
x4 + y 4
x4 + y 4
x4 + y 4
x4
y4
x
y
1 2
(x + y 2 )2 .
4
Deoarece x 0 si y 0 rezult
a c
a putem considera o vecinatate V a originii n care sa avem
0 < x2 + y 2 < 1, (x, y) V \ {(0, 0)}.
Putem scrie:
2
2 x2 y 2
1 > (x + y )
x +y
2 )2
(x2 +y
4
t2
=t4,
t2
t 4 = 1, dup
a trecerea la limita n aceste inegalitati gasim ca limita cerut
a este 1.
unde t = x2 + y 2 . Cum lim
t0
t>0
i) Deoarece se cere s
a se determine limita functiei f (x, y) = (x2 + y 2 )e(x+y) pentru x si y , putem
considera x > 0 si y > 0. Avem:
0 < f (x, y) = (x2 + y 2 )e(x+y) =
x2 + y 2
x2 + y 2
x2
y2
=
+
.
ex+y
ex ey
ex
ey
t2
= 0, dup
a trecerea la limit
a n ultimele inegalitati obtinem:
t et
Cum lim
lim f (x, y) = x
lim (x2 + y 2 )e(x+y) = 0.
x
y
j) S
i aici putem considera x > 0, y > 0 si z > 0. Din inegalitatea mediilor, avem:
x2 +y2 1 x2 +y2
3 xyz
x+y+z
3
xyz =
.
3
x+y+z
3
Cum x
lim
y
1 x2 +y2
3
x2 +y2
3 xyz
= 0 rezult
a c
a x
lim f (x, y) = x
lim
= 0.
x+y+z
y
y
k) Se procedeaz
a la fel ca la punctul a). Se gaseste
lim f (x, y) = x0
lim p
x0
y0
y0
x2 + y 2
x2 + y 2 + 1 1
= 2.
32
Autoevaluare
x2 + y 2
, avem
2
x2 + y 2
1
2 sin2
1
1
1 cos (x2 + y 2 )
2
+
= .
=
lim
=
lim
lim
f
(x,
y)
=
lim
x0 x2 y 2 (x2 + y 2 )
x0
x0
x2 y 2 (x2 + y 2 )
2 x0
x2
y2
y0
y0
y0
y0
m) Cazul de nedeterminare
0
l vom nl
atura folosind o limita fundamentala. Obtinem
0
2 2
lim f (x, y) = x0
lim 1 + x y
x0
y0
= x0
lim
h
x2
1
+ y2 =
y0
1 + x2 y 2
x2 y 2
1
x2 y 2
lim
i
2
2
x0
x2 y 2 x2 + y 2 = e y0 x + y .
y0
Ins
a x0
lim
y0
x2 y 2
= 0. Urmeaz
a c
a x0
lim f (x, y) = 1.
+ y2
y0
x2
n) Folosind lim
t0
sin t
= 1 deducem:
t
lim
lim f (x, y) = x0
x0
y0
y0
sin (x3 + y 3 )
x3 + y 3
xy
=
lim
= x0
lim (x + y)(1 2
) = 0.
x0 x2 + y 2
x2 + y 2
x
+ y2
y0
y0
Ultima limit
a este 0 pentru c
a x + y 0 cand x 0 si y 0, iar functia
g(x, y) = 1
x2
xy
, (x, y) 6= (0, 0)
+ y2
este m
arginit
a deoarece are valorile n compactul [1/2, 3/2].
o) Avem:
lim
(x,y,z)(1,0,1)
f (x, y, z) =
1
exy+z
= f (1, 0, 1) = e2 .
2
2
(x,y,z)(1,0,1) z + cos xy
lim
Exercitiul 4.1.5. Se d
a functia f F(IR2 \ {(0, 0)}, IR),
f (x, y) = (x + y) sin
1
1
sin , x 6= 0, y 6= 0.
x
y
S
a se arate c
a:
a) x0
lim f (x, y) = 0; b) lim
y0
x0
Solutie. a) Pentru c
a functia t sin
lim f (x, y) nu exist
a; c) lim lim f (x, y) nu exist
a.
y0
y0
x0
1
este marginita, avem:
t
sin
1
1
sin [1, 1], x 6= 0, y 6= 0.
x
y
33
T
in
and cont c
a x0
lim |x + y| = 0, deducem:
y0
1
1
lim |x + y| = 0,
+
y)
sin
lim
|f
(x,
y)|
=
lim
sin
x0
(x
x0
x0
x
y
y0
y0
y0
din care, utiliz
and propriet
ati ale limitei unei functii, obtinem
lim f (x, y) = 0.
x0
y0
b) Nu exist
a lim f (x, y) pentru c
a se pot gasi cel putin doua siruri diferite (yn )n1 cu yn 6= 0 si yn 0 pentru
y0
y0
c) Nu exist
a lim f (x, y) pentru c
a se pot gasi cel putin doua siruri diferite (xn )n1 cu xn 6= 0 si xn 0 pentru
x0
x0
Exercitiul 4.1.6. S
a se arate c
a functia real
a de dou
a variabile reale
f : IR2 \ {(x, y)| : x2 + y 2 = 1} IR,
f (x, y) = sin
.
1 x2 y 2
1 x0 2 y0 2
= 2n,
1 x00 2 y00 2
= 2n +
, n IN .
2
Trecem indicele n n si alegem x0n , x00n , yn0 si yn00 dupa cum urmeaza:
r
r
1
1
1
2
1
0
00
0
00
xn = xn = ; yn = 1
; yn = 1
.
n
2n n2
4n + 1 n2
Deoarece yn0 1 si yn00 1, rezult
a c
a yn00 yn0 0 si deci pentru orice > 0 exista numarul natural N ()
astfel nc
at pentru orice n > N () s
a avem yn00 yn0 < .
Cum distanta dintre punctele Mn0 si Mn00 este
p
d(Mn0 , Mn00 ) = (x0n x00n )2 + (yn0 yn00 )2 = |yn0 yn00 | = yn00 yn0 ,
avem d(Mn0 , Mn00 ) < dac
a n > N () IN .
Acest rationament demonstreaz
a c
a functia f nu este uniform continua.
4.2
34
Autoevaluare
Exercitiul 4.2.1. S
a se discute n raport cu parametrul real continuitatea urm
atoarelor functii:
xy
, (x, y) 6= (0, 0)
2
x + y2
10 . f (x, y) =
,
(x, y) = (0, 0);
p
2
2
,
(x, y) = (0, 0);
2
2
2
,
(x, y, z) = (0, 0, 0).
1
Indicatie. Pentru limita ` n origine a fiecareia dintre functii se gaseste: 10 . ` nu exista; 20 . ` = ; 30 . ` = 0.
2
In calcule intervin limitele fundamentale: lim sin u = 1; lim tg u = 1
u0 u
u0 u
1
a
R
aspuns. Prima functie este discontinu
a IR, a doua este continua pentru = , iar a treia este continu
2
pentru = 0.
Exercitiul 4.2.2. S
a se arate c
a functia f (x, y) = arcsin
y
nu este uniform continu
a.
x
Indicatie. Se procedeaz
a la fel ca n Exercitiul 4.1.6.
R
aspuns. Rezult
a c
a functia f nu este uniform continua.
(0, 0, 1),
dac
a x = 0,
unde x = (x1 , x2 , ..., xn ) IRn si multimile:
A = {x IRn ;
n
X
|xk | 1}; B =
y = (y1 , y2 , y3 ) IR3 :
k=1
S
a se arate c
a:
(a) A si B sunt multimi nchise n IRn si respectiv n IR3 ;
(b) f (A) este o multime compact
a si conex
a n IR3 ;
(c) f 1 (B) este o multime nchis
a n IRn .
y12
y2
+ 2 + y32 1 .
9
4
35
Indicatie. Functiile coordonate f1 , f2 , f3 ale functiei date sunt functiile reale de n variabile reale
e kxk , x 6= 0,
f1 (x1 , x2 , ..., xn ) =
0,
x = 0,
kxk sin 1 , x 6= 0,
f2 (x1 , x2 , ..., xn ) =
kxk
0,
x = 0,
(
f3 (x1 , x2 , ..., xn )
unde kxk =
kxkx1 , x 6= 0,
1,
x = 0,
v
uX
u n 2
xx=t
xi este norma Euclidiana pe IRn .
i=1
n
X
|xi yi |,
i=1
y2
y12
+ 2 + y32 ,
9
4
Exercitiul 4.2.4. Fie (V, k k) un spatiu normat. Functia f : V IR, f (x) = kxk este continu
a pe V .
Indicatie. Avem |f (x) f (x0 )| = |kxk kx0 k| kx x0 k. R
aspuns. Fie > 0. Luand () = , atunci
x V cu kx x0 k = d(x, x0 ) < () = |f (x) f (x0 )| < , adica f este continua n x0 . Cum x0 este arbitrar
din V, rezult
a c
a f este continu
a pe V.
Exercitiul 4.2.5. S
a se arate c
a functia
f (x, y) =
2xy
,
+ y2
x2
0,
dac
a
x2 + y 2 6= 0
dac
a
x2 + y 2 = 0
este continu
a n raport cu fiecare variabil
a n parte, dar nu este continu
a n raport cu ansamblul variabilelor.
Indicatie. Se arat
a usor c
a functia f este continua n raport cu fiecare variabila n parte, dar nu este continu
a
n raport cu ansamblul variabilelor.
36
4.3
Autoevaluare
Intreb
ari de autoevaluare
1 . Care este deosebirea dintre continuitate si uniforma continuitate a unei functii definita pe un spatiu
metric cu valori ntrun alt spatiu metric?
2 . Ce se poate afirma despre functiile continue pe multimi conexe? Dar pe multimi convexe? Demonstrati
cel putin una dintre afirmatii.
3 . Orice spatiu metric conex prin arce este spatiu metric conex? Daca raspunsul este da, demonstrati
afirmatia.
Capitolul 5
MC. 05 Derivabilitatea si
diferentiabilitatea functiilor reale
5.1
5.1.1
Exercitiul 5.1.1. S
a se arate c
a fiecare dintre imaginile urm
atoarelor drumuri parametrizate:
(1) r : [1, e] IR3 ,
= t2 1
= t2
=
ln t,
t [1, e]
Eliminarea parametrului t ntre primele doua ecuatii conduce la egalitatea x y + 1 = 0, care reprezint
a
ecuatia unui plan paralel cu axa Oz.
Prin urmare imaginea primului drum parametrizat este situata n planul de ecuatie x y + 1 = 0.
(2) Ecuatiile parametrice ale drumului sunt
x =
y =
z =
2t3 + t2
t2 2t
t3 + t 1,
.
t [0, 1]
Ecuatia unui plan care ar putea contine imaginea drumului considerat este Ax + By + Cz + D = 0, unde
coeficientii A, B, C, D urmeaz
a a fi determinati.
Impun
and ca imaginea drumului s
a apartina acestui plan, se obtine
A(2t3 + t2 ) + B(t2 2t) + C(t3 + t 1) + D = 0,
37
t [0, 1],
38
Autoevaluare
2A + C = 0
A+B
= 0
2B C
DC
t
Solutie. Cum r (t) = et (cos t sin t)i + e
(sin t + cos t)j + et k, urmeaza ca ||r(t)|| = 3et . De aici, elementul de
arc ds al curbei este dat de relatia ds = 3et dt, deci s = 3et + C.
Presupun
and c
a originea de arc pe curba corespunde lui t = 0, obtinem C = 3, deci s = 3(et 1).
Prin urmare, parametrizarea natural
a a curbei este
s
s
s
s
s
r = + 1 cos ln + 1 i + + 1 sin ln + 1 j + + 1 k, s [0, 3(e2 1)].
3
3
3
3
3
Lungimea curbei este
Z
L=
Z
kr(t)kdt =
3et dt =
3(e2 1),
iar versorii triedrului Frenet (s), (s) si (s) sunt dati de relatiile
dr
(s) =
,
ds
d2 r
(s) = ds2 ,
d2 r
ds2
dr d2 r
ds ds
.
(s)
=
(s)
(s)
=
d2 r
ds2
Efectu
and calculele, g
asim
1
s
s
s
s
(s)
=
cos
ln
+
1
sin
ln
+
1
i
+
cos
ln
+
1
+
sin
ln
+
1
j
+
k
,
3
3
3
3
3
1
s
s
s
s
(s) =
cos ln
+ 1 sin ln
+ 1 i + cos ln
+ 1 sin ln
+1 j ,
2
3
3
3
3
1
s
s
s
s
39
a parametrului t.
6
Solutie. Un vector director al tangentei la curba ntr-un punct M corespunzator valorii t a parametrului este
f 0 (t) = 2 sin t i + 2 cos t j + 4k.
De aici, un vector director pentru tangenta n M0 este
f0
= i + 3j + 4k.
6
2
Cum M0 3, 1,
, urmeaz
a c
a ecuatiile canonice ale tangentei n M0 la curba sunt
3
2
z
x 3
y1
3 .
= =
1
4
3
y+3
z1
x2
=
=
.
1
1
2
Solutie. Un vector director pentru tangenta n punctul curent M de pe curba corespunzator valorii t a
parametrului este
f 0 (t) = et (cos t sin t)i + et (cos t + sin t)j 2e2t k.
Un vector director al dreptei (D) fiind v = i + j 2k, impunand conditia de paralelism f 0 (t) = cv, c IR,
obtinem
et (cos t sin t) = c, et (cos t + sin t) = c, 2e2t = 2c.
Din cea de-a treia ecuatie obtinem c
a c = e2t . Ridicand la patrat fiecare dintre primele doua ecuatii si sum
and
2
2t
rezultatele, deducem c = e . Prin nmultirea ultimelor doua egalitati gasim c3 = 1, de unde aflam c
a c = 1,
ceea ce implic
a et = 1 si deci t = 0.
Prin urmare, punctul M0 de pe curb
a n care tangenta este paralela cu dreapta (D) este cel corespunz
ator
valorii t = 0 a parametrului. G
asim M0 (1, 0, 1).
t IR;
(C2 ) : x = t2 ,
t IR.
Solutie. Functiile din teorie (vezi MC.05) sunt f, g : IR IR, unde f (t) = t3 3t2 si g(t) = t2 . Observ
am c
a
originea corespunde valorii t = 0.
Derivatele de ordinul nt
ai si doi ale functiilor f si g au expresiile:
f 0 (t) = 3t2 6t; g 0 (t) = 2t;
f 00 (t) = 6t 6;
g 00 (t) = 2.
40
Autoevaluare
Cum:
f 0 (0) = g 0 (0) = 0;
f (0) = g(0) = 0;
f 00 (0) = 0 6= g 00 (0) = 2,
urmeaz
a c
a (C1 ) si (C2 ) au n origine un contact de ordinul ntai.
5.1.2
t
r(t) = (t sin t)i + (1 cos t)j + 4 sin k.
2
Indicatie. Determin
and ds = ||r(t)||dt g
asiti ds = 2dt.
R
aspuns. Parametrizarea natural
a a curbei este r =
s
2
sin
s
s
i + 1 cos
j + 4 sin sk,
2
2
s [0, ].
Exercitiul 5.1.7. S
a se g
aseasc
a vectorul vitez
a, vectorul acceleratie, viteza si acceleratia la momentul t ale
particulei materiale care se misc
a dup
a legea
f F(IR+ , IR3 ),
R
aspuns. v(t) = 6ti + 10j 8tk; v(t) = 10 1 + t2 ; a(t) = 6i 8k; a(t) = 10.
Exercitiul 5.1.8. Fie functia r = a cos t + b sin t, unde a si b sunt vectori constanti, iar este o constant
a
real
a pozitiv
a numit
a frecvent
a. S
a se arate c
a
(1)
dr
= a b;
dt
(2)
d2 r
+ 2 r = 0.
dt2
d2 r
= 2 (a cos t + b sin t) = 2 r.
dt2
R
aspuns. Deoarece a a = b b = 0, urmeaza ca
r
dr
dt
f (t) =
41
1 + t.
