Charles de

Gaulle

Ch. De Gaulle 1890-1970 om de stat

i militar francez.

Charles de Gaulle a avut un rol determinant in procesul de trecere de la a

patra la a cincea republica franceza. General si om politic francez, de Gaulle
a devenit in 1940 sef al guvernului francez din exil, iar in 1945 a fost ales de
catre Parlamentul francez prim-ministru. La 8 ianuarie 1958 a fost ales
presedinte al Frantei, post pe care l-a pastrat pana in 1969.

In urma declaratiei de razboi dintre Franta si Germania, la 3 septembrie

1939, de Gaulle a fost numit comandantul Armatei a V-a tancuri.

Dupa

semnarea armistitiului dintre Franta si

Germania, Charles de Gaulle s-a refugiat la
Londra, de unde a lansat o lunga serie de apeluri
catre francezi pentru continuarea luptei
impotriva nazistilor. La 18 iunie 1940, de Gaulle
s-a adresat poporului francez prin Radio Londra,
de la microfonul BBC, chemand francezii la
rezistenta. In timp ce maresalul Ptain punea sa
fie judecat in contumacie si condamnat la moarte,
de Gaulle s-a instalat in fruntea voluntarilor
Frantei Libere si apoi a Consiliului de Aparare a
Imperiului, organizand participarea trupelor
coloniale franceze la actiunile militare ale
Aliatilor. La 13 iunie 1943 a instalat la Alger
Comitetul de Eliberare Nationala, transformat
apoi in guvern provizoriu. Dupa eliberare a fost
ales sef al guvernului de catre Adunarea
Constituanta, dar dupa putine luni a decis sa-si
dea demisia, nemultumit de puterea partidelor si
nedispus sa guverneze prin compromisuri

Incepea in felul acesta batalia impotriva celei de-a Patra

Republici franceze. In 1947, de Gaulle a intemeiat RPF
(Rassemblent du peuple Fran ais), in disputa cu partidele, de
pe pozitii anticomuniste si puternic nationaliste. Dupa cateva
succese electorale initiale, participarea la jocul parlamentar l-a
obligat totusi la o crescanda acceptare de acorduri. In 1953 de
Gaulle a decis sa paraseasca viata politica si sa se retraga in
viata particulara. Reintoarcerea la rampa politica a coincis cu
colapsul celei de-a Patra Republici aflata sub povara razboiului
din Algeria. In fata amenintarii cu o rebeliune militara si a
razboiului civil (in Alger militarii creasera un Comitet Civil si
Militar de Salvare Publica), lui de Gaulle i-a fost incredintata
sarcina de a forma guvernul cu puteri depline pentru o
reforma constitutionala (1958). La urmatoarele alegeri, noua
miscare gaullista denumita Union pour la Nouvelle
Rpublique (UNR), obtinea

majoritatea relativa a voturilor.

Ca presedinte al Frantei, inca de la inceputul

mandatului sau, Charles de Gaulle s-a angajat
sa respecte cinci principii, care urmau sa stea
la temelia noii Constitutii: 1) sufragiul
universal este izvorul puterii; 2) puterea
executiva trebuie sa fie absolut delimitata de
cea legislativa; 3) guvernul este raspunzator in
fata Parlamentului; 4) justitia trebuie sa fie
total independenta; 5) Constitutia trebuie sa
fixeze raporturile dintre Franta si popoarele
asociate. O comisie compusa in parte din
parlamentari urma sa lucreze la elaborarea, in
conformitate cu aceste principii, unei noi
Constitutii, care va fi cea a Republicii a V-a.
Guvernul, adica generalul de Gaulle, isi
rezerva dreptul sa o aprobe, dar, in ultima
instanta, poporul insusi avea sa se pronunte
pe calea unui referendum.

 Charles

de Gaulle a nfptuit un ir de reforme n

toate domeniile.

La

9 noiembrie 1970, in timpul unui joc

de carti, Charles de Gaulle a suferit un
anevrism. Dupa douazeci de minute, s-a
stins din viata. In seara zilei in care au
fost celebrate funeraliile sale la
Colombay, in timp ce numerosi sefi de
stat din strainatate s-au adunat pentru
a-i onora memoria la catedrala NotreDame din Paris, mai multe sute de mii
de parizieni au marsaluit pe bulevardul
Champs-Elysees, sub o ploaie marunta,
pentru a oferi omagiul lor fostului
presedinte al Frantei

Gaullismul a ramas miscarea apolitica franceza

ce se revendica de la Charles de Gaulle,
sustinatorul unei politici interne bazate pe
puternicul rol al sefului statului si pe o politica
externa care sa valorifice rolul national si
prestigiul Frantei. Miscarea gaullista a fost
protagonista politicii franceze chiar si dupa
moartea lui de Gaulle