Raspunderea civila a producatorilor pentru daunele provocate de produsele defecte- legea

240/2004

Potrivit legii, prin producator se intelege fabricantul unui produs finit, al unei materii prime
sau al unei parti a produsului, orice persoana care se prezinta ca producator, pentru ca isi inscrie pe
produs numele, marca sau alt semn distinctiv, orice persoana care importa un produs din
comunitatea europeana, in vederea vanzarii, inchirierii, cumpararii sau altor forme de instrainare in
cadrul activitatii proprii de comercializare.
Tot potrivit acestei legii, paguba este prejudiciul cauzat prin moartea sau vatamarea
integritatii corporale sau a sanatatii unei persoane.
Produsul este orice bun mobil, chiar daca este incorporat intr-un alt bun mobil sau imobil.
Produsul este considerat cu defecte daca nu ofera siguranta la care este indreptatita sa se
astepte o persoana, tinand seama de toate circumstantele, inclusiv de modul de prezentare al
produsului.
Produsul nu este considerat cu defecte daca, ulterior punerii lui in circulatie, a aparut un
produs mai perfectionat.
Raspunderea producatorului este obiectiva, in afara oricarei culpe.
El este tinut sa raspunda si in situatia in care paguba este rezultatul cumulat al defectului
produsului, cu actiunea sau omisiunea unui tert.
Producatorul este exonerat de raspundere, potrivit legii, in urmatoarele situatii:
1. dovedeste ca nu este el cel care a pus produsul in circulatie
2. in functie de imprejurari, defectul care a produs paguba nu a existat la data punerii
produsului in circulatie sau a aparut ulterior punerii in circulatie, dintr-o cauza care nu ii este
imputabila
3. produsul nu a fost fabricat pentru a fi comercializat sau pentru orice alta forma de
distributie in scop economic
4. defectul se datoreaza respectarii unor conditii obligatorii impuse de reglementarile emise
de autoritatile competente
5. nivelul cunostintelor stintifice si tehnice existente la momentul punerii in circulatie a
produsului nu i-au permis depistarea defectului
6. defectul se datoreaza nerespectarii de catre consumator a instructiunilor de utilizare
furnizate in documentatia tehnica care insoteste produsul

Raspunderea producatorului mai poate fi limitata sau inlaturata de catre instanta competenta,
in cazul in care paguba este cauzata atat de defectul produsului, cat si de culpa persoanei vatamate
sau prejudiciate ori a altei persoane pentru care aceasta este tinuta sa raspunda.
In afara situatilor prevazute de lege orice clauza contractuala de limitare sau exonerare de
raspundere este lovita de nulitate absoluta.
Dreptul la actiune in repararea pagubei se prescrie in termen de 3 ani, care incepe sa curga
de la data cand reclamantul a avut sau a trebuit sa aiba cunostinta de existenta pagubei, a defectului
si de identitatea producatorului, insa numai de tarziu de implinirea a 10 ani de la data la care
producatorul a pus produsul in circulatie, cu conditia ca paguba sa se fi produs inauntrul termenului
de 10 ani.
Actiunea pentru repararea pagubei este de competenta instantei de judecata in a carei raza
teritoriala s-a produs paguba, sau dupa caz, se afla sediul ori domiciliul paratului.

Raspunderea juridica reglementata de legea vanatorii si protectiei fondului cinegetic nr

407/2006
Legea 407/2006 prevede ca gestionarul fondului de vanatoare este obligat la repararea
prejudiciului produs din culpa sa faunei cinegetice pe care o gestioneaza.
Ne aflam in prezenta unei raspunderi subiective, intemeiata pe culpa.
Prejudiciul la care se refera legea consta in scaderea nivelului calitativ si sau numeric al
faunei cinegetice si se calculeaza conform valorilor de despagubire prevazute in anexele legii.
In ce ne priveste considerram ca acest text nu instituie o raspundere delictuala, ci una legala,
izvorata din lege.
Ca urmare, nu se pot aplica prevederile Codului Civil referitoare la obligatiile reale izvorate
din raportul de vecinatate, deoarece gestionarul fondului de vanatoare nu este nici proprietarul unui
animal si nici nu se serveste de acesta, pentru ca potrivit legii 407/2006, fauna de interes cinegetic
este bun public de interes national si international.
Raspunderea contraventionala in dreptul mediului
Persoanele fizice si juridice care desfasoara activitati potrivnice normelor de drept al
mediului ori nu isi indeplinesc obligatiile care decurg din raporturile juridice de drept al mediului
sunt pasibile de sanctiunea contraventionala a carei intindere este proportionala cu gradul de
poluare cauzat cu consecintele si periculozitatea sociala a faptei respective