Determinati aproxim
arile liniar
a si p
atratic
a n vecin
atatea punctului t0 = 0, precum si ecuatia cercului osculator
al curbei (C) : x = f (t), t IR, n punctul M0 (0, 1).
Indicatie. Derivatele de ordinul nt
ai si al doilea ale lui f sunt date de formulele
4
9
1
4
00
f (t) = (1 + t) 5 ; f (t) = (1 + t) 5 ,
5
25
Aproximarea liniar
a n vecin
atatea lui t0 = 0 este
0
f 0 (0) =
1 00
4
, f (0) =
5
25
t t0 0
f (t0 ) = P1 (t; t0 , f ),
1!
iar aproximarea p
atratic
a n vecin
atatea lui t0 = 0 este
f (t) = f (t0 ) +
f (t) = f (t0 ) +
(t t0 )2 00
t t0 0
f (t0 ) +
f (t0 ) = P2 (t; t0 , f ).
1!
2!
1 + (f 0 (t0 ))2 0
= t0
f (t0 )
f 00 (t0 )
1 + (f 0 (t0 ))2
=
f (t0 ) +
,
f 00 (t0 )
(1 + (f 0 (t0 ))2 ) 2
R =
.
|f 00 (t0 )|
unde si sunt coordonatele centrului de curbura, iar numarul pozitiv R este raza de curbura.
R
aspuns. Aproxim
arile liniar
a si p
atratica ale lui f n vecinatatea lui t0 = 0 sunt:
1
4
1
f (t) = 1 + t; f (t) = 1 + t t2 ,
5
5
50
2
2
13
11
2197
iar ecuatia cercului osculator este x
+ x+
=
.
10
2
50
Exercitiul 5.1.10. S
a se scrie formula lui Taylor cu restul lui Peano de ordin n a functiei
f F(I, IR2 ),
n vecin
atatea punctului t0 = 1.
Indicatie. Se calculeaz
a derivatele de ordin oarecare n IN ale functiilor de coordonate:
f1 F(I),
f1 (t) = e2t ,
f2 F(I),
R
aspuns.
f (t) = (e2 , ln 4) +
n k
X
2
k=1
k!
e2 ,
(1)k1 3k
(t 1)k + (t)(t 1)n .
k4k
42
Autoevaluare
5.1.3
Intreb
ari de autoevaluare
1 . Care este raportul incrementar al unei functii vectoriale de variabila reala f ntr-un punct dat t0 ?
Precizati modul de calcul al raportului incrementar cu ajutorul rapoartelor incrementare ale functiilor componente.
Ce efect are acest mod de calcul asupra legaturii dintre derivabilitatea functiei f si derivabilitatea functiilor
componente?
2 . Scrieti si demonstrati formula lui Leibniz de derivare de k ori a produsului functiilor f , g C k (I, IRm ).
3 . Precizati o functie f F(IR, IR2 ) care este continua n t0 = 0 fara a fi derivabila n t0 .
4 . Drumul parametrizat
f : [0, 2] IR3 ,
R > 0,
h IR ,
5.2
5.2.1
Exercitiul 5.2.1. S
a se calculeze derivata functiei reale de trei variabile reale
f F(IR3 ),
2, urmeaza ca
1
1
1
v = , 0, .
kvk
2
2
Prin urmare
43
!
!2
2
2
t
t
,
g 0 (t) = 3 2 2 +
+6 2 1+
2
2
de unde
df
(a) = g 0 (0) = 12 2.
ds
Exercitiul 5.2.2. S
a se calculeze diferentiala functiei reale de dou
a variabile reale
f F(IR2 ),
si s
a se demonstreze c
a derivatele partiale de ordinul al doilea ale functiei f verific
a relatia
2f
2f
(x
,
x
)
+
(x1 , x2 ) = 0,
1
2
x21
x22
(x1 , x2 ) IR2 .
Solutie. Se obtine:
f
(x1 , x2 )
x1
2
2
x21 x22
x21 x22
e
sin 2x1 x2 =
e
sin 2x1 x2 + ex1 x2
(sin 2x1 x2 )
x1
x1
x1
f
(x1 , x2 )
x2
f
f
(x1 , x2 )dx1 +
(x1 , x2 )dx2
x1
x2
rezult
a
2
df (x1 , x2 ) = 2ex1 x2 [(x1 sin 2x1 x2 + x2 cos 2x1 x2 ) dx1 + (x1 cos 2x1 x2 x2 sin 2x1 x2 ) dx2 ] .
Au loc de asemenea egalit
atile
2f
(x1 , x2 )
x21
=
=
2ex1 x2 sin 2x1 x2 + 4x21 ex1 x2 sin 2x1 x2 + 2x1 ex1 x2 2x2 cos 2x1 x2
f
x1
x1
(x1 , x2 ) =
2
2
2
2
2x1 ex1 x2 sin 2x1 x2 + ex1 x2 2x2 cos 2x1 x2
x1
2
si
2f
(x1 , x2 )
x22
x2
2
f
x2
(x1 , x2 ) =
2
2
2
2
2x2 ex1 x2 sin 2x1 x2 + ex1 x2 2x1 cos 2x1 x2
x2
2
= 2ex1 x2 sin 2x1 x2 + 4x22 ex1 x2 sin 2x1 x2 2x2 ex1 x2 2x1 cos 2x1 x2
2
44
Autoevaluare
de unde
2f
2f
(x1 , x2 ) +
(x1 , x2 ) = 0,
2
x1
x22
(x1 , x2 ) IR2 .
O functie real
a f care verific
a egalitatea de mai sus se numeste functie armonic
a.
Dac
a f are trei variabile reale, egalitatea corespunzatoare celei de mai sus se scrie
2f
2f
2f
(x1 , x2 , x3 ) +
(x1 , x2 , x3 ) +
(x1 , x2 , x3 ) = 0,
2
2
x1
x2
x23
(x1 , x2 , x3 ) D IR3 ,
(x, y) = (x2 + y 2 )
verific
a relatia
y
(x, y) x
(x, y) = 0,
x
y
(x, y) IR2 .
(x, y)
x
(x, y)
y
deci
y
=
=
2
(x + y 2 ) = 2x0 (x2 + y 2 )
x
(x, y) x
(x, y) = 2xy0 (x2 + y 2 ) 2xy0 (x2 + y 2 ) = 0,
x
y
(x, y) IR2 .
f F(IR2 ),
(x2 + y 2 ) sin p
,
2 + y2
x
f (x, y) =
0,
(x, y) 6= (0, 0)
(x, y) = (0, 0).
este diferentiabil
a n origine.
Solutie. Observ
am c
a f (0, 0) = 0, iar
f
f (t, 0) f (0, 0)
(0, 0) = lim
= lim
t0
t0
x
t
1
deoarece lim t = 0 iar sin 1. Similar,
t0
|t|
f
f (0, t) f (0, 0)
(0, 0) = lim
= lim
t0
t0
y
t
t2 sin
1
|t|
t2 sin
t
= lim t sin
1
= 0,
|t|
= lim t sin
1
= 0.
|t|
t0
1
|t|
t0
45
Definitia diferentiabilit
atii unei functii conduce la egalitatea
p
f (x, y) = (x, y) x2 + y 2 , (x, y) IR2 ,
de unde
(x2 + y 2 ) sin p 1
,
(x, y) =
x2 + y 2
0,
(x, y) 6= (0, 0)
(x, y) = (0, 0).
T
in
and seama c
a
lim
(x,y)(0,0)
deoarece
lim
x2
y2
(x,y)(0,0)
1
= 0, iar sin p
1, rezulta concluzia.
x2 + y 2
f (x, y) = x2 y 5xy + x2 5x + 6y + 6,
(x, y) = 2xy 5y + 2x 5,
(x, y) = x2 5x + 6,
2f
(x, y) = 2y + 2,
x2
2f
(x, y) = 0,
y 2
2f
2f
(x, y) =
(x, y) = 2x 5,
xy
yx
de unde
f
f
2f
2f
(x0 ) =
(x0 ) =
(x0 ) =
(x0 ) = 0,
2
x
y
x
y 2
2f
2f
(x0 ) =
(x0 ) = 1.
xy
yx
Mai departe,
3f
3f
3f
3f
(x,
y)
=
0,
(x,
y)
=
2,
(x,
y)
=
0,
(x, y) = 0,
x3
x2 y
xy 2
x3
toate derivatele partiale ale lui f de ordin patru sau mai mare fiind identic nule. Rezulta atunci ca
f (x, y)
= f (x0 ) +
+
+
+
f
f
(x0 )(x x0 ) +
(x0 )(y y0 )+
x
y
1 2f
2f
2f
(x0 )(x x0 )2 + 2
(x0 )(x x0 )(y y0 ) + 2 (x0 )(y y0 )2 +
2
2! x
xy
y
3
3
1 f
f
3f
3
2
(x
)(x
x
)
+
3
(x
)(x
x
)
(y
y
)
+
3
(x0 )(x x0 )(y y0 )2
0
0
0
0
0
3! x3
x2 y
xy 2
3f
3
(x
)(y
y
)
.
0
0
y 3
din care obtinem f (x, y) = (x 2)(y + 1) + (x 2)2 (y + 1), oricare ar fi (x, y) IR2 .
46
Autoevaluare
Exercitiul 5.2.6. Ar
atati c
a functia
f F(IR2+ ),
y
x
este omogen
a, precizati-i gradul de omogenitate si verificati formula lui Euler.
Solutie. Au loc relatiile
ty
y
f (tx, ty) = (tx)2 + (ty)2 sin
= t2 (x2 + y 2 ) sin = t2 f (x, y),
tx
x
y
y y
y 1
y
2
2
2
2
= x 2x sin + (x + y ) cos
2
+ y 2y sin + (x + y ) cos
x
x
x
x
x x
y
y
y
y
y
y
2
2
2
2
2
= 2x2 sin (x + y ) cos + 2y sin + (x + y ) cos
x
x
x
x
x
x
y
2
2
= 2(x + y ) sin
x
= 2f (x, y),
ceea ce nseamn
a c
a formula lui Euler este verificata.
5.2.2
f (x, y) =
p
6
x2 y 4
are derivat
a n origine.
Indicatie. O directie oarecare din IR2 are versorul s = (cos , sin ), unde [0, 2). Se arata ca
6
df
t6 cos2 sin4
|t| p
6
(0, 0) = lim
= lim
cos2 sin4 .
t0
t0 t
ds
t
R
aspuns. Limita de mai sus exist
a dac
a si numai daca cos2 sin4 = 0, deci
0,
3
, ,
.
2
2
f
(0, 1) dac
a
x
f (x, y) = ln(1 + xy 2 ).
R
aspuns.
47
f
f (a + te1 ) f (a)
(a) = lim
, unde e1 = (1, 0).
t0
x
t
f
(a) = 1.
x
Exercitiul 5.2.9. Ar
atati c
a functia
f F(IR2 ),
f (x, y) = y cos(x2 y 2 )
satisface egalitatea
1 f
1 f
1
+
= 2 f (x, y),
x x y y
y
pentru x, y 6= 0.
f
= cos(x2 y 2 ) + 2y 2 sin(x2 y 2 ).
y
R
aspuns.
1 f
1 f
1
1
1
+
= 2y sin(x2 y 2 ) + cos(x2 y 2 ) + 2y sin(x2 y 2 ) = cos(x2 y 2 ) = 2 f (x, y).
x x y y
y
y
y
p x|y| ,
f (x, y) =
x2 + y 2
0,
(x, y) 6= (0, 0)
(x, y) = (0, 0)
nu este diferentiabil
a n (0, 0).
Indicatie. S
a presupunem c
a f este diferentiabila n origine. Deoarece
f (0, 0) =
f
f
(0, 0) =
(0, 0) = 0,
x
y
(x, y) IR2 ,
cu
lim
(x,y)(0,0)
R
aspuns. Din relatiile de mai sus se obtine ca expresia lui este data de
x|y|
p
,
(x, y) 6= (0, 0)
x2 + y 2
(x, y) =
.
0,
(x, y) = (0, 0)
48
Autoevaluare
x|y|
nu exista, lucru care se poate constata, de exemplu, observ
and c
a
x2 + y 2
2
2
(x, x) =
, pentru x > 0, iar (x, x) =
, pentru x < 0, sau folosind caracterizarea cu siruri a limitei
2
2
unei functii ntr-un punct. Rezult
a de aici ca f nu este diferentiabila n (0, 0).
Ins
a
lim
(x, y) =
(x,y)(0,0)
lim
(x,y)(0,0)
Indicatie. Se arat
a c
a dN (eax+by ) =
N
X
k
CN
k=0
R
aspuns. dN (eax+by ) = eax+by
5.2.3
PN
k=0
N (eax+by ) N k k
dx
dy .
xN k y k
k N k k
CN
a
b dxN k dy k = eax+by (adx + bdy)n .
Intreb
ari de autoevaluare
1 . Fie functia
(
2
f F(IR ),
f (x, y) =
1,
x 6= 0 si y 6= 0
0,
x = 0 sau y = 0
f
f
(0, 0) =
(0, 0) = 0, desi f nu este continua n origine.
x
y
2 . Fie functia
f F(IR2 ),
f (x, y) =
(x2 + y 2 ) sin
x2 + y 2 ,
0,
(x, y) 6= (0, 0)
.
(x, y) = (0, 0)
f
f
si
sunt discontinue n origine.
x
y
Cum explicati?
4 . Dati exemplu de doua functii f1 , f2 F(IRn ) care au aceeasi matrice hessiana n orice x IRn fara ca
diferenta lor s
a fie constant
a.
5.3
5.3.1
Teoria diferentiabilit
atii si derivabilit
atii functiilor vectoriale de
argument vectorial
Exercitii rezolvate
Demonstrati c
a f este diferentiabil
a pe IR2 . Precizati diferentiala sa df (x) ntr-un punct oarecare x si df (x0 ; a),
unde x0 = (0, 1), a = (1, 0). Determinati matricea jacobian
a a lui f ntr-un punct oarecare x.
49
f2 (x, y) = y sin x,
f3 (x, y) = x + y.
f2
f2
(x, y) = y cos x,
= sin x,
x
y
f3
f3
(x, y) = 1,
(x, y) = 1
x
y
f1
f1
(x,
y)
(x,
y)
x
y
f2
f2
,
(x,
y)
(x,
y)
Jf (x, y) =
x
y
f3
f3
(x, y)
(x, y)
x
y
y
x
urmeaz
a c
a Jf (x, y) = y cos x sin x .
1
1
Exercitiul 5.3.2. Fie functia
f F(IR2 , IR2 ),
Demonstrati c
a f este de dou
a ori diferentiabil
a pe IR2 si calculati d2 f (x0 ; a), unde x0 = (0, ), a = (0, 1).
Solutie. Fie functiile de coordonate f1 , f2 F(IR2 , IR),
f1 (x, y) = sin(x2 + y 2 ),
f2 (x, y) = cos(xy).
f2
f2
= y sin(xy),
= x sin(xy),
x
y
2 f1
(x, y) = 2 cos(x2 + y 2 ) 4y 2 sin(x2 + y 2 )
y 2
2 f1
2 f1
(x, y) =
(x, y) = 4xy sin(x2 + y 2 ),
xy
yx
2 f2
(x, y) = y 2 cos(xy),
x2
2 f2
(x, y) = x2 cos(xy),
y 2
2 f2
2 f2
(x, y) =
(x, y) = (sin(xy) + xy cos(xy)).
xy
yx
50
Autoevaluare
Deoarece aceste derivate partiale sunt continue pe IR2 , urmeaza ca functiile de coordonate f1 si f2 sunt de
dou
a ori diferentiabile pe IR2 .
In concluzie f este de dou
a ori diferentiabila pe IR2 .
