1.

Aria de interes in abordarea structurilor urbane.

Aria de interes-suprafata din teritoriu inclusa unei limite

Tipuri de arii de interes:
1.arie izocronala- raportare esxclusiva la un centru de interes in coroborare cu timpul parcurs (izocrone-despre doua sau mai multe fenomene repetabile
care au aceeasi durata
2.arie de atractie-raportare exclusiva la cen-trul de interes in raport cu elementele de factura su-biectiva
3. arie de influenta raportare exclusiva la un centru de interes in corelare cu raza de influenta teoretica a centrului respectiv
4. arie de convergenta-raportare la centrul de interes respectiv si totodata la cuntrele de interes vecine de acelasi nivel
-Exista un principiu al suprapunerilor ariilor de in-teres (ex: Bucuresti- centrul istoric- in toate sectoa-rele-> suprapunere ineficienta si ilogica a unei limite
administrative peste o limita cu caracter structural)
structura urbana-totalitatea relatiilor ce se stabilesc in teritoriul urban intre elementele consti-tutive ale organismului urban
Aria de interes a limitei determinata de obiectivul limitei (scopul) reprezinta coerenta /lipsa de coerenta a sist
Exista coerenta si la grafica:
Daca dantelarea este perfect matematica exista o stare de coerenta minima
-limita care prin procedeul de definire evidentiaza niste arii de competenta care intereseaza foarte mult.
Aria de interes (a limitei) este dependenta de centru
Unitati de echipament
Elemente subiective ambianta, cultura, elem. socio-econom

Cumpana de interese
- aria de competenta functionala aria in care ar putea exista respectivul teren

2.

Abordarea in variante a studiului urbanistic.

-studiul de tema etapa distincta in procesul de cercetare-proiectare

-ca metodologie de studiu se analizeaza caracteristicile retelei de elemente ->MORFOLOGIA/SCARA DE CRESTERE /MATRICE DE CRESTERE.
-studiul trece la texturi ->analiza calitativa a ocuparii terenului
SCARI DE ORDONARE SCHEME
-scheme functionale pe categorii de functiuni (retele de dotari )->concretizari posibile diverse ->multitudine de modele functionale
-se introduc informatiile -> verificare si analiza comparativa a variantelor de dezvoltare urbana propuse pe parcurs.
-abordarea metodologica care trebuie sa cuprinda ANALIZA DE FUNCTIUNI URBANE
-ANALIZA COMPARATIVA A VARIANTELOR -> DECIZIE
MODEL FUNCTIONAL OPTIM model functional (sau de echipare )pt fiecare varianta in parte care se releva ca valoare globala a starii de potentiala si a starii de
efect
MODELE SPATIALE se trece la analizarea ocuparii spatiului ->MODELE DE OCUPARE A SPATIULUI care pt fiecare varianta in parte se releva ca evaluare globala
a starii de efect
-MODEL. FUNCTIONAL SI MODEL. SPATIAL->PARTIU URBANISTIC
2.efectiv analiza asupra existentului
3.in variante - structura urbana restructulabila sau noua
variantele de dezvoltare reprezinta o imagine intuitiva cu privire la posibilitatile de dezvoltare ale orasului sa se verifice coerenta lor sa se cuantifice elementele care
sunt supuse procesului de analiza comparativa variantele de dezvoltare, verificate cu modele matematice sunt supuse procesului de decizie
ABORDAREA CIBERNETICA IN SISTEMATIZARE:ROLUL MODELARII SI CONSTITUIREA MODELELOR DE LUCRU
-CIBERNETICA-studiu dpdv matematic al legaturilor si controlul in sistemele tehnice si in organismele vii
-formule si scheme logice pt un model de tip international
-MODELARE abordarea cibernetica a sistemelor. sistemul poate fi cunoscut si prin imagini(set de informatii caracteristice) depind de conceptia de viata , se
realizeaza prin:
-analiza(deductie-ideologie;observatie-subiectivism, subiectivizare;analogie)
-sinteza
-mijloacele de analiza experimentale (total/partial/indirect)
-abordare treoretica
-sinteza -constituirea practica sau abstracta a unei imagini a sistemului respectiv
-MODELUL- reprezentare de esenta a sistemului
-este folosit la analiza si sinteza
-e realizat prin folosirea analizatorilor de capacitate si de intuitie
-MODELAREA-analize si sinteze informationale referitoare la un sistem (in sens cibernetic)
-se aplica unei realitati in scopul de a-I schimba starea fizica si/sau comportamentul populatiei
-MODELE DE LUCRU- se utilizeaza in determinarea si propunerea unei solutii , servesc la achizitia de date /cunoasterea problemei elaborarea solutiei, se constituie in
etape:
1.stabilirea temei-tema
-tema program
2.definirea obiectului modelarii evidentierea a ceea ce trebuie realizat in teritoriu, ceea ce poate fi modificat, ce trebuie facut (definirea necesitatilor in functie de
nevoie)
-stabilirea datelor cunoasterii (teza-unica; ipostaze-multiple) referitoare la subiect -> norme stabilite de beneficiar
-enuntarea modelului (a temei)
3. traducerea modelului direct(imagini)
-indirect (expl teoretice)
4.testarea (experimental)+concluzii
Tema-document care sta la baza executarii unui proiect si in care sunt indicate elementele impuse constructiei
Sistem-ansamblu de elemente care sunt in interdependenta alcatuind un intreg organizat
Modelare metoda de studiu bazata pe folosirea modelelor
-reproducere schematica a unui obiect sau sistem pt a-i putea studia comportarea si a modifica in consecinta unele dimensiuni sau caracteristici ale
prototipului
a cuantifica a stabili valori discrete pe care le poate lua o anumita marime fizica

morfologie stiinta care studiaza forma si structura organismelor la nivel macroscopic sau microscopic

3.

Ambianta in cadrul urban.

Cadrul urban- se realizeaza printr-o acumulare spatiala care are la baza asocierea de sp. urbane-condusa de o legitate care serveste atat intereselor obiect. de prelucrare a
spatiului cat si intereselor subiective (omul-producator si beneficiar)
-elementele de cadru urban transpun in teritoriul urban sistemul de activitati urbane
-spatiul aferent unei activitati prezenta materiala in teritoriu, o adecvare coespunzatoare a spatiului folosit , elem. de cadru urban se constituie ca o anumita
configuratie a spatiului in raport cu activitatile pe care le inglobeaza , cu conditiile si nevoile ambientale
-adaptarea spatiului nu este numai functionala ci si sociala, economica , biologica; in planul spatio-receptor se exercita nevoia estetica urbana, nevoia psihologica
urbana - nevoia de ambient.
-nevoia de ambient - impune calitatea complexa a sp urban ca factor in formarea si def unui comportament
-ambianta - este proprie spatiului urban care este creat
prin exercitarea functiunii si subliniaza suplimentar un mod subiectiv de intelegere a spatiului urban
-structura spatiului urban- exprimarea fizica a structurii functionale si a contextului social-uman in care se constituie
-daca cele doua trasaturi nu se exprima complementar apare starea de insuficienta (nepotrivire intre functie si ambianta luate ca forma) Sunt cazuri cand functia este
inclusa artificial unor spatii neutre; o alta aditionare a structurii spatiului urban este de natura temporara ea trebuie sa corespunda in timp.
-struct spatiala urb raspunde indirect unui ansamblu de nevoi, prin intermediul struct functionale, si direct unui ansamblu de senzatii considerate etic, estetic si
psihosociale in timp.
-ambianta mediu (fizic, social, moral) in care traieste cineva in care se afla ceva

4.

Aditionalul in restructurarea urbana.

actiunile de (re) structurare sunt actiuni de (re)ordonare a elementelor intr-un sistem.

sprijinindu-se pe zonificarea multifunctionala, procesul de restructurare pretinde introducerea integrarii ca mijloc de organizare a vietii in cadrul urban.
ADITIONAL- orice aport constitutiv care apare la nivelul structurii functionale sau configurative, in urma operatiei de modernizare, mai ales in urma constructiei
urbane.
aditionalul este situat distinct fata de existent in organismul urban restructurat se concretizeaza cantitativ si calitativ (in sine sau in raport cu existentul)
aditionalul este un subsistem; organizarea este influentata de pozitia in teritoriu astfel:
CENTRAL-un nou ansamblu central;
PERIFERIC- zona marginla restructurata;
ADIACENT-PERIMETRAL-cartier care se realizeaza in continuarea perimetrului construit;
EXPERIMENTAL- cartier aparte (platforma industriala in afara existentului)
Zonificare in acceptul de astazi, stare de cooperare a act.-integrare; produs struct. al suprapunerii si intrepatrunderii (pana la integrare) a diferitelor tipuri de elem. de
viata urbana, ceea ce nu infirma notiunea de ordine

5.

Abordarea complexa,filozofico-analitica a restructurarii urbane.

1. Abordarea operational analitica determina functional solutia, pornind de la existent si folosind experienta drept model;este incomplrta deoarece renovarea(partea
restructurarii) se separa pe obiective care nu sunt definite riguros, nu sunt determinate si aceasta din cauza imposibilitatii de a cunoaste modul in care se va desfasura
existenta umana viitoare
2. Abordarea filosofica restructurarea trebuie sa realizeze un echilibru intre valorile materiale si cele spirituale umaniste; problema calitatii vietii in cadrul procesului
de modernizare atrage dupa sine pe aceea a calitatilor omului ceea ce implica completarea metodologiei analitice poerationale cu o analiza filosofica; apare in plus
problema abordarii etice
3. Abordarea etica se refera la atitudinea organelor de decizie si proiectare care obligate sa ia in considerare necesitatile reale ale societatii nu trebuie sa impuna o
solutie straina de spiritul locului si al oamenilor, arhitectul are o responsabilitate deosebita pe linia intelegerii societatii existente; este un aspect al politici urbane; apar
mai multe probleme echilibru periferie/ utilizarea terenului/ centru raportat la populatie; modernizarea este dependenta de nevoile populatiei => studiul de urbanism
trebuie sa cuprinda si un stuidiu asupra populatiei; motivatiile restructurarii sunt: reevaluarea istorica, arhitecturala, arheologica, artistica/ utilizarea insuficienta a
teritoriului/ necesitatea imbunatatirii conditiilor de viata si salubrizare.

6.
Analiza matriciala-instrument de lucru in studiul de structura urbana (principiul de functionare/continut/situatie) .
A.matricea patratica B.matricea nepatratica
-IN URBANISMUL FUNCTIONALIST-principiul separarii / zonificarii functionale
-IN URBANISMUL MODERN principiul cooperarii intre activitati
-orasul sistem complex; cresterea structurala nu numai in marime ci si in complexitatea relatiilor dintre parti
analiza matriceala:
-analiza sistemica a orasului dpdv al sistematizarii( sistematizare: ansamblu de masuri tehnice, economice si legislative relative la spatiile de locuit, la desfasurarea
activitatii, la repaus, la circulatia oamenilor si a materialelor, care se iau in scopul asigurarii unor conditii de viata optime;ramura urbanismului care se opcupa cu
proiectarea si reorganizarea stiintifica a asezarilor urb si rurale)
-punct de plecare in elucidarea unor aspecte ale proceselor de dinamica urbana si al modului in care sunt reglementate de catre edilii orasului
-elementele de cadru urban: cadru natural/ unitati economice/ dotarile urb/ forta de munca/ populatie/ locuintele/ spatiile plantate/ echipamentele etc.
- in cadrul unui sistem fix este legat direct sau indirect de toate celelalte elem ale sist => relatii cantitative (dotari urbane, populatie)/ spatiale (dotari urbane, locuinte)
A. Matricea patratica:
-pe fiecare latura activitii (a,b,c,d.) => tablou de relatii intre activitati. , notate cu simboluri.
B. Matricea nepatratica: -relatii intre activitati si zone operationale (din teritoriu), spatii.
A,B,C,D, - activitati; 1,2,3,4, - spatii.
ce fel de activitati pot pune in spatiul x? unde pot pune spatiul B? (simboluri +, - compatibile sau incompatibile)
evidentiaza adaptarea spatiului la activ. resp.: adaptarea ideii la spatiu; adaptarea spatiului la idee; adapt. functiunii. la spatiu; adpt. spatiului la functiune; adapt.
activ. la spatiu; adapt. spatiului la activ.
SITUATIE: mobilul uman: subiectiv / obiectiv => pretinde o activitate.
ACTIVIT. DE MUNCA obiective
Mobilul meu este obiectiv pt. ca impune o activ. pe care vreau sa o desf.;
Mob. meu este subiectiv pt ca impune altor oameni o activ.
OBS. pe baza matricei structurii urbane se poate intocmi o reprez. simplificata (grafica) a sist. urban.

7.

Cerinta functionala si echilibrul organismului urban-situatii caracteristice

functia-trebuie inteleasa ca producatoare a unei proprietati intr-un sistem si ca rezultand dintr-o anumita caracteristica a sistemului respectiv. Astfel rezulta cerinta
functionala
functionalitatea- capacitatea de conservare a sistemului (in sensul de pastrare); de pastrare a trasaturilor pozitive (prin pozitiv se intelege trasatura care contribuie la
mentinerea starii sitemului respectiv, indiferent daca aceasta convine sau nu)
cerinta functionala implica, in realitate, atat mentinerea dar si modificarea unei functii. modul de interpretare a cerintelor functionale se transporta, impunandu-si
consecintele, la nivelul cadrului urban si al culturii urbane.
cercetarea interdisciplinara sporeste sansele sesizarii corecte a starilor, oferind camp deschis cerintelor functionale reale (in sensul depistarii lor si al aprecierii
cantitative si calitative in contextul existent si posibil in viitor) .Ea apare intr-un anumit terit. urban si rezulta din starea acelui teritoriu. Ea nu poate fi impusa terit.
printr-o simpla decizie, deoarece:
ca ipostaza a mobilului urban angajta in dezv. organismului urb., c.f. este si un produs al starii de echilibru a sistemului de elem. de viata urbana, semnaland o
iminenta modificare a echilibrului intr-o anumita directie.
desi cerinta functionala apare in cadrul elem. de viata urbana determinate functional, ea opereaza prin intermediul elem. de viata urbana determinate functionalambiental si vizeaza cadrul urban;
cerinta functionala are un caracter activ
echilibrul organismului urban- superficial, prin pastrarea fortata a unei trasaturi; intrega activitate de sistemat. conduce dezbateri pt. pastrarea unor astfel de trasat .
pozitive sau pt. introducerea unora noi, deci modificarea unor functii; pot aparea posibile erori in cursul dezv. urbane, datorita unei cunoasteri superficiale a aspectelor
ext. ale faptelor si starilor. rez. decizii care cauta EFECTUL si nu CAUZA; prezenta artificiala a unor stari care nu mai corespund (ex: spatiul urban pietonal intr-o zona
urbana de mare interes zona NV a Pietei Unirii).
pot fi cerinte functionale:

CENTRIPETE: care se pastreaza in interiorul sistemului si care nu conduc decat la o reasezare a alem. sale

CENTRIFUGE: care tind in afara sistemului, propunand o extindere a acestuia, prin acapararea de noi elem. sau prin integrarea cu un alt sistem. integrarea la niv.
vietii urbane, a unor sist. existnte, impune modif. structurii funct.-rez. restructurarea - apare cand satissatisfacerea problemei se poate face in afara sist. respectivrez. ca sist. respectiv dispare, nu mai are nici o valoare.

CENTRIF.-CENTRIPETE- traieste in afara sist., dar se intoarce in centrul lui

cladire cu val. f.

mare care trebuie absorbita de centru

elem. adus in sist. sp. din centru (el se poate percepe din centru, prin reconsid. compozitiei centrale care sa permita perceperea
elem. direct din piata
cerinta functionala tinde spre anularea/dezvoltarea unor functii existente sau spre introducerea si antrenarea unor functii noi pt sitemul/ zona respectiv(a).
In realitatea urbana se constata un proces de evolutie a cerintei functionale de la formare pana la afirmare
trebuie evitata faza brutala-sa se asigure o evolutie fireasca, prin introducerea treptata a procesului reformativ
cerinta functionala impune regasirea unei stari de echilibru a organismului urban, prin intermediul unei reorientari a functiei, a unuia sau a mai multor elem. ale sist.
respectiv.

8.

Categorii de modele utilizate in sistematizare in raport cu gradul de generalitate si scopul utilizarii lor

1 . in raport cu gradul de generalitate

a . in functie de intinderea modelului :
modelul specific
modelul general
b . in functie de profunzimea modelului :
modelul global
modelul partial orizontal / vertical
- ex . o localitate poate fi reprezentata prin schita de sistematizare (PUG), care reflecta caracterul global (model global), aceasta aste insotita de un plan de trafic (model
partial orizontal) si de un model de cartier (model partial vertical)
model global
model partial orizontal
model partial vertical
tema program este un model specific
studiul este un model global; fiecare model global se poate descompune in modele partiale; se poate lua cite un model partial de la fiecare model global pt a se face o
combinatie
in tema program(studiul modelului global; studiul modelelui partial; analiza solutiei dpdv calitativ si cantitativ)
se pun in discutie gradul de generalitate, gradul de informare, riscul modelului, ponderea utopica
riscul de obiectivitate este in masura in care modelul se suprapune cu realitatea
2 . scopul utilizarii modelelor
a) modelul descriptiv analiticrol explicativ si de analiza a raportului cauza-efect
b) model planificativimplicarea factorului politic in teritoriu prin decizie
c) model predictiv (prospectiv)ofera o alternativa cu aspecte pozitiva si negative
d) model metodologic : de orientare ; de conducere cercetare,/ studiusimulare si optimizare

9.
1.

2.

Categorii de modele utilizate in sitematizare, in raport cu continutul, exprimarea si tipul de valabilitate.Ex

in raport cu continutul

model formal-se refera la forma (plan, macheta); exprimarea rel. formale

model conceptual- se refera la conceptie; exprimare teoretica si prin schite (ex: orasul liniar)

model analogic-material: se refera la esenta situatiei; reprezinta o situatie sau un fenomen (ex. model gravitational)

model urbanistic de indiferenta model matematic-se studiaza un anumit terit. si se determina curbe pt. fiecare dintre caracteristici. ex: in cazul
studilui poluarii se ia in considerare o curba a dispersarii in teritoriu a noxelor; se unesc punctele cu aceeasi densitate si se obtine in plan o posibila
disp. de org. a terit.
in raport cu exprimarea

model iconic- model formal; imagini f. clare

3.

model real-obiectiv-ia in considerare ca model un obiect care exista sau care este creat in scopul de a fi utilizat (Le Corbusier-Unite dHabitation a
Marseille)

m. analitic- foloseste o schema pt. a exprima o situatie(ierarhizare, restrangere); nu poate fi exhaustiv

m. matematic-reprezentare printr-o formula

m. vorbit-apare probl. limbajului

in raport cu tipul de valabilitate

model static- nu ia in considerare schimbarile ce se pot petrece in timp. in urbanism-ordinul ideal; contemp-BRASILIA

m. de echilibru momentan se bazeaza pe modelul static.; studii in ideea transf. in crestere si descrestere; se refera la PUD

m. dinamic de comportament- reflecta transformarea

10.