Avand in vedere importanta obiectului protejat am calificat aceste fapte drept incalcari
ecologice iar sanctiunile contraventionale avand acest caracter special le consider sanctiuni
specifice de drept al mediului care atrag raspunderea atat a persoanelor fizice cat si a persoanelor
juridice
Ordonanta de urgenta 195/2005 privind protectia mediului instituie mai multe categorii de
contraventii care privesc nerespectarea prevederilor legale din urmatoarele domenii:
- procedura de reglementare
- regimul substantelor si preparatelor periculoase
- regimul deseurilor, al ingrasimentelor si pesticidelor
- regimul organismelor modificate genetic
- activitatile nucleare
- conservare biodiversitatii si a ariilor naturale protejate
- protectia apelor si a ecosistemelor acvatice
- protectia atmosferei, a solului si a ecosistemelor terestre
- schimbarile climatice
- gestionarea zgomotului ambiental
- protectia asezarilor umane
Prevederile legii protectiei mediului in materie contraventionala se completeaza cu cele
cuprinse in reglementarile sectoriale cum sunt legea apelor, legea privind calitatatea aerului
inconjurator etc
. A legii cadru adica a ordonantei 2/2001 este in legatura cu prescriptia ca o cauza
care inlatura raspunderea contraventionala cu cele 2 aspecte ale sale si anume prescriptia aplicarii
sanctiunii si prescriptia executarii sanctiunii
Art 13 din ordonanta de guvern 2/2001 prevede ca aplicarea sanctiunii contraventionale se
prescrie in termen de 6 luni de la data savarsirii faptei sau in cazul contraventiilor continue de la
data constatarii faptei
Daca fapta a fost urmarita initial ca infractiune si ulterior se constata ca este contraventie
prescriptia aplicarii sanctiunii nu curge pe perioada cercetarii penale sau a urmaririi penale ori in
faza de judecata daca sesizarea a fost facuta inauntrul termenului de 6 luni
Prescriptia opereaza totusi daca sanctiunea nu a fost aplicata in termen de 1 an de la data
savarsirii faptei
In cea ce priveste executarea amenzii contraventionale aceasta se prescrie daca procesul
verbal de constatare a contraventiei nu a fost comunicat contravenientului in termen de o luna de la
aplicarea sanctiunii

In dreptul mediului este de observat ca daca in cea ce priveste executarea amenzii

contraventionale sunt prevazute termene de prescriptie in legatura cu prescriptia aplicarii sanctiunii
nici legea protectiei mediului si nici legile speciale ce o completeaza nu prevad vreun termen
Inceperea cursului termenului de prescriptie este relativ usor de stabilit numai in cazul
acelor contraventii ce constau intr-o simpla fapta ce se consuma printr-un singur act al persoanei
care o savarseste instantaneu
Poluarea in general insa este fie rezultatul mai multor fapte continuate fie a unei singure
fapte care se perpetueaza in timp
Data fiind importanta valorilor care se apara prin aplicarea amenzii contraventionale,
consideram ca in aceste cazuri, aplicarea sanctiunii trebuie sa fie imprescriptibila admitand astfel
inca o exceptie care ar trebui adaugata la cele expres si limitativ prevazute de ordonanta de guvern
2/2001
Raspunderea penala in dreptul mediului
Principiul raspunderii infractionale.fiind determinat de natura obiectului ocrotit de lege a
carei atingere este adusa printr-o fapta cu grad de periculozite ridicat savarsita cu vinovatie
Pornind de particularitatile elementelor lor constitutive infractiunile ecologice se pot
clasifica astfel:
1. din punct de vedere al subiectului avem infractiuni cu subiect simplu si infractiuni cu
subiect calificat, acestea din urma atunci cand agentul infractor a avut o anumita calitate privind
protectia mediului sau anumite obligatii de indeplinit pe care le-a incarcat printr-o fapta socialmente
periculoasa
2. sub aspectul laturii subiective infractiunile ecologice pot fi savarsite cu intentie sau din
culpa
3. din punct de vedere al laturii obiective in marrea lor majoritate infractiunile ecologice au
la orgine actiunni poluante sau nepolunate de natura fizica care distrug ecosisteme in special cele
naturale
4. sub raportul obiectului intalnim infractiuni ecologice in legatura cu componentele biotice
ale mediului si cu componentele abiotice ale acestuia
Actualul cod penal contine mai mult infractiuni ale acestuia dinte care mentionam
1. efectuarea oricaror operatiuni de import de deseuri sau reziduri de orice natura ori alte
marfuri periculoase pentru sanatatea populatiei si pentru mediul inconjurator precum si introducerea
in orice mod sau tranzitarea acestora pe teritoriul tarii fara drept
2. infectarea prin orice mijloace a surselor sau a retelelor de apa daca este daunatoare
sanatatii oamenilor, animalelor sau plantelor