Diferentiala de ordinul al doilea a lui f ntr-un punct oarecare x = (x, y) se calculeaza cu ajutorul diferentialelor de ordinul al doilea ale functiilor coordonate, sub forma
d2 f (x, y) = (d2 f1 (x, y), d2 f2 (x, y)),
unde
d2 f1 (x, y)
2 f1
2 f1
2 f1
(x, y)dx2 + 2
(x, y)dy 2
(x, y)dxdy +
2
x
xy
y 2
d2 f2 (x, y)
iar, pentru x =
2 f2
2 f2
2 f2
(x, y)dx2 + 2
(x, y)dy 2
(x, y)dxdy +
2
x
xy
y 2
Exercitiul 5.3.3. S
a se determine aproximarea liniar
a a functiei
f = (f1 , f2 ) F(IR2 , IR2 ), f (x, y) = (sin2 x cos y, sin x cos y), () x = (x, y) IR2 ,
ntro vecin
atate a punctului x0 = 0,
.
2
= (0, 0).
Solutie. Se observ
a c
a f (x0 ) = f 0,
2
Aproximarea liniar
a a functiei f n vecinatatea punctului x0 este data de relatia
rezult
a c
a
df (x, y) = (df1 (x, y), df2 (x, y)) = (2 sin x cos x cos ydx sin2 x sin ydy, cos xdx + sin ydy),
de unde df (x0 ; x x0 ) = 0 1(x 0) 0 1 y
, 1(x 0) + 1 y
= 0, x + y
.
2
2
2
.
Aproximarea liniar
a c
autat
a este f (x) = 0, x + y
2
Exercitiul 5.3.4. S
a se calculeze
2f
,
, unde
xy
2
f : IR2 IR3 ,
f (x, y)
51
f
(x, y) = (cos (x + y), sin (x + y), x). Aplicand acestei functii operatia de derivare fata de x, g
asim
y
2f
(x, y) = ( sin (x + y), cos (x + y), 1).
xy
Lu
and x = si y =
, obtinem
2
2f
3
3
,
= sin
, cos
, 1 = (1, 0, 1).
xy
2
2
2
(u, v) IR2 .
S2 (u, v) = u2 v + 1,
S3 (u, v) = uv
functiile coordonate ale functiei vectoriale S. Atunci parametrii directori A, B, C ai normalei N la planul tangent
la suprafat
a sunt
D(S2 , S3 ) 2u 1
A =
= 2u2 + v
=
v
u
D(u, v)
D(S3 , S1 ) v u
B =
=
= v 2u2 ,
2u 1
D(u, v)
D(S1 , S2 ) 2u 1
=
= 4u
C =
2u 1
D(u, v)
iar matricea jacobian
a a aplicatiei S este
2u 1
JS (u, v) = 2u 1 .
v
u
Pentru u = 1 si v = 0, obtinem A = 2, B = 2, C = 4.
Deoarece M0 (4, 2, 0), ecuatia planului tangent n M0 la (S) este (P ) : 2(x4)+(2)(y 2)+(z 0)(4) = 0,
adic
a (P ) : 2x + 2y 4z 4 = 0.
Ecuatiile canonice ale normalei n M0 la (S) sunt atunci
(D) :
y2
z0
x4
=
=
.
2
2
4
52
Autoevaluare
Din expresia matricei jacobiene de mai sus obtinem coeficientii primei forme fundamentale
E(u, v)
G(u, v)
12 + (1)2 + u2 = u2 + 2
F (u, v)
2u 1 + 2u (1) + v u = uv,
Linia parametric
a u = c are reprezentarea x = c2 + v + 3, y = c2 v + 1, z = cv, v IR, de unde
z
2
x (c + 3) = (y (c2 + 1)) = = v. De aici,
c
y (c2 + 1)
z
x (c2 + 3)
=
= ,
1
1
c
aceasta reprezent
and ecuatiile unei drepte care trece prin M (c2 +3, c2 +1, 0) si are ca vector director v = ij+ck.
Curba (C) are reprezentarea parametrica x = u2 + u + 3, y = u2 u + 1, z = u2 , v IR. Ecuatia unui plan
care contine drumul (C) este Ax + By + Cz + D = 0, unde coeficientii A, B, C, D urmeaza a fi determinati din
conditia ca planul s
a contin
a curba (C). Se obtine
A(u2 + u + 3) + B(u2 u + 1) + Cu2 + D = 0,
u IR,
5.3.2
Exercitiul 5.3.6.
Fie functia
f = (f1 , f2 ) F(IR2 , IR2 )
Demonstrati c
a
D(f1 , f2 )
(x0 , y0 ) 6= 0 (x0 , y0 ) IR2 .
D(x, y)
Indicatie.
x0
e cos y0
D(f1 , f2 )
(x0 , y0 ) =
D(x, y)
ex0 sin y
0
ex0 sin x0
= ex0 6= 0.
ex0 cos y
0
53
Indicatie. Observ
am c
a g = f , unde
f F(IR2 , IR2 ),
f (u1 , u2 )
F(IR2 , IR2 ),
(x1 , x2 )
Atunci
Jg (x) = Jf (x) = Jf ((x)) J (x).
R
aspuns. Se obtine c
a
sin(x1 x2 )
(x1 + x2 ) cos(x1 x2 )
Jf ((x)) =
e
x1 +x2
cos(x1 x2 )
x1 +x2
J (x) =
sin(x1 x2 )
de unde
Jg (x) =
ex1 +x2 cos(x1 x2 ) ex1 +x2 sin(x1 x2 ) ex1 +x2 cos(x1 x2 ) + ex1 +x2 cos(x1 x2 )
R
aspuns. 1) Se observ
a c
a
D(y, z)
D(u, v)
D(z, x)
D(u, v)
D(x, y)
D(u, v)
y
u
=
z
u
z
u
=
x
u
x
u
=
y
u
y
v
sin v u cos v
1
=
= cos v;
1
u
z
0
2
u
v
z
1
1
0
v u2
=
= sin v;
u
x
cos
v
u
sin
v
v
x
v cos v u sin v
= u.
=
y sin v u cos v
v
54
Autoevaluare
Se obtine c
a
s
d =
2) Se observ
a c
a
1
cos v
u
2
+
1
sin v
u
2
r
+
u2
1
+ u2 dudv.
u2
f
f
= 3x2 ,
= 3y 2 , de unde
x
y
p
d = 1 + 9(x4 + y 4 )dxdy.
Exercitiul 5.3.9. S
a se verifice dac
a ecuatiile r =
u, v IR reprezint
a aceeasi suprafat
a.
1
(ui + vj + k), u, v IR si r = u cos vi + u sin vj + u2 k,
u2 + v 2
Exercitiul 5.3.10. Determinati locul geometric al punctelor de pe suprafata r = (u + v)i + uvj + (u2 + 4v 2 )k
pentru care planul tangent n acel punct la suprafat
a trece prin A(1, 0, 0).
Indicatie. Ecuatia planului tangent ntr-un punct M corespunzator valorilor u, v este
D(z, x)
D(x, y)
D(y, z)
(x (u + v)) +
(y uv) +
(z (u2 + 4v 2 )) = 0.
D(u, v)
D(u, v)
D(u, v)
R
aspuns. Pun
and conditia ca A s
a apartina planului tangent obtinem (u + 2v)(u 2v)(u + v 2) = 0, de unde
rezult
a ecuatiile vectoriale ale curbelor solutii sub forma
r = 3vi + 2v 2 j + 8v 2 k,
r = vi 2v 2 j + 8v 2 k,
5.3.3
Intreb
ari de autoevaluare
2 . Daca functia F(D, IRm ) este diferentiabila n x0 D si f F((D), IRp ) este diferentiabila n
u0 = (x0 ) (D), precizati regula de calcul a diferentialei functiei compuse F = f F(D, IRp ) n x0
p
E(u, v)G(u, v) F 2 (u, v) dudv, .
55
56
Autoevaluare
Capitolul 6
Exercitii rezolvate
Exercitiul 6.1.1. S
a se determine valorile extreme ale functiei
z : IR2 IR,
(
=
x+y
xy
= 3,
=
M2 (2, 1),
M3 (1, 2),
M4 (2, 1).
12 6
6 12
Vom folosi metoda valorilor proprii pentru a stabili natura formelor patratice d2 z(M1 ), , d2 z(M4 ) care
se pot scrie n forma
!
!
dx
dx
d2 z(M1 ) = (dx dy) Hz (M1 )
, , d2 z(M4 ) = (dx dy) Hz (M4 )
dy
dy
57
58
Autoevaluare
Se stie c
a valorile proprii ale unei matrice patratice simetrica A (de ordin 2 si cu elementele a11 , a12 = a21 ,
a22 ) sunt r
ad
acinile ecuatiei caracteristice P () = 0, unde P () este polinomul caracteristic al matricei
a11
a12
= 2 (a11 + a22 ) + det A,
P () = det (A I2 ) =
a21
a22
I2 fiind aici matricea unitate de ordinul al doilea.
O r
ad
acin
a a ecuatiei caracteristice a unei matrice patratice simetrica A se numeste fie valoare proprie a
acesteia, fie valoare proprie a formei p
atratice f : IR2 IR care n baza canonica din IR2 are matricea A.
2
O form
a p
atratic
a f : IR IR, care n baza canonica din IR2 are matricea A, are expresia analitic
a
!
x1
a11 a12
= a11 x21 + 2a12 x1 x2 + a22 x22 ,
f (x1 , x2 ) = (x1 x2 )
a21 a22
x2
unde x = (x1 , x2 ) este un element oarecare al spatiului IR2 .
Cele patru polinoame caracteristice P1 (), , P4 () ale respectiv celor patru hessiene ale functiei z n
punctele sale stationare sunt
P1 ()
( + 6)( 18),
P2 ()
( 6)( 18),
P3 ()
( 6)( + 18),
P4 ()
( + 6)( + 18).
Pentru a determina natura unei forme patratice f : IR2 IR, a carei matrice A n baza canonic
a din IR2
are r
ad
acinile caracteristice 1 si 2 vom tine cont de:
dac
a 1 > 0 si 2 > 0, forma p
atratica f este pozitiv definita;
dac
a 1 < 0 si 2 < 0, forma p
atratica f este negativ definita;
dac
a 1 > 0, iar 2 = 0, forma p
atratica f este pozitiv semidefinita;
c
and 1 < 0 si 2 = 0, forma p
atratica f este negativ semidefinita;
dac
a 1 > 0, iar 2 < 0, forma p
atratica f este nedefinita.
Natura punctului stationar analizat depinde de natura diferentialei a doua a functiei n acel punct, aceeasi
cu natura formei p
atratice cu care se exprima aceasta diferentiala.
Aplic
and functiei z cele de mai sus, stabilim:
M1 si M3 nu sunt puncte de extrem ale functiei z; ele sunt puncte de tip sa;
M2 este un punct de minim local strict al functiei si fmin = f (M2 ) = 28;
M4 este un punct de maxim local strict al functiei si fmax = f (M4 ) = 28.
Exercitiul 6.1.2. S
a se arate c
a functia z = z(x, y) definit
a implicit de ecuatia F (x, y, z) = 0, unde
z
z
F (x, y, z) = x + , y +
,
y
x
iar (u, v) 7 (u, v) este o functie real
a de dou
a variabile reale diferentiabil
a pe un domeniu D IR2 , este
solutia ecuatiei cu derivate partiale
x
z
z
+y
= z xy.
x
y
59
Solutie. Dac
a introducem variabilele intermediare u si v, unde
z
u = u(x, y, z) = x + ,
y
v = v(x, y, z) = y +
z
,
x
u,1 (x, y, z) = 1,
u,2 (x, y, z) =
v,1 (x, y, z) = z ,
x2
v,2 (x, y, z) = 1,
z
,
y2
1
,
y
1
v,3 (x, y, z) = .
x
u,3 (x, y, z) =
Dac
a convenim n plus ca derivatele partiale de ordinul ntai ale functiei sa fie notate ,1 si ,2 , iar cele
ale functiei F prin F,1 , F,2 si F,3 , atunci ultimele derivate se determina din relatiile:
F,1 (x, y, z) = ,1
z
,2 ,
x2
F,2 (x, y, z) =
z
,1 + ,2 ,
y2
F,3 (x, y, z) =
1
1
,1 + ,2 .
y
x
,2 ,1
,1
x2
z
=
,1
1
1
F,3
,1 + ,2
y
x
z
,2
2 ,1
F,2
y
.
z
=
,2
1
1
F,3
,1 + ,2
y
x
Folosind aceste derivate partiale si efectuand combinatia xz,1 + yz,2 constatam ca se obtine z xy, ceea ce
trebuia s
a se arate.
F2 (x, y, z) = xy + yz + zx 8 = 0.
60
Autoevaluare
Fie L(x, y, z; , ) functia lui Lagrange corespunzatoare
L(x, y, z; , ) = f (x, y, z) + F1 (x, y, z) + F2 (x, y, z).
Derivatele partiale de ordinul nt
ai ale acestei functii
(x, y, z; , ) =
(x, y, z; , ) =
L
(x, y, z; , ) =
(x, y, z; , ) =
L (x, y, z; , ) =
sunt:
yz + + (y + z),
zx + + (z + x),
xy + + (x + y),
F1 (x, y, z),
F2 (x, y, z).
yz + + (y + z)
zx + + (z + x)
xy + + (x + y)
x+y+z5
xy + yz + zx 8
0,
0,
0,
0,
0.
(6.1)
Pentru a rezolva mai simplu acest sistem, observam ca primele trei ecuatii ale sale pot fi privite ca un sistem
liniar si omogen n necunoscutele 1, si . Fiindca o solutie a acestui sistem este nebanala (prima component
a
este 1), urmeaz
a c
a rangul matricii sistemului trebuie sa fie mai mic decat 3 si deci
yz 1 y + z
zx 1 z + x = 0 = (z y)(3x2 10x + 8) = 0.
xy 1 x + y
Egalarea cu zero a fiec
arui factor din ecuatia rezultata, la care se adauga ultimele doua ecuatii ale sistemului
(6.1), conduce la dou
a sisteme de trei ecuatii cu necunoscutele x, y si z
z y = 0,
3x2 10x + 8 = 0,
x + y + z 5 = 0,
x + y + z 5 = 0,
xy + yz + zx 8 = 0,
xy + yz + zx 8 = 0.
Solutiile acestor sisteme sunt:
7 4 4
(1, 2, 2);
, ,
;
3 3 3
(2, 2, 1);
(2, 1, 2);
4 7 4 4 4 7
, ,
;
, ,
,
3 3 3
3 3 3
61
0,
0,
0.
4
;
3
4
.
3
C
at priveste foaia de sticl
a, aceasta urmeaza a fi croita n doua parti cu arii egale, fiecare parte fiind divizat
a
la r
andui n trei buc
ati av
and ariile:
28
28
16
;
;
.
9
9
9
8
Asadar, se comand
a foaia de sticl
a cu lungimea de 6 unitati si latimea de unitati. Foaia astfel comandat
a
3
4
4
se divizeaz
a n dou
a p
arti identice cu dimensiunile 6 si . Din fiecare parte se extrage un patrat cu latura ,
3
3
7
4
iar din cele dou
a buc
ati r
amase se croiesc cate doua dreptunghiuri identice de dimensiuni si .
3
3
Exercitiul 6.1.4. Transformati ecuatia
y
z
z
x
= (y x)z
x
y
introduc
and noile variabile independente
u = x2 + y 2 ,
si noua functie necunoscut
a w = x y + ln z.
v=
1
1
+
x y
62
Autoevaluare
du = 2xdx + 2ydy,
1
1
dv = 2 dx 2 dy,
x
y
dw = dx dy + 1 dz.
z
Pe de alt
a parte
dw =
w
w
du +
dv.
u
v
Egal
and expresiile diferentialei functiei w, avem
1
1 w
w 1
dx dy + dz = (2xdx + 2ydy)
dx
+
dy
,
z
u
x2
y2
v
de unde rezult
a
Pe de alt
a parte, dz =
w
w
1 w
1 w
2
+ 1 dx + z 2y
2
+ 1 dy.
dz = z 2x
u
x v
u
y v
z
z
dx +
dy. Folosind unicitatea expresiei diferentialei functiei z, deducem
x
y
w
z
1 w
= z 2x
2
+1 ,
x
u
x v
w
z
1 w
= z 2y
2
+1 .
y
u
y v
+y 2 )
Exercitiul 6.1.5. S
a se determine valorile extreme ale functiei
f : K IR,
f (x, y, z) = x2 + 2y 2 + 3z 2 ,
definit
a pe multimea compact
a K = {x = (x, y, z)| x2 + y 2 + z 2 100} IR3 .