Caracteristicile organismului urban si functia prioritara. Metode de analiza

ZONA- are un anumit caracter, depinzand de dozajul diferit al functiilor

caracteristicile zonei
calitativ-categorii de texturi;

cantitativ- valoare de utilizare a terenului

- se leaga de FUNCTIA PRIORITARA in zona respectiva (sprijina si conlucreaza cu celelalte functii)
F. URBANA PRIORITARA- se detaseaza din functionalitatea structurii urbane si defineste caracterul de organism urban
FUNCTIE exprimarea nevoii ca cerinta >impunerea unei activitati
FUNCTIUNE un spatiu este in activitate (ex functie comerciala , functiune rezidentiala spatiul magainului a fost transformat in locuinta .)
FUNCTIONALITATE este rezultanta unui complex de functiuni
- este o calitate a spatiului ; o stare a spatiului ; un spatiu are o functionalitate buna sau nu
FUNCTIONARE - exercitarea acestei calitati in spatiu; este de natura procesului si nu de natura calitatii
1 LEGATURA FUNCTIE PRIORITARA ZONIFICARE
org. necontemporana- zonificarea stricta-nu constituie un impediment in afirmarea functiei prioritare
motive:

modul de viata al societatii este zonificat

supraf. restransa a organizarii-rez. ca functiile gaseau usor relatiii intre ele

org. contemporana- crestere nemasurata :

tinde sa estompeze functiile prioriare

nu poate ascunde prezenta functiilor (fenomenului urban)

transformare continua :

functia prioritara-elem. transformabil, generat de transformarea de ansamblu a organismului urban

- nu mai poate fi vorba de identificarea orasului cu functia prioritara
Functia urbana este adresata teritoriului si implica exteriorul orasului.
Rolul orasului in terit. se adreseaza ext. + f. urbana prioritara-rez. prin raportarea lor PROCESUL DE DEZV. A ORASULUI.
2. FUNCTIA PRIORITARA PRINCIPALUL FACTOR DE OMOGENIZARE
intr-o zona F. PRIORITARA = prod. structural si functionalist ; se asigura

sp.eterogen;

zona omogena (activitati complementare)

CARACT. ORG. URBAN pt. ansamblu/zona/oras
CARACTERISTICILE ORGANISMULUI URBAN : ansamblul zona/oras
- materiala
structurii organismului urban
-afirmare
esenta a
- spirituala
mediului in care este situat organismul
- se exprima prin prin cadrul urban si solicita la nivel de spatialitate si functionalitate raportul dintre ansamblu si detaliu;
MET. DE ANALIZA-STUDIU COMPARATIV
analiza multicriteriala (a),
abordare matriciala (b).
a operatia de clasificare care ia in calcul simultan mai multe caracteristici (mai multi descriptori). Dintre descriptori se aleg cei mai semnificativi (subiectivism,
identif. calit. pe elem. componente)-rez. instr. f. diferite.
stud. comparativ pe baza listei de criterii; se pun in evidenta sisteme matriciale diferite
1.
multitudine de comp. dif. si a unei multimi de descriptori in cazul in care comp. si descript. sunt identici
2.
o multime de comp. analizate printr-o multime de descript. care insa se schimba de la un moment la altul
3.
multime de comp. ce se schimba, in timp ce mult. descript. ramane aceeasi
ETAPE; 1. listarea criteriilor (documentarea); 2. analiza critica 3. evaluarea critica (scara de ordonare) 4. analiza de criterii in teritoriu 5. cumularea val. de interval 7.
definirea limitelor

11.

Centrul orasului. Restructurarea urbana

Restructurarea urbana este un proces de adaptare a unor relatii existente intre elementele orasului la necesitati noi, sau de introducere a unor relatii noi intr-un context
existent.
Dezvoltarea centrului este legata de dezvoltarea orasului; orice dezechilibru in dezv. orasului se reflecta asupra centrului si asupra cartierelor, prin aglomerarea excesiva
in centru ( datorita lipsei serviciilor corespunzatoare ).
Centrul istoric este o componenta a centrului orasuluichiar daca dpdv spatial, separatia este neta.
Este necesar un proces general si coordonat de gestiune urbana in cadrul caruia sa se desfasoare operatii de renovare, reconstructie sau constructie.
Motivatii:

uzura fizica si morala a fondului construit implica necesitatea imbunatatirii conditiilor de viata si salubrizare.

reevaluarea istorica, arhitecturala, arheologica si istorica a centrului.

Probleme:
-accesibilitatea in centrul istoric
-modernizarea locuintelor
-stlistica constructiilor si asocierea lor
-amenajarea ambientala a spatiului
Cresterea centrului este un proces permanent de sporire a eficientei, confortului, calitatii :

intensiva economica, confortabila intregirea centrului, este aplicabila mai ales in zonele de importanta rasfirate


extensiva pentru zone de tip compact configuratie noua a centrului.
Echilibrul centru-periferie presupune investitii complementare locuintelor de la periferie, dar care tind ca amplsare spre centru.
Utilizarea terenului terenul central are valoare mare, care creste proportional cu marimea orasului, tendinta de aconstrui locuinte in cazul unei cresteri intensive.
Raportul centru/populatie: centrul are -dimensiune sociala
-semnificatie simbolica
si deasemenea contine activitati reprezentative, elemente semnificative, efecte plastice, de compozitie.
Modernizarea este dependenta de nevoile populatiei (ea nu poate fi impusa) studiul de urbanism trebuie sa cuprinda si un studiu asupra populatiei.
Importanta deosebita a centrului istoric fata de populatia nou-venita, aceasta chiar daca nu locuieste in centrul istoric, accepta si cultiva un mod de viata. Valoarea
istorica si ambientala a centrului este un factor cadru de urbanizare.

12.

Corelarea intre ocuparea spatiului si utilizarea teritotiului in abordarea structurii urbane

- Activitatea urbana sta la baza constituirii organismului urban

- omul isi desfasoara viata prin exercitarea unor activitati pe un anumit teren , sau intr-o anumita forma de utilizare a solului > activitatea umana este legata , intr-un
fel sau altul, de modul de utilizare a terenului
-----activitate legata de un amplasament
-----activitate independenta de loc
-referitor la relatia activitate-spatiu aferent , se definesc termenii :
OCUPARE activitate /suprafata teren
UTILIZARE activitate/suprafata teren/productivitate
AFECTARE activitate/poluare/anexe/circulatii
----- se observa ca raportul dintre activitate si teritoriu este foarte complex.
-indicele de utilizare a terenului prezinta interes pentru urbanismul comparatist > permite compararea unor ansambluri complexe , chiar din zone sau tari diferite.
- eficienta sau ineficienta de utilizare a teritoriului (unei zone) sunt in stransa legatura cu structura urbana > eficienta de utilizare a terenului (teritoriului) de constituie in
element de baza al studiului de partiu
- analugie intre POT si CUT
- sporirea eficientei este o problema de optimizare
-intre gradul de ocupare a teritoriului si gradul de utilizare a terenului exista un raport de interdependenta
-utilizarea eficienta a teritoriului de catre -colectivitate
-individ
-apare necesitatea de ambient
-necesitate practica de constientizare/stapanire activa a spatiului
-nevoia de ambient impune calitatea complexa a spatiului urban ca spatiu de viata organizat multiplu >factor in formarea si definirea unui anumit comportament urban.

13.

Criterii de apreciere a coerentei unui partiu urbanistic

partiul urbanistic este exprimarea complexa a unui model global de organizare a unui teritoriu urban , precizand localizarea functiunilor, ocuparea si
utilizarea terenului conform premiselor sale de dezvoltare , atat in planul cadrului natural cat si planul cadrului socio-economic si estetic ; el exprima
caracteristicile sistemului :
-eterogenitatea elementelor componente
-existenta structurii (ansamblu format din elemente si relatii)
-dimensiune ecologica (ambient >configuratie situata in afara perimetrului cu care sistemele intra in dialog)
-comportament dinamic
-existenta structurii sistemului (a ansamblului format din elementele si relatiile sistemului) asigura coerenta sa
-pot aparea erori dintr-o analiza superficiala > cercetare atenta , multidisciplinara , pentru stabilirea corecta a situatiei din teren > evaluare corecta a
nevoilor si a posibilitatilor de realizare a functiilor respective
-partiul urbanistic este un instrument de lucru ;se fixeaza intr-o etapa distincta a procesului de cercetare-proiectare

_______

__________

|analiza |

| stare

date de tema
|
____ \/___
| definirea |

date existente
|
_____\/____
| raportare |

|situatiei | ---> |
| ---> |
|--->|
|
|existente|
|existentului |
|premiselor |
| sistematica |
/\
|
|
____\/____
|criterii de
|definirea |
|apreciere
|variantelor |
|a situatiei
|de studiu _ |
____\/_____
|analiza
|
|valorica
|
____\/____
| solutia
|

14.

Coroborarea functionala

Coroborarea schemelor functionale se constituie la nivelul modelului corespunzator tuturor categoriilor de functiuni din teritoriul afectat.
Suprapunerea diferitelor variante de scheme functionale MODELE FUNCTIONALE . Acesta aduce o evaluare globala a starii potentiale si efective de
functionalitate.
Se realizeaza o analiza a asemanarilor in plan spatial perceptiv definirea spatialitatii prin modelul spatial.
MODELUL SPATIAL model de ocupare a spatiului, format dintr-o serie de scheme spatiale:

scheme de sit trasaturile cadrului natural, efecteplastice urbane

scheme de evaluare economica a elem. de cadru urban

scheme de eveniment miscare, aglomerare, culoare

Analiza structurilor spatiale urbanistice se realizeaza prin:
analiza estetica compozitie
analiza economica

analiza psiho-sociala
Coroborarea modelului functional cu modelul spatial genereaza un MODEL GLOBAL AL STRUCTURII URBANE PARTIU URBANISTIC
Coroborarea functionala nu urmareste, individual, fiecare functie in parte, decat in masura in care ea poate constitui in termeni de animatie urbana.
Asocierea chiar coroborarea functiunilor in sine pune probleme interesul urban nu poate fi stimulat doar printr-o simpla punere in legatura a mai multor elemente
( insiruirea unor locuinte cu magazine la parter, de-a lungul unui element integrator, nu creeaza un ansamblu cu functie rezidentiala si comerciala)
Coroborarea functionala determina aparitia unei anumite ambiante umane deschizand ciclul de continua transformare a acesteia de la functia spatiu urban, la
comportamentul urban si la o noua functionalitate.
Ambianta urbana = produs variabil in timp si in spatiu initiat prin coordonarea naturala sau constienta a tesuturilor de elem. in cadrul structurii urbane.

15.

Decizia in abordarea structurii urbane: momente de baza ale deciziei. Ex

In cadrul desfasurarii unui studiu asupra unui oras se poate intocmi o matrice de crestere pa baza stabilirii retelei de elemente manifestate si arel;atiilor dintre ele.
Se poate ajunge la concluzia ca localizarile functionale si puse in planul de ansamblu nu corespund dorintelor initiale (ex: noul oras Thamesmead- Anglia, analiza
profunda a starii de potential de functionalitate ca baza a detaliului de sistematizare)
Se ajunge la o metodologie de analiza aprofundare sistemica a str. urbane, care isi poate descoperi trasaturile la nivelul de activitati, de echipament, global.
Aceasta analiza sta la baza studiului de tema. Se intocmesc scari de crestere/ matrici/ grafuri de relatii, scheme functionale/ spatiale/ modele functionale/ spatiale
1.
descrierea / analiza situatiei existenta
2.
intocmirea unor variante de solutionare prin prelucrarea datelor se reduce din informatia bruta stiintific
3.
analiza de impact/consecinte
4.
evaluarea comparativa a variantelor cea optima in vederea deciziei trebuie analizata pe functiuni urbane/ analiza comparativa a variantelor.
Variantele sunt verificate cu ajutorul modelelor matematice si apoi sunt supuse deciziei.
Politica urbana are rol de decizie prin manifestrea infrastructurii societatii.
Prelucrarile stiintifice sunt:

aplicarea schemei de analiza in conditiile specifice, pe care le impune teritoriul

abordare - spatiala, temporala, sectoriala

Analiza se face: - transversal (analiza secventiala)
- longitudinal (analiza de parcurs, de dezvoltare)
Problemele ce trebuie abordate privind decizia:

zonificarea

amplasarea

alocarea de echipament

fluxuri/ abordari de trafic

Decizia trebuie sa se inscrie intr-un proces evolutiv si sa se bazeze pe evaluarea corecta a nevoilor.
decizie
realizare

norma
posibilitate

evaluare

16.

necesitate

valoare

Definirea notiunii de cadru urban in sensul abordarii de structura urbana

Intre elementele de cadru urban se stabilesc relatii de functionalitate/ cooperare si de spatialitate; aceste relatii constituie STRUCTUTRA URBANA SPATIALA.
CADRU URBAN
-acumulare spatiala realizata in timp
-are la baza asocierea de spatii urbane
-este generat de o legitate concreta (fizico-economica, estetica, geometrica)
Sistemul de elemente de cadru urban este dependent de capacitatea omului de a sesiza mediul inconjurator.
-functional rasouns la o nevoie
- ca organizare estetica,etica,administrativa.
In planul spatio-perceptiv se exercita nevoia de ambient fata de nevoia existenta din planul spatio-functional, si fata de nevoia sociala.
In acest context categoria de spatiu urban este insuficienta si apare categoria de ambianta spatiala urbana.
Nevoia de ambient

impune calitatea complexa a sistemului urban

spatiu de viata organizat multiplu; factori in formarea si definirea comportamentelor.

Ambianta urbana proprie unui spatiu urban este capacitatea de a adanci si sublinia trasaturile caracteristice ale sistemelor de elementa de cadru urban exprimate.
Structura spatiala urbana:

exprimare fizica a structurii functionale-urbane

exprimare fizica a contextului social-uman in care se constituie

rasounde unui ansamblu de nevoi transpus in mod:

a)indirect prin intermediul sist. functionale urbane
b)direct unui ansamblu de perceptii/ senzatii considerate ( etice, estetice, psiho-sociale) in timp.
CADRU URBAN exprimare in planul spatio- perceptiv
a) elemente det. funct. compozitional
-efecte de plastica urbana, de comportament si relatii intre ele.
b)elem. determinate functional (produse de activitati )
c)elemente det. comportament formal
-mijloace de perceptie
-mijloace estetico- formative
-mijloace prin care se asigura coerenta elementelor determinate functional.

17.

Densitatea elementelor morfologice

Fiecare textura se caracterizeaza in sine, in raport cu specificul elementelor sale de viata urbana
printr-o anumita ocupare a terenului, exprimata prin densitatea elem. de viata urbana.

La un anumit palier, elem. de viata urbana ocupa un anumit teritoriu, definind astfel un anumit grad de ocupare a acestui teritoriu, prin densitatea elementelor de viata
urbana. Densitatea creste cu atat cu cat se refera la un palier de grad inferior
Pe ansamblul sistemului (transpus din retea de relatii, la texturi) prin proiectarea pe un plan orizontal densitatea elementelor de viata urbana variaza dintr-o portiune
in alta a ariei de extindere a sistemului aglomerari/ rarefieri ale elementelor de viata urbana a caror configuratie poate fi pusa in evidenta prin marcarea zonei de retea
ocupate.
In practica configuratia de aglomerari/ rarefieri ale texturii urbane nu este concentrica (ideal) cide obicei dispersata in teritoriu.
Aceasta configuratie interpretata ca o radiografie prin compararea ei cu alte date privind organismul urban diagnostic al alcatuirii urbane, definindu-I o serie de
deficiente.
Aglomerarea elementelor de viata urbana = centre de greutate, de interes. Intensitatea populatiei intr-o zona este direct proportionala cu densitatea populatiei ( in
momentul exercitarii interesului putem distinge densitate diurna/ nocturna / de locuit.
Densitatea elementelor de v.u. caracterizeaza textura dar nu poate fi posibila o comparare intre diferite texturi urbane ( inseamna ca o textura cu densitate mai mica este
mai putin importanta decat una cu dens. mai mare).
Densitatea elem. de viata urbana activitati + comportamente.
Elemente determinante

activitatea rezidentiala

activitatea direct-productiva
se afla in relationare (in

activitatea indirect-productiva
contact sistemic)

comunicationale

18.

Echipamentul teritorial. Concept si implicatii in abordarea organismului urban

Functia se atribuie unui agent sau unui instrument de lucru

Activitatea se raporteaza la un agent care o produce.
Definirea tripolara a organului echivalent in teritoriu (tot ceea ce omul realizeaza in teritoriu pentru a-l aduce intr-o stare de confort)
Activitate
Mobil uman Functie
Institutie
Spatiu
Spatiu+Institutie = Dotare (parte a echipamentului teritorial); cand dotarea exista, functioneaza echipament
Echipament urban evidentiaza functionalitatea unui teritoriu; se defineste ca fiind ansamblu de elemente FIZICE / EXISTENTE IN ORAS si necesare exercitarii unei
game de functiuni asumate de acestea; echipamentul se traduce fizic, pe sol, prin constructii si spatii amenajate.
Ex.- cinematograf, statii metrou, plantatie de protectie.
Echipamentul este determinat de cerintele pe care le impune o activitate; se caracterizeaza prin calitate (natura si nivelul de amenajare) si cantitate (raza de influenta,
capacitate); este o componenta a unui teritoriu, care releva ocuparea acestuia de catre o comunitate umana, printr-o grupare (adaptare) a spatiului folosit ca spatii
adaptate ADECVARE
Spatiul adecvat corespunde exercitarii unei activitati urbane; trebuie supus unei gestiuni de folosinta in cadrul unei institutii corespunzatoare.
Stabilitatea functiei in cadrul sistemului instabilitate contradictie intre : functie si spatiu;
functie si invest.
Elementele de cadru urban sunt importante in definirea unei asezari (ca oras, in special).
Densitatea comunicatiilor auto, telefon, mass-media
Configuratia rarefierea densitatii omogena (caz ideal); repartizarea densitatii elementelor morfologice de v. urbana trebuie sa reflecte densitatea populatiei.
Densitatea este un indicator calitativ si reflecta modul de viata (ex.- locuinta cu curte interioara 1,locuinta cu lot 2, 1=2).
Indicatori obiectivi P.O.T. valabil in zone omogene, functional
C.U.T. Zonificarea duce, in mod implicit, la un proces de cooperare a activitatilor umane in cadrul teritoriului, deci, la o cooperare a texturii elementelor de v.u. densitate.
TEXTURA DE Viata Urbana. = ansamblu de elemente de V.U. care pot purta o functie corespunzatoare sau ale caror reletii face posibila o functie corespunzatoar
necesara satisfacerii cerintelor functionale intr-un anumit context.

19.

Eficienta de utilizare a teritoriului. Criterii de judecata a partiului

Partiul proces dialectic al cercetarii; punct final / punct de plecare / mijloc de verifivare a rezultatelor cerute / instrumente de lucru flexibile / proces integrator al
cercetarii.
Eficienta de utilizare a teritoriului este un criteriu de judecata a coerentei partiului urbanistic (in cadrul unui partiu urbanistic privind remodelarea urbana a unei zone
de interes istoric) criteriul de apreciere a coerentei ca obiect cercetat global, ca structura.
- Valorificarea caracteristicilor + pastrarea specificului unei zone
- Mod de tratare nou-vechi
- Ocuparea terenului la nivelul cerintelor actuale
- Asigurarea densitatii de functiuni si optimizarea repartitiei dotarilor
- Salubrizarea totala a zonelor centrale si istorice
- O mai buna circulatie carosabila si pietonala
Este un proces integrator al cercetarii, care impune, prin cumularea unor informatii de natura foarte diferita, si reductia lor la aspecte esentiale
Prin el insusi un mijloc de verificare al rezultatelor cercetarilor, impunand, prin cumularea unor informatii de natura foarte diferita si reducerea lor la aspecte
esentiale.
PARTIUL URBANISTIC exprimarea complexa a unui model global de organizare a unui teritoriu urban, precizand localizarea functiunilor, ocuparea si utilizarea
terenului conform premizelor sale de dezvoltare atat in planul cadrului natural cat si in planul cadrului socio-economic si estetic.
Utilizarea eficienta sau neeficienta a teritoriului unei zone devine caracteristic pentru zona respectiva alaturi de functia si specificul ei dependenta foarte stransa cu
structura urbana.

