Halucinatia este o tulburare psihica potrivit careia o persoana percepe

evenimente sau lucruri care nu exista, iar experimentele senzoriale sunt

provocate de stimularea organelor senzoriale. Halucinatiile implica auzul, vazul,
simtul tactil, mirosul si chiar si gustul unor lucruri care nu sunt reale. Cea mai
comuna forma de halucinatii sunt cele auditive (voci, sau alte sunete care nu au
nici o sursa fizica).
Halucinatiile sunt asociate cu bolile mintale si cel mai des schizofrenia. Totusi
acestea pot fi provocate si de tulburare bipolara, depresie sau manie, mai ales
daca au caracteristici psihotice.
De regula, halucinatiile includ :

senzatia tactila a unei vietati

auzirea unor voci atunci cand nimeni nu vorbeste

vizualizarea unor lumini, obiecte, care nu exista in realitate

Diversitatea fenomenelor schizofrenice face ca incercarea unei abordari
cuprinzatoare a acestei tulburari sa fie mai dificila decat in cazul altor categorii
de tulburari psihice. Au existat indoieli privind posibilitatea de a intocmi o
prezentare cuprinzatoare, ridicandu-se intrebarea daca diferitele fenomene ale
schizofreniei ar avea ceva In comun.
Exista mai multe tipuri de schizofrenie, astfel ca semnele si simptomele variaza.

In general, aceste simptome includ:

credinte care nu se bazeaza pe realitate (delir), cum ar fi credinta

pacientului ca cineva unelteste impotriva lui

halucinatii auditive sau vizuale (pacientul aude si vede lucruri care nu

exista); mai frecvente sunt halucinatiile auditive

vorbire incoerenta

neglijarea igienei personale

lipsa emotiilor

emotii nepotrivite contextului in care se gaseste pacientul

manifestari agresive
comportament catatonic
o senzatie persistenta ca este urmarit
probleme de functionare la scoala sau la serviciu
izolare sociala
neindemanare, miscari necoordonate.

Schizofrenia este definita ca fiind o boala cronica mintala caracterizata prin

pierderea si slabirea progresiva a functiilor psihice si prin pierderea contactului
cu realitatea. Diagnosticul schizofrenie este pus pentru atat de multe
fenomene diferite, incat ele nici nu mai sunt valoroase in stabilirea
prognosticului. Exista episoade schizofrenice trecatoare la persoane care
aparent sunt bine anterior si ulterior acestor faze acute; si exista psihoze severe
care se cronizeaza in forma unui complex de simptome permanent. Prin urmare,
trebuie facuta o distinctie intre psihozele acute si psihozele de proces
maligne. Fara indoiala, schizofrenia nu este o entitate nosologica bine definita, ci
cuprinde mai degraba un intreg grup de boli.
Totusi, acest grup este caracterizat de anumite trasaturi comune, chiar daca
este dificil sa le incadram itr-o forma exacta. Aspectele in comun include natura
stranie si bizara a simptomelor, absurditatea si imprevizibilitatea afectelor si
gandirii si, desigur, conexiunea inadecvata intre acestea doua. Se ridica
intrebarea: Aceste caracteristici comune se datoreaza oare anumitor mecanisme
psihice comune?
Simptome si semne negative

Acestea reprezinta o pierdere sau o diminuare a abilitatilor emotionale sau

comportamentale:

pierderea interesului pentru activitatile zilnice

aplatizarea afectiva

reducerea abilitatilor de a planifica activitati si de a le indeplini

neglijarea igienei

izolare sociala

lipsa motivatiei.
Semne si simptome pozitive

Acestea sunt ganduri si perceptii distorsionate, care arata lipsa contactului cu

realitatea. Ele pot include:

halucinatii, sau simtirea unor lucruri care nu sunt reale; in schizofrenie,

auzirea unei voci este o halucinatie frecventa; aceste voci pot parea ca dau
instructiuni despre cum sa se poarte pacientul, si uneori pot include ranirea
altora