Solutie. Faptul c
a functia f este definit
a pe o multime compacta (bila nchisa n IR3 de raza 10 cu centrul n
origine) implic
a desp
artirea problemei determinarii valorilor sale extreme ntai n interiorul multimii K si apoi
pe frontiera acesteia.
Deoarece functia f este diferentiabil
a n interiorul multimi K, pentru a afla valorile sale extreme n punctele
interioare ale lui K proced
am analog cu determinarea punctelor de extrem local ale unei functii reale de mai
multe variabile reale definit
a pe o multime deschisa.
Sistemul format prin anularea derivatelor partiale de ordinul ntai ale functiei f are doar solutia (0, 0, 0) si
deci singurul punct stationar al functiei f este originea reperului.
Diferentiala de ordinul al doilea a functiei f n origine este
d2 f (0, 0, 0) = 2dx2 + 4dy 2 + 6dz 2
63
si este evident c
a este o form
a p
atratic
a pe IR3 , pozitiv definita.
Prin urmare, n origine, functia f are un punct de minim iar valoarea minima este zero.
S
a determin
am valorile extreme ale functiei f pe frontiera domeniului acesteia care este sfera de ecuatie
F (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 100 = 0.
Deci trebuie s
a rezolv
am o problem
a de extrem conditionat.
Pentru aceasta, introducem functia lui Lagrange
L(x, y, z; ) = f (x, y, z) + F (x, y, z)
c
areia i determin
am punctele critice ale caror coordonate sunt solutii ale sistemului
2x( + 1) = 0,
2y( + 2) = 0,
2z( + 3) = 0,
x2 + y 2 + z 2 100 = 0,
format prin anularea derivatelor partiale de ordinul ntai ale functiei L.
G
asim trei puncte stationare ale functiei L
(10, 0, 0; 1),
(0, 0, 10; 3)
M3 (0, 0, 10)
corespunz
atoare respectiv valorilor 1, 2, 3 ale multiplicatorului a lui Lagrange.
Diferentiala de ordinul 2 a functiei lui Lagrange L ntrun punct oarecare de pe sfera are expresia
d2 L(x, y, z; ) = 2( + 1)dx2 + 2( + 2)dy 2 + 2( + 3)dz 2 + 4(xdx + ydy + zdz)d,
expresie ce se modific
a dac
a tinem cont c
a ntre diferentialele variabilelor exista legatura xdx + ydy + zdz = 0.
Astfel,
d2 L(x, y, z; ) = 2 ( + 1)dx2 + ( + 2)dy 2 + ( + 3)dz 2 .
iar n punctele stationare avem
d2 L(M1 ; 1) = 2(dy 2 + 2dz 2 ), d2 L(M2 ; 2) = 2(dz 2 dx2 ),
d2 L(M3 ; 3) = 2(2dx2 + dy 2 ).
Prima diferential
a este o form
a p
atratic
a pozitiv definita, a doua este forma patratica nedefinita, n timp ce a
treia diferential
a este form
a p
atratic
a negativ definita.
Rezultatele g
asite arat
a c
a pentru functia f M1 este punct de minim conditionat strict, M2 este un punct
de tip sa, iar M3 este punct de maxim conditionat strict.
Prin urmare n punctele sferei de raz
a 10 cu centrul n origine, functia f are o valoare minima egal
a cu
f (M1 ) = 100 si o valoare maxim
a f (M3 ) = 300.
Lu
and n calcul si valorile pe care le ia functia f n interiorul domeniului de definitie, rezulta ca cea mai
mic
a valoare a functiei este zero, atins
a n origine, iar cea mai mare valoare este 300, luata ntrun punct de pe
frontiera domeniului K.
Exercitiul 6.1.6. S
a se arate c
a functia f (x, y) = (1 + ey ) cos x y ey , definit
a pe multimea IR2 , are o infinitate
de maxime si nici un minim.
64
Autoevaluare
=0
x
Solutie. Rezolv
and sistemul
obtinem punctele stationare:
f
=0
y
M2k (2k, 0);
k Z,
n care trebuie s
a calcul
am diferentiala a doua.
Diferentiala a doua a functiei f ntrun punct curent al domeniului de definitie este diferentiala primei
diferentiale. Se g
aseste
d2 f (x, y) = (1 + ey ) cos xdx2 2ey sin xdxdy + ey (cos x y 2)dy 2 .
Diferentialele de ordinul doi n punctele stationare M2k
d2 f (M2k ) = 2dx2 dy 2
sunt forme p
atratice negativ definite. Prin urmare M2k sunt puncte de maxim. Evident, sunt o infinitate de
puncte de maxim.
Diferentialele de ordinul doi n punctele stationare M2k+1
d2 f (M2k+1 ) = (1 + e2 )dx2 e2 dy 2
sunt forme p
atratice nedefinite. Deci M2k+1 sunt puncte sa.
6.2
Exercitiul 6.2.1. S
a se determine punctele de extrem ale functiilor:
a) f (x, y) = sin x + sin y + sin (x + y), (x, y) 0,
0,
;
2
2
y2
z2
1
b) f (x, y, z) = x +
+
+ 2,
x > 0, y > 0, z > 0.
4x
y
z
Indicatie. Se determin
a punctele stationare. Se calculeaza diferentiala a doua n punctele stationare. Se
studiaz
a natura formelor p
atratice g
asite.
R
aspuns. a) Un singur punct stationar, M
,
, care este punct de maxim. b) Un singur punct stationar,
3 3
1
M , 1, 1 , care este punct de minim.
2
Exercitiul 6.2.2. S
a se arate c
a functia z = z(x, y) definit
a implicit de ecuatia F (x, y, z) = 0, unde
F (x, y, z) = (x + y + z, x2 + y 2 + z 2 ),
iar (u, v) 7 (u, v) este o functie real
a de dou
a variabile reale diferentiabil
a pe un domeniu D IR2 , este
solutia ecuatiei cu derivate partiale
(y z)
z
z
+ (z x)
= x y.
x
y
65
v = v(x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 .
Dac
a convenim ca derivatele partiale de ordinul ntai ale functiei sa fie notate ,1 si ,2 , iar cele ale functiei F
prin F,1 , F,2 si F,3 , atunci ultimele derivate se determina folosind regulile de derivare ale unei functii compuse,
z
z
iar
si
se calculeaz
a dup
a formulele
x
y
F,1
z
=
,
x
F,3
R
aspuns. Derivatele partiale
z
F,2
=
.
y
F,3
z
,1 + 2x,2
z
,1 + 2y,2
=
si
=
verifica ecuatia cu derivate partiale
x
,1 + 2z,2
y
,1 + 2z,2
din enunt.
(
Exercitiul 6.2.3. Sistemul de ecuatii algebrice
u+v =x+y
xu + yv = 1
v = v(x, y).
S
a se determine diferentialele acestor functii si s
a se verifice rezultatul.
(
du + dv = dx + dy
Indicatie. Se diferentiaz
a sistemul. Se obtine
R
aspuns. du =
y+u
y+v
x+u
x+v
dx +
dy, dv =
dx +
dy.
yx
yx
xy
xy
Exercitiul 6.2.4. S
a se determine extremele conditionate ale functiei scop f (x, y, z) = x + y + z cu leg
aturile
F1 (x, y, z) = 0 si F2 (x, y, z) = 0, unde F1 (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 1, F2 (x, y, z) = 2x + y + 2z 1. Dati o
interpretare geometric
a problemei rezolvate.
Indicatie. Se scrie functia lui Lagrange L(x, y, z; 1 , 2 ) = f (x, y, z) + 1 F1 (x, y, z) + 2 F2 (x, y, z) c
areia i se
determin
a punctele stationare. Rezult
a doua asemenea puncte. Se calculeaza diferentiala a doua a functiei
lui Lagrange n aceste puncte tin
anduse cont de legaturi. Se constata ca nu este nevoie sa mai diferentiem
leg
aturile pentru c
a d2 L(x, y, z; 1 , 2 ) = 21 (dx2 + dy 2 + dz 2 ).
4 7 4
1
1
11
1
R
aspuns. M1 (0, 1, 0) pentru 1 = , 2 = si M2 , ,
pentru 1 = , 2 = . Rezult
a M1
4
2
9 9 9
4
18
punct de maxim
si M2 punct de minim. In legatura cu interpretarea geometrica, se observa ca functia scop este,
p
an
a la factorul 3, distanta de la punctul M (x, y, z) al curbei de intersectie dintre sfera X 2 + Y 2 + Z 2 1 = 0
si planul 2X + Y + 2Z 1 = 0 (un cerc trasat pe sfera) la planul X + Y + Z = 0 care trece prin origine.
Exercitiul 6.2.5. S
a se determine marginile functiei f (x, y) = x2 + 2xy n compactul
K = {(x, y) IR2 | y x2 2, y 2 x2 }.
66
Autoevaluare
1) extremele libere locale ale functiei f pe domeniul marginit de parabolele care definesc compactul K;
2) extremele conditionate ale functiei f cu legatura x2 y 2 = 0;
3) extremele conditionate ale functiei f cu legatura x2 + y 2 = 0.
Pentru prima problem
a se g
aseste c
a originea este punct sa.
Problemele 2) si 3) se rezolv
a cu metoda multiplicatorilor a lui Lagrange.
2
14
punct de minim, ambele aflate pe prima parabol
a
3
9
care face parte din frontiera multimii compacte K. Pe cea de a doua parabola, punctul M3 (1, 1) este de maxim,
2 14
este punct de minim al functiei f.
iar M4 ,
3 9
R
aspuns. M1 (1, 1) punct de maxim, iar M2
Exercitiul 6.2.6. S
a se determine punctele de extrem ale functiei reale
f (x, y, z) = x + y 2 + 3z 3 ln(x + y + z)
definit
a pe semispatiul x + y + z > 0.
Indicatie. Se determin
a punctele critice ale functiei f. In fiecare punct critic se calculeaza diferentiala a
doua a functiei f si se studiaz
a natura sa pentru a vedea daca punctul stationar respectiv este sau nu punct de
extrem.
1 1 1
5 1 1
R
aspuns. M1 , ,
, punct de minim. Punctul stationar M2 , ,
nu este punct de extrem: este
6 2 3
6 2 3
punct sa.
6.3
Intreb
ari de autoevaluare
1 . Care este conditia necesara de extrem ntrun punct x0 D IRn a unei functii reale de mai multe
variabile reale f diferentiabil
a pe domeniul D?
2 . Cum se numeste punctul x0 n care se anuleaza prima diferentiala a functiei f, dar care nu este punct
de extrem? Dac
a df (x0 ) = 0 si f este functie diferentiabil
a de dou
a ori n punctul x0 , care este conditia
suficient
a pentru ca f s
a aib
a punct de maxim n x0 ? Dar punct de minim?
3 . Cum se formuleaza teorema functiilor implicite n cazul unei functii reale f de n variabile reale
definit
a implicit de ecuatia F (x1 , x2 , ..., xn ; y) = 0? Dati o demonstratie pentru expresia derivatelor partiale
de ordinul nt
ai ale functiei f.
4 . Cum se determina extremele locale ale functiei y = f (x1 , x2 , ..., xn ) definita implicit de ecuatia
F (x1 , x2 , ..., xn ; y) = 0,
atunci c
and acest lucru este posibil?
5 . Ce este un punct stationar? Dar un punct stationar conditionat? Cum se determina punctele
stationare conditionate ale functiei scop z = f (x, y) ale carei variabile sunt supuse la leg
aturile F(x, y) = 0,
unde F = (F1 , F2 , ..., Fm ), x = (x1 , x2 , ..., xn ) si y = (y1 , y2 , ..., ym )?
Capitolul 7
Exercitii rezolvate
(7.1)
Z
F : [a, b) IR,
F (t) =
f (x)dx
(7.2)
se numeste integral
a improprie cu limita superioar
a de integrare punct singular si se noteaz
a cu
simbolul
Z b
f (x)dx.
(7.3)
a
Din aceast
a definitie rezult
a
Z
Z
f (x)dx = lim F (t) = lim
tb
tb
f (x)dx.
(7.4)
67
68
Autoevaluare
Definitia 7.1.4. Prin natura unei integrale improprii se ntelege proprietatea sa de a fi convergent
a sau
divergent
a.
In baza acestor definitii rezult
a c
a trebuie sa studiem limita la infinit a functiei
Z t
dx
, n IN .
Fn : [0, ) IR, Fn (t) =
2 + 1)n
(x
0
(7.5)
In prealabil, vom stabili o relatie de recurenta ntre termenii sirului de functii (Fn )nIN . Mai ntai avem
t
Z
Fn (t) =
0
x2 + 1 x2
dx =
(x2 + 1)n
Z
0
1
dx
2
n1
(x + 1)
2
x
0
(x2
2x
dx,
+ 1)n
1
2
x (x2 + 1)n (2x) dx.
(7.6)
Z
u(x) v (x)dx = u(x) v(x)
si utiliz
and u0 (x) = 1 si v(x) =
u0 (x) v(x)dx.
(x2 + 1)n+1
1
=
, din (7.6) obtinem
n + 1
(n 1)(x2 + 1)n1
t
x
1
Fn1 (t).
2(n 1)(x2 + 1)n1 0 2(n 1)
Deoarece lim
1
t
2n 3
+
Fn1 (t),
2(n 1) (t2 + 1)n1
2(n 1)
n IN ,
n 2.
(7.7)
1
t
este convergent
a, atunci
Z
In =
0
(x2
dx
+ 1)n
este convergent
a.
Z
Se impune asadar s
a studiem natura integralei improprii I1 =
Z t
dx
calculat
a limita la infinit a functiei F1 (t) =
.
1
+
x2
0
dx
, ceea ce nseamna c
a trebuie
+1
x2
69
Cum F1 (t) = arctg x = arctg t si lim F1 (t) = , rezulta ca integrala improprie I1 este convergent
a si
t
2
0
I1 =
.
2
(7.8)
(7.9)
Efectu
and limit
a la infinit n relatia de recurenta (7.7) si folosind (7.9), obtinem
In =
2n 3
In1 ,
2(n 1)
n IN ,
n 2.
(7.10)
Asadar,
In =
2n 3 2n 5
(2n 3) (2n 5) (2n 7) ... 3 1
2n 3
In1 =
In2 = ... =
I1 .
2n 2
2n 2 2n 4
(2n 2) (2n 4) (2n 6) ... 4 2
(7.11)
(7.12)
(2n 3)!!
.
(2n 2)!! 2
(7.13)
Z
F (t) =
2
dx
1
=
(x 1)(x + 2)
3
Z t
2
x2
dx
. Avem
+x2
1
1
1 x 1 t
1
4(t 1)
dx =
ln
.
= ln
x1 x+2
3
x+2 2
3
t+2
70
Autoevaluare
S
a calcul
am limita la infinit a functiei F (t). Gasim
lim F (t) = lim
4(t 1)
1
2
1
ln
= ln 4 = ln 2.
3
t+2
3
3
2
ln 2.
3
Exercitiul 7.1.3. Ar
atati c
a integrala improprie de speta doua
Z 1
dx
I=
0 (2 x) 1 x
este convergent
a si determinati valoarea sa.
1
x1
x1
1
1
1
= 1.
= lim 1 x
= lim
x1
x1
2x
(2 x) 1 x
(2 x) 1 x
1
< 1 rezult
a c
a I este convergenta.