20.
Functionarea organismului urban. Princii, conditionari. Mod de abordare
FORMA = exprimarea functionalitatii; functionalitatea determina forma
Organismul urban functioneaza prin conlucrarea mai multor subsisteme.
Orasul se analizeaza de la detaliu la ansamblu d.p.d.v. al:
-ALCATUIRE
FUNCTIE

-FUNCTIONARE
FORMA
FUNCTIONALITATE

-DEZVOLTARE
FUNCTIONARE
gestionare

planificare
conjunctura
Functie in orice sistem, deci si in organismul urban, are un rol functional care asigura functionalitatea, prin intermediul activitatii oamenilor. Este exprimarea nevoii ca
cerinta impune o activitate.
Functionalitatea organismul urban (oras, ansamblu, zona) se caracterizeaza in orice moment al existentei lui, printr-o anumita functionalitate = capacitatea structurii
sale de a raspunde unui complex de nevoi care se manifesta in acel moment, in teritoriu; functionalitatea este rezultanta unui complex de functiuni; este o caliate a
spatiului, o stare a spatiului; un spatiu are o functionalitate buna sau nu.
Functionarea exercitarea acestei calitati in spatiu sau in context urban; este dependent de natura procesului si nu de natura calitatii. Este un proces in timp. Exercitarea
dreptului la functia respectiva, printr-o activitate.
Arhitectul gandeste, pe baza unei FUNCTII, o FUNCTIONALITATE nu o FUNCTIONARE.
Functionarea depinde de resursele financiare, de gradul de civilizatie al oamenilor, de intretinere; ea este influentata de forma.
Functiunea un spatiu este in activitate (ex: functia comerciala, functiunea-rezidentiala; spatiul magazinului a fost transformat in locuinta).
functie functiune functionalitate functionare.
Mod de abordare
1.
Conceptia functionalista explica faptele urbane prin functia lor, prin rolul pe care il joaca in sistemul al culturii, cum se leaga unele de altele in interiorul
sistemului.
2.
Metoda de analiza structural -functionalista da functiei un sens logic; exclude semnificatia fizica a functiei; nu este satisfacatoare pentru ca analiza oricarei
functii trebuie sa ajunga la o exprimare fizica.
3.
Abordarea moderna diferentiat-cumulativa in oras exista mai multe manifestari ce se suprapun; fiecare manifestare are o motivatie si o definire in timp a aceste
manifestari sunt diferite, dar efectul rezultat este de suprapunere a lor.
ABORDARE (dpdv al cerintelor functionale)
SINCRETICA
efecte de loc comun

SINCRONICA
ef. de concomitenta

SINERGICA
ef. de structuralitate

DIACRONICA
ef. de continuitate

STUDIU DE SUPRAPUNERE IN COMPARATISM SISTEME

ABORDAREA DIFERENTIAT-CUMULATIVA
sincretism contopire a unor elemente apartinand domeniilor in arte diferite; reunire a unor elemente eterogene apartinand unor doctrine filosofice diferite;
sincronic care exista sau se produc in acelasi timp, in aceeasi peroiada;
sinergie asociere a mai multor organe sau tesuturi, indeplinirea aceleeasi functii;
diacronic evolutiv, istoric.

21.

Grad superior de organizare in procesul de restructurare urbana

restructurarea urbana este un proces de adaptare a unor relatii existente la necesitatile noi sau de introducere si dezvoltare a unor relatii noi intr-un context urban =>
modalitati prin care relatiile si necesitatile pot fi puse de acord pe parcursul dezvoltarii orasului => sistemul va suferi modificari in urma aparitiei unor cerinte,
rezolvarea acestora avand ca efect funtionarea mai buna si implicit, un grad de organizare superior.
S-a observat ca nu separarea funtiunilor sta la baza diferentierii lor, ci asocierea lor (de cele maidiferite compatibilitati).
Deci, o organizare superioara nu inseamna separarea functiunilor si ierarhizarea lor in functie de ponderea pe care o au, ci tocmai asocierea lor mijloc de coordonare
functionala, ceea ce duce la cresterea interesului fata de sistemul respectiv.
Coroborarea functionala urmareste fiecare functie in parte, in masura in care ea se poate constitui in termeni de animatie urbana; in planul coroborarii functionale a
texturilorde elemente urbane, apargermenii unei ambiante urbane.
Integrand mai multe functii intr-un singur ansamblu, se ajunge la ansamblul multifunctional integrat, ansamblu cu o organizare superioarasi un caracter integrator, iar
integrand mai multe astfel de ansambluri se obtine un sistem integrator urban care se constituie din:

Traseu urban integrator;

Ansambluri multifunctionale integrate;

Zona cadru (teritoriu restructurat);

22.
-

Ierarhizarea structurala a schemelor functionale

se defineste ca principiu de baza cautarea unei discipline in organizarea urbana; atunci apare ideea de zonificare a teritoriului urban si ideea ca
structurii urbane i-ar fi tipica o anumita tipologie
idei transpuse configuratia arborescenta noi orase si cartiere mari de locuinte
1. Configuratia arborescenta (dendromorfica): variaza nr palierelor, nr relatiilor pe element
ex: Chandigarh, Brasilia
apare dintr-o gandire strict rationalista (utopistii, socialistii primul oras: Harlow, Anglia)
practicarea metodei a dovedit eroarea comisa in modul de gandire transformarea unui principiu de ordonare a elementelor structurii urbane intro gama de uniformizare a acestora tanspusa de la organizarea orasului la existenta ansamblului ordinar
C.Alexander considera ca configuratia necesara este cea de copac pe care s-au altoit elemente ale configuratiei in retea relatii care se stabilesc
intre elementele sistemului de elementele de viata ale organismului urban, nu se realizeaza exclusiv univoc de la element la element

2. Configuratia in constelatie:
exprima planul asezarii planimetrice a elementului in teritoriul orasului, o asociere mai complexa, in sensul unei suprapuneri de interese in planul
spatio-functional, cat si a unor suprapuneri fizice spatiale
apare pericolul amestecului intamplator

o problema a urbanismului actual este de recomandat sau nu, dispersarea uniforma a elementelor de viata urbana in teritoriul urban tb
realizata dispersarea uniforma pe fiecare palier al retelei de relatii care conduce la dispersarea relativa in raport cu elem altei structuri caracterul
uniform al dispersarii in teritoriu al elementelor de viata urbana este valabil numai la nivelul fiecarui palier in parte

23.

Integrarea urbana. Probleme de cadru si rezolvari caracteristice

problemele cadru ale integrari urbane

1. detectarea si studierea nevoileor in raport cu aspiratiile grupurilor interesante
2. alegerea functiilor necesare si definirea lor in termen de coeziune relatii fel, ordonare
3. analiza gruparii posibile a functiilor
descompunerea echipamentelor supuse integrarii
regruparea componentelor functionale in mai multe variane
4. localizarea integrarii in teritoriu: suprapunerea integrarii la nivelul functiei obiect si la nivelul functiei urbane in raport cu conditiile existente si cu
dezvoltarea viitoare
5. definirea spatialitatii se face dupa o conceptie arhitectural urbanistica bine definita; urmarirea si mentinerea caracterului simbolic si a experientei
acumulate
6. precizarea unui mod de gestiune si exploatare (a ansamblului multifunctional integrat)
se impun masuri specifice adm-tive privind programul de functionare si privind personalul
este de evitat integrarea unor activitati cu aceeasi arie
7. analiza costurilor:
raportate la eficienta, costurile reflecta: raportul nevoie/posibilitate si raportul dintre costuri/(posibilitati financiare + starea tehnologica)
8. realizarea ansamblului
consens final al beneficiarilor
capacitatea de realizare si etapizare a investitiilor
Folosire:
IC- indicele de ocupare se fol la comparerea de teritorii dpdv al raspandirii populatiei; se poate constitui un indice similar folosind, in loc de populatie, elem. de viata
urbana => comparand concluzii privind concentrarea existenta in teritoriu-> apropiere de normalitate + indrumare a dezvoltarii

24.

Indicele de ocupare in teritoriu. Folosire si mod de determinare

mod de determinare: pt. un anumit teritoriu se poate face, in urma unui recensamant, o impartire in zone de omogenitate; fiecare zone este caract. de supraf. S, de
populatia P si de densitatea D.
etapele sunt:
1)determinarea numarului de zone;
2) det. S,P,D pt fiecare zona;
3) listarea supraf in ordine descresc. a D;
4) alcatuirea unui grafic patratic (100 unitati pe latura);
pe Oy P in procente in ordinea determinarii de la pct 3); pe Ox S, procentual);

5) construirea punctelor de intalnire ale valorilor respective => o curba;

6) se duce diagonala graficului;
indicele de ocupare in terit. este dublul supraf. dintre curba obtinuta si diagonala patratului.
Avem 0=< ic>=1;
ic=1 cand curba se suprapune pe linia graficului (pop. concentrata intr-un singur punct);
ic=0.5 cand pop. este perf. distribuita in terit.;
ic=0 cand graficul coincide cu terit.;
10000 ic= ni=1 (yi yi-1) xi +- ni=1(xi - xi-1) y1 (10000 este ipoteza simplificatoare)
rezolvari caracteristice
fuctia rezidentiala-integratoare: 1. functii integrate; 2. functii integratoare;3. functii auxiliare
1.
2.
3.
f. rezidentiala + f. comerciala + f. de productie -> c. comercial
f. comerciala + f. rezidentiala + f. de productie -> ans. rezidential
f. comerciala + f. de productie + f. rezidentiala -> complex industrial
7)+8) obstacolele cele mai dificile invocand obisnuinte de viata, obisnuinte tehnologice, reglementari existente ce nu corespund integrarii

25.

Structura urbana. Integrare spatio-functionala a activitatilor in terit

ansamblul elem morfologice se releva ca o totalitate sistemica a carei reprezentare se poate face astfel

rel. dintre cele 2 structuri (functionala si spatiala) se defineste de la pentru om la in raport pentru om in sensul trecerii raportului functional-uman in rap. fizicuman; nu este Io rel de interdependenta prin interpolare => sist. integrat de elem. de viata urbana si elem. de cadru urban;

deci, struct. urbana este constituita din totalitatea rel ce se stabilesc, in terit. urban, intre elem. constitutive ale organismului urban: functionale, psiho-sociale,fizicspatiale, concretizate in dif. forme de manifestare si in rap. mediul natural, prin integrarea structurii functionale cu structura spatiala.

analiza organismului urban impune analiza structurii sale

o analiza, chiar si numai diacronica, a structurii urbane nu se poate efectua fara a lua in calcul organizarea, pe mai multe paliere, a sist. organismului urban si
formarea lui pe cele doua planuri

pornind de la existenta acestor doua planuri, analiza organismului uraban va trebui sa cuprinda o analiza a functionalitatii si o analiza a compozitiei

str. spatial-urbana: exprim. fizica a str. functionale+expr. fizica a contextului social-uman in care se constituie care este variabilain timp (social pol.)

adaptarea spatiului nu e numai functionala, ci si estetica-psiho-sociala; in plan spatio-perceptiv se exercita nevoia estetica, etica, psiho, urbana =>nevoia de
ambient; in plan spatio-functional, se exercita nevoia organica-biologica,economica urbana, nevoia tehnologica, instructiv-educationala => nevoia de existenta
nevoia sociala-> pric. in ambele planuri
spatiul urban insuficienta in a prelua sensul unei adaptari integrate a spatiului in rap. cu activitatea pe care o inglobeaza si nevoia de ambient => categoria de ambianta
spatiala urbana care include si nu infirma categoria de spatiu urban
deci, ambianta urbana = instr. creat pt exercitarea mai multor functii, suportul nevoilor existentiale, moral-estetice (nevoia de ambient), sociale.
ambient- esentializare, particularizare la niv. individului a ambiantei.

26.
=73 Integrare urbana.Avantaje si implicatii in abordarea structurii urbane
-avantajele privesc calitatea si eficienta activitatilor umane implicate
1. avantaje economice :
-economia de teren
definirea conceptului (sporirea valorii de utilizare a teritoriului in timp ce valoarea de intrebuintare urbana tinde a exceda valoarea conditiilor existentepe terenul
respectiv) ex. : - indicele de utilizare a terenului in raport cu costul realizarii
- urcarea pietonalelor pe nivele de sol artificial
avantaje :- economie de teren
-functionale pentru nevoi considerate corect ca convengenta si nu ca suprapuneri
dezavantaje -pret ridicat al investitiilor
nejustificare daca nu este un rezultat firesc al aglomerarii pe platforma respectiva si daca fiind suprapusa unei
functiuni nu este coroborata cu aceaasta
obs. Eficienta investitiei rezulta dintr-o tripla conexiune: funcionalitate- spatialitate-exploatare
-economie de retele tehnico-edilitare si servicii definirea conceptului
-economie de energiecomparativ cu consumul pentru desfasurarea aceleiasi activitati
-economie de efort uman activitati situate adiacent organizate
2. avantaje sociale : avantaje pentru viata sociala -nevoi economice activitati luctative
-nevoi sociale activitati nelucrative rezulta prin imbinari =>cadru de sprijin mai eficient.
Ex: un ansamblu multifunctional integrat :
-mod eficient de mobilizare a spatiului
-ofera o succesiune de spatii mult mai antrenante pentru miscare, pentru contacte
-miscarea este incitata de un cotinuu interes pentru spatiul alaturat celui in care te afli
-echipamentul este determinant pentru calitatea activitatilor =>bogatia spatiului public
-implicatiile :
-procesul de integrare tinde spre reducerea la minim a fixitatii , permitand o utilizare functional si social evolutiva a spatiului =>intervine si asupra structurii urbane; nu
poate fi intempestiva din cauza ca apare intr-un mediu de relatii existent , pe care nu pate substitui si caruia va trebui sa i se supuna , pentru a realiza , treptat, alt mediu
-spatiul urban integrat are sansa cea mai mare de a fi transfunctional de a include si o latura simbolica
27.

Integrarea urbana. Determinarea functional-configurativa si ipostazele ei in teritoriu

nevoi cu caracter integratorintergrare urbana

tehnologia de infomarefactor integrator
integrarea tinde catre constit. unei totalitati urbane
integrarea urbana reflecta capacitatea sinergica a organismului urban; aduce o organizare multifuncionala superioara organismului urban
integrarea urbana este o simbioza a functiilor urbane
determinarea functionala se face intre functii a caror manifestare impreuna este posibila si avantajoasa, astfel: FUNCTII INTEGRATE / FUNCTII
INTEGRATOARE / FUNCTII AUXILIARE
obs.: o functie nu poate fi inclusa in una din cele 3 categorii decat raportata la contextul general al integrarii
determinarea functionala asigura o noua functionalitate a sistemului dezv integrata a fiecare functii
determinarea configurativa
Spatiu urban (in raport cu functionalitatea)
sp. unifunctional (o sg functie)
sp. multifunctional (mai multe functii concomitente sau intermitente); poate fi integrat sau complex
sp functional (el insusi functie simbolica)
ipostazele integrarii:
1.
la nivelul programelor: se opresc la o faza primara si se rezuma la relatiile functionale
2.
la niv. functiilor de obiect: nu exista o dotare distincta; teritoriul este ocupat unitar; spatialitatea volumetrie continua

3.
28.

la niv. functiunilor urbane: dispersarea elem de viata urbana in teritoriul urban; tesatura de trasee integratoare; imbinarea multidirectionala a
activitatilor spatiu utilizat in diferite forme integratoare local

Locuirea Concept si implicare in determinarea structurii urbane

-conceptul de locuire > fenom. care se prod. in int unui terit , implicand amenajarea terit. respectiv; detasare de la simpla ocupare a unui sp. int. la un sp. general/ terit.
insusit de catre o colectivitate
-locuinta: elem. esential pt definirea calitatii locuitului; celelalte elem contribuie la imbunatatirea calitatii locuirii
-locuitul: spatiu adecvat; activit.pt care acest spatiu este adecvat; confortul-variabil in timp; conditionarea unui sp. prin ocupare /folosire /amenajarea lui de catre o
colectivitate in rap cu modul de viata /dezv social-economica /org politica / cond materiale.

-implicare in determinarea strict urbana: rel intre dif. texturi urbane; eficienta de utilizare a terit: * gradul de ocupare a terit si calit locuirii sunt in rap de
interdependenta > imbunatatire substantiala a calitatii vietii in terit respectiv; *nu impune restrangerea ei la rigiditatea ocuparii mecanice a terit ci implica folosirea
unor criterii de calitate (niv. de viata, calitatea amenajarilor, a serviciilor, cond de accesibilitate)
-conceptul de locuire: evolutie prin multiplicarea treptata a relatiilor care ocupa un nr mare de activitati, spatii, informatii, manifestate prin intretaiere.
Prin integrare se asigura o asemenea functionalitate a sist incat dezv fiecarei functii este mult mai eficienta decat dezv ei separata > pozitiv, datorita relationarii
complexe a activitatilor.

29.

Limite in definirea structurii urbane. Rol. Continut. Tipuri

limita- marcheaza o trecere efectiva sau virtuala de la o calitate a spatiului la alta, nu numai in sensul modificarii niv. calitatii ei, ci si ca schimbare a naturii calitatii
respective (tip de activitate, caracter, tip de proprietate)
zonificarea- stare de integrare in teritioriu; consecinta structurala a teritoriuluiimpune limite de structura
limite de structura: determ. spatial sau temporal

compartimenteaza spatiul in raport cu cu complexul de activ. care se formeaza in terit.

are un caracter spatial

sunt mobile in spatiu

are caracter restrictiv/constructiv

tipuri de limite
1.
limite globale de dezv. (de crestere)

instr. de lucru pe termen lung

in plan macroterit., in evol. de ansamblu a terit.

2.

limite operationale(de control si interventie)

ale activit. de control si interventie
lim. operationale de studiu

3.

limite normative
sunt limite pe termen scurt
definesc natura
tind spre valoarea lor, masurand spatiul ca suprafata sau volum

4.

limite functionale
reflecta unitatea structurala
se stabilesc intre sistem si mediul inconj.(ex. limita centrului istoric)
rezulta din considerarea in suprapunere a intereselor in teritoriu

30.

