BASMUL CULT

Basmul este naraiunea de mare ntindere, avnd ca tem lupta dintre bine i ru,
ncheiat cu victoria binelui, n care personajele i ntmplrile au caracter fabulos.
Ca specie literar, basmul s-a cristalizat n timp, fiind una dintre formele cele mai dinamice, n
ciuda vechimii, iar prin complexitate poate fi considerat germenele romanului. Clasificrile
vehiculate au n vedere apartenena textului la literatura cult sau la cea popular. Astfel, exist, n
principal, dou categorii de basme, populare i culte, ntre care exist mai multe asemnri dar i
deosebiri.
BASMUL POPULAR

BASMUL CULT
Deosebiri

Are caracter anonim, avnd un autor rmas

necunoscut;
Are caracter colectiv, nefiind opera unei
singure persoane, n special i pentru c se
modific n timp;
Are caracter oral, fiind transmis de la o
generaie la alta prin viu grai;
Are caracter sincretic, deoarece n timpul
spunerii textul poate fi nsoit de muzica
instrumentelor populare ori de jocul scenic
(n cadrul unei eztori);
Modul de expunere predominant este
naraiunea;
Personajele sunt unilaterale, plate,
reprezentnd fie forele binelui, fie rul.

Caracterul cult rezult din existena

unui autor cunoscut;
Acesta este individual, cazurile
operelor colective nefiind excluse;

Se transmite n form scris, tiprit,

diversele variante rmn n manuscris;
Nu are caracter sincretic;

Folosete
dialogul,
naraiunea
i
descrierea;
Personajele sunt complexe, vii, fiind greu
de catalogat n funcie de cele dou fore
opuse.

Asemnri privind coninutul

Au caracter tradiional, vehiculnd teme, motive, situa ii tipice, cum ar fi: cltoria, motivul
frailor, vicleugul, ajutorul vieuitoarelor, probele, rsplata, trocul, cifrele magice, mpratul
fr urmai, apa vie/moart, calul nzdrvan, obiectele miraculoase etc.
Elementele reale se mbin cu cele fabuloase i miraculoase (dracii, trmul cellalt, puterile
neobinuite, zmeii, sfintele, znele etc.)
Finalul este optimist.
Asemnri privind forma

Limbajul marcat de unele elemente de oralitate;

Formulele tipice: iniiale, mediane, finale.