deliruri, sau credinte care nu au baza in realitate; spre exemplu, pacientul

poate crede ca televizorul ii directioneaza comportamentul sau ca forte
exterioare ii controleaza gandurile

tulburari ale gandirii, sau dificultati de vorbire si organizare a gandurilor,

cum ar fi oprirea din vorbit in mijlocul propozitiei sau bolborosirea de
cuvinte fara sens, cunoscuta sub numele de salata de cuvinte

tulburari ale miscarilor, cum ar fi miscari repetitive, neindemanare sau

miscari involuntare.
Semne si simptome cognitive

Acestea cuprind probleme ale memoriei si atentiei. Ele pot fi cele mai debilitante
in schizofrenie intrucat interfera cu abilitatea de a-si indeplini activitatile zilnice.
Includ:

probleme in intelegerea sensului unei informatii

dificultati de mentinere a atentiei

probleme de memorie.
Freud a reusit sa puna mecanismele schizofreniei in accord cu teoria sa privind
formarea simptomului nevrotic, grupand toate fenomenele in jurul conceptului
fundamental al regresiei. Procedand asa, nu s-a dat nici o explicatie referitoare la
originea de natura somatica sau psihica a aceste regresii. In cazuri diferite,
regresia poate sa aiba cause diferite si forme diferite, insa intotdeauna atinge
aceeasi profunzime, Regresia din schizofrenie atinge perioade mult mai timpurii
decat orice alta regresie de tip nevrotic mai exact, acea perioada in care Eul se
nastea.
Simptome schizofrenice sunt expresii directe ale unei fragmentari regresive a
Eului si ale unei anulari retroactive a diferentierilor create pe parcursul
dezvoltarii psihice ( un fel de primitivizare). Alte simptome reprezinta diferite
incercari de recuperare. Prima categorie de simptome include fenomene precum
fantasmele de distrugere a lumii, senzatiile fizice, depersonalizarea, iluziile de
grandoare, modurile arhaicede gandire si vorbire, simptome hebefrenice si
anumite simptome catatonice. Cea de-a doua categorie include halucinatiile,
delirurile, cele mai multe bizarerii in aria sociala si aria vorbirii si alte simptome
catatonice.
Halucintiile sunt substitute pentru perceptiile legate de pierderea sau
distrugerea functiei testarii realitatii obiective. Factorii interni sunt protejati si
resimtiti ca si cum ar fi perceptii ale stimulilor externi. Termenul substitute
perceptive nu inseamna ca nu mai exista deloc perceptii reale. Halucinatiile
apar impreuna cu perceptiile, si chiar imbinate cu acestea, dand forma iluziilor.
Cele mai des intalnite in schizofrenie sunt halucinatiile auditive.