2
Pentru determinarea valorii lui I utiliz
am metoda schimb
arii de variabil
a. Prin schimbarea x = 1 t2 =
2
. Astfel, integrala
(t), noile limite de integrare sunt 1 si 0, iar functia de integrat este f ((t)) 0 (t) =
1 + t2
improprie I se transform
a n integrala proprie
Deoarece =
Z
I=
1
2
dt = 2
1 + t2
Z
0
1
dt
=
2arctg
t
=2 = .
1 + t2
4
2
0
.
2
Exercitiul 7.1.4. S
a se studieze integrala improprie
Z
arctg x
dx.
I=
(1 + x2 ) 1 + x2
0
arctg x
arctg x cu si tin
and cont c
a pe intervalul [0, ) are loc inegalitatea (1 + x2 ) 1 + x2 > x3 , rezulta c
a
2
Solutie. Functia de integrat f (x) =
f (x) <
2
.
x3
Z
Constat
am apoi c
a integrala improprie de primul tip
a
2
dx,
x3
71
Dac
a lu
am:
u = arctg x; dv =
(1 +
dx
x2 )
1 + x2
se g
aseste
du =
dx
x
,
; v=
1 + x2
1 + x2
dx =
arctg x
dx.
2 ) 1 + x2
2
2 ) 1 + x2
0
(1
+
x
1
+
x
(1
+
x
0
0
unde v este o primitiv
a a functiei
Calculul ultimei integrale se face folosind schimbarea de variabila x = tg t. Intervalul de integrare trece n
Z
Z
arctg x
x
dx =
arctg x 2 sin tdt
2
2
2
0
(1 + x ) 1 + x
1+x
0
0
sau
arctg x
x
dx =
arctg x + cos t 2 = 1.
2
2
2
2
0
0
(1 + x ) 1 + x
1+x
0
Exercitiul 7.1.5. S
a se studieze natura integralei improprii de tipul al doilea
Z 2
dx
I=
2
2
0 (1 + x ) 4 x
si n caz de convergent
a s
a i se determine valoarea.
(1 +
x2 )
4 x2
1
2 xf (x) =
, conform criteriului de comparatie n , deducem ca integrala impro10
1
prie I este convergent
a deoarece = < 1.
2
Pentru calculul integralei se foloseste schimbarea de variabila x = 2 sin t = (t). Prin aceasta schimbare de
variabil
a, intervalul de integrare trece n compactul [0, ], iar functia de integrat devine
2
Av
and n vedere c
a lim
x2
f ((t))0 (t) =
1
.
1 + 4 sin2 t
Se obtine astfel c
a I este integrala proprie
Z
I=
0
dt
.
1 + 4 sin2 t
R(sin t, cos t)dt, unde R(sin t, cos t) este o functie para n sin t si cos t, se
Ultima integral
a fiind de forma
a
face substitutia tg t = u si astfel integrala I devine o integrala improprie de primul tip, convergent
a, a c
arei
72
Autoevaluare
valoare este
Z
I=
0
1
du
1
5
= arctg u 5 = =
.
1 + 5u2
10
0
5
5 2
Asadar, I =
7.2
5
.
10
1
este marginita pe intervalul nemarginit [0, ), deci avem o
1 + x4
integral
a improprie de primul tip.
Pentru studiul convergentei lui I aplic
am criteriul n . Cum = 4 > 1, I este convergenta.
Pentru calculul valorii lui I scriem
f (x) =
2
R
aspuns. I =
.
4
Exercitiul 7.2.2. Studiati convergenta integralei improprii
Z
dx
I=
2+x+1
(x
+
1)
4x
0
si n caz afirmativ calculati valoarea sa.
1
este marginita pe intervalul nemarginit [0, ), deci
(x + 1) 4x2 + x + 1
avem o integral
a improprie de primul tip.
3
Pentru studiul convergentei lui I aplic
am criteriul n . Se gaseste = > 1, deci I este convergent
a.
2
Pentru calculul valorii lui I efectu
am schimbarea de variabila (substitutia lui Euler)
Indicatie. Functia de integrat f (x) =
p
t2 1
4x2 + x + 1 = t 2x = x =
= (t).
4t + 1
Noul interval de integrare este [0, ), iar functia de integrat devine f ((t))0 (t) =
R
aspuns.
1
ln 5.
2
2
.
t2 + 4t
73
Indicatie. Deoarece pentru x = 1, numitorul fractiei de sub integrala se anuleaza, trebuie studiat
a natura
urm
atoarelor integrale improprii (generalizate):
Z
x ln x
x ln x
I1 =
dx; I3 =
dx.
2
2
(1 x2 )2
0
1 (1 x )
2
Z v
x ln x
Se arat
a c
a integrala I1 este divergent
a ar
atand ca integrala J(u, v) =
dx, unde 0 < u < v < 1, nu
(1
x2 )2
u
are limit
a finit
a c
and u 0 si v 1. Pentru aceasta se
and
Z vface integrarea prin parti n integrala J(u, v), observ
x
1 1 0
1
c
a
=
dx care se calculeaza descompunand fractia
. Se ajunge la integrala
2
(1 x2 )2
2 1 x2
u x(x 1)
1
n fractii simple.
x(x2 1)
Z
x ln x
dx; I2 =
(1 x2 )2
R
aspuns. Divergent
a.
Exercitiul 7.2.4. S
a se studieze natura integralei improprii de tipul al doilea
Z 1
x1
I=
dx.
3
2
1 x x
x1
R
aspuns. Integrala I este divergent
a.
Exercitiul 7.2.5. S
a se arate c
a integrala improprie de speta a doua
Z b r
xa
dx, a < b,
I=
x
bx
a
este convergent
a si apoi s
a se determine valoarea sa.
R
aspuns. I =
(b a)(a + 3b).
8
1
< 1.
2
74
7.3
Autoevaluare
Intreb
ari de autoevaluare
1 . In ipoteza ca f : [a, b) IR, unde < a < b < , este o functie nemarginita n vecinatatea lui b si
integrabil
a Riemann pe orice compact [a, t] [a, b), se poate introduce simbolul
b
f (x)dx,
(7.14)
denumit integral
a improprie de tipul al doilea cu punctul singular n limita superioara de integrare.
Puteti enunta criteriul lui Cauchy de convergenta a integralei improprii (7.14)? Dar demonstratia, o
puteti prezenta?
Se cere justificare pentru fiecare r
aspuns da.
f (x)h(x)dx,
(7.15)
3 . Enuntati si demonstrati criteriul lui Dirichlet de convergenta a integralei improprii (7.15) cu integrantul
de semn variabil si singularitatea n limita superioara de integrare.
4 . Prin ce se deosebesc criteriile de convergenta ale lui Abel si Dirichlet pentru integrale improprii (7.15)?
5 . Cum se numeste integrala improprie
f (x)dx,
Ce nume poart
a limita din (7.16)?
Z
a
f (x)dx +
c+
f (x)dx ?
(7.16)
Capitolul 8
Exercitii rezolvate
1
1 + y sin x
ln
dx.
sin x 1 y sin x
J(y) =
0
Exercitiul 8.1.2. S
tiind c
a integrala lui Poisson
ez dz este convergent
a si are valoarea
ez dz =
s
a se arate c
a
2
1
=
x
, adic
a
2
,
2
ez x dz,
(8.1)
x > 0.
(8.2)
dx =
dx =
;
2
x
x
0
0
r
Z
Z
1
cos x2 dx =
sin x2 dx =
;
2 2
0
0
75
(8.3)
(8.4)
76
Autoevaluare
Solutie. Dac
a n integrala din (8.1) facem schimbarea de variabila z = t x, unde x > 0 se considera fixat, dar
arbitrar, se obtine (8.2).
Pentru determinarea valorii primei integrale din (8.3) folosim (8.2) si integrabilitatea integralelor improprii
depinz
and de un parametru. Astfel, avem
Z
Z Z
Z
2 Z
2
2
cos x
z 2 x
dx =
cos x
e
dz dx =
ez x cos x dx dz.
(8.5)
x
0
0
0
0
0
Folosind de dou
a ori integrarea prin p
arti, obtinem
ez
cos x dx =
z2
.
1 + z4
(8.6)
z2
dz.
1 + z4
(8.7)
Z
0
Z
Consider
am integralele improprii A =
A B conduc la
A+B
AB
Z
=
0
Z
=
0
cos x
2
dx =
x
z2
dz din (8.7) si B =
1 + z4
1 0
z
z
dz
1 2
+2
z
z
1 0
z+
z
dz
1 2
2
z+
z
1
dz. Combinatiile A + B si
1 + z4
1
z 2 1
arctg
2
z 2 0
1
z 2 z 2 + 1
ln
2 2 z2 + z 2 + 1 0
0,
2
.
4
(8.8)
r
cos x
dx =
Din (8.7) si (8.8) rezult
a c
a
.
2
x
0
Pentru cealalt
a integral
a cerut
Z a n (8.3), calculele sunt similare.
Z
Dac
a n integrala improprie
0
cos x2 dx =
1
2
Z
0
cos t
1
dt =
2
t
.
2
Analog se determin
a valoarea celeilalte integrale din (8.4).
Integralele din (8.4) sunt cunoscute ca integralele lui Fresnel, utilizate n optica.
Exercitiul 8.1.3. S
a se arate c
a functia J definit
a prin integrala
J(x) =
verific
a egalitatea
Z
0
cos (x sin )d
0
eax J(x)dx =
1
,
1 + a2
a > 0.
77
Solutie. Utiliz
and integrabilitatea integralelor improprii uniform convergente, putem scrie
Z
ax
J(x)dx =
ax
Z
0
2
cos (x sin )d dx =
Z
eax cos (x sin )dx d.
(8.9)
Integrarea prin p
arti de dou
a ori n
0
Astfel, se obtine
ax
e
0
2
J(x)dx =
Z
0
a
.
+ sin2
(8.10)
a
d.
+ sin2
(8.11)
a2
a2
Dac
a n (8.11) efectu
am schimbarea de variabila tg = t se obtine rezultatul dorit.
Z
s
a se determine functia F (y) =
0
dx
,
y + cos2 x
dx
.
(y + cos2 x)2
dt
1
dt
1
y
1
r
J(y) =
=
=
arctg
t
.
= p
2
2
yt + 1 + y
y 0
y 1+y
1+y 0
2
1+y
y(y + 1)
0
t2 +
y
1
2
Observ
and c
a F (y) = J (y) si folosind pentru J(y) expresia J(y) = (y + y) 2 , deducem
2
0
F (y) =
(2y + 1)
p
.
4y(y + 1) y(y + 1)
Exercitiul 8.1.5. S
a se arate c
a pentru functia
3
2
y e yx , dac
a x (0, 1] si y IR
x2
f (x, y) =
0,
dac
a x=0
si y IR
nu are loc formula lui Leibniz de derivare a unei integrale depinz
and de un parametru, adic
a
Z 1
Z 1
d
f
f (x, y)dx 6=
(x, y)dx.
(8.12)
dy 0
0 y
78
Autoevaluare
Solutie. Consider
and c
a punctul (x, y) (0, 1] IR se afla pe parabola y 2 = x si efectuand limita n origine a
restrictiei functiei f la parabol
a, g
asim c
a aceasta nu exista. Prin urmare
f (x, y) 6= f (0, 0) = 0,
lim
(x,y)(0,0)
ceea ce arat
a c
a functia f nu este continua.
In schimb, functia f (x, ) : IR IR, cu valorile date n enunt, este continua oricare ar fi x [0, 1].
Cu schimbarea de variabil
a de integrare
y2
= t,
x
obtinem c
a functia
Z 1 3 y2
y
e x dx.
J(y) =
2
0 x
(8.13)
(8.14)
J(y) = yey ,
de unde deducem
d
d
J(y) =
dy
dy
(8.15)
2
(8.16)
y2
y
2y 2
f
x
e
, y 6= 0
3
(x, y) =
x2
x
0, y = 0
(8.17)
si atunci pentru y 6= 0
Z
f
(x, y)dx =
y
Z
0
y2
2y 2
y2
e x 3
dx.
2
x
x
(8.18)
Utiliz
and schimbarea de variabil
a (8.13), din (8.18) obtinem
Z
0
f
(x, y)dx =
y
y 2
(3 + 2t)et dt = (1 2y 2 )ey .
(8.19)
0 dx = 0, prin urmare
Z
0
f
(x, y)dx
= 0.
y
y=0
(8.20)
Pe de alt
a parte, din (8.15) deducem
J 0 (0) = 1.
Analiz
and rationamentul constat
am c
a are loc (8.12).
Exercitiul 8.1.6. S
a se exprime printro integral
a Euler, urm
atoarele integrale
Z
Z a
dx
I1 =
,
I
=
(a x)p1 (x b)q1 dx.
2
2 )n
(1
+
x
0
b
(8.21)
79
I1 =
1
2
tn 2 (1 t) 2 dt =
1
= t. Obtinem
1 + x2
1
1 1 1
(n)
=
B n ,
.
1 1
2
2 2
2
n
2
2
Dac
a se tine cont c
a B(p, q) = B(q, p), se poate da si alta expresie lui I2 . Aici si B sunt functiile lui
Euler.
8.2
J1 (y) =
Z
y > 1;
J2 (y) =
arctg (y sin x)
dx.
sin x
Z
0
dx
; J20 (y) =
2
y sin2 x
Z
0
dx
1 + y 2 sin2 x
R
aspuns. J1 (y) = ln
|y +
p
y 2 1|
, J2 (y) = ln y + 1 + y 2 .
2
Exercitiul 8.2.2. S
tiind c
a pentru a b > 0 avem
Z
0
a2
cos2
s
a se calculeze integrala
Z
J(a, b) =
0
dx
=
,
2
2
2ab
x + b sin x
(8.22)
dx
.
(a2 cos2 x + b2 sin2 x)2
Indicatie. Se deriveaz
a partial n egalitatea (8.22) folosind formula lui Leibniz de derivare a unei integrale
depinz
and de mai multi parametri.
R
aspuns. J(a, b) =
1
1
+ 2 .
2
4ab a
b
80
Autoevaluare
(8.23)
n leg
atur
a cu ecuatia diferential
a Bessel de ordin ntreg
x2 y 00 + xy 0 + (x2 n2 )y = 0?
(8.24)
Indicatie. Se deriveaz
a de dou
a ori n (8.23) folosind formula lui Leibniz de derivare a unei integrale depinz
and
de un parametru, obtin
and astfel Jn0 (x) si Jn00 (x). Se arata ca
x2 Jn00 (x) + xJn0 (x) + (x2 n2 )Jn (x) = 0.
(8.25)
R
aspuns. Relatia (8.25) arat
a c
a functia Bessel de indice ntreg (8.23) este o solutie a ecuatiei diferentiale
Bessel de ordin ntreg (8.24).
Exercitiul 8.2.4. S
a se studieze convergenta integralelor improprii:
Z
Z 1
2
dx
I1 =
x2n ex dx; I2 =
1 .
(1
xm ) n
0
0
xy1 dx =
1
, unde y 6= 0, s
a se calculeze integrala depinz
and de parametru
y
1
xy1 lnm x dx
J(y) =
(8.26)
8.3
(1)m m!
.
y m+1
Intreb
ari de autoevaluare
b(y)
Z
f (x, y)dx? Dar daca J(y) =
a(y)
f (x, y)dx?
a
2 . Definiti uniforma convergenta a integralelor improprii de prima speta si a doua speta care depind de
81
parametrul y.
82
Autoevaluare
Capitolul 9
Exercitii rezolvate
Exercitiul 9.1.1. S
a se calculeze integrala curbilinie de primul tip
Z
x = ln(1 + t2 )
I = yex ds, C :
, t [0, 1]
y = 2arctg t t
C
Solutie. Conform expresiei elementului de arc ds al unei curbe netede, au loc reltiile
p
(x0 (t))2 + (y 0 (t))2 dt
ds =
s
2
2
2
1
2t
+
1 dt =
(1 + t2 )dt = dt.