Modele interpretative pt oras ca sistem socio-spatial

I.
SNELL- SHULDMER - la sfirsitul anilor 50 componente: obiecte (popuIatii,drumuri,vehicule,)activitati(rezidenta, munca. educatie. servicii). teritoriu (teritorii
cu diferitefolosinte) infrastructuri (cladiri si cai de transport). se pune accentul pe activitatile facute pentru prima data,ele urmand sa fie suportul structurii spatiului.
2. REGULSKY sfera fizica: omul-individ biologic, studii fizice de analogie. fluxuri de aprovizionare sfera informatiei: omul individ psiho-social. structurile
de informare (sociologica. economica. institutionaIa. familiala), fluxuri de informare
3. GRANAI
ansamblu de produse sociale
societate Iocalizata
4. BEER
Ssocial
Pop. - populatie
E economic
Pol - politic
A - activitati
5.
CARDARELLI
model morfologic/organizatoric
6.
BANER. RUPPERT. VEGENER

31.
-

a.
-

b.
-

Metodologia de studio structural-comparativ multifunctional

utilizarea modelelor matematice in sistematizare: trebuie sa se bazeze pe o metodologie bine definita metoda de sistematizare urbana complexa
are ca scop studiul varientalor de dezvoltare urbana propusa pe parcursul studiului solutiei de sistematizare
a. analiza pe functiuni urbane
b. analiza comparativa a variantelor in vederea deciziei
zonificare functionala / date demografice / forta de munca / fondul locuibil
ia in studiu fiecare element al sistemului urban corespunzator functiunii respective, determina necesitatile sale de dezvlotare, le compara cu
posibilitatile de realizare propuneri pentru viitor
variante pe baza unor prognoze preliminare alcatuite de catre specialisti imagine intuitiva a posibilitatilor de dezvoltare a orasului
variantele de dezvoltare verificate cu ajutorul metodelor matematice sunt supuse priocesului de decizie
pt a se deduce procesul constitutiv al organismului urban tb analizata structura sa abordata sincronic si diacronic

32.
-

I.
-

II.
-

III.
-

33.
-

Modernizare urbana, motivatii, calitati

modernizarea urbana reprezinta adaptarea relatiilor ce se stabilesc in interiorul organismului urban la cerintele prezentului la realitate
necesitatea reevaluarii istorice, arhitecturale, arheologice;
personalitatea orasului este legata de trecut
situatii: cadrul este valoros in sine / cadrul este oarecare, dar este de interes istoric / cadrul contine opere si spatii foarte valoroase
modalitati: izolarea valorilor numai in cazuri exceptionale (izolare cu bariera de verdeata este o solutie imediata, dar simplista) / integrarea valorilor in organismul
urban (intervine maiestria arhitectului)
probleme: evaluarea valorilor: in raport cu orasul / in context mai lung valoare de obiect / de ansamblu
calitati:
realizarea continuitatii vechi-nou
evidentierea unor monumente existente
refacerea functionalitatii spatiului
ordonarea circulatiei
necesitatea imbunatatirii conditiilor de viata
uzura fizica si morala a fondului construit
necesitatea salubrizarii
calitati: ridicarea gradului de confort prin dotari corespunzatoare si prin inlaturarea amenajarilor insalubre si nocive
necesitatea de a utiliza cat mai eficient terenul
in directa relatie cu caracterul orasului
probleme: rezolvarea circulatiei / modul de ocupare a teritoriului in raport cu destinatia constructiei
calitati:
proces integrator spatial si social tb tinut cont de relatia intre zona respectiva si restul orasului
tb sa aiba limite care sa fie bine stapanite pt ca modernizarea unei zone are implicatii esentiale in zonele inconjuratoare

Mijloace de restructurare urbana

mijloace juridico-administrative, economico-finanaciare, arhitectural-urbanistice

desi arhitectul pare a avea influenta numai asupra asupra mijloacelor arhitectural-urbanistice, el este absolut obligat sa se implice si in celelalte
categorii (ec-fin si jr-adm) astfel, cadrul institutional creat prin mijloace jr-adm-tive trebuie sa fie suficient de suplu pentru a nu ingradi inovatia, dar
si suficient de rigid pt a putea elimina neprofesionalismul si abuzurile; aceasta se face prin impulsionarea unor criterii profesionale specifice
pe de alta parte, cadrul material realizat prin mijloace ecco-fin are si el nevoie de aportul arhitectului, ca profesionist, pt echilibrarea justa a
raportului dintre investitia pe termen scurt si cea pe termen lung, dintre investitia de eficienta economica si cea orientata spre satisfacerea unoi
nevoi complexe (sociale, simbolice, estetice)
arhitectul tb sa aiba un rol definitoriu in controlarea acestor mijloace si in coordonarea lor prin intermediul politicii urbane
politica urbana: profesie de stat democratic; dezvoltarea este o politica participativa in care puterea centrala are rolul de a dirija un proces
diferentiat local folosind mijloacele enuntate:
legalizarea planificarii teritoriale si urbane
coordonarea investitiilor
dezvolatrea potentialului stiintific si tehnologic
coordonarea factorilor de decizie
astfel, politica urbana devine o sinteza de prioritati in care arhitectul are un rol foarte important in stabilirea solutiilor optime

34.

Modul de stabilire a limitelor in definirea structurii urbane

Tipuri de limite: 1) globale de dezvoltare (limite de crestere); 2) operationale; 3) normative; 4) functionale

Limite de dezvoltare
OBIECTIVE
Limite normative
DIMENSIONARE GLOBALA
Limite operationale
DELIMITARE TERITORIALA
Limite normative de lucru
LOCALIZARE SOLUTIONARE

Limite functionale (efective de structura)

Limitele functionale au doua ipostaze:
-limite de operatiune-optimizare
-limite de evolutie- de dezvoltare
variante de optimizare simultana
problema
variante succesive
atingerea limitei se face prin:
cresterea factorului limita al necesitatii
descresterea cadrului limita, al necesitatii

35.

Modul de rezolvare a modernizarii urbane

modernizarea presupune: reconstructie-renovare-restructurare-amenajare

restructurarea este un proces de adaptare a unor situatii existente la necesitatile noi, sau de dezvoltare a unor relatii noi intr-un context existent
constructia constructii noi:
dezvoltare extensiva ocuparea de terenuri libere
dezvoltare intensiva cresterea inlantuirii constructiei
reconstructia nu conduce, in mod onligatoriu, la modernizare
motive: - pastrarea proprietatii private asupra teritoriului respectiv;
- pastrarea infrastructurii
renovarea

renovarea structurii urbane incearca sa puna de acord functiunile (poate fi spontana sau deliberata)

constienta: deliberata/ planificata/ actiune complexa fizico-sociala

isi propune restituirea unei structuri, a unui cadru de viata

este un proces de selectare in timp a valorilor urbane

amenajarea a face ceva sa corespunda unui scop (in particular a ridica confortul)

36.

Structura functionala urbana-elemeente de viata urbana

elementele de viata urbana pot fi clasificate astfel:

(AAAA)Elemente determinate functional:
-activ: rezidentiale
-activ-direct productive (industrial, comercial)
-activ-indirect productive(instructiv- formativ, cultural- educativ, social-sanitar);
-comunicationale;
(BBBB)Elemente determinate functional- ambiental:
-spatio-ambientale ---- cu manifestare la nivelele abordarii modelului
-natural ambientale ---cu manifestare la nivelele abordarii modelului
-praxeologice -----cu manifestari la nivelul definirii conceptuale a solutiei
-psiho-socio-antropologice---- cu manifestari la nivelul definirii conceptuale a solutiei
-PRAXEOLOGIA: disciplina stiintifica, care studiaza structura generala a actiunilor umane si a conditiilor eficacitatii lor.
(AAAA)Aceasta clasificare a elementelor de viata urbana determinate functional (dpdv al analizei sistemului ) este mai precisa deoarece:
-cu analiza sistemului trebuie sa realizam o unica clasificare a elementelor morfologice:
-clasificarea pentru elementele de viata urbana surprinde activitati urbane intr-o anumita relationare a lor (situare in context.
-s-au cuprins intr-o singura categorie a elementelor productive o succesiune ( toate elementele sunt de fapt generatoare de munca servicii si
informatii )- avantaj pentru studiul urbanistic (este dificila separarea muncii de servicii si utilitati)
-un element de viata urbana din aceasta categorie se poate constitui ca munca si loc de munca pentru o parte de populatie si totodata ca utilizare si
loc de producere a unui serviciu pentru o alta parte din populatia orasului.
-apare posibilitatea sesizarii complexitatii dezvoltarii urbane si a complexitatii dispunerii functiunilor in teritoriul urban.
-Exemplu: industria este unul din elementul de viata urbana esentiala in dezvoltarea organismului urban; acest element poate fi apreciat si definit
doar in ansamblul morfologic si dinamic unitar; in momentul in care se constituie zone industriale trebuie pornit de la ideea activitatilor complexe sau
de la complexele de activitati; in concluzie considerarea industriei independenta de organismul urban, a condus in practica urbana, la o organizare
afunctionala; situarea ei in teritoriu fiind o consecinta a complementaritatii activitatiilor, separerea sau departarea intre industrie si alte elemente ale
orasului este daunatoare dpdv economic si social
-trebuie realizata intelegerea corecta a locului de munca, ca localizarea unei activitati urbane productive;
-notiunea de loc de munca nu este legat exclusiv de industrie; locul de munca intereseaza specifico-calitativ(domeniul de cultivare si nivelul de
pregatire profesionala implicata in acel domeniu), general-cantitativ (pozitie statica si capacitate- marime) si teritorial(localizare si grupare)
-referirea la locul de munca in planul morfologic spatial-functional priveste:
*o activitate productiva in ansamblul ei colectiv
*o activitate productiva la nivelul individului
-elemente de legatura, ca elemente de viata urbana cinetic-comunicationala, se refera la un grup important de activitati urbane a carei manifestare
depaseste sfera circulatiei urbane.
-fenomenul circulatiei urbane( ca element de legatura,) ia o amploare deosebita, pe langa alte sisteme de legatura (sisteme informationale)
-(BBBB)in afara elemetelor determinate functional, la nivelul vietii urbane se afirma si alte elemente care nu sunt continute in insasi activitatile
urbane, dar care apar ca rezultat auxiliar al acestor activitati; aceste elemente se incadreaza in grupa elemente determinante functional ambiental;
ele influenteaza modalitatile de desfasurare al altor activitati.
-elementele determinate functional-ambiental se refera la : *zona ambientala a vietii urbane:
-mediu climatic inconjurator
-viteza si succesiunea in desfasurarea activitatilor
-comportament psiho-social
-obiceiuri ale populatiei si ale locului
-experienta si cunoastere in domeniu

-toate aceste elemente reflecta reactia si intelegerea umana a diferitelor activitati urbane in raport cu modul lor de desfasurare si cu cadrul urban in
care se desfasoara.
-aceste elemente se releva ca elemente de control pentru autoreglarea sistemului de viata urbana.
-intre elementele de viata urbana se stabilesc relatiile au o serie de proprietati care se exercita ca functiuni; ele constituie STRUCTURA
FUNCTIONALA URBANA.
-in planul morfologic spatio-functional se manifesta o structura urbana functionala, care este raspunzatoare pentru existenta organismului urban.
-orice functie in cadrul unui sistem deci si in cadrul sistemului de elemente de viata urbana , are un rol functional; ea genereaza functionalitatea unui
element sau a elementelor constituente , deci anumite proprietati proprii acestora. Se are in vedere contributia elementelor la mentinerea sau
introducerea unei caracteristici a sistemului.

37.

Structuctura spatiala urbana, elemente de cadru urban

elementele de cadu urban se pot clasifica in:

a.
elemente determinate functional- activitati
-construite (spatii si obiecte)
-amenajate (spatii)
-naturale (spatii, elemente)
b. elemente determinate functional-compozitional
-plastice urbane ( efecte) dominanta, perspectiva
-comportamentale (efecte ) zgomotul, ca efect comportamental
c.
elemente determinate compozitonal-formal ( ritmul)
-perceptiv-efective ( proprietati)
-spatio-temporale (situatii )
-estetic-formative (mijloace)
elementele de cadru urban transpun in teritoriul urban sistemele de activitati urbane
orice decizie si actiune se traduce material prin ocuparea unui spatiu
spatiul aferent unei activitati este o prezenta materiala in teritoriu, o adecvare corespunzatoare a spatiului folosit printr-o folosire adecvata a spatiului
fiecare din elementele de viata urbana determinate functional isi are un corespondent intre elementele de cadru urban determinate functioanal sau functioanl
compozitional
nevoile ambientale presupun o serie de activitati care impun, la randul lor, elemente cu caracter formativ elemente determinante (nu se recunosc direct, ca atari,
ci numai prin intermediul manifestarilor celorlalte doua categorii de elemente de cadru urban)
-

relatiile dintre elementele de cadru urban:

1. relatii intre elementele fiecareia dintre categoriile respective
relatii intre volume construite
relatii intre un volum construit si spatiul liber
relatii intre o dominanta si imaginea respectiva
2. relatii de interdependenta intre elementele din a. si elementele din b. (o dominanta trebuie sa puna in valoare o functiune importanta, iar o functie importanta
in teritoriul respectiv se cere pusa in evidenta printr-o dominanta)
3. relatii de determinare, indeosebi a elementelor din grupa a. de catre elementele din grupa c.
structura urbana spatiala se constituie din doua tipuri de relatii:
de functionalitate/cooperare elemente din grupa elementelor determinate functional
de spatialitate rol caracteristic
cadrul urban: se realizeza in timp, printr-o acumulare spatialacare are la baza asocierea de spatii libere si construite, guvernata de o legitate concreta; aceasta
legitate serveste intereselor obiective de prelucrare a spatiului dupa cerinta functionala respectiva, cat si intereselor subiective ale omului
sistemul elementelor de cadru urbaneste dependent de capacitatea fiziologica a organismului uman de a sesiza mediul inconjurator nu numai functional (ca
raspuns la o nevoie socio-economico-biologica), ci si ca organizare estetica, etica, administrativa
nevoia de ambient: impune calitatea complexa a spatiului urban ca spatiu de viata organizat multiplu-factor in formarea si definirea unui anumit comportament
urban
se poate vorbi de ambianta urbana proprie unui spatiu urban, luat ca instrument creat prin exercitarea uneia sau mai multor functii
structura spatiala urbana ne apare, in parte, ca o exprimare fizica a structurii functionale urbane; de aici poate decurge starea de insuficienta potrivire intre functie
si ambianta, luata ca forma
structura spatiala urbana raspunde unui ansamblu de nevoi transpus, prin intermediul structurii funcionale, unui ansamblu de perceptii si senzatii considerate etic,
estetic si psihosocial, in timp

38.

Dialectica proceseor de urbanizare.Aspecte contradictorii in dezv structurii urbane

Se pune problema periferiei orasului situata intre sat si oras, sau cuprinsa atat in teritoriu urban cat si in cel rural
Cresterea periferiei: fenomen de suburbanizare.. Fenomenul periferiei nu are aceeasi pondere pentru toate aglomeratiile urbaneeste influentat de stadiul procesului de
urbanizare.
Tendinta de evolutie: tipuri:
1)conditii- grad ridicat de urbanizare:
a -crestere periferica, prin migratia din interior in zona periferica
b -exista si miscare in sens inveres, dar majoritatea populatiei se stabileste in nucleu; o mica parte ramane la periferie.
a -presupune o populatie saturata de viata urbana, care cu un venit convenabil, migreaza spre periferie.
b -presupune o populatie provenita din mediul rural sau dintr-un oras mai mic, cu venituri mici care ajunge in centrul orasului.
a+b- proces caracteristic noi orase---scadere conditii de viata in nucleu si crestere in zona periferica.
2)conditii- proces de urbanizare in curs de desfasurare => cresterea periferiei prin migrarea din exteriorul orasului spre oras.
-este o populatie care provine, in general din mediul rural, care nu are posibilitatea de a se stabili in centru si se complace in aceasta situatie (este mai aproape de starea
din care a plecat)
3) consecinte: periferie aglomerare, iar nivelul de viata creste in nucleu oras (localitati inconjuratoare), la periferie
ramanand scazut. Aceasta se reflecta in modul de dotare/ocupare al teritoriului si in aspectul spatial.=> riscul unei mari pierderi pentru mediu/cultura.

39.

Definirea functiei urbane

Functia urbana:reprezinta rolul pe care il joaca in sistemul total , elementul respectiv

-sensul ei ca variabilite logico-matematica

-trebuie inteleasa ca:

a.
producatoare a unei proprietati intr-un sistem;
b. rezultand dintr-o anumita carateristici a respectivului sistem.
-orice functie are un rol functional generand functionalitatea unui elemente/elementor constitutive respective, deci anumite proprietati ale acestora.
Prin analogie cu organismul biologic, s-a inteles prin functionalitate, capacitatea de conservare a sistemului respectiv, in sensul de pastrare a trasaturilor pozitive
(trasaturi care contribuie la mentinerea sistemului respectiv, indiferent daca acesta convine sau nu.)
-Din intelegerea functiei urbane a rezultat:
cerinta functionala; in acceptiunea biologista se retine notiunea de cerinta functionala numai in sensul de a mentine o trasatura pozitiva un asemenea inteles este
insuficient deoarecenu poate acoperi notiunea de cerinta functionala.
Cerinta funct. Este caractersitica oricarui organism, ansamblu urban, la un moment dat; inseamna capacitatea struct. Organismului/ ansamblului respectiv de a satisface,
in momentul respectiv un complex de nevoi de existenta; implica atat mentinerea cat si modificarea unei functii.
C.F. este data de prezenta in sistemul respectiv a elementelor posibile purtatoare ale functiilor corespunzatoare si de prezenta relatiilor, care fac posibila exercitarea
acestor functii
Textura urbana- textura de elemente de V.U., caracteristice intr-un subsistem, in functie de capacitatea de a raspunde cerintelor functionale.
Totalitate elem. De V.U.evidentiate la un moment dat in viata organizarii, reflecta starea structurii functionale => analiza stari functionale se poate determina prin
analiza morfologica.
Diversitate texturi: intr-o str. Fct. Urb. Este cel putin la fel de mare cu numarul de elemente ce alcatuiesc sistemul.
Functionalitatea reflectand o textura situata in anumitae conditii de mediu, este pozitiva (acceptabila) sau negativa (neaccep) in raport cu mediul.
Functionalitate: oras, o parte din oras, spatiu
FUNCTIE

->

FUNCTIUNE

Exprimare nevoii de cerinta->

impunerea unei activitati

->

FUNCTIONALITATE->

Un sp. Este in activitate (functie

comerciala, rezidentialaspatiu
magazin a fost transformat in
locuinta)

Este rezultatul unui complex de

functiuni; calitate a spatiului; un
spatiu are o functionalitate buna
sau nu

FUNCTIONARE
Exercitarea acestei calitati in spatiu
este de natura procesului si nu a
calitatii

-poate fi stare de functionalitate efectiva sau potentiala; Exista legatura intre ele; in practica de promotiune se pune problema starii de functionalitate potentiala. Trebuie
sa evidentieze randamentul maxim posibil.
-determinarea starii de potentiala functionalitate inseamna: existent, premisa, ipoteza.
Functionalitate urbana: calitate spatiu sau teritoriu urb. de a raspunde unui ansamblu de cerinte fct, facand astfel posibila manifestarea fct-ilor. respective; se poate
defini ca rezultat natural in timp, sau ca rezultat de conceptie, caracterizand starea sistemului ca stare fiunctionala constructiva sau distructiva.
FU- exercitarea fct intr-un anumit spatiu sau terit. Urban, in baza functionalitatii respective si in raport cu modul de gestionare nivelul de cultura al utilizatorilor,
conjuctura social-politica (nivel de cultura a utilizatorului functionarea).
F.U. rol atribuit unui agent, unui instrument de lucru sau unui produs (deci si unui spatiu urban) de a satisface, in contextul unei activitati urbane, o anumita nevoie care
apare in sistem ca cerinta functionala si care se exercita prin intermediul relatiilor functionale dintre elementele sist. teritorial atat in sens + cat si fata de stabilitate
sistem.