Trebuie sa raspundem la doua intrebari: (1) Ce anume face ca anumite

impresii sa aiba trasaturi perceptive caracteristice, asa incat realitatea lor
obiectiva nu este pusa la indoiala? (2) Care este continutul halucinatiilor; cu alte
cuvinte, ce anume hotaraste ce cred pacientii ca percep?
Prima intrebare, referitoare la motivul pentru care apar halucinatiile, nu are
inca un raspuns complet. Si fiziologia trebuie sa aiba un rol in cautarea acestui
raspuns. Inainte sa se dezvolte functia de testare a realitatii, exista o stare
primara de implinire halucinatoriea forintei. Freud a abordat conditiile acestui
stadiu si reaparitia lui in cadrul psihozelor si viselor. Este probabil ca sistemele
psihice, a caror stimulareproduce perceptia, sa devina sensibile la stimuli din
interior ori de cate ori este blocataacceptarea mai multor stimulidin exterior. Un
blocaj de acest tip poate sa fie generat in mai multe feluri. In starea de somn,
accesul la lumea externa este inchis din motive biologice, si astfel gandurile se
transforma in halucinatii; in schizofrenie, retragerea patogenica a
investirilorobiectale este cea care duce la un astfel de effect.
Cea de-a doua intrebare , referitoare la continutul halucinatiilor, poate primi
imediat un raspuns daca luam in considerare anumite tipuri de halucinoze acute
care de regula nu sunt incluse in grupul fenomenelor din schizofrenie. Starile
halucinatorii acute care se dezvolta frecvent ca urmare a unor trauma clare, cum
ar fi operatiile sau nasterea, pot fi recunoscute cu usurinta ca avand caracterul
de implinire a dorintei. Un om al carui picior este amputate poate sa dezvaluie un
episode pshotic acut in care neaga amputarea si isi imagineaza ca inca mai are
piciorul sanatos. Fiind incapabil sa scape de perceptiile sau senzatiile neplacute,
pacientul poate sa halucineze sis a proiecteze propriile lui defecte asupra
persoanelor din jurul lui. O psihoza de acest tip are caracterul de implinire a
dorintei, prin intermediul abandonarii functiei testarii realitatii. O realitate
neplacuta este respinsa si este creata in locul ei una mai placuta, in aceeasi
maniera in care se intampla in visele persoanelor normale. Un pacient psihotic
de acest tip evadeazadintr-un conflict cu realitatea prin intermediul negarii ei; el
nu refuleaza miscarile pulsionale care au condus la conflict, ci mai degraba
perceptiile care stau in calea implinirii dorintelor lui. Aceasta rupere de realitate
urmeaza din nou o cale regresiva, asa incat pacientul se cufunda din nou in
starea de incapacitate de testare a realitatii.
Cu toate ca haucinatiile din schizofrenie difera de cele din episoadele psihotice
acute cu simptome halucinatorii, ele au anumite trasaturi in comun; Eul, dup ace
a rupt contactul curealitatea, se straduieste sa creeze o noua realitate care ar fi
mai potrivita. Relatiile normalecu realitateanu depindniciodatadoar de imaginile
din memorie, ci necesitafurnizarea de noi perceptii ; pentru schizofren ,
halucinatiile sunt substitute pentru astfel de perceptii, aparand atunci cand
acceptarea noilorperceptii reale a fost blocata. Astfel, relatiile cu noua realitate
substitutive create devin posibile.
Si, cu toate acestea, cele mai multe halucinatii din schizofrenie nu sunt
placutesi nu par sa reprezinte simple impliniri ale dorintei. Adesea ele sunt
extreme de dureroase sau infricosatoare. Freud a sugerat ca anxietatea care
insoteste adesea halucinatiile se datoreaza unei reaparitiia unei parti din
realitate care fusese respinsa anterior, similar situatiei din nevroza, unde
anxietatea se datoreaza reaparitiei partilor din Se respinse.
Totusi, nu numai realitatea respinsa se intoarce in forma halucinatiilor, ci si Seul si Supraeul respinse. Halucinatiile nu sunt doar manifestari ale evadarii Eului,
ci si esecuri ale acestei evadari, o intoarcere deformata a pulsiunilor combatute
in forma proiectiilor. Acest lucru devine deosebit de clar in tipul de halucinatie
schizofrenica ce reprezinta amenintari sau pedepse din partea Supraeului, pe

care Eul increase sa le combata. In concordanta cu originea auditiva a

Supraeului, cele mai multe voci pe care paientul le aude ai aceasta natura.
Astfel, halucinatiile sunt fenomene complicate, continand elemente de
perceptive, de ganduri care au fost traduse in senzatii si de amintiri in forma
imaginilor(samburele istoric al halucinatiilor) gandurile si amintirile fiind aluzii
la dorintele pulsionale combatute si la amenintarile Supraeului. Halucinatiile pot
fi interpretate in acelasi fel ca si visele.
Bibliografia: Teoria psihanalitica a nevrozei Otto Fenichel