=
2
2
1+t
1+t
1 + t2
Aplic
and formula de calcul a unei integrale curbilinii de primul tip, obtinem:
Z 1
2
I =
(2arctg t t)e ln(1+t ) dt;
0
1
t
arctg t
dt;
2
1 + t2
1 + t2
Z
I
1
1
ln(1 + t2 ) ;
2
0
0
1 1
2
(arctg t)2 ln 2 =
ln 2.
2
16
0
2
arctg t d(arctg t)
Z
Exercitiul 9.1.2. S
a se calculeze integrala curbilinie de primul tip I =
xyzds, curba C av
and ecuatiile
C
x =
y =
z =
t
2 3
2t , t [0, 1]
3
1 2
t
2
83
84
Autoevaluare
Solutie. Conform expresiei elementului de arc ds al unei curbe netede, au loc reltiile
p
ds =
(x0 (t))2 + (y 0 (t))2 + (z 0 (t))2 dt;
r
4t4
ds =
1 + 3 + t2 dt = (1 + t)dt.
2t
Aplic
and formula de calcul a unei integrale curbilinii de primul tip, obtinem:
Z 1
1
2
1
t (2t3 ) 2 t2 (1 + t)dt;
I =
3
2
0
1
1
9
11
t 2 +1
2 t 2 +1
I =
+ 11
;
9
3
2 +1
2 +1
0
16 2
.
143
Exercitiul 9.1.3. S
a se calculeze integrala curbilinie de al doilea tip:
Z
I=
C
x = et
y = et , t [0, 1]
xdx + xydy + xyzdz, unde curba C are ecuatiile :
z = 2t
Solutie. T
in
and cont de reprezentarea parametrica a curbei C, avem:
Z 1
h
i
et et + et et (et ) + et et 2t 2 dt =
(e2t et + 2t)dt =
=
1
1 2t
1
1
1
1
t
2
e + e + t = e2 + e1 + 1 1 = e2 + e1 .
2
2
2
2
2
0
Exercitiul 9.1.4. S
a se calculeze coordonatele centrului de greutate al firului material omogen, av
and densitatea
(x, y) = 1 si reprezentarea parametric
a
(
x = a cos3 t
, t [0, ], a > 0.
y = a sin3 t
Z
Solutie. Masa firului material este M =
1
xG =
M
Z
C
1
xds, yG =
M
Z
yds;
C
85
ds =
(
x0 = 3a cos2 t( sin t)
y 0 = 3a sin2 t cos t.
Z
=
Z
sin t cos tdt 3a
3a
sin2 t 2
sin2 t
3a
3a
3a
3a
=
(1 0) (0 1) = 3a;
2 0
2
2
2
xG
1
M
xds =
C
= a
yG
1
3a
xds =
C
1
3a
a
a
cos5 t 2
cos5 t
= (0 1) + (1 0) = 0;
= a
+a
5 0
5
5
5
2
Z
Z
Z
1
1
1
=
yds =
yds =
a sin3 t (3a) sin t| cos t|dt =
M
3a
3a 0
C
Z
= a
sin5 t
1
1
2a
sin t 2
= a
a
=
a
a
0
=
.
5 0
5
5
5
5
5
Exercitiul 9.1.5. S
a se calculeze lucrul mecanic al fortei F =
k(xi + yj + zk)
p
, c
and punctul de aplicatie se
z x2 + y 2 + z 2
deplaseaz
a pe dreapta C de ecuatii parametrice
x = at
y = bt , t [1, 2].
z = ct
86
Autoevaluare
Avem:
F =
dr
ky
kz
kx
p
i p
j+ p
k;
2
2
2
2
2
2
2
z x +y +z
z x +y +z
z x + y2 + z2
dx i + dy j + dz k;
Z
Z
y
z
x
p
dx + p
dy + p
dz.
F dr = k
2
2
2
2
2
2
2
z x +y +z
z x +y +z
z x + y2 + z2
9.2
Z 2 2
at a + bt b + ct c
a + b2 + c2 dt
= k
dt = k
=
2 2
2 2
2 2
2
2
2
1 ct a t + b t + c t
1 c a +b +c t
2
kp 2
kp 2
a + b2 + c2 ln t =
a + b2 + c2 ln 2.
=
c
c
1
Z
Exercitiul 9.2.1. S
a se calculeze integrala curbilinie de primul tip:
Z
y4
I = y 5 ds; C : x = , y [0, 2]
4
C
R
aspuns. I =
1
65 65 1 .
9
Exercitiul 9.2.2. S
a se calculeze integrala curbilinie de al doilea tip:
(
Z
x = cos t
2
2
I = y dx x dy; C :
, t [0, 2].
y = sin t
C
Indicatie. Se aplic
a formula de calcul a unei integrale curbilinii de al doilea tip.
R
aspuns. I = 0.
87
Exercitiul 9.2.3. S
a se calculeze integrala curbilinie, constat
and n prealabil c
a este independent
a de drum:
Z
I = yzdx + xzdy + xydz.
C
R
aspuns. I = 6.
Exercitiul 9.2.4. S
a se calculeze coordonatele centrului de greutate a firului material, av
and densitatea = 1
si reprezentarea parametric
a
x = e cos t
y = et sin t , t (, 0].
C:
z = et
3;
2 1 1
, ,
.
5 5 2
Exercitiul 9.2.5. S
a se calculeze lucrul mecanic al fortei F = k(xi + yj), c
and punctul de aplicatie se
deplaseaz
a pe curba
(
h i
x = a cos3 t
C:
,
t
0,
.
2
y = b sin3 t
Z
Indicatie. Lucrul mecanic L este dat de L =
F dr.
C
R
aspuns. L =
9.3
k(a2 b2 )
.
2
Intreb
ari de autoevaluare
x = (t)
y = (t) , t [a, b]
(d) :
z = (t)
88
Autoevaluare
Ce reprezint
a
Z
l(d) =
Z
a
dr
(t)
dt ?
dt
3 . Daca (AB) este un arc de curba din planul Oxy, neted sau
a,
Z neted pe portiuni, iar este o functie continu
pozitiv
a n punctele lui (AB), ce semnificatie are numarul
(x, y)ds ?
(AB)
4 . Pentru firul material spatial de configuratie (AB) si densitate (x, y, z), ce reprezinta numerele:
Z
IO
(AB)
Z
IOx
(y 2 + z 2 )(x, y, z)ds;
(AB)
Z
IOxz
y 2 (x, y, z)ds ?
(AB)
Capitolul 10
Exercitii rezolvate
Exercitiul 10.1.1. S
a se calculeze
ZZ
I=
dxdy
, unde D = [1, 1] [1, 4].
1 + yx2
2
y
1
1
1 1 + yx
x=1
#
Z 4"
Z 4
arctg y arctg y
arctg y
=
dy = 2
dy.
y
y
y
1
1
Efectu
am substitutia: y = t, y = t2 , dy = 2t dt.
Astfel,
Z 2
Z 2
Z 2
arctg t
t
2
I = 2
2t dt = 4
arctg t dt = 4 tarctg t|1
dt
=
2
t
1
1
1 1+t
"
2 #
1
8arctg 2 + ln
4
.
25
Exercitiul 10.1.2. S
a se calculeze
ZZ
I=
xydxdy,
D
dac
a D este limitat de parabola y = x si de dreapta y = 2x + 3.
Solutie. Domeniul D, reprezentat mai jos, este simplu n raport cu ambele axe.
89
90
Autoevaluare
Vom integra n ordinea y, x, deoarece este mai comod sa integram n aceasta ordine decat n ordinea invers
a.
Proiectia domeniului D pe axa Ox este intervalul [1, 3]. Curba care l margineste inferior are reprezentarea
y = x2 (1 x 3), iar curba care l m
argineste superior are reprezentarea y = 2x + 3 (1 x 3). Aplic
and
formula de reducere a integralei duble la o integrala definita, obtinem
I=
2x+3
dx
1
xy dy =
x2
2x+3
Z 3
xy 2
x
1
dx
=
(2x + 3)2 x4 dx = 53 + .
2 x2
3
1 2
Exercitiul 10.1.3. S
a se calculeze, cu ajutorul formulei lui RiemannGreen, integrala curbilinie
Z
i
h
i
p
p
1h p 2
I=
y x + y 2 x2 ln y + x2 + y 2 dx + y 2 xy + ln x + x2 + y 2 dy
2
C
unde
C:
x = 1 + cos t
, t [0, ].
y = sin t
Solutie. S
a observ
am c
a este dificil s
a calculam direct integrala data. Este firesc sa ncercam o nou
a metod
a
de calcul, folosindu-ne de formula lui RiemannGreen. Imaginea curbei C este semicercul superior
91
0
, (x, y) = (0, 0)
h
i
p
y 2 xy + ln x + x2 + y 2
, (x, y) 6= (0, 0)
Q(x, y) =
0
, (x, y) = (0, 0)
si s
a cercet
am dac
a formula lui Green este aplicabila.
Functiile P si Q sunt, evident, continue pentru (x, y) 6= (0, 0), (x, y) D. Din relatiile
p
2
x ln y + x2 + y 2
= x2 ln
1
x2
p
p
x,
y + x2 + y 2
y + x2 + y 2
1
y2
p
p
y,
x + x2 + y 2
x + x2 + y 2
p
p
adev
arate pentru x > 0, y > 0, y + x2 + y 2 1 si x + x2 + y 2 1, deducem ca
p
2
y ln x + x2 + y 2
lim
= y 2 ln
P (x, y) =
(x,y)(0,0)
lim
Q(x, y) = 0,
(x,y)(0,0)
de unde rezult
a continuitatea functiilor P si Q n origine. Pentru (x, y) 6= (0, 0) avem
P
y2
Q
y2
=p
,
= y3 + p
y
x2 + y 2 x
x2 + y 2
In origine, calcul
and derivatele partiale dupa definitie, obtinem
P
Q
(0, 0) = 0,
(0, 0) = 0.
y
x
92
Autoevaluare
y2
Din inegalitatea p
y (y 0) deducem ca
x2 + y 2
lim
(x,y)(0,0)
P
Q
=
lim
= 0,
y
(x,y)(0,0) x
Q
P
si
n origine, si deci, pe tot domeniul D.
y
x
In concluzie, sunt verificate conditiile din teorema pentru domenii avand ca frontiera o curba simpl
a, nchis
a
si rectificabil
a si formula lui Riemann-Green este aplicabila. Avem:
Z
ZZ
Q P
dxdy;
P dx + Qdy =
x
y
D
Z
ZZ
P dx + Qdy =
y 3 dxdy.
de unde rezult
a continuitatea derivatelor partiale
Not
and integrala curbilinie de-a lungul curbei C1 cu I1 si integrala dubla cu J, egalitatea precedenta devine
I + I1 = J.
Integrala I1 o calcul
am aplic
and formula de reducere a unei integrale curbilinii la o integrala Riemann, iar
integrala J o calcul
am aplic
and formula de reducere a unei integrale duble la o integrala iterata n ordinea y, x.
Avem:
"
#
2
Z 2
Z 2
3
1
t
ln
t
1
4
1
[t2 ln t]dt =
t2 dt = (1 3 ln 2);
I1 =
2
2
3
3
9
0
0
0
Z
=
dx
0
0
4
2
Obtinem I = J I1 =
ln 2
.
3
15
2xx2
1
y dy =
4
3
Z
0
(2x x2 )2 dx =
4
.
15
93
x = cos
y = sin .
Din inegalit
atile care caracterizeaz
a domeniul D vom obtine
0r
[0, r]
cos 0
=
.
0, 2
sin 0.
Avem: J =
D(x, y)
= .
D(, )
n
o
.
Domeniul D este transformat n domeniul : 0 r, 0
2
Calcul
and integrala, obtinem:
ZZ
cos sin dd;
I =
Z
I
=
0
Z
cos sin d =
Z
cos sin d
3 d;
r
r4
sin2 2 4
=
.
2 0
4 0
8
Exercitiul 10.1.5. S
a se calculeze momentele de inertie n raport cu axele de coordonate ale pl
acii materiale
D : x + y 1, x 0, y 0
av
and densitatea (x, y) = 1 + xy.
Solutie. Domeniul D este simplu n raport cu ambele axe Ox si Oy. Domeniul D are reprezentarea
Z
Ix
=
0
Z
1x
2
y (1 + xy)dy dx;
0
1x
Z 1
y3
y 4
(1 x)3
x
4
+x
dx
=
+
(1
x)
dx.
3
4 0
3
4
0
94
Autoevaluare
Efectu
am schimbarea de variabil
a 1 x = t. Rezulta:
x = 0 = t = 1;
x = 1 = t = 0;
dx = dt.
Calcul
and integralele, obtinem:
Z
Ix
=
1
ZZ
Iy
4
1
Z 1 3
t
11
t3
1t 4
t4
t5
t
t5
t6
+
t dt(1) =
+
dt =
+
= 120
3
4
3
4
4
12
20
24
0
0
x2 (1 + xy)dxdy =
11
.
120
10.2
Exercitiul 10.2.1. S
a se calculeze
ydxdy
,
(1 + xy) x
ZZ
I=
D
unde D : {1 x 3; 0 y 1}.
Indicatie. Functia de sub semnul integrala este continua. Domeniul de integrare este simplu n raport cu
ambele axe. Dac
a folosim ordinea de integrare x, y, obtinem
Z
Z
I=
0
ydx
(1 + xy) x
dy.
R
aspuns. I = 2 .
9
3
Exercitiul 10.2.2. S
a se calculeze
ZZ
I=
x2
dxdy,
y2
unde D este m
arginit de dreptele x = 2, y = x si de hiperbola echilater
a xy = 1.
95
1x2
D:
1 y x.
x
Z
Integrala I devine I =
1
R
aspuns. I =
Z x 2
x
1
dy dx.
y2
x
9
.
4
1 xy 2
D:
1 y 3
x
sugereaz
a schimbarea de variabile
xy = u
y = v,
x
domeniul devenind astfel un dreptunghi cu laturile paralele cu noile axe.
R
aspuns. I =
ln 3
2
2
.
Exercitiul 10.2.4. S
a se calculeze volumul elipsoidului de ecuatie
x2
y2
z2
+ 2 + 2 1 = 0.
2
a
b
c
96
Autoevaluare
Indicatie. Se constat
a c
a
r
ZZ
c 1
V =2
x2
y2
2 dxdy,
2
a
b
D
2
unde D :
x
y
+ 2 1 0 este proiectia elipsoidului pe planul xOy.
a2
b
R
aspuns. I =
4abc
3
2
Exercitiul 10.2.5. S
a se calculeze aria domeniului D R2 m
arginit de curba: x 3 + y 3 = a 3 .
Indicatie. Curba care m
argineste domeniul este astroida cu brate egale
ZZ
Not
and aria domeniului cu (D), avem (D) =
ZZ
dxdy = 4
Se efectueaz
a schimbarea de variabile
dxdy.
D1
x = r cos3 t
y = r sin3 t.
R
aspuns. Aria domeniului m
arginit de astroida din enunt este
10.3
3a2
.
8
Intreb
ari de autoevaluare
ZZ
f (x, y)dxdy =
a
I2
Z
P (x, y)dx + Q(x, y)dy =
5 . Ce reprezinta formula
ZZ
ZZ
dxdy
f (x, y)dxdy =
In caz c
a o recunoasteti, demonstratio.
Q P
x
y
D(, )
f ((u, v), (u, v))
(u, v) dudv?
D(u, v)
Capitolul 11
Exercitii rezolvate
Exercitiul 11.1.1. S
a se calculeze aria unei emisfere de ecuatii:
x = R cos u sin v
h i
y = R sin u sin v , u [0, 2], v 0,
S:
.
z = R cos v
h i
Solutie. Not
am: A = aria S; D = [0, 2] 0,
. Atunci
2
ZZ
ZZ p
EG F 2 dudv.
A=
d =
S
xu = R sin u sin v,
yu = R cos u sin v,
zu = 0
xv = R cos u cos v,
yv = R sin u cos v,
zv = R sin v;
F = xu xv + yu yv + zu zv = 0
ZZ
A=
R2 sin v dudv = R2
Z
0
Z
du 2 sin vdv = 2R2 .