39 varianta - Definirea functionalitatii urbane urbane, cerinta functionala si echilibrul urban

-

o functie trebuie inteleasa ca producatoare de proprietati intr-un sistem si ca rezultat al unei anumite caracteristici a sistemului respectiv
functionalitatea este capacitatea de conservare a sistemului (in sensul de pastrare a trasaturilor care contribuie la mentinerea starii sistemului respectiv, indiferent
daca aceasta convine sau nu)
din intelegerea functiei urbane ca mai sus, a rezultat cerinta functionala; in acceptiunea biologistase retine notiunea de cerinta functionala numai in sensul
mentinerii unei trasaturi pozitive> un aesmenea inteles nu poate acoperii notiunea de cerinta functionala
cerinta functionala este caracteristica oricarui organism / ansamblu urban, la un moment dat; adica capacitatea structurii organismului respectiv de a satisface in
momentul respectiv un complex de nevoi de existenta; implica atat mentinerea cat si modificarea acestei functii
cerinta functionala este data de prezenta in sistem a elementelor posibile purtatoare ale functiilor corespunzatoare si de prezenta relatiilor care fac posibila
exercitarea acestor functii
textura urbana >texturi de elemente de viata urbana, caracteristice intr-un subsistem; in functie de capacitatea de a raspunde cerintelor functionale
totalitatea texturilor de elemente de viata? urbana evidentiate (la un moment dat) in viata organizarii; reflecta starea structurii functionale > analiza starii
functionale se poate determina prin analiza morfologica
diversitatea texturilor intr-o str. funct. urb. este cel putin la fel de mare cate elemente morfologice alcatuiesc sistemul
functionalitatea, reflectand o textura situata in anumite conditii de mediu este pozitiva (acceptabila), sau negativa (inacceptabila) in raport cu mediul:
functionalitatea >orasului
>unei parti din oras
>unui spatiu
>functie> exprimarea nevoii, impunerea unei activitati
>functiune> un spatiu este in activitate (functie comerciala, functiune rezidentiala; spatiul magazinului a fost transformat in locuinta
>functionalitate> rezultanta unui complex de functiuni; este o calitate a spatiului; un spatiu are o functionalitate buna sau nu
>functionare > exercitarea acestei calitati in spatiu; este de natura procesului si nu de natura calitatii
poate fi stare de functionalitate efectiva sau potentiala; exista o legatura intre ele; in practica de promotiune se pune problema starii de functionalitate potentiala.
Trebuie sa evidentieze randamentul maxim posibil
determinarea starii de potentiala functionalitate inseamna existent/premisa/ipoteza.
functionalitatea urbanaeste calitatea unui spatiu sau teritoriu urban de a raspunde unui ansamblu de cerinte functionale, facand astfel posibila manifestarea
functiilor respective; se poate defini ca rezultat natural, in timp, sau ca rezultat de de conceptie, carcterizand starea sistemului ca stare functionala constructiva sau
ca stare functionala distructiva
functionarea urbana exercitarea functiunilor intr-un anumit spatiu sau teritoriu urban, in baza functionalitatii respective si in raport cu modul de gestionare,
nivelul de cultura al utilizatorilor, conjunctura social- politica ( nivelul de cultura al utilizatorilor> functionarea)
functia urbana rol atribuit unui agent, unui intrument de lucru sau unui produs ( deci si unui spatiu urban, de a satisface , in contextul unei activitati urbane, o
anumita nevoie care apare in sistem ca cerinta functionala si se exercita prin intermediul relatiilor functionale dintre elementele sistemului teritorial, atat in sens
pozitiv, cat si in sens negativ fata de stabilitatea sistemului.
-

40.
-

Dialectica procesului de urbanizare-aprecierea calitatii prin prisma cantitatii si invers

proces de urbanizare> dezvolatare continuua a modului de viata urbana urmand, concomitent sau independent, doua directii de crestere:

- dezvoltare exclusiva a modului de viata in teritoriu

- dezvoltare intensiva a modului de viata in teritoriu
pentru configurarea procesului de urbanizare intr-un anumit teritoriu, o importanta deosebita o are raportul dintre dezvoltarea intensiva si si dezvoltarea extensiva.
Aceste raporturi se reduc, in fapt, la o relatie in tre calitate si cantitate
-

Cantitatea:
- intindere in teritoriu a procesului de urbanizare.
- valoarea serviciilor (beneficiarilor) aduse de procesul de urbanizare in viata oamenilor
considerand o existenta urbana caracterizata de un anumit mod de viata, avem o crestere cantitativa> cresterea intinderii; cresterea calitatii vietii in teritoriul initial
este diferentiata de nivel intre teritoriul intial si teritoriul adiacent
crestera intinderii si mentinerea la acelasi nivel a calitatii vietii in teritoriul urban duce la extinderea unui mod de viata urbana in teritoriu la acelasi nivel ( apare o
situatie absurda)
cresterea calitatii vietii in teritoriul initial combinata cu mentinerea la acelasi nivel a calitatii vietii in teritoriul initial, in conditiile cresterii in intindere, duce la
neglilarea calitatii in detrimentul cantitatii, sau invers> proces de urbanizare cu evolutie negativa
neglijarea cresterii cantitative ( extindere in teritoriu datorita formei de manifestare a procesului de urbanizare) duce la dezechilibru in dezvoltarea teritoriului.
Aglomerare excesiva> dotare depasita de cerinte
Dispersare excesiva> dotare care depaseste cerintele
In ambele cazuri avem de-a face cu lipsa de eficienta
In concluzie relatiile intre calitate si cantitate sunt echivalente cu relatiile intre conservarea spatiului si imbunatatirea conditiilor de viata urbana.
Integrarea se poate defini ca rezultat al trecerii catitatii in calitate sun echivalente cu relatiile intre conservarea spatiului si imbunatatirea concditiilor de viata
urbana
Integrarea se poate defini ca rezultat al trecerii cantitatii in calitate

41.

+42 Morf urbana in teritoriul urban #1 O STARE A ELEMENTELOR COMPONENTE

41.MorfologieUrbana

STARE DE FUNCTIONALITATE) in masura in care acestea se constituie firesc sau partial in locul respectiv #2
FUNCTIONAREA URBANA presupune DINAMICA URBANA exercitare a functiilor intr-un anumit teritoriu
Functia urbana este # 3 de a satisface cerinta functionala printr-o activitate in cadrul unei activitati localizate ( si a unei restaurari a spatiului conducand spre
functionalitatea sistemului si determinand functionarea urbana.)
KANF pp. exista structura urbana = relatii care se stabilesc intre elem morfologice constitutive
Functionale
Fizico spatiale
Psiho sociale

|
| ---care in pl organizatoric / pl formal au o manifestare #6
|

DINAMICA URBANA suma de principii #7 conjuncturi si conditii de stabilitate a sist respectiv creaza manifestarea urbana
ORGANISM URBAN FORMA URBANA- #8 ce si exprima formal, obiectiv?
- FENOMEN URBAN o succesiune in timp a formei urbane
41 MORFOLOGIE URBANA
VIATA URBANA CADRUL URBAN (relatie de reciproca dependenta integrare)
#1 -motor al transformarii imprimata de mobilul uman
-#2 (mobilitate si complexitate a elem morf). mod de viata
-#3(echilibru intre VU si CU) - cadru de viata
#2,#3 = termeni ai echilibrului general urban ( #4)

42.

Organismul urban ca societate localizata

Concept fundamental pentru intelegerea morfologiei urbane

organismul urban este un sistem complex constituit prin conlucrarea mai multor subsisteme; la baza constituirii sale stau 3 categorii fundamentale:
mobil uman> activitate> spatiu aferent

in cadrul ideii de subimpatire a sistemului in subsisteme, in cadrul orasului, apare cazul de instapanire sociala a spatiului respectiv
organismul urban se constituie in orrice moment al istoriei societatii intr-un effort de umanizare a spatiului, deci puem spune ca structura sa reprezinta capacitatea
omului de instapanire a spatiului urman
exista modele interpretative ale abordarii orasului ca sistem socio-spatial
modelul elaborat de GRANAI impune termenul de societate localizata> relatiile dintre oameni sunt legate de un anumit loc> legatura intre localitate (subsistem) si
teritoriu (sistem)
societate globala > ansamblu de produse sociale
>societate localizata
activitatile urbane localizate se constituie intr-un element structurant esential al organismului urban si, in acelasi timp, necesita o totalitate de spatii aferentelocalizari care se constituie in cadrul urban
organism urban<viata urbana
<cadru urban

43.
Varianta 1

Organismul urban. Mod de abordare si definire a modelului constitutive

-organismul urban = sistem complex care este constituit prin conlucrarea mai multor subsisteme complexe sau simple = produs social localizat, sistem deschis
fundamentat pe un sistem de activitati
-conceptii de abordare a orasului: 1)functionalista clasica (model organicist, explica faptele urbane prin functia lor, rolul in cadrul sistemului, modul de
interconditionare) ; 2)structural-functionalista (da un inteles logico-matematic functiei) ; 3)diferentiat cumulativa-moderna (suprapunere in comparatism sistemic)
-abordare a organismului urbansincreticaefect de loc comun (acelasi loc) ; sincronicaefect de coincidenta (acelasi timp) ; sinergicaefect de structuralitate
(vecinatate) ; diacronicaefect de continuitate (miscare)studiu de suprapunere in comparatism sistemicabordare diferentiat-cumulativa (la nivel global sau
diferentiat)
-modelul constitutiv al organizarii urbane

Varianta2
-organismul urban = sistem complex care este constituit prin conlucrarea mai multor subsisteme complexe sau simple = produs social localizat, sistem deschis
fundamentat pe un sistem de activitati
-conceptii de abordare a orasului:
1)functionalista clasica (model organicist, explica faptele urbane prin functia lor, rolul in cadrul sistemului, modul de interconditionare) ;
2)structural-functionalista (da un inteles logico-matematic functiei) ;
3)diferentiat cumulativa-moderna (suprapunere in comparatism sistemic)
-abordare a organismului urbansincreticaefect de loc comun (acelasi loc) ;
sincronicaefect de coincidenta (acelasi timp) ;
sinergicaefect de structuralitate (vecinatate) ;
diacronicaefect de continuitate (miscare)
studiu de suprapunere in comparatism sistemic
abordare diferentiat-cumulativa (la nivel global sau diferentiat)
-modelul constitutiv al organizarii urbane
morf urbanafunctionalitate urbana dinamica urbana

asig echil functionalitatestabilitate

urban

localizarea activitgestionarea

spatiului

struct urbana
functie urbana manifestare urbana

spatio-funct (plan funct) institutionalizare

spatio-config (plan formal) materializare

forta urbana
organism urban
fenomen urban
________succesiune de forme urbane__________

44.

Ordonarea elem morfologice in texturi urbane.Tipologia lor

config de copac Cristopher Alexander Orasul este un copac? contra doctrinei functionaliste
ideea de organizare structurala dendromorfica se naste odata cu proiectarea oraselor ideale ale socialistilor utopici; e aplicata in Anglia (Harlow
satelit al Londrei) si domina constr urb ale anilor 60-70 (Chandigarh ; Brazilia)
transpunere a specificului gindirii umane
-config in retea (desen)

-config in constelatie o config de copac pe care se altoiesc elemente de config in retea (exprima o suprapunere de interese in planul spatio-functional ceea ce poate
determina o suprapunere spatiala ; structura negeometrica) (desen)
-solutia pt viitoraltoirea intre solutia ierarhizarii copac si solutia cu structura la jumatate
-totalitatea relatiilor dintre elementele de viata urbsistem particular = texturi de elemente de viata urb texturi : simple (se constituie pe un sg palier) ; complexe (se
constituie in ansamblul structurii) . Au caracteristici definite de factori : calitativi ; cantitativi
-topologia = stiinta locului, a ocuparii spatiului
-tipologia struct functionaliste : configuratie (tot ceea ce este perceptibil in spatiu) ; poate evidentia geom structgeom relatiilor in cadrul struct ; pt evidentierea
relatiilor trebuie avute in vedere :1) intensitatea relatiilor (evidentierea rel. tari si a rel. slabe in teritoriu analiza intensit se face in raportul conurilor de ierarhizare) ;
2)referitor la geom rel se pune intrbarea : structurii urbane ii este tipica o anume asezare?
Exemplu : sist formativ post universitar
(textura
Inv superior
complexa)
Inv scurt superior (desen)
Liceala
Scolara
Prescolara

45.

Modelarea in sistematizare-esenta si realizare

-esenta modelarea=abordare cibernetica; tratarea organismului urb ca sist in sens cibernetic

-modelul o imagine constr premeditat prin mijloace de simplificare sau cu ajutorul unor instrumente de amplificare si filtrare a capacit intuitive
-modelarea poate fi: matematica / dinamica ; preexistenta realitatii / postexistenta realitatii
-folosirea experimentului (ca fundament teoretic) modelele de analiza fiind deductia, sinteza, observatia, analogia. Experimentul poate fi: total (obiectul integral supus
cercetarii) ; partial (cercetare incompleta)
-proiectul de sistematizare este un model care urmeaza a fi aplicat unei realitati, in scopul de a mima starea fizica a realitatii si de a modifica comportamentul populatiei.
Realizarea modelelor de lucru stabilirea necesitatilor modeluluiaportul modelului :
se defineste tema program - temaparam caracteristici ; program caract functionale si caract cantitative
se realizeaza o selectie progresiva1) se def obiectul model (se pune in evidenta ceea ce se cera a fi realizat, ce trebuie facut, ce poate fi modificat); 2) ordonarea
datelor cunoasterii (teze; ipoteze modificari multe); 3) enuntarea datelor privind scopul (cu beneficiarul); 4) enuntarea temeia modelului-suma informatiilor
obtinute
traducerea modeluluidirect (imagine, desen); indirect
testare+concluzii exprimate de catre urbanisti
experimentare finala
utilizareinformare, simulare

46.

Problemele masurarii in ordonarea struct urb

-nu este exclusiv numerica, inseamna precizarea calitatilor

Masurarea

aprecierea si descrierea insusirilor elem constitutive ale unui sistem in rap cu niste criterii

se masoara orice informatie care se refera la spatiu

datele problemei A primare / B secundare

o
A constituite ca reprezentari numerice sau simbolic, care caracterizeaza dimensiuni ale componentei respective
- informatii care privesc strict subiectul respectiv date brute
o
B - proces de comparatie (combinare, transformare, modelare) cu alte elem
- nu sunt prelucrate
- operatie primara de punere in discutie a masurarii este o inscriere a insusirilor elementului
Criterii de analiza
1. raportul intre componente (entitati)

2. dist. Intre entitatile observate scara de interval; se masoara exclusiv dist intre elemente
3. ordinea (scara ordinala / sc de ordonare) ordinea componentelor
4. situare categoriala evidentierea apartenentei elem la o categorie sau altascara nominala (foloseste numerele, care nu sunt valori in sine.
CRITERIUL

raportare

distanta

ordonare

clasificare

SCARA
de raport
de interval
ordinala
nominala
MASURAREA etapa a identificarii distributiei in teritoriu
1. poz elem in terit
2. masurarea datelor PB ??
3. regionalizare
4. decizie

47.

Partiul urbanistic . Importanta si locul sau in stud. Urbanistic

Evidentierea starii potentiale de functionalitate se poate face prin descompunerea morfologica a texturilor.
Analiza starilor de potentiala functionalitate constituie o baza a schitei de sistematizare.
Analiza se sprijina pe o intelegere ampla a structurii urbane; rezulta ca urmare a interdisciplinaritatii partiul urbanisticetapa de tranzitie, distincta in studiul
urbanistic se realizeaza prin intocmirea acestei analize de la rationament la imaginea grafica a localizarilor posibile
- locul partiului urbanistic intre tema de proiectare si detaliile de sistematizare se face o trecere directa aspecte negative:
- dificultati de stapanire a informatiei cu privire la situatia existenta
- aspecte privitoare la incadrarea in teritoriu a ansamblului studiat
- neglijarea unor elem exterioare ansamblului
- detalierea de sistematizare rezulta mecanic, fara a exista o posibilitate de revenire asupra temei
- efuicienta investitiei nu se poate aprecia la nivel teritorialnecesitatea elaborarii unor instrumente de lucru intre activitatea de program si actiunea de spatializare
deci studiul de partiu urban este o etapa distincta in activitatea de cercetare-proiectarestudiul de tema
*locul studiului de PARTIU URBANISTIC este intre activitatea analitica de programare si activitatea globalizata de spatializare

48.

Politica urbana

-sinteza a prioritatilor, care precizeaza masuri necesare desfasurarii activitatii concrete de modernizare urbana

mod de manifestare a suprastructurii societatii

urmareste realizarea unui proces organizat de planificare operativa in modernizarea urbana

-politica urbana poate fi
1. unidirectionala subordonarea arhitectului de catre puterea administrativ-politicadecizie centralizata
2. participativa in cazul statelor democratice avansate, puterea centrala are doar rol de a dirija un proces diferentiat local, urmarind
a.
legalizarea / operativitatea planificarii urbane
b.
precizarea / coordonarea investitiilor financiare
c.
sprijinirea dezvoltarii potentialului stiintificsi tehnologic
d.
formarea specialistilor
e.
mijloacele de coraborare a fortelor de decizie in stabilirea nevoilor si a solutiilor
3. a puterii
a.
opinia publica , puterea centrala, puterea locala
b.
se analizeaza solutii, nu o solutii
c.
arhitectul rol important in stabilirea solutiei optime / mare responsabilitate profesionala
-politica urbana trebuie sa tina seama de specificul locului, de la un oras la altul, de la o societate la alta

49.

Partiul urbanistic. Diferentierea metodologiei de studio pt tipuri de situatii

Partiul urbanistic exprimare complexa a unui model global de organizare a unui teritoriu urban, precizand localizarea functiilor, ocuparea si utilizarea terenului,
coform premizelor sale de dezvoltare
Metodologia de studiu informatiile obtinute in urma analizei de textura urbana posibilitatea ordonarii tuturor elem pe o scara de ordonare a relatiilor dintre elem
analiza grafica determinand gradul de ierarhizare in ansambul sistemului teritorial respectiv, grad constatat sau dorit pt viitoranaliza grafica se sprijina pe
reprezentarea diferentiata a informatiilor obtinute obtinute prin diferentieri cantitative sau calitative intre elem considerate. Aceasta descompunere se face dupa
urmatoarele situatii:
1. pe fiecare element luat ca centru al interesului analitic se urmaresc toate caracteristicile sale in raport cu celelalte elemente
2. pe fiecare grup de elemente asociate analizat ca focar/centru al unui ansamblu se trece la o analiza de ansamblu
Analiza de ansamblu - priveste intreaga textura si pune in evidenta caract sale majore trasaturile calitative ale elem si ocuparea teritoriului
Schemele functionale se alcatuiesc pe categorii de functiuniidentificarea fiecarui element in cadrul unei institutii / intreprinderi / amenajari / dotari / servicii
Schemele spatiale scheme de sit
de evaluare economica a efectelor plastice
de evaluare economica a elementelor de cadru
de eveniment
Se face o analiza continua la nivelul modelului functional
a.
suprapunerea diferitelor variante modelul functional optimreleva starea de potentiala / efectiva functionalitate, prin prisma echipamentului
b. evaluarea starii de potentiala (efectiva) spatialitate
a+b
modelul global al structurii urbanepartiul urbanistic

Partiu urbanistic (situatii)

-efectiv (analiza asupra unui existent)
-in variante (restructurare / structura urbana restructurabila noua

50.

