George Cobuc Podul lui Traian

Colo surele ruine

Ctre Dunre privesc
Cum tot vine apa, vine Martori vremilor trecute,
Ct sunt astzi de tcute,
Numai inimii-i vorbesc.

Eu m uit pe apa sur

ncreit-abia de vnt;
Apa lng mal murmur.
Trec i vremile-nainte,
Trec i-aducerile-aminte
Cum trec toate pe pmnt.

Au pierit acele glorii,

i-alte-asemeni nu se nasc Ah, dar iat lupttorii
Scutul lor cum l arunc,
Sap, cum le-a dat porunc
Meterul de la Damasc.

Grinzile de grinzi se leag

Peste munii de granit,
Lespezi peste brne-ncheag
Viaduct pe boli enorme
i-uriaele lui forme
Parc-ajung pn-n zenit.

i din cte-avea inuturi

Roma-n stpnirea sa,

Iui oteni ascuni sub scuturi

Vin ca apa revrsat,
Cum potopul tu odat,
Iahve, peste lumi vrsa.

Podul i ndoaie fierul

Sub ati legionari,
Tubele-nspimnt cerul!
Istre,-acum te bai n spume!
Muli vzui tu tari n lume,
ns nu pe cei mai tari!

Cine va mai sta-mpotriva

Leului roman de-acum?
Care fulger stvili-va
Goana rzbunrii sale?
Ai voinici tu, Decebale,
S opreti furtuna-n drum?

Ori ai ti sunt cei ce-n gloate

Ies din codri-ntunecai?
De pe cte ruri toate
Vin la moarte ca la nunt
Cu topoare-n mini, i-nfrunt,
apte rnduri de-mprai?...

Ah! visez. Eu la ruine

i la Dunre privesc,
Cum tot vine apa, vine.
Ele stau ruine mute
Martori vremilor trecute,
Numai inimii-i vorbesc.