0
Exercitiul 11.1.2. S
a se calculeze aria p
anzei conice S, de ecuatie z =
si z = 1.
97
x2 + y 2 , cuprins
a ntre planele z = 0
98
Autoevaluare
unde
p=
z
z
x
y
, q=
;
=p
=p
2
2
2
x
y
x +y
x + y2
p
d = 1 + p2 + q 2 dxdy = 2dxdy.
Astfel,
A=
ZZ
2dxdy = 2,
Exercitiul 11.1.3.p
S
a se calculeze coordonatele centrului de greutate al unei p
anze subtiri n form
a de emisfer
a,
a.
de ecuatie S : z = R2 x2 y 2 , densitatea S fiind constant
Solutie. Avem:
z
x
p=
= p
x
R 2 x2 y 2
y
z
= p
;
q=
2
y
R x2 y 2
d =
p
1 + p2 + q 2 dxdy = p
dxdy;
x2 y 2
ZZ
ZZ
ZZ
p
dxdy
2
2
p
,
M=
S d =
S 1 + p + q dxdy = S R
2
R x2 y 2
S
R2
unde D = {(x, y) IR | x + y R }. este proiectia lui S pe planul xOy, iar M este masa panzei.
Trec
and la coordonate polare obtinem
Z 2 Z R
d
p
M = S R
d
= 2S R2 .
R 2 2
0
0
In virtutea omogenit
atii p
anzei subtiri S si a simetriei fata de Oz, rezulta ca xG si yG sunt nuli. Prin urmare,
nu avem de calculat dec
at pe zG . Avem
ZZ
ZZ
M zG = S
z d = S R
dxdy = S R3 .
S
Rezult
a: xG = 0, yG = 0, zG =
R
.
2
Exercitiul 11.1.4. S
a se calculeze
ZZ
x dydz + y dzdx + z dxdy,
S+
unde S
99
p
a,
Not
and cu S1 emisfera
situat
a deasupra planului xOy, de ecuatie z = a2 x2 y 2 si cu S2 emisfera inferioar
p
2
2
2
de ecuatie z = a x y , rezult
a c
a
ZZ
ZZ
ZZ
ZZ
I1 =
z dxdy +
z dxdy =
z cos d +
z cos d,
S1+
S2+
S1+
S2+
unde este unghiul format de normala exterioara la sfera cu axa Oz. Deoarece pe S1+ avem cos > 0, iar pe
S2+ avem cos < 0, rezult
a c
a
ZZ p
ZZ p
ZZ p
a2 x2 y 2 dxdy +
a2 x2 y 2 dxdy = 2
a2 x2 y 2 dxdy,
I1 =
D
D
2
unde D este interiorul cercului x + y = a din planul xOy. Trecand la coordonate polare, rezulta
(
1
ZZ
0 2
2
2 2
I1 = 2
(a ) dd, unde :
0<a
sau
Z
I1 = 2
Z
d
a2
2 d
a
4 p 2
4a3
2
3
=
(a ) =
.
3
3
0
Ration
and la fel pentru calculul celorlalte doua integrale, rezulta ca integrala
ZZ
I2 =
y dxdz
S+
se transform
a ntr-o integral
a dubl
a referitoare la domeniul x2 + z 2 a2 , y = 0, iar integrala
ZZ
I3 =
x dydz
S+
se reduce la calculul unei integrale duble pe domeniul y 2 + z 2 a2 , x = 0. Valorile lor sunt egale cu cea
obtinut
a pentru I1 . Avem,
I = I1 + I2 + I3 = 4a3 .
Exercitiul 11.1.5. S
a se calculeze
Z
AmB
x = a cos t
y = a sin t
z = ht ,
2
situat ntre punctul A(a, 0, 0) si punctul B(a, 0, h), unde a > 0 si b > 0.
Solutie. In figura de mai jos este desenat
a elicea cilindric
a de pas constant.
100
Autoevaluare
Se observ
a c
a punctele A si B sunt situate pe aceeasi paralela la Oz. Deoarece curba nu este nchis
a, sub
_
aceast
a form
a nu poate fi aplicat
a formula lui Stokes. Completand nsa arcul AmB cu segmentul BA se obtine
o curb
a nchis
a. Celelalte conditii de aplicabilitate ale formulei lui Stokes fiind satisfacute, avem
Z
_
AmB
cos
Z
ZZ
+
=
x
_
S
BA
P
cos
y
Q
cos
z d = 0,
R
Z
=
Z
=
AmB
BA
AB
AB
z 2 dz =
z 2 dz =
deoarece pe AB avem y = 0 si x = a.
11.2
Exercitiul 11.2.1. S
a se calculeze aria sferei cu centrul n originea reperului si de raz
a R.
Indicatie. Ecuatiile parametrice ale sferei sunt
x = R cos sin
z = R cos
Se stie c
a A = aria S =
ZZ p
R
aspuns. Aria lui S este 4R2 .
h3
,
3
101
Exercitiul 11.2.2. S
a se calculeze
ZZ
I=
z d
S
Indicatie. Calcul
am mai nt
ai d =
R
aspuns. I =
1 2
(x + y 2 ) decupat
a de cilindrul x2 + y 2 = 8.
2
p
p
1 + p2 + q 2 dxdy, cu p = x si q = y. Astfel d = 1 + x2 + y 2 dxdy.
596
.
15
Exercitiul 11.2.3. S
a se calculeze integrala de suprafat
a de al doilea tip
ZZ
I=
y dydz + z dzdx + 3x dxdy
S
x y
z
Indicatie. Normala dirijat
a spre interiorul sferei are versorul ~n = , , .
a a a
ZZ
ZZ
1
Atunci I =
(y cos + z cos + 3x cos ) d =
(xy + zy + 3xz)d.
a
S
R
aspuns. I = 2a3 .
Exercitiul 11.2.4. S
a se calculeze
ZZ
(y z)dydz + (z x)dzdx + (x y)dxdy,
S+
x2 + y 2 , 0 z h.
102
Autoevaluare
Se separ
a integrala dat
a n dou
a integrale, dupa portiunile de suprafata S1 - fata laterala a conului si S2 capacul z = h, astfel c
a
ZZ
ZZ
ZZ
.
+
=
S+
S1+
S2+
R
aspuns. I = 0.
Exercit
iul 11.2.5. S
a se determine centrul de greutate G al unei calote sferice omogene de raz
a R si n
altime
21
R.
2
1
M
ZZ
ZZ
z d, unde M =
d.
S
!
R 2
R
aspuns. G 0, 0,
.
2
11.3
Intreb
ari de autoevaluare
x = x(u, v)
y = y(u, v) , (u, v) A R2 ,
z = z(u, v)
ntrun punct curent al ei.
2 . Sa se scrie elementul de arie d al unei suprafete netede cu reprezentarea parametrica data anterior.
3 . Ce reprezinta egalitatea
103
ZZ
ZZ
f (x, y, z)d =
p
f (x, y, z(x, y)) 1 + p2 (x, y) + q 2 (x, y)dxdy?
In caz c
a o recunoasteti, ncercati s
a o demonstrati.
4 . Daca S este o panza materiala cu elementul de masa dm, atunci ce semnifica numerele: Ix =
ZZ
(y 2 +
ZZ
z )dm; Iyz =
ZZ
x dm; IO =
S
(x + y + z )dm ?
S
5 . Care este problema concreta care sugereaza introducerea notiunii de integrala de suprafata de al doilea
tip?
Z
P (x, y, z)dx + Q(x, y, z)dy + R(x, y, z)dz =
unde = S.
R Q
y
z
dydz +
P
R
z
x
dzdx +
Q P
x
y
dxdy
104
Autoevaluare
Capitolul 12
Exercitii rezolvate
ZZZ
Exercitiul 12.1.1. S
a se calculeze I =
x2 + y 2 + z 2 a2 ; x2 + y 2 z 2 ; z 0.
a2
x2 + y 2 =
2
z = a 2.
2
a 2
a 2
adic
a un cerc de raz
a
situat la n
altimea z =
. Proiectia lui V pe planul xOy este deci discul D cu
2
2
p
2
2
centrul
n origine si raza a 2. Ecuatiile
explicite
"
"
# ale suprafetelor care marginesc pe V sunt z = x + y , z
#
p
a 2
a 2
0,
si z = a2 x2 y 2 , z
, a . Deci explicitarea lui V este data de
2
2
n
o
p
p
V = (x, y, z) | x2 + y 2 z a2 x2 y 2 ,
iar integrala tripl
a se reduce astfel
ZZZ
I=
ZZ
z dxdydz =
Z a2 x2 y2
!
z dz
x2 +y 2
ZZ
dxdy =
D
a2 x2 y2
ZZ
z 2
1
dxdy =
(a2 2x2 2y 2 )dxdy.
2 x2 +y2
2
D
Pentru calculul acestei integrale duble folosim coordonatele polare. Domeniul D este transformat n
a
= (, ) 0 ; 0 2 ,
2
105
106
Autoevaluare
1
2
1
2
a 2
2
Z
(a2 22 cos2 22 sin2 ) d d =
0
2
a 2
2
d
0
a2
a4
2
2 2 2
(a 2 ) d = (a 2 )
=
.
8
8
0
2
Exercitiul 12.1.2. S
a se calculeze
ZZZ
I=
(x2 + y 2 )dxdydz,
V
2
Prin urmare
ZZZ
I=
Z Z Z
(x + y )dxdydz =
V
1
2
(x + y )dz dxdy,
0
ZZ
Integrala dubl
a se calculeaz
a n coordonate polare si se obtine I =
3 dd, unde
n
o
= (, ) 0 2 cos , 0
.
2
Z
Se g
aseste I =
Z
d
2 cos
3
d = 4
0
cos d =
0
(1 + cos 2)2 d =
3
.
4
107
Exercitiul 12.1.3. S
a se calculeze I =
ZZZ p
x2 + y 2 dxdydz, unde V este domeniul limitat de suprafetele
V
Avem
I=
ZZ p
y2
dz dxdy,
z1
D
2
z2
Z
x2
Trec
and n coordonate polare, ultima integrala devine:
ZZ
I
=
=
Z
d
a
Z 2
3
a3
4
4
a4
a4
2a
cos
sin d =
cos
sin d =
3
4
4
3
4
4
0
0
0
2
2
4a4
a4
a4
4a4
sin +
cos =
.
3
4
4
3
0
0
Z
I
2a
Exercitiul 12.1.4. S
a se calculeze integrala tripl
a
ZZZ
I=
z 2 dxdydz,
V
108
Autoevaluare
Avem
ZZZ
z 2 dxdydz =
I=
V
Z Z Z
z2
z 2 dz dxdy,
z1
x2 + y 2
, z2 = 2.
2
ZZ
ZZ
2
1
(x2 + y 2 )3
1
3
z x2 +y2 dxdy =
8
dxdy.
I=
3
3
8
2
unde D : x2 + y 2 4, z = 0, iar z1 =
Trec
and la coordonate polare, se obtine
I=
1
3
ZZ
8
7
8
dd,
Z
d
7
8
8
2
d =
3
2
8
= 8.
4
64 0
2
Exercitiul 12.1.5. S
a se calculeze
ZZ
I=
2
2
2
x + y + z 1=0
a2
b2
c2
folosind formula lui Gauss-Ostrogradski, unde S :
.
z 0.
unde S m
argineste corpul V . In acest caz: P (x, y, z) = 2zx2 y; Q(x, y, z) = z 2 ; R(x, y, z) = xyz 2 si
ZZZ
ZZZ
P
Q R
I=
+
+
dxdydz =
6xyz dxdydz
x
y
z
V
109
q
c 1 x22 y22
ZZ
ZZ
ZZ
Z c 1 x22 y22
2
a
b
a
b
y2
z
x2
2
xy
1
I=6
z dz dxdy = 6
dxdy
=
3c
dxdy,
xy
xy
2 0
a2
b2
0
D
2
2
x +y 1
2
2
a
b
.
unde D :
z=0
(
Trecem la coordonate polare generalizate
x = a cos
y = b sin
integrala devine
I = 3c2
ZZ
sin cos d
a b (1 ) d;
I=
I = 3c
2
2
0
0
0
0
12.2
Exercitiul 12.2.1. S
a se calculeze
I=
ZZZ p
x2 + y 2 + z 2 dxdydz,
V
unde V : x2 + y 2 + z 2 az.
a
Indicatie. Domeniul este interiorul unei sfere cu centrul n A 0, 0, a2 si raza R = . Se utilizeaz
a coordo2
natelele sferice.
R
aspuns. I =
a4
.
10
Exercitiul 12.2.2. S
a se calculeze
ZZZ
I=
V
0xa
0yb .
xyz dxdydz, unde V :
0zc
a2 b2 c2
.
8
110
Autoevaluare
Exercitiul 12.2.3. S
a se calculeze
ZZZ
I=
z dxdydz
V
hp 2
x + y 2 si planul z = h, cu h > 0.
R
R2 h2
.
4
Exercitiul 12.2.4. S
a se calculeze masa corpului m
arginit de elipsoidul
lui variaz
a dup
a legea = k|z|.
x2 y 2 z 2
+
+ 2 = 1 stiind c
a densitatea
a2 b2
c
ZZZ
Indicatie. Masa solidului este M =
k|z|dxdydz.
V
R
aspuns. M =
kabc2
.
2
12.3
12a5
.
5
Intreb
ari de autoevaluare
1 . Sa se scrie formula de calcul a unei integrale triple cand domeniul de integrare este simplu n raport cu una
din axele de coordonate. Enuntati definitia integralei triple.
(y 2 + z 2 )dV ; Ixy =
ZZZ
V
z 2 dV ; IO = 0
ZZZ
(x2 + y 2 + z 2 )dV ?
5 . Care este formula schimbarii de variabile ntr-o integrala tripla cand se trece la coordonate polare generalizate? Dar c
and se trece la coordonatele cilindrice?
Capitolul 13
Exercitii rezolvate
i+
j+
k este operatorul lui Hamilton,
x
y
z
r
grad (r) = 0 (r) ;
r
div r = r = 3;
(v )r = v,
rot r = r = 0;
(13.1)
(a r) = 0.
Solutie. G
asim
grad r = grad
x2 + y 2 + z 2 = p
x
x2
y2
z2
y
z
i+ p
j+ p
k=
2
2
2
2
x +y +z
x + y2 + z2
xi + yj + zk
r
=p
= ;
2
2
2
r
x +y +z
grad (a r) = grad (a1 x + a2 y + a3 z) = a1 i + a2 j + a3 k = a;
r
r
r
r
grad (r) =
(r) i +
(r) j +
(r) k = 0 (r)
i+
j+
k = 0 (r) ;
x
y
z
x
y
z
r
111
112
Autoevaluare
x
+
x
i
rot r =
x
x
div r =
y z
+
= 1 + 1 + 1 = 3;
y z
j
k
= 0;
y z
y
z
(v)r = v1
r = v1 i + v2 j + v3 k = v;
+ v2
+ v3
x
y
z
a r = (a2 z a3 y)i + (a3 x a1 z)j + (a1 y a2 x)k =
= a r =
(a2 z a3 y) +
(a3 x a1 z) +
(a1 y a2 x) = 0.
x
y
z
Intruc
at rezultatele (13.1) sunt nt
alnite frecvent n aplicatii, se recomanda memorarea lor.
Exercitiul 13.1.2. Se d
a c
ampul scalar
(M ) = (a r)n +
br
+ ln r,
r2
3
unde
pa si b sunt vectori constanti, r = x i + y j + z k este vectorul de pozitie al punctului M (x, y, z) IE ,
r = x2 + y 2 + z 2 este norma sau lungimea vectorului r, iar n 1 este un num
ar natural.
a) S
a se calculeze (grad )(M ).
b) Pentru n = 1, a = 2i j si b = j k s
a se g
aseasc
a unghiul dintre vectorii (grad )(A) si (grad )(B),
unde punctele A si B au coordonatele A(1, 1, 0) si B(1, 0, 1).