3. producerea, detinerea sau orice alta operatiune privind circulatia produselor si a

substantelor stupefiante, cultivarea in scop de prelucrare a plantelor ce contin stupefiante ori
experimentarea produselor si a substantelor toxice si altele
Preverile codului penal in materie infractionala sunt completate cu cele cuprinse in legea
protectiei mediului si in legile speciale ce o completeaza
Raspunderea materiala a statelor
Este o forma a raspunderii juridice delictuale extrapolata in sfera relatiilor internationale
avand un element de extraneitate
Ca si raspunderea civila delictuala din dreptul intern si pentru nasterea raspunderii materiale
a statelor trebuiesc intrunite cumulativ urmatoarele conditii:
1. comiterea unei fapte contrare normelor dreptului international
2. producerea unei daune ca urmare a savarsirii faptei respective
3. existenta raportului de cauzalitate in fapta si dauna
4. culpa statului
Pe plan international faptele cauzatoare de prejudicii mediului includ atat conduite ilicite
prin care se produc pagube mediului inconjurator cat si activitati ilicite neintterzise de dreptul
international care constituie insa surse ale vatamarii mediului
Atunci cand fapta cauzatoare de prejudicii este ilicita, ea trebuie sa indeplineasca 2 conditii
a) o conditie obiectiva constand din incalcarea de catre un stat a unei obligatii ce ii revenea
in domeniul protectiei mediului cu precizarea ca este vorba numai de obligatii juridice si de
obligatii care sa fie in vigoare la data comiterii faptei
b) o conditie subiectiva constand intr-o comportare manifestata printr-o actiune sau
omisiune imputabila statului potrivit dreptului international
In literatura juridica s-a pus problema daca exista o obligatie generala a statelor cu caracter
univeral de a nu prejudicia mediul obligatie care odata incalcata sa dea nastere la raspundere
juridica
S-a aratat ca o astfel de obligatie exista fiind consacrata in mai multe documente
internationale cu caracter universal cum sunt DECLARATIA LA STOCKON 1972 care prevede ca
statele au indatorirea de a asigura ca activitatile desfasurate in limitele jurisdictiei sau sub controlul
lor sa nu cauzeze pagube mediului altor state sau in zone ce nu tin de nici o jurisictie
Cu un continut relativ asemanator aceasi obligatie este prevazuta si in art 30 DIN CARTA
DREPTURILOR SI INDATORIRILOR ECONOMICE ALE STATELOR ,in art 192 al conventiei
de la montego bay asupra dreptului marii, in art 70 din CARTA AFRICANA A DREPTURILOR
OMULUI SI ALE POPOARELOR precum si in alte documente universale

Obiectul obligatiei incalcate are incidenta asupra regimului juridic al raspunderii in sensul ca
fapta internationala ilicita are consecinte diferite si prin urmare si formele de raspundere vor fi
diferite
In functie de obiectul obligatiei incalcate COMISIA DE DREPT INTERNATIONAL a
clasificat aceste fapte in crime si delicte internationale
Potrivit definitiiei date de comisie constituie crime internationale

incalcarea de catre un

stat a unei obligatii internationale de catre un stat atat de esentiale pentru protectia unor interese
fundamentale ale comunitatii internationale incat violarea ei este recunoscuta drept crima de aceasta
comunitate in ansamblul ei
Astefl de crime sun agresiunea, instaurarea si mentinerea cu forta a dominatiei coloniale,
poluarea masiva a aerului, a marilor si oceanelor, sclavia, genocidul si apathaidul
Celelalte fapte in afara acestora sunt considerate delicte internationale, raspunderea fiind
diferita
In cea ce priveste cauzele care exlcud caracterul ilicit al faptei in dreptul international au
fost retinute:
1. consimtamantul dat in mod valabil de catre un stat pentru comiterea de catre un alt stat a
uni fapt determinat care nu este conform cu obligatiile acestuia din urma fata de primul stat
2. forta majora
3. starea de necesitate
4. legitima aparare
Starea de necesitate a fost definita ca fiind acea situatie in care se afla un stat care nu avea
absolut nici un alt mijloc de salvgarda un interes al sau amenintat de un pericol grav si iminent de
cat cel de a adopta o comportate neconforma cu cea ceruta de obligatia internationala asumata fata
de un alt stat
Totusi starea de necesitate nu poate fi invocata in urmatoarele situatii:
a) atunci cand obligatia internationala careia nu I se conformeaza comportarea statului
decurge dintr-o norma imperativa de drept international
b) daca convetia sau tratatul incheiat de catre parti exclude posibilitatea invocarii ei in
privinta obligatiilor asumate
c) daca insusi statul in cauza a contribuit la producerea starii de necesitate
In cea ce priveste prejudiciul ca cel de al 2 element al raspunderii si pe plan international el
trebuie sa fie cert si actual, considerandu-se actual si prejudiciul viitor daca este sigur ca se va
produce si sunt suficiente elemente pentru a ii determina intinderea
Ca si in dreptul intern nu se aplica principiul reparatiunii in natura iar prejudiciul se mai
numeste si dauna ecologica

In cea ce priveste raportul de cauzalitate este deosebit de greu de stabilit pe plan

international unde polunatii sunt emisi in interiorul unui stat, efectele se produc pe teritoriul altui
stat iar intre ele actioneaza o serie de cauze si conditii care pot atenua sau agrava producerea
efectelor