Repere de interpretare a textului poetic

A. Prelectură: constituirea poemului sub aspect iconic, organizarea structurilor

de discurs, decupaj, tip de secvențe, dimensiunea versurilor, etc.; titlul:
valoarea de orientare, contractul de lectură pe care îl propune, câmpul de
semnificații pe care îl deschide cititorului.

B. Postlectură:
1. nivelul grafematic: intervenții / experimente grafice (dacă există);
2. nivelul enunțării: tipul de enunțare: persoana I sau persoana a III-a; indicii
lexico-gramaticali ai enunțării și „corespondentele” lor semantice, schemele
enunțiative: eu, tu, eu / voi etc; termenii care dau seamă despre tematizările
subiectului enunțător, subiectul enunțător și figurările sale: atitudini, postùri,
„gesturi”, emoții, etc.
3. nivelul morfosintactic; sintaxa poemului: tipul de enunțuri: simple,
complexe; poziții sintactice; regimul predicatelor; determinanți; relații de
simetrie; etc; morfologia poemului: grupuri nominale / grupuri verbale:
secvențe de constituenți organizate în jurul unui centru (de grup) și având
determinanți legați sintactic și semantic / funcțional de acesta;
4. nivelul semantico-simbolic: identificarea izotopiilor / redundanțelor
semantice; identificarea simbolurilor poetice: figuri semantice / tropi, cu
două caracteristici esențiale: a. sunt nume extrase întotdeauna din sfera
semantică a obiectelor concrete; b. se bazează pe o substituire motivată de
trăsăturile semantice ale simbolizatului și simbolului; spre deosebire de
simbolurile convenționale, simbolurile poetice sunt contingente, legate de
context și nu au o frecvență suficient de mare pentru a se impune în uz; de
aceea, au o ambiguitate sporită față de simbolurile convenționale, apropiindu-
se de metafora implicită. O metaforă devine simbol atunci când, lărgindu-și
conotația, iese din domeniul figurației unui scriitor și intră în sfera
simbolurilor naturale, comune unei întregi serii de scriitor / unui curent literar
etc. (e.g. întuneric, somn = simboluri ale morții în literatura europeană de după
romantism până în perioada modernă); chei de lectură ale poemului,
identificate pe baza redundanțelor semantice și a valorilor simbolice;
identificarea dominantelor tematice, formularea topicurilor de către
cititor; clarificarea ca moment constitutiv al poemului (trecerea de la
conținutul perceptiv la conținutul noematic, al înțelegerilor la care se ajunge
prin actul de contemplare)
5. nivelul retoric / stilistic: figurile matriceale (metaforă, metonimie, epitet,
oximoron, chiasm, paralelism sintactic etc. )