Solutie. Gradientul c
ampului scalar (M ) este vectorul
(grad )(M ) = n(a r)n1 a +
1
2b r
(b + r)
r,
r2
r4
Exercitiul 13.1.3. S
a se determine functia real
a de o variabil
a real
a x 7 (x) astfel nc
at c
ampul vectorial
v(x, y, z) = x(x) i + y(x) j + x2 z k
s
a fie solenoidal. Pentru astfel determinat s
a se determine rotorul c
ampului vectorial v.
Solutie. Divergenta c
ampului vectorial v(x, y, z) este
div v = v = x0 (x) + 2(x) + x2 .
Impun
and conditia ca v s
a fie c
amp vectorial solenoidal, ceea ce nseamna v = 0, ajungem la ecuatia
diferential
a liniar
a si neomogen
a de ordinul ntai
0 (x) +
2
(x) = x
x
113
cu solutia general
a
(x) =
x2
C
.
x2
4
Dup
a nlocuirea functiei n expresia campului vectorial v se obtine
v(x, y, z) =
C
x
C
x2
x3
i+y 2
i + x2 z k.
4
x
4
Rotorul c
ampului vectorial (13.2) se determina folosind
i
j
k
rot v = v =
x
y
z
P (x, y, z) Q(x, y, z) R(x, y, z)
(13.2)
(13.3)
C
x3
,
x
4
Q(x, y, z) = y
C
x2
x2
,
4
R(x, y, z) = x2 z.
(13.4)
2C
x3
x
k.
2
Exercitiul 13.1.4. Se d
a c
ampul scalar (x, y, z) = x2 y 2 z 2 . Se cer liniile de c
amp ale c
ampului vectorial
v = = grad si suprafata de c
amp care trece prin curba
(
x=1
:
y 4 + z 4 = 1.
Solutie. Se g
aseste
v=
i+
j+
k = 2xy 2 z 2 i + 2x2 yz 2 j + 2x2 y 2 z k.
x
y
z
114
Autoevaluare
Liniilor de c
amp le impunem s
a treac
a prin curba pentru a genera suprafata de camp cautata. Ajungem
la sistemul de patru ecuatii cu trei necunoscute
2
2
x y = C1
x2 z 2 = C2
x=1
y 4 + z 4 = 1.
Pentru ca acest sistem s
a aib
a solutii, constantele C1 si C2 trebuie sa fie legate prin relatia de conditie sau
conditia de compatibilitate
(1 C1 )2 + (1 C2 )2 = 1.
Inlocuind C1 = x2 y 2 si C2 = x2 z 2 obtinem ecuatia cartezian
a implicit
a a suprefetei de camp
(1 x2 + y 2 )2 + (1 x2 + z 2 )2 1 = 0
n care recunoastem o suprafat
a algebric
a de ordinul patru.
Exercitp
iul 13.1.5. Se d
a c
ampul vectorial v(x, y, z) = (r)grad (r), unde este o functie real
a diferentiabil
a,
iar r = x2 + y 2 + z 2 este norma vectorului de pozitie r a unui punct arbitrar M IE 3 . Se cere:
a) s
a se calculeze div v;
b) s
a se arate c
a v este un c
amp vectorial irotational;
1
a se g
aseasc
a punctele M pentru care div v = 1.
c) n ipoteza c
a (r) = , s
r
Solutie. Pentru primele dou
a puncte folosim formulele:
div ( u)
= div u + u grad ;
(13.5)
rot ( u)
rot u u grad ,
(13.6)
unde este un c
amp scalar, iar u este un camp vectorial, ambele diferentiabile pe domeniile lor de definitie.
In cazul acestui exercitiu, c
ampul vectorial u = grad .
Aplic
and (13.5), avem
div ((r) (grad )(r)) = (r)div grad (r) + grad (r) grad (r).
Ins
a div grad (r) = 2 (r), unde 2 este operatorul lui Laplace
2 =
2
2
2
+ 2 + 2.
2
x
y
z
Se obtine
div ((r) (grad )(r)) = (r)2 (r) + kgrad (r)k2 .
(13.7)
115
(13.8)
Calcul
and ultimul termen din (13.8) folosind formula (13.5), obtinem
r
r
r
3r2
1
3
3
3
r
div 3 = 3 div r + r grad 3 = 3 + r
= 3 3 = 0.
6
r
r
r
r
r
r
r
(13.9)
1
2
r
1
2
Din (13.7) si (13.9) rezult
a div v =
grad
=
3
= 4.
r
r
r
Din conditia div v = 1 rezult
a x2 + y 2 + z 2 = 1, ceea ce nseamna ca punctele M (x, y, z) se afla pe sfera de
raz
a 1 cu centrul n origine.
13.2
p
unde: r =OM = x i + y j + z k este vectorul de pozitie al punctului M (x, y, z) IE 3 ; r = x2 + y 2 + z 2 este
norma vectorului r; a IR3 este un vector constant; iar (r) este o functie diferentiabil
a.
Pentru fiecare dintre aceste c
ampuri vectoriale s
a se determine functia astfel nc
at v s
a fie c
amp vectorial
solenoidal.
Indicatie. In toate cazurile se impune conditia div v = 0. In fiecare caz aceasta conditie conduce la c
ate
3
0
o ecuatie diferential
a. De exemplu, prima ecuatie diferentiala este + = 4, iar a treia are forma
r
0
3 + r = 0 care este o ecuatie diferential
a cu variabile separabile.
R
aspuns. Pentru fiecare din cele trei c
ampuri vectoriale functia este:
(r) =
C
r;
r3
C
(r) = ;
r
(r) =
C
.
r3
Exercitiul 13.2.2. Se d
a c
ampul vectorial v(x,
p y, z) = (r)r, unde r =OM = x i + y j + z k este vectorul de
3
pozitie al punctului M (x, y, z) IE , iar r = x2 + y 2 + z 2 este norma sa.
a) S
a se arate c
a v este c
amp vectorial irotational, sau lamelar;
b) S
a se g
aseasc
a functia astfel nc
at div v = 3r2 + r grad (r);
1
ipoteza c
c) In
a (r) = , s
a se determine functia f (M ) astfel nc
at v(M ) = grad f (M ).
r
Indicatie. Se arat
a c
a rot v = 0.
nR
aspuns.
116
Autoevaluare
b) derivata c
ampului scalar , n punctul A, dup
a directia AB;
c) derivatele c
ampului scalar dup
a directiile axelor de coordonate Ox, Oy, Oz;
d) s
a se g
aseasc
a directia dup
a care derivata c
ampului scalar n punctul A este maxim
a si s
a se calculeze
valoarea acestei derivate;
e) s
a se calculeze produsul vectorial al vectorilor (grad )(A) si (grad )(B).
R
aspuns.
a) Suprafata de nivel, de ecuatie xy + yz + zx + 1 = 0, este o cuadric
a adica o suprafat
a algebric
a de
ordinul doi ;
AB
b) AB= 2i + 2j k, s =
k AB k
c)
d
(A) = 1;
di
d
(A) = 3;
dj
2
2
1
i + j k,
3
3
3
d
8
(A) = ;
ds
3
d
(A) = 0;
dk
c)
n=
N
1
3
= i+ j
kNk
10
10
(grad )(B) = 2i + 4j + 4k
dy
dz
dx
= 2
= 2
yz
y zx
z xy
si se determin
a dou
a integrale prime independente functional. Acestea pot fi:
xy
= C1 ;
yz
d
(A) = 10;
dn
yz
= C2
zx
R
aspuns. Liniile de c
amp sunt dreptele n spatiu
(
x (1 + C1 )y + C1 z = 0
C2 x + y (1 + C2 )z = 0.
117
Exercitiul 13.2.5. S
a se determine functia (x) astfel nc
at c
ampul vectorial
v(M ) = 2x(x)i y(x)j + 6x2 zk
s
a fie solenoidal.
Indicatie. Din conditia ca (div v)(M ) = 0 rezulta ecuatia diferential
a liniar
a neomogen
a
0 (x) +
Se afl
a nt
ai solutia ecuatiei omogene 0 (x) +
1
(x) = 3x.
2x
1
d
1 dx
(x) = 0, care daca se scrie n forma
+
= 0. Se
2x
2 x
C
determin
a o = , unde C este o constanta arbitrara. Se cauta apoi solutia ecuatiei neomogene n forma
x
u(x)
6
(x) = . Se g
aseste u(x) = C x2 x si apoi functia (x).
5
x
C
6
R
aspuns. (x) = x2 .
x 5
13.3
Intreb
ari de autoevaluare
1 . Definiti notiunile: camp vectorial potential ; potentialul scalar al unui camp vectorial; camp
conservativ de forte; functie de fort
a; c
amp gravitational si demonstrati ca un c
amp gravitational este
un c
amp conservativ de forte. Determinati functia de forta a campului gravitational.
Indicatie. Forta F cu care este atras de catre Pamant un punct material M de vector de pozitie r este
F(M ) =
C
r,
r3
C
.
r
2 . Presupunem ca v : D IR3 este un camp vectorial continuu diferentiabil pe domeniul D IR3 care are
coordonatele v1 (x, y, z), v2 (x, y, z) si v3 (x, y, z).
Demonstrati c
a urm
atoarele afirmatii sunt echivalente:
v este c
amp vectorial potential;
Z
Z
integrala curbilinie
v dr =
v1 (x, y, z)dx + v2 (x, y, z)dy + v3 (x, y, z)dz este independent
a de drum
pe D;
expresia diferential
a
= v dr = v1 (x, y, z)dx + v2 (x, y, z)dy + v3 (x, y, z)dz
este diferential
a total
a pe D.
3 . Demonstrati ca un camp vectorial potential v : D IR3 IR3 al carui potential C 2 (D) este camp
118
Autoevaluare
vectorial lamelar.
unde V este un domeniu cubabil, vol V este volumul domeniului V, S este este frontiera lui V care este
o suprafata nchis
a neted
a pe portiuni, n1 , n2 , n3 sunt cosinusii directori ai normalei exterioare n
ntrun punct regulat de coordonate x1 , x2 , x3 al frontierei S.
5 . Scrieti:
formula integral
a a gradientului;
formula integral
a a rotorului;
prima identitate a lui Green;
a doua identitate a lui Green.
Index de notiuni
119
120
Index de notiuni
punct fix, 24
punct fix al unei aplicatii, 20
punct stationar, 66
puncte critice ale unei functii diferentiabile, 66
operatorul lui
Hamilton, 111
Laplace, 114
partitie, 6
potentialul scalar al unui c
amp vectorial, 117
prima identitate a lui Green, 118
primul crieriu de comparatie, 70
principiul contractiei, 20
produs scalar pe un spatiu vectorial real, 25
punct sa, 66
punct de maxim, 66
punct de minim, 66
relatie
de conditie, 114
relatie de ordine pe o multime, 9
relatie de recurenta, 20
relpe atie de echivalenta ntro multime, 9
semifactorial, 69
seria
geometrica, 16
lui Riemann, 16
seria
lui Riemann, 14
leg
aturi, 66
serie
alternant
a, 17
limit
a fundamantal
a, 21
serie
numeric
a
alternanta, 17
limita punctual
a a unui sir de functii, 22
serii
numerice
absolut
convergente, 17
lungimea, 111
sistemul
simetric
al
liniilor
de camp, 116
lungimea unui vector, 112
solutia generala a unei ecuatii diferentiale, 113
marginea
solutie a ecuatiei diferentiale, 80
inferioar
a a unei multimi de numere reale, 9
spatiu Euclidian real, 25
superioar
a a unei multimi de numere reale, 9
spatiu
marginea superioar
a a unei functii, 22
afin Eucliidian tridimensional, 111
metoda schimb
arii de variabil
a pentru calculul unei inBanach, 20
tegrale improprii, 70
spatiu metric
metrica
complet, 24
Euclidian
a, 19, 21, 25, 33
conex, 36
lui Ceb
asev, 22
conex prin arce, 36
metrici echivalente, 19
spatiul metric Euclidian al numerelor reale, 20
metrici echivalente pe o acceasi multime nevida, 19
suprafata
modulul unui num
ar complex, 24
nchisa neteda pe portiuni, 118
multime m
arginit
a si nchis
a, 36
de nivel, 116
multime total ordonat
a, 9
suprafata algebrica
de ordinul doi, 116
natura unei integrale improprii, 68
de ordinul patru, 114
norm
a pe un spatiu vectorial real, 22
norma, 111
tensor metric pe un spatiu vectorial real, 25
norma Euclidian
a, 20
teorema
norma unui vector, 112
de punct fix a lui Banach, 20
normala exterioar
a ntr-un punct regulat al unei suprafunctiilor implicite, 66
fete, 118
traiectoria unui drum parametrizat, 42
Bibliografie
[1] Adams, Robert, A. Calculus. A complete Course, Fourth ed., AddisonWesley, 1999
[2] Baranenkov, G., Chostak, R., Demidovitch, B., Efimenko, V., Frolov, S, Kogan, S., Lountz, G, Porchneva,
E., Sytcheva, E., Yanpolski, A. Recueil dexercices et de problemes danalyse mathematique, sous la
direction de Demidovitch, B., cinqueme edition revue, Editions Mir, Moscou, 1974.
[3] Bermant, A. F., Aramanovich, I. G. Mathematical Analysis. A Brief Course for Engineering Students,
Mir Publishers, Moscow, 1986.
[4] Calistru, N., Ciobanu, Gh. Curs de analiz
a matematic
a, Vol. I, Institutul Politehnic Iasi, Rotaprint,
1988.
[5] Chirit
a, Stan Probleme de matematici superioare, Editura Academiei Romane, Bucuresti, 1989.
[6] Colojoar
a, Ion Analiz
a matematic
a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983.
[7] Corduneanu, Silvia Otilia Capitole de analiz
a matematic
a, Editura MATRIX ROM, Bucuresti, 2011.
[8] Craiu, M., T
anase, V. Analiz
a matematic
a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1980.
[9] Cr
aciun, A., Cr
aciun, I., Ispas, M. Analiz
a matematic
a. Partea I. Culegere de probleme de calcul
diferential, Editura POLITEHNIUM, Iasi, 2004.
[10] Cr
aciun, I., Procopiuc, Gh., Neagu, A., Fetecau, C. Algebr
a liniar
a, geometrie analitic
a si diferential
a
si programare liniar
a, Institutul Politehnic Iasi, Rotaprint, 1984.
[11] Cr
aciunas, Petru Teodor Mathematical Analysis, Polytechnic Institute of Iassy, Faculty of civil engineering, Iassy 1992.
[12] Cruceanu, Vasile Algebr
a liniar
a si geometrie, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1973.
[13] Dieudonne, J. Fondements de lanalyse moderne, GauthierVillars, Paris 1963.
[14] Dixon, C. Advanced Calculus, John Wiley & Sons, ChichesterNew YorkBrisbaneToronto 1981.
[15] Dr
agusin, L., Dr
agusin, C., C
aslan, C. Analiz
a matematic
a. Calcul diferential, Editura TEORA, Bucuresti, 1993.
[16] Flondor, P., St
an
asil
a, O. Lectii de analiz
a matematic
a si exercitii rezolvate, Editia a IIa, Editura ALL,
Bucuresti, 1996.
[17] Fulks, Watson Advanced calculus: an introduction to analysis, Third Edition, John Wiley & Sons, New
York 1978.
[18] G
ain
a, S., C
ampu, E., Bucur, Gh. Culegere de probleme de calcul diferential si integral Vol. II, Editura
Tehnic
a, Bucuresti, 1966.
[19] Gheorghiu, N., Precupanu, T. Analiz
a matematic
a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1979.
[20] Hewitt, E., Stromberg, K. Real and Abstract Analysis. A modern treatment of the theory of functions
of a real variable, SpringerVerlag Berlin Heidelberg New York, 1965.
121
122
MC.15 Autoevaluare