Restructurare urbana. Relatii intre vechi si nou

-restructurare urbana proces de adaptare a unor relatii existente la necesitati noi, sau de introducere,si dezvoltare a unor relatii noi intr-un context urban
-reconstructia - o restructurare urbana in masura in care nu se multumeste sa reproduca o existenta urbana anterioara ci actioneaza in directia nodernizarii; implica si
odimensiune sentimentala, de refacere al unui cadru care este suport al traditiilor, al amintirilor
-renovarea se actioneaza in sensul restituirii unei structuri, a unui cadru de viata care, desi adaptat cerintelor momentului, sa nu isi nege originea; renovarea se face din
necesitatea reeevaluarii istorice arhitecturale, artistice a unei zone, in sensul afirmarii si precizarii personalitatii ei
Cadrul e o valoare in sine unitate / relatia cu mediul / istorica
Exista doua conceptii 1. izolarea numai in cazuri cu totul exceptionale (solutie imediata dar simplista
2. integrarea intervine maiestria arhitectului
Integrarea o cladire veche intr-un context nou
- o cladire noua intr-un context vechi
Integrarea se rezolva printr-o egalizare a valorii, nu printr-o reproducere formala; cladirea noua trebuie sa reprezinte epoca ei, asigurand insa o buna vecinatate cladirii
existente.
nu edificii de acompaniament ci de buna calitate
- nu trebuie impusa pastrarea intacta a cadrlui istoric daca nu se pot realiza conditii optime de existenta
rel vechi-nou problema de apropiere a valorilor, de relationare a lor in raport cu orasulconstructiile valoroase nu trebuiesc izolate, protejate prin spatii neutre, ci
trebuie integrate intr-un ansamblu in care cladirile aduc un contrast binevenit si reflecta epoca lor
-valoarea de obiect a unei constructii trebuie considerata in relatie cu val de ansamblu a orasului, protejandu-se reciproc

51.

Starea de vecinatate ca efect de suprapunere

Spatiu urban eterogen (+sintetic) -> criterii:

1) Importanta decoperirii interrelatiilor diferite
1) Necesitatea de a avea in vedere mobilitatea vietii;
-> orasul este mobil -> zonificarea trebuie utilizata ca un factor de canalizare si nu de fixare -> zonificarea este activa si creatoare -> tendinta de a amplasa alaturat
activitati pentru care vecinatatea este un profit (ele se completeaza) si de a izola activitati pentru care vecinatatea este incomoda, chiar daunatoare ->
1. Incovenientul sau avantajul unor activitati vecine
2. Incovenientul sau avantajul comunicatiilor (a relatiilor intre activitati vecine)
1 & 2 => incoveniente si avantaje de vecinatate in doua sensuri:
a.
asocierea elementelor de viata urbana, in raport cu specificitatea fiecaruia (exemple: recreerea, activitati formative, crecetare + productie)
b.
disocierea relativa -> implica caracteristici proprii la nivelul structurii urbane respective
Interactivitatea -> multifunctionalitate si integrare rezultatul suprapunerii mai multor tipuri de activitate
Starea de vecinatate se remarca printr-un anumit caracter centripet al intereselor si al manifestarilor.
Activitati combinate

Activitati suprapuse
C

52.

Activitati unice

Sistem urban integrat. Constituirea sa in teritoriu. Exemple.

- la nivelul organismului urban -> integrare urbana -> se poate constitui intr-un sistem care devine treptat sistem director pentru intreaga dezvoltare a teritoriului urban
- sistem director -> sistem integrator
- sistem integrator configuratie caracteristica zona centrala a orasului;
- componente (in ordinea construirii posibile);
1. TRASEU URBAN INTEGRAT = element integrator de legatura ex. Circulatia pietonala organizata corespunzator
a. contribuie la integrarea difderitelor zone ale orasului;
b. aglomerare de oameni si inetrese;
2.
ANSAMBLU MULTIFUNCTIONAL INTEGRAT
- produs de integrare la nivelul functiilor de obiect;
- elemente de polarizare cu caracter integrator;
3. ZONE CADRU teritoriu afectat prin integrare
1 & 2 exemple:
a. Karlsruhe dezvoltarea activitatiloruniversitare de-a lungul unui traseu urban integrator;
b. Varsovia integrare urbana a activitatilor cu caracter formativ, in sistematizarea zonei noi a orasului;
c. Munchen extinderea cartierului Perlach -> traseul integrator realizeaza o legatura fireasca intre: ansamblul propus / ansamblul realizat recent / ansamblul vechi
istoric;
d. New York Manhattan traseu urban integrator pe orizontala si pe verticala
cladiri existente;
spatii noi;
e. Praga noul cartier Kralowska grupare de ansamblu rezidential si multifunctionalitate in lungul unui traseu integrator.
f. Berlin cartierul Charlottenburg proces de restructurare preconizata a se dezvolta pe ideea integrarii;

53.

Situarea in contemporaneitate a modelelor fundamentale pe linia reevaluarii umaniste

Se porneste de la instrainarea omului in spatiul construit chiar in cadrul sau de viata

Directii de critica:

Contiuitatea spatio-temporala
se renunta la analiza in sine a obiectului de arhitectura
pune in evidenta necesitatea de continuitate a locuirii
radacina post-modernismului

importanta climatului existential

exista un raport intre comortament si calitatea spatiului construit in care traieste omul
concept fudamental climat de existenta
critica a segregarii, a zonificarii, a separarii functionale, a densitatilor mari

critica modelelor de lucru

sustine necesitatea participarii in constructia urbana a tuturor celor interesati
J. Jacobs sustine ca un copil care se joaca intr-un spatiu special amenajat este mai inclinat catre delincventa, decat un copil care se joaca in strada
Introducerea conceptului de igiena mentala concept legat de cel de climat de existenta:

Modelul functionalist impune un mod de existenta care conduce la o deviatie mentala spatiul construit duce la alienare

Strada are un rol social integrator ajutand la dezvoltarea ideii de sistem pietonal

Acuza uniformitatea caracteristica sistemului functionalist

Preocupare pentru igiena mentala prin diferentiere spatiala realizata printr-o coordonare a cerintelor functionale cu cele estetice.
Analiza spatiului se face prin intermediere cu ajutorul locuitorilor -> urbanism participativ in care arhitectul abordeaza nu numai locul ci si populatia.

54.

Sistemul de activitati urbane.Definitii si implicatii

Activitatea - este definita cantitativ si calitativ de catre mobilul uman, si transmite o dimensiune calitativ-cantitativa spatiului urban
- elementele dimensionarii in definirea unui spatiu urban, a relatiilor sale cu spatiile aferente.
Sistem de activitati urbane = totalitatea activitatiilor urbane localizate; elementul structural esential; asigura transpunerea in organizarea orasului, a mobilului uman;
apare pericolul de a concentra atentia asupra unei singure activitati (ex: orasul dormitor) -> starea de criza in teritoriul urban.
Sistemul de activitati -> functia urbana reflecta un determinism sub forma de decizie sau de actiune.
Apare preocuparea pentru clasificarea activitatilor; indiferent de criteriu =>
.)a stabilirea naturii activitatilor
.)b spatiul aferent si afectat
.)c tipul / natura relatiilor dintre elemente
1.
Situarea in planul preocuparilor a omului, ca fiinta biologica -> 4 activitati: domestice / de productie / de recreere / formative
2.
Situarea in raport cu un loc legaturi de amplasament / independenta de amplasament
3.
Functie de mobilitatea desfasurata pe loc / in miscare
4.
Functie de raportul de desfasurare relatii autonome sau comunicative
5.
Functie de natura interrelationarii cu alte activitati complementare / necomplementare
6.
Situare in plan intercolectiv prim / secund / tert / cuaternar
Structurarea spatial-functionala activitati determinate functional si determinate functional-ambiental.
Clasificarea activitatilor urbane -> elemente ajutatoare pentru analiza in parte a unei situatii concrete, a fiecarui element.
Activitatiile urbane sunt surprinse nu static, ci in contextul sistemic.
Componente de activitate.
Complexitatea dezvoltarii urbane si a dispunerii functiunilor in teritoriul urban pot fi sesizate in planul componentelor morfologice separat; orice mod de exercitare al
activitatiilor, ca functiuni aliate distincte este nemotivata -> conduce la o organizare afunctionala a organismului urban.
Orice element de viata urbana poate fi definit si apreciat numai in ansmblul morfologic si dinamic unitar; situarea in teritoriu a oricaror elemente de viata urbana trebuie
sa fie o consecinta a complexitatii activitatilor => duce la echilibrul functional.

55. Studiul de tema si locul studiului de partiu urbanistic in cadrul

Studiul de partiu urbanistic se constituie intr-o etapa distincta de cercetare proiectare a studiului de tema.
Studiul de partiu -> model global de organizare a unui teritoriu urban prezinta localizarea functiunilor, ocuparea si utilizarea teritoriului conform premizelor sale de
dezvoltare in planul cadrului natural cat si in planul social, economic, estetic.
Studiul de partiu etapa distincta de tranzitie intre o etapa analitica de programare si activitatea globalizanta de spatializare (intre tema de proiectare si determinarile de
sistematizare).

Studiul de tema -> aprofundarea structural-functionalista a organismului urban cuprinde 6 etape:

56. Situarea in contemporaneitate a modelelor urbanistice fundamentale , pe linia analizei perceptiei urbane
Analiza perceptiei urbane este un mijloc determinant pentru organizarea spatiului urban;
Kevin Linch analiza ridica o problema tripla

a intelegerii spatiului

a conceperii spatiului

a interventiei asupra spatiului

- studiul asupra influentei spatiului, asupra productivitatii individului (ex: studiu asupra parcursului de la locuinta la locul de munca E. Saarinen pt.
General Motors)
Orasul se evidentiaza prin:

Orasul nu poate fi perceput ca un tablou; geometria in conceptia arhitecturala, nu este esentiala pentru locuitori. Se pledeaza pentru o abordare estetica a
spatiului ideea recunoasterii influentei pe care morfologia urbana o are asupra comportamentului uman
- analiza spatiului urban se cere a fi facuta prin intermediul urbanismului participativ (in ajutorul locuitorilor arhitectul nu abordeaza numai locul ci si
populatia
- Kevin Linch propuneri de rezolvare a problemei -> metode de interventii:
negarea modelului preluat
promovand modelarea participativ (depinde foarte mult de gradul de informare si cultura al populatiei)

57. Similaritaea si regionalizarea in abordarea urbana

Similaritatea: aprecierea unei stari a elementelor componente in sistemul ce pune in evidenta relatiile de proximitate (apropiere, vecinatate).
Similaritatea poate fi structurala / functionala.
Similaritatea se constituie in doua moduri:
a) dupa felul si numarul proprietatiilor considerate a fi comune
b) dupa intensitatea proprietatiilor (apreciere pe o scara de interval)
Similaritatea pune in evidenta calitatea elementelor; este o stare ce se manifesta la nivelul relatiilor intre elemente.
STRUCTURALA (cantitativ-calitativa) caracterizeaza elementele in sistem
Similaritatea:
FUNCTIONALA relatii calitative intre elemente
Spatiul topologic spatiu cu definire mai larga care impleteste spatiul relativ (raportarea elementelor intre ele prin criterii foarte diferite: timp / cost transport
/ consum de cercetare) cu cel absolut (determinat in raport cu un sistem unic de coordonate viziune statica, descriptiva, masurare in unitati absolut unice).
Se poate vorbii de grade de similaritate; ele sunt determinate de:
proprietatile dimensiunilor considerate pentru definirea similaritatii
marimea distantelor in spatiul metric schema ramificata -> ierarhizare pe baza gradelor de similaritate
Regionalizarea considerata un caz particular de clasificare a elementelor dupa un anumit criteriu.
Restrictii de contingenta (limita dintre acele componente ale sistemului careintra in conditia pura de clasificare) => evidentierea regimurilor omogene
Generalizarea coeficientului de utilizare a teritoriului -> variatiile lui se introduc in clase de variatie

ex. la CUT 0,2 ... 1,1.

Se pot introduce 3 intervale 0,2-0,5; 0,5-0,9; 0,9-1,1; deci introducerea principalelor restrictii de contingenta sunt 0,5 si 0,9 => parti din teritoriul urban care
se defineste in raport cu acest interval (0,5-0,9) => zone omogene.
In fiecare zona exista una sau alta din valorile de contingenta.
Regionalizarea este esentiala in definirea centrului de interes in teritoriu (deobicei, in regiune omogena pune in evidentaun centru de interes).

58. Unitateta structurala si nevoia de centru in organizarea urbana a teritoriului

- organismul urban - anatomie - structura
- fiziologie gazduieste un proces dinamic
- autogeneza are o istorie
- caracterul urban si calitatea urasului depind de centrul sau; centrul exprima, in esenta, orasul respectiv, ca utilitate, ca interes estetic si ambiental
- din punct de vedere structural:
orice asezamant isi creeaza un centru sau mai multe ca urmare a nevoilor materiale si spirituale al convietuirii comune
centrul rezulta ca o grupare functional-spatiala care reflecta conjugarea intereselor => mare densitate a serviciilor
elementele centrului alcatuiesc un tot fiind insa totodata situate intr-un anume sistem functional urban => inglobarea in organismul urban
este un sistem situat in contextul unui alt sistem mai complex
- centralitatea - este o stare in terioriu, cu valori sociale, si cu rol integrator pt. diversele grupuri
socialecare constituie populatia orasului
- este o expresie a unitatii structurale dintre centru si teritoriul urban; este o concordanta intre directiile de crestere ale orasului si ale centrului
- nevoia de centru se defineste in functie de interesul populatiei in teritoriu, respectiv interes care se exprima prin dualitatea diurna-nocturna de locuit.
pt. ca o zona sa functioneze corect, trebuie ca una din texturi sa aiba caracter dominant
rezulta dintr-un principiu de ordonare a elementelor structurii urbane
- aglomerarea de elemente de vecinatati urbane se constituie ca niste centre de interes definind centralitatea
- centrul trebuie sa asigure conlucrarea in spatiu si timp a texturilor urbane

59. Urbanismul si amenajarea teritoriului prin actiuni de ordonare a sistemului ambiental

- ambianta urbana conditiile naturale si cadrul construit exprima relatii abstracte sau concrete intre oameni sau intre acestia si mediul inconjurator
- se defineste functia formei cadrului urban, existenta acesteia ca parte integranta a eficientei urbane care imprima un anumit caracter manifestarilor psiho-sociale ale
oamenilor
- cautari in domeniul imaginilor plastice a ansamblului urban => tendinta de sculpturalizare prin intentia urbanismului contemporan de a realiza intreaga dinamica a
spatiului, rezultata din nevoia de a iesi din uniformitate
- apare iluzia motivatiei => o motivare pt. o motivare, indiferent daca motivarea apeleaza la arta, stiinta sau tehnologie
- tendintele urbanismului actual pornesc de la considerentul ca urbanismul este realizarea dorintei de organizare a orasului, materializarea dorintelor vitale ale societatii
omenesti; in acelasi timp cristalizarea unei atitudini de respect fata de natura, de conciliere continua si necesara a mediului construit cu omul
- urbanism

ordonator

distrugator

conservator

creator

60. Varietate de ansambluri-factor determinant in structura urbana

- zonificarea urbana produs structural al suprapunerii, intrepatrunderea diverselor texturi de elemente de viata urbana ; se poate ajunge chiar la o
integrare functionala cooperarea activitatilor
- se urmareste obtinerea varietatii de ansamblu , prin integrarea functionala ; de exemplu , asocierea mai multor functiuni cu specific central , grupate in
jurul locuintelor dintr-un ansamblu central => animatie urbana , cresterea interesului oamenilor pentru ansamblul respectiv
- integrarea urbana releva , la nivel de model urban , cea mai stransa legatura dintre structura functionala si cea spatiala ; exista mai multe ipostaze ale
integrarii :
la nivel de program
la nivelul functiilor de obiect
la nivelul functiilor urbane
- integrarea la nivelul functiilor de obiect poate duce la un ansamblu multifunctional integrat , care se constituie ca element polarizant cu caracter
integrator=> avantaje economico-sociale
- varietatea de ansamblu presupune imbinarea unor activitati lucrative cu activitati nelucrative (nevoi economice cu nevoi sociale) => ansamblul
multifunctional integrat mobilizeaza spatiul pentru comunitatea urbana , ofera un permanentinteres pentru spatiul alaturat
- numarul si calitatea activitatilor sunt determinate prin bogatia spatiului public , dar nu este suficienta multiplicarea echipamentului , ci este nevoie de o
localizare corespunzatoare ca sa se poata constitui o functionalitate integrata

61. Zonificara urbana ca rezultata structural

Zonificare urbana din suprapunerile si interrelationarile diferitelor texturi de elemente de viata urbana. Obs. Aceasta nu infirma notiunea de ORDINE, ci precizeaza, de
fapt, sensul
Avantaje:
1.
2.
3.
4.
5.

functionalitate in concordanta cu complexitatea fireasca a structurii urbane

sporirea interesului locuitorilor pt. spatiul urban cresc sansele sporirii nivelului de dezvoltare si al activitatilor
premise pt. realizarea varietatii spatiale
deschidere spre mobilitate si dezvoltare eliminarea rigiditatii prin cooperarea functiilor
o utilizare mai buna a teritoriului prin:

cooperarea intre diferite activitati urbane

constituirea organismelor multifunctionale

6.
intelegere mai clara si stapanire a aspectelor economice cu teritoriul urban
de la suprafata terenului afectat
la
materialul consumat
energia consumata in exploatatie

eficienta constructiei asupra exitentei materiale si spirituale umane

Apare nevoia pt. o anumita ordine functionala -> zonificare urbana.

Principii de zonificare urbana; criticile aduse sunt:

1)
2)

zonarea activitatilor nu justifica zonarea teritoriului

Charta de la Atena
uniformizare si tehnicizare excesiva
disocierea vietii umane de mediul sau
situeaza permanent omul intr-un spatiu disfunctional, desi justificat de FUNCTIE
Problema recunoasterea valabilitatii zonificarii urbane ca principiu al organizarii urbane.
Raspuns procesul de organizare pt. o structura urbana la un moment dat, devine CONSTIENT => problema zonificarii urbane ramane, ca mijloc de organizare a
elementelor organismului urban intr-un nou inteles
Zonificarea urbana complexa cu conditia ca:
zonificarea trebuie nu numai inteleasa ci si realizata ca instrument si ca rezultanta intr-o structurare multifunctionala a organismului urban
zonificarea are valoare
operationala utila la nivelul analizei situatiei existente
cu caracter de constelatie
structuranta necesara pt. impunerea unitatii in procesul
de transformare
cu caracter, similar unei multifunctionalitati
urbane
Zonificare operationala d.p.d.v. al unei operatiuni de interventie; definirea zonei pe care va avea loc un anumit proces (restaurarea zonei respective)
1)
2)
3)

daca zona ocupata se defineste pe insula -> limita luata in considerare = frontul exterior al insulei
daca se raporteaza la spatiul stradal -> limita definita pe segmente de strada, in spatele loturilor care constituie frontul respectiv
pentru definirea caracterului unei zone (al omogenitatii) limita se stabileste luand in cosiderare fundurile de loturi de pe frontul de vis-a-vis al ultimei strazi
din zona pentru ca este vorba de coerenta zonei respective

62. textura urbana. Starea de funcionalitate

Dialectica urbana impune anumite relatii intre elementele morfologice urbane -> adaptare a sistemului la conditiile si nevoile de existenta, astfel incat
organismul urban tinde spre a satisface aceste nevoi .
Organismul urban are in orice moment capacitatea de a indeplinii anumite functii:
Functii urbane esentiale
Functii urbane noi(stabilind un model comportamental novator, care va putea deveni traditional datorita integrarii;

1.
2.

Orice organism / ansamblu urban se caracterizeaza in orice moment al existentei sale, printr-o anumita functionalitate (capacitatea structurii sale de a
satisface un complex de nevoi de existenta, in momentul respectiv); aceasta insusire vine din prezenta in sistemul respectiv, a elementelor care pot purta
functia corespunzatoare, sau din relatiile care vor face posibila exercitarea acestor functii.
In functie de situatia pretinsa de fiecare dintre cerintele functionale elementele de viata urbana pot raspunde si constitui un subsistem textura de elemente de
viata urbana;
Totalitatea texturilor de elemente de viata urbana evidente la un moment dat in existenta organismului (ansamblului urban), reflecta starea structurii
functionale in acel moment dat; analiza structurii functionale se poate cunoaste (determina) prin analiza morfologica in sectiuni caracteristice trecute sau
prezente ale texturilor de elemente de viata urbana ->descompunerea lor mentala.
Diversitatea texturilor este in cadrul unei structuri functionale urbane, este tot atat de mare cate tipuri de elemente morfologice iau parte la alcatuirea
sitemului.
Nevoia poate pretinde relationare intr-un anume mod a unui grup de elemente -> posibilitatea de alcatuire a unor texturi diferite cu aceleasi elemente;
In anumite conditii functionalitatea poate fi:
pozitiva (acceptata)
negativa (neacceptata) in raport cu mediul
actiunile urbane (re)structurante trebuie intelese ca eforturi de (re)ordonarein texturi a elementelor de viata urbana;
este de remarcat necesitatea profunzimii actiunilor (re)structurante pt. Abordarea corecta a procesului de modernizare urbana in sensul functionalitatii (ca
baza de cercetare a sistemului si de formulare a solutiilor) si in sensul randuirii unor stari haotice (ca esenta a modernizarii)
in cautarea unei functionalitati superioare sau diferite , textura de elemente de viata urbana isi asigura prin ordonare o stare de complexitate, corespunzatoare
nevoilor care au determinat modificerea cat si nevoilor sale de lucru.
D.p.d.v. al complexitatii pe care o releva texturile de elemente de viata urbana pot fi:
texturi simple se realizeaza intr-un singur plan;
texturi complexe se realizeaza pe mai multe paliere legate intre ele;
Caracterizand complexitatea unei texturi, factorii cantativi nu se exclud reciproc.
Starea de functionalitate
Complexitatea unei texturi de elemente de viata urbana este ea insasi o functie a relatiilor dintre elemente (calitativ si cantitativ) , diferenta de nivel intre
palierele configuratiei sale are o participare insemnata ca diferenta de potential functional; cu cat diferenta este mai mare , cu atat este mai mare si gradul de
complexitate al texturii respective.
Complexitatea texturii este rezultatul unei insumari de relatii simple (contand numarul lor) si relatii complexe (contand numarul lor)
Relatiile simple sunt relatii univoce; relatiile complexe sunt cel putin biunivoce.
Intre complexitatea texturii si premisele functionale ale acesteia se poate exprima o relatie matematica; relatia matematica poate fi direct proportionale sau
invers proportionale dupa cum la momentul respectiv oprdonarea elementelor din textura nu tinde (sau tinde) spre valori extreme; in descompunerea
morfologica a texturii urbane poate consta starea de potentiala functionalitate a structurii urbane in raport cu un anumit moment in evolutia sa.
In timpul analizei starea de functionalitate se suprapune si este influentata de catre starea de efectiva functionalitate.
Apare nevoia de perenitate a valorilor arhitectural-urbanistice; ea se impune la nivelul vietii urbane si are implicatie in functionalitate.
Starea de potentiala functionalitate a unei texturise constituie ca moment de trecere de le o stare de efectiva functionalitate; starea de potentiala
functionalitate a unei texturi este determinata de:
Tripla analiza morfologica / sistemica / dialectica
caracterul starii ei efective de functionalitate;
situarea ei in context sistemic;
natura si intensitatea nevoii considerate dialectic;

63. Dialectica urbana.Cerinta functionala.Nevoia

O functie trebuie inteleasa:

ca producatoare a unei proprietati intr-un sistem;

ca rezultand dintr-o anumita caracteristica a sistemului respectiv

Functionalitatea - capacitatea de conservare a sistemului (in sensul de pastrare) pastrare a trasaturilor pozitive (prin pozitiv se intelege aici acea trasatura care
contribuie la mentinerea starii sistemului respectiv, indiferent daca acesta convine sau nu).
Din intelegerea functiei urbane conform celor de mai sus a rezultat cerinta functionala; in acceptiunea biologista, se retine notiunea de cerinta functionala numai in
sensul de a mentine o trasatura pozitiva -> un asemenea inteles este insuficient, deoarece nu poate acoperi notiunea de cerinta functionala.
Cerinta functionala implica in realitate atat mentinerea cat si modificarea unei functii.
Activitatea de sistematizare - dezbaterea asupra organismului urban intre pastrarea unor astfel de trasaturi pozitive sau introducerea unor noi trasaturi , deci
modificarea unor functii;
Modul de interpretare al cerintelor functionale se transporta, impunandu-si consecintele, la nivelul cadrului urban si al culturii urbane.
Cercetarea atenta, interdisciplinara sporeste sansele sesisarii corecte a starilor, oferind camp deschis cerinjtelor functionale reale ( in sensul depoistarii lor si al aprecierii
cantitative si calitative in contextul existent si posibil in viitor).
Cerinta functionala apare intr-un anumit teritoriu urban; ea rezulta din starea acelui teritoriu si nu poate fi impusa unui teritoriu printr-o simpla decizie exterioara
deoarece:

ca ipoteza a mobilului uman; angajat in dezvoltarea organismului urban, cerinta functionala este in acelasi timp un produs al starii de echilibru al sistemului
de elemente de viata urbana, semnaland o imineneta modificare a echilibrului intr-io anumita directie;

desi cerinta functionala apare in cadrul elemntelor de viata urbana determinate functional, ea opereaza prin intermediul elementelor de viata urbana
determinate functional-ambiental si vizeaza cadrul urban;
cerinta functionala are un caracter activ
pot fi cerinte functionale:
centripete care se pastreaza in interiorul sistemului si care nu conduc decat la o reasezare a elementelor sale;
centrifuge care tind in afara sistemului, propunand o extindere a acestuia, prin acapararea de noi elemente, sau integrarea cu un alt sistem)
centrifug-centripete traieste in afara sistemului, dar se intoarce in centrul lui

obs. Integrarea la nivelul vietii urbane a unor sisteme existente, impune modificarea structurii functionale ->restructurarea.
Apare cand satisfacerea problemei se face in afara sistemului respectiv =>sistemul respectiv dispare.
Cerinta functionala tinde spre anulare / dezvoltare unor functii existente sau spre introducerea si antrenarea unor functii noi pentru sistemul / zona
respectiva.
In realitatea urbana se constata un proces de evolutie a cerintei functionale de la formare pana la afirmare ei bruta;
Trebuie evitata faza bruta a cerintei functionale, asigurandu-i o evolutie fireasca, prin introducerea treptata a procesului reformativ pe care il pretinde .
O cerinta functionala, indiferent de natura ei (adica felul activitatii din care provine sau careia i se adreseaza) beneficiaza de inteligenta umana - mobilul uman
generator fiind individual sau general.
Cerinta functionala impune regasirea unei stari de echilibru a organismului urbanprin intermediul unei reorientari a functiei , a uneia sau mai multor elemente
componente ale sistemului respectiv.
O extindere a conceptului de functie urbana de la sensul unei contributii pozitive la sensul unei modificari oricand posibile, fata de care se poate restabili
echilibrul sistemului elementelor de viata urbana, este o necesitate.
NEVOIA
Functia nu este altceva decat satisfacerea unei nevoi prin intermediul unei activitati in care fiintele umane actioneaza in comun, administreaza lucrurile si
cosuma bunurile (Malinovski)
Malinovski distinge in cadrul acestei categorii de nevoi, trei mari grupe:
1. nevoi elementare predominant biologice (de existenta) somn, hrana, reproducere;
2. nevoi derivate (de social) cele cu caracter economic, moral, politic;
3. nevoi integrative (estetice) religia, stiinta;
avand in vedere elementele de viata urbana determinate functional-ambiental (spatio-socio-antropologic) structura urbana se caracterizeaza prin;
- relatiile care intervin intre aceste elemente
- relatiile care intervin intre aceste elemente si elementele determinate functional
- influenta pe care aceste elemente o au asupra realatiilorintre elem. determinate functional(activitati rezidentiale, direct-productive, indirect-productive,
comunicationale)
Nevoia elementara, indiferent daca este individuala sau colectiva, nu actioneaza asupra unui unic resort al functionalitatii urbane si nu este conditionata
exclusiv ca nevoie elementara unica.
Privitor la organismul urbantrebuie luat in considerare un complex functional.
Functia urbana se exercita intr-un anumit sector de activitati si poate avea sau nu caracterul acestei activitati (functie economica, functie sociala), ea nu poate
reflecta specificul sistemelor complexe sociale.
Poate aparea confuzia intre FUNCTIILE URBANE si FUCTIILE ORASULUI (f. urbane -> functii posibil de exercitat Iin cadrul organismului urban ca sistem;
functiile orasului -> functiile pe care le exercita organismul urban ca element intr-un sistem teritorial); diferenta dintre cele doua notiuni se situeaza ca diferenta
intre valoarea generala de ansamblu si valoarea de obiect
Indiferent de domeniul morfologic pe care il acuza in planul vietii urbane , indiferent de natura provenientei individuala sau colectiva, si indiferent de natura
motivatiei subiectiva sau obiectiva nevoia se situeaza in totdeauna intr-un sistem complex de nevoi care se afirma ierarhizat, conditionand activitatea urbana
si fiind , la randul sau, conditionata de viata urbana.

64. Metoda in studiul de partiu urbanistic

-

sa se verifice coerenta lor interioara;

se analizeaza caracteristicile retelei de elemete
La nivel de activitati prin:
- RETEA
Clasificarea si precizarea elem. morfologice (constatari asupre existentului).
Scara de crestere (stare efectiva de functionalitate)
Matrice de crestere (imagine grafica a starii de efectiva functionalitate urmarind indosebi relatiile dintre ele)
- TEXTURA (Cuprind punerea in evidenta a trasaturilor de calitate ale elementelor precum si modul de ocupare al teritoriului) ;
Scara de relatii (gradul de ierarhizare)
Grafuri de relatii (structura urbana functionala)
Scara de ordine (prin localizare, pozitionare, configurare)
La nivel de echipament prin:
- SCHEMA FUNCTIONALA IN VARIANTE
Identificarea fiecarui element de viata urbana in cadrul unei intreprinderi obtinerea prin modelare a schemei functionale;
- MODEL PARTIAL
Obtinut prin coroborarea modelelor partiale:modele functionale si modele spatiale (traseu global optim in structuri urbane =partiu
urbanistic)
Scheme functionale - pe categorii de functiuni (retele de dotari) concretizari posibile diverse => multitudine de transpuneri ale grafului de
relatii => csheme functionale in variante
Model Functional = coroborarea tuturor schemelor functionale => prin suprapunerea diverselor variante => multitudine de machete
functionale.
Modele spatiale (suprapunerea schemelor spatiale face posibila trecerea la analiza ocuparii spatiului => modele de ocupare a spatiului care
pt. fiecare varianta in parte se releva ca evaluare globala a starii de efectiva /partiala spatialitate.
Scheme spatiale M.F. + M.S. => partiu urbanistic / model global
efectiv analiza existentului
in variante structura urbana restructurabila sau nu
La nivelul organizarii variantelor de dezvoltare reprezinta o imagine intuitive cu privire la posibilitatile de def. a orasului :

sa se cuantifice elementele care sunt impuse procesului de analiza comparativa;

Proiectul de urbanism = exprimarea complexa a unui model global de organizare a teritoriului urban precizand localizarile functionale, ocuparea si utilizarea terenului.

65. Drumul in studiul de urbanism

1.Analiza starii de functionalitate.
Realizata prin descompunerea morfologica a teturii de elemente de viata urbana.
a. Analiza existentului pe baza unor criterii
- mijloace de analiza:
- experimentale total / partial / indirect;
- abordare toretica
- deductie ideologie
etape - observatie subiecti, subiectivizare
- analogie
b. Sinteza existentului. Starea de fectiva functionalitate = construirea practica sau abstracta
a unei imagini a sistemului respective. Emiterea de teze.
c. Definirea premizelor - Definirea starii de potentiala functionalitate
- pe baza tezelor globale, pe baza temei;
- emiterea de ipoteze de lucru;
2. Analiza de partiu urbanistic
a. Analiza caracteristicilor retelei de elemente.
morfologie
scara de descrestere
matrice de crestere
b. Analiza calitativa a ocuparii terenului
scari de ordonare (3)
scara de relatii (1)
graf (2)
3. Raportare sistemica +teze globale
a.Proces de analiza care:
pune in evidenta caracteristicile existente;
investigarea premizelor (operatie de studiu care necesita inventivitate)
definirea de ipoteze;
- presupune si coroborarea dintre comanda si ideea de promovare a locului vocatia zonei
- evaluare de ambient (confort)
silueta ansamblului
relatia cu imaginea generala a cartierului

66. Graful- etapa in studiul de partiu urbanistic/ arbore de preferinta

Graf
- reprezentare a unei stari, fenomen
- teorie matematica
- caracterizat prin
- puncte (elemente)
- arce (o functie)
- reprezentat prin perechi de varfuri si arce
- ideea de drum continuitate cand drumul se inchide formand un circuit -> starea
sistemului este inchisa.

- utilizat pentru

- a expune o analiza de sitem = CONJUNCTIV

- a construi un sistem = DISJUNCTIV

- ARBORE DE PREFERINTA = daca exista cel putin un nivel intermediar (la nivelele intermediare se pun in evidenta obiectivele, iar la extremitati, mijloacele ->
descompunerea obiectivului pe niveluri de aprofundare)

0.285
sarcinile arborelui de preferinta.

67. Spatiul urban produs de interactivitate si elem de interactiune/interrelationare activitate-spatiu/ adecvare

orasul ca organism urban este reprezentat printr-o aglomerare de interese; aceasta aglomerare duce la un sistem complex de activitati umane.
Activitatea umana pe teren sau intr-o anumita forma de utilizare a terenului => activitatea umana legata de modul de utilizare a terenului.
Activitatea urbana activitate umana localizata
Deci ACTIVITATEA -> SPATIU => SPATIU URBAN produs de interactivitate , activitatea umana fiind elementul dimensional (cantitate) in definirea spatiului urban
si a relatiei sale cu spatiile adiacente.
SPATIUL URBAN element de interrelationare demonstreaza aspectul calitativ al raportului activitate urbana - spatiu urban.
Determinarea prin adecvare in sensul invers al firului original (mobil -> activ -> spatiu urban ) de la spatiu la idee/functie/activitati).
Interactivitatea si caracterul relational (interactiune) al spatiului urban, sunt produse si producatoare de calitate.

68. Caracterul unei zone.Analiza multifunctionala.

pe baza criteriilor alese: situatii matriciale diferite
1.
multiutdinea de componente diferite si multiudinea de descriptori in cazul in care componentele .
Zona = o parte a orasului se constituie ca zona, atunci cand are caracter de omogenitate rezultat din combinarea mai multor activitati.
In cadrul zonificarii exista zone cu dozaj diferit privind functiunile pe care le cuprinde; astfel caracterul zonei este definit:
1.
cantitativ categorii ale texturii pe care le cuprinde;
2.
calitativ textura cu cea mai mare valoare de utilizare a terenului (teritoriului) fara de care zona nu poate functiona in mod
corect;
3.
prin comparatie cu zonele corespunzatoare;
pentru definirea caracterului unei zone (zonificare structurala ) folosim analiza multicriteriala = operatie de clasificare care ia in considerare simultan mai
multe caracteristici (descriptori).
Puterea de discriminare a descriptorilor = alegerea caracteristicilor dupa care se face clasificarea
Descriptori
distanta (imensa putere de discriminare)
atractia (nu se poate masura fizic apar instrumente de lucru)
Alegerea celor mai importanti descriptori -> subiectivism.
Studiu comparativ si descriptorii sunt identici;
2. o multime de componente analizate printr-o multime de descriptori care se schimba de la un moment la altul al analizei;
3. multimea de componente se schimba, multimea de descriptori ramane aceeasi;
ETAPE PARCURSE:
1. listarea criteriilor (documentarea , dezbaterea de proiect)
2. analiza criteriilor analiza morfologica;
3. evaluarea criteriilor prin scara de ordonare
4. analiza de criterii in teritoriu;
5. aplicarea in plan a limitei de criterii si suprapunerea lor;
6. cumularea valorica de interval;
7. definirea limitei de zona;

69. Distributia spatiala.Similaritatea.

A.

B.
C.
D.

Ordonare in cadrul teritoriului.

Frecventa cu care elementele se intalnesc in spatiu priveste modul in care este realizata textura.
Varietate spariala diferente de grupare, de densitate a elementelor in teritoriu.
Etapele identificarii distributiei in teritoriu
1.
pozitia elementelor in teritoriu (decurge din localizari);
2.
masurarea datelor problemei;
3.
regionalizare;
4.
decizie;
1. Pozitia elementelor in spatial urban.
Spatiu absolut determinat in raport cu un sit unic de coordonate viziune statica, descriptive, masurae in unitati unice absolute;
Spatiu relativ raportare a elementelor intre eleprin criterii foarte directe: timp / categorii de transport / consum de materiale;
- spatial absolut + obiectul se cercetare al subiectului respective;
2. Masurarea: marime -> (prin analiza de sistem) dimensiune
date primare (numerice, simbolice) caracterizeaza insusiri ale componentelor sistemelor, dimensiuni in sine.
Date secundare date prelucrate prin corelare, combinare apare relatia unei dimensiuni cu alta. Operatia rezulta prin raportarea elementelor la
criteriu.

raportare raport intre doua entitati (scara de raport)

distantare distanta efectiva dintre entitati (scara de interval)

ordonare ordinea - (scara de ordonare)

clasificare - situarea (scara nominala)

3. Regionalizare + similaritate masuarare a datelor utile pentru regionalizare.
- capacitatea specifica de clasificare a locurilor in teritoriu dupa un anumit criteriu + restrictiile de contingenta = liita dintre componentele sistemuluicare
intra in conditia pusa de clasificare;
- se realizeaza in raport cu un lucru cu o apreciere de timp sau de destinatie => subordonarea teritoriului fata de centru printr-o limita.
1. marimea fortelor
2. functii
sunt proportionale (intre 2 noduri exista o opozitie
3. camp de influenta
datorata puterii celor 2 noduri, limita fiind mai aproape
4. raza de actiune a nodului
de cel slab.
Impulsul unei schimbari economice (politice) se transmite ierarhic de sus in jos - schimbarea dintr-un centru nodal va produce schimbarea in nodurile
subordonate.
Dezvoltarea in teritoriu este functie de nodul principal.
Potentialul de dezvoltare in lungul unei axe este functie de intensitatea interactiunilor dintre cele 2 puncte (daca intre puncte apare relatia de mare interespotential de dezvoltare mare).
4. Formularea deciziei = pe baza unui process de analiza de prelucrare a datelor.
- optiune = intentie constienta
= este premergatoare solutiei

70. Limite de timp si spatiu ale structurii urbane/aria de interes

Limita marcheaza o trecere efectiva sau virtuala de la o calitate a spatiului la alta, nu numai in sensul modificarii nivelului calitatii ei, ci si ca schimbare a naturii
calitatii respective (tip de activitate, caracter, tip de proprietate).
Limita de structura determinata spatial si temporal
- compartimenteaza spatiul in raport cu complexul de activitati care se formeaza in teritoriu;
- are un caracter spatial;
- sunt mobile in spatiu;
Rol
- exprima un impuls natural, obligat/neconditionat, logic (pe baza unei decizii)
- are caracter
restrictiv (termeni exclusiv negativi)
constructivi
Aria de interes suprafata din teritoriu inclusa intr-o limita structurala dureaza atata timp cat se manifesta acea structura in teritoriu.
1. a. Izocronala raportare exclusiva la un centru de interes in coroborare cu timpul de parcurs;
2. a. de atractie raportare exclusiva la un centru de interesin raport cu elementele exclusiv de natura ambientala;
3. a. de influenta definita de raza de influenta raportare exclusiva la un centru de interes;
4. a. de convergenta raportata la centrul de interes respectiv si totodata la centrele de interes vecine, de acelasi nivel;

5.

a. de competenta

- zone in care echipamentul poate fi amplasat

are o baza de obiectivism;

71.

Zonning- Zonare-Zonificare. Definie si caracteristici.

Zonificarea urbana-preocupare cu character istoric.Un inteles nou al zonificari
Motivele zonificarii (zonificarea a aparut ca nevoie de ordine functionala)
ZONNING- o zona e luata in considerare d.p.d.v. al eficientei (cati bani scoti dintr-o afacere, care e pretul de vanzare intr-un loc sau altul)
-pentru a face un zonning trebuie sa existeo baza legala.(functioneaza inca de dinainte de razboi, preluat de la americanipastrarea regulilor din planul de
urbanism)
-ex. o zona rezidentiala implantata cu loturi
-daca cineva vrea sa construiasca pe lotul respectiv un spatiu comrrcial, va plati un impozit de n ori mai mare (in zona trebuie sa existe spatii comerciale, dar
nu foarte multe) mentinerea echilibrului in spatiul respectiv
-ZONARE importanta teritoriului in raport cu acele caracteristici ale locului care sunt naturale (care se constituie ca niste influente a unor prezente din afafra
teritoriului)
-factori care influenteaza zonarea: masuri urbanistice, insorirea, poluarea (o influenta din afara asupra spatiului respectiv)
- ZONIFICARE=un principiude ocupare a teritoriului; s-a constituit ca impunere in cadru teritoriului; separarea in cadrul teritoriului urban a diferitelor tipuri de actiuni;
dupa 1953 se va considera ca activitatile care au un rol cooperant trebuie puse la un loc studiul de zonificare se poate referii la osituatie existenta , apreciind-o ca
favorabila sau nefavorabila are rol in planificare de a evidentia aceasta stare de cooperare a activitatii (ex. cinema in plina zona comerciala)
- In legatura cu constituirea zonei:
-zonificarea - cu referinta structurala, fie ca avem de a face cu o structura sau cu o aglomerare de activitati (caractere fizice sau functionalitatea)
-zonarea definirea in raport cu caracteristici naturale ale locului (zona topografica, seismica, etc)
-zonning - se implica eficienta si funciarul in legatura cu financiarul (eficienta +funciar+financiar=ZONNING)=o operatie ce se aplica in teritoriu avand la baza
zonificarea; determina orice masura din partea primariei si a investitorului; lipsa lui e opiedica
-Criteriul de zonning precizeaza ce se poate construi intr-un loc si cum se poate impozita .
72.1 . ZONIFICAREA URBANA . PREOCUPARI CU CARACTER ISTORIC UN INTELES LA ZONIFICARII
- motivele zonificarii (zonificarea a aparut ca nevoie de ordine functionala)
interese economico-sociale
securitatea populatiei si a activitatilor
interesul de a impune puterea regionala
- etapele istorice ale zonificarii :
1. zonificarea logica , functionalista , simplista
2. zonificare functionalist analitica (Charta de la Atena)
scoaterea orasului de sub dominatia haosului
impartire in mod sever : zona de locuit , zona pentru munca , zona pentru circulatie
3. zonificare dupa logica functionalista complex-sintetica => model urban eterogen
65. CONCEPT DE BAZA IN ABORDAREA ALCATUIRILOR URBANE . CATEGORII URBANISTICE
FUNDAMENTALE . FORTE URBANE
Categorii urbanistice fundamentale : 1. mobilul uman ; 2. spatiul urban ; 3. activitatea urbana .
1 . MOBILUL UMAN in comportamentul omului exista un interes (care se poate extinde si asupra colectivitatii sistem colectiv) care se fixeaza asupra
lui, capata o directie fixa si devine mobil.
- INTERESMOBIL UMAN (=impuls structurant pentru organismul urban) ACTIVITATE SPATIU URBAN ACTIVITATE URBANA
2.,3. intre mobilul uman si activitatea urbana exista o relatie cu caracter primar activitatea urbana spatiu urban si o relatie cu caracter secundar spatiul
urban activitatea urbana
- in organizarea unui teritoriu relatiile dintre activitatea urbana si spatiul urban pot fi de factura analista sau conceptuala
- Actiunea umana in raport cu teritoriul poate fi independenta, (relativ independenta) de ex. recreerea, sau legata de teritoriu, de ex. locuirea
-A. Wadington Schismogeneza mobilurilor umaneMobilul se dezvolta in timp si exista 3 categorii de mobiluri umane :1. concomitente- in paralel (ex.
locuirea in cadrul unui ansamblu rezidential interes comun); 2. contradictorii nu se schimba reciproc , exista contradictii benefice(recreerea efortul) si contradictii
malefice (poluarea); 3. in succesiune , au ca baza esentiala acelasi punct (ex. un curs optional se poate face doar daca in prealabil s-au facut altele)
-intervine si posibilitatea, pe langa interes, exista doua tipuri de mobiluri(favorabile si defavorabile) in dezvoltarea teritoriului
- FORTELE URBANE =fiecare din manunchiurile de mobiluri, in stare de opozitie sau asociatie
-ORASUL=organismul urban
-B. CLAWSON si STEWART
-raportul om ativitate teren utilizat(activitatea umana e legata de modul de utilizare al teritoriului)
-activitatespatiu aferent activitatii respectivemobilul uman(motivatie a organismului urban)

Categorii urbane fundamentale intr-un proces continuu de transformare prin

-MOBILUL UMAN comanda activitatea
interconditionare
-ex. :populatia unui cartier poate fi subiectul sau obiectul mobilului care comanda, care pretinde activitatea in teritoriu (mobiluri care produc direct activitati
umane si mobiluri care pretind o anumita activitate umana)

66. ELEMENTE MORFOLOGICE . VIATA URBANA SI CADRU URBAN SCHEMADE RELATIONARE SINTACTICA
-ORGANISMUL URBAN=totalitatea activitatilor urbane localizate(elemente morfologice) viata urbana + totalitatea de spatii aferente (alte elemente
morfologice) cadrul urban
-intre ele exista o relatia dialectica fiind reciproc dependente
-Viata urbana e factorul motor al transformarii
-planul informatieieste un plan care nu este marcat fizic (activitati)
-din suprapunerea acestor doua planuri rezulta bunuri, atitudini, valori, imagini=ur
banitate se refera la comportament(conotatie pozitiva)

biologic
economicomaterial
spiritual
social
politic

activitati
comportamentale

servicii
beneficii
atitudini
obiceiuri

configuratia spatiala
cultura urbana
politica urbana

fizic natural
(mediu natural)
fizic artificial
(mediu construit)
economic
psiho-social
juridicadministrativ
istoric-cultural

relatii,etc.

Determinante in planul

Mod de viata urbana

Morfologie urbana

necesitatilor

Componente in planul
existentei umane

-morfologia urbana se constituie pe doua planuri intercondititonate intre ele un planspatio-functional - la nivelul vietii urbane elemente cu proprietati abstractmateriale si un plan spatio-perceptiv la nivelul spatiului urban elemente cu proprietati concret spirituale
-VIATA URBANA elemente determinate functional si elemente determinate functional ambiental
-CADRU URBAN elemente determinate functional, elemente determinate functional-compozitional si elemente determinate compozitional-formal

Orasul ca sistem
Intelegerea orasului ca sistem un concept care se constituie pe parcurs. In urbanistica moderna sunt multi autori care au incercat sa defineasca orasul
ca sistem. In anii 20-30 Tony Garnier si Corbusier deschid aceasta discutie. Corbusier facea legatura intre corpul uman si componentele orasului.
Intelesul de sistem se constata dupa WW2, dupa ce Carta de la Athena devine documentul fundamental. In 1957, apare o lucrare a lui Shnell si
Shuldmer care pun in discutie un prim model de oras ca sistem urban.
1. Shnell & Shuldmer economisti model in cuvinte care prezinta orasul ca fiind alc din 4 componente mari: obiecte, activitati, teritoriu si
infrastructura. Dupa 1980 se trece de la o teorie urbanistica stapanita de idei mestesugare, la o urbanistica stiintifica obiectiva. E in primul
rand un sistem de activitati definit prin interese, in baza caruia se concepe un sistem de spatii adecvate. Conceptul de activitate este cel baza
al urbanisticii moderne
2. Regulski 1960 distinge in constitutia orasului sfera fizica si sfera informatiei. Sf. Fizica cuprinde omul ca individ biologic, struct fizice de
amenajare si fluxurile de aprovizionare cu un numitor comun spatiul fizic. Sf. Informatiei cuprinde omul ca individ psiho-social, structurile
de informare (sociologica, economica, institutionala, familiala) si fluxuri de informare. In ac. Plan nu mai e nici un numitor comun.
3. Granai sociolog definitia orasului in sens de societate globala. Conceptul de societate localizata grupare de indivizi, o comunitate
datorita intereselor comune este fixata intr-un anumit loc. Orasul nu este in concordanta cu nomadismul. Mobilitatea de azi nu este
nomadismul (o mentalitate a consumului de spatiu fara a produce ceva in schimb)
4. Beer 1970 este pusa in evidenta starea de interrelationare intre niste comp ale sistemului care se definesc ca subsisteme. Populatia,
economia, Politica, Socialul, Administratia si etc. (spatiul fizic). 2 planuri de constituire a org urban superior si inferior. Superior cuprinde
activitati si interese, inferior spatii si inter-relatii intre spatii. Ex. avem un sistem de spatii deschiderea de spatiu este de fapt o relatii intre 2
spatii. Relatie determinata functional (nev de trecere), sau compozitional estetic. Noi urmarim ca cele 2 motivatii sa se suprapuna. Activitatile
si interesele economice le introduce intr-un plan superior.
5. Cardareli teoretician urbanist 70-80 apare influenta structuralista. Distinctia intre cele doua planuri modelul morfologic si cel
organizatoric. Definitia in sensul existentei unui sistem teritorial (spatiu), si unei structuri functionale (model organizatoric) sunt lucruri
importante. Model morfologic si model organizatoric sau forma orasului si organizare urbana. Este important ca noi tre sa lucram in planul
morfologiei spatiului, al elem componente exprimate fizic, si pe o alta parte intr-un plan organizatoric (plan abstract, virtual, care nu are
prezenta concreta in spatiu) decat prin intermediul morfologiei.
Studiul de partiu partiul este o esentializare a unei dispozitii intr-o organizare spatiala (fara ferestre, usi) doar marcarea in sine a alaturarii
spatiilor, a relatiilor dintre ele. Distinctia intre doua spatii poate fi perete, sticla, etc. Partiu asocierea sp. Segregare sau nesegregare intre
spatii. Partiul are nevoie de o schema organizatorica.
6. Bauer, Ruppert, Vegener ca model este eronat categoriile care se afla pe acelasi nivel tre sa aiba aceeasi determinare semantica.
7. Botez Celac este ca o concluzie in sensul obiectivizarii solutiei de urbanism se refera la sistemul socio-spatial (de mare complexitate),
care se sprijina pe sub-sisteme. Sistemul socio-economic. Sist-socio-spatial le coroboreaza pe toate acestea. Observatie : dimensiunea unui
sistem socio-spatial este mai legata de complexitatea structurii sale decat de masura sa fizica. Orasul ca sistem socio-spatial este cel mai
complex sistem care se poate intalni in teritoriu.
Clarkson Stewart incearca sa lamureasca raportul intre activitate si teritoriu. Raportul intre o activitate definita nominal si o suprafata de teren
ocupata de aceasta activitate. Avem o referinta la natura activitatii si la gradul de ocupare a terenului. Ajungem la conceptul de ocupare ca raport intre
activitate definita nominal si suprafata unui teren. Utilizarea raport intre: activitate (nominal + cantitativ-calitativ)/S teren. Termenii cu care discutam:
indice de utilizare si coeficient de ocupare: POT si CUT. Daca activitate de productie este poluatoare tre sa luam in discutie vecinatatea. Daca aduce
prejudicii vecinilor, tre sa plateasca producatorul.
In afara de ocupare si utilizare exista si al treilea concept afectarea spatiului. Afectarea negativa in special.
Urbanismul regenerativ se sprijina pe afectarea pozitiva a spatiului.
Ex. funicularului: pilonii ocupa teren, reteaua de distributie afecteaza o alta parte de teren.
2.
Model explicativ privind constituirea prezentei spatio-comportamentale
Folosim termenul de raport intre activitate si spatiu luand in consideratie un sistem de activitati si un sistem de spatii. Sis de act care are loc intr-un
ansamblu (spatii care sunt legate intr-un anumit fel). Sunt rare cazurile in care se merge pe o singura activitate. Privind contextul in care se realizeaza
acest raport intre activitate si spatiu, tre sa luam in consid faptul ca activitatile sunt un raspuns in mod natural la tot felul de nevoi pe care individul le
simte in cadrul existentei sale. Luam in consideratie 3 mari grupe de nevoi: existentiale (orizontala), existenta estetica pai(verticala), existenta psihosociala (diagonala).
Avem de-a face cu un comportament al sistemului de activitati, si un comp al sis de spatii. Referinta noastra este la spatiu in globalitatea lui.
Prezenta spatio-comportamentala
Pentru fiecare dintre cele 3 categ de nevoi, se constituie in existenta individului, niste categorii de activitati. O mare parte din activitatea omului este
direct sau indirect productiva, o activitate care se defineste ca munca. Ea este o activitate care realizeaza ceva vandabil. Munca este legata de ideea de
vanzare. Activitati cu acelasi continut ca produs cu acelasi effort depus pot sa se sit in categorii diferite in sfera muncii sau in afara muncii. (ex. cel care
face mobilier, si le vinde munceste; cel care are hobby sa faca mobilier lucreaza). Produs vandabil cantec, idee, tablou, etc. Campul muncii are o
extindere foarte larga. (ex. munca este si pentru cel care lucreaza ca profesor produsul vandabil este realizat in viitor de student/elev). (ex. in occident,
in pretul produsului, este inclusa si scolarizarea).
Se pune in evid faptul ca act direct sau indirect productiva, in unele sit se realizeaza ca raspuns unor alte activitati. (ex. un actor, pe scena, munceste;
munca lui pe scena nu ar avea rost daca nu ar exista spectatori, deci sa intampine munca lui; daca activitatea actorului este munca, cel care este in sala
are o activitate socio-participativa (in afara muncii)). (ex. cel care se duce sa se recreeze in parc desf o activitate care nu e munca (posibil

contemplativa); pt. ca ac activ sa aiba loc trebuie sa existe indivizi care sa pregateasca activitatea de contemplatie). Ac activ contemplativa si socioparticipativa sunt consemnate a.i. avem de-a face in ansamblu cu o activitate urbana). Ac. Activitate se situeaza in raport de reciprocitate cu spatiul
urban. Impreuna constituie prezenta spatio-comportamentala. Este vb de o coroborare intre un sis de activ si un spatiu. Ca obiectiv permanent al
meseriei: prezenta spatio-comportamentale. Unitatea prez sp-comp are o evolutie in trecut sau pres o evolutie pt. viitor.
Mumford, revolutioneaza ist arh prin impunerea ideii de situare a obiectului in cadrul istoric bla bla bla, si prin faptul ca obiectul poate sa sufere evolutie
in timp. Din schema rezulta o anumita raportare de principiu intre activitati: relatii de atractie si distractie. Intre nevoia de existenta psiho-sociala si cea
estetica, exista o relatie de atractie ; intre nevoia de exist estetica si cea de existenta materiala este o relatie de distractie. Relatia de distractie nu
inseamna o relatie negativa (de opozitie); poate sa insemne complementaritate. Recreatia poate sa fie un efort de o alta natura.
Orice activitate poarta pt. persoana/colectivitatea resp un anumit interes. Interesul nu este neaparat ceva negativ.
Individul de la nastere pana la moarte desfasoara activitati ca o consecinta a intereselor pe care le are. (ex. in dragoste nici un gest nu este lipsit de
interes). Orasul este in teritoriu locul celui mai complex joc al intereselor; este un joc al intereselor pentru ocuparea spatiului. Activitatea este un produs
al unui interes.
Nevoile in teritoriu. Punem in discutie nevoile fundamentale ale individului/colectivitatii. Piramida lui Maslow ne propune o schema : nevoi 5 categorii :
1. Nevoi fiziologice - primare(ca fiinta a omului: hrana, a se acoperi, a nu suferi de frig) 85% din noi nevoie categorica;
2. Nevoi de stabilitate, siguranta si ordine 70 % din noi creaza conditia de existenta (a te simti in siguranta este un lucru de confort) stabilitatea
unui serviciu, fata de un loc conditie esentiala pt. existenta (soc. Americana mobilitate extrema , societatea se educa dupa aceasta mentalitate;
stabilitatea este neimportanta; Japonia castigi un grad in plus in functie de cat ai stat mai mult pe postul respectiv; stabilitate platita).
3. Nevoie de dragoste si apartenenta - 50 %. Nevoia de apartenenta nu se poate discuta. Sentimentul de apartenenta fata de spatiu, este esentiala pt.
ceea ce se intampla in organizarea spatiului. Noi putem sa generam acele spatii care sa aiba aceasta calitate de a induce apartenenta.
4. Nevoia de apreciere 40 %. Unii sunt foarte evident influentati de notele pe care le iau. Aprecierea proprie este un lucru care face parte din
mentalitatea etnica, de grup, individuala. (ex. in soc americana auto aprecierea este un factor esential in realizarea confortului propriu; in europa nu
exista o teorie a esecului).
5. Nevoia de auto-depasire 10%. Este o nevoie care rezulta din interiorul individului; este nevoia pe care se sprijina evolutia unei societati, dezvoltatea
unei societati. Societatea se dezvolta si pe baza productiei unor bunuri societate a unei bunastari de consum.
De la nevoi pana la activitate exista un anumit drum. Nevoia pt. a ajunge activitate trebuie sa fie un mobil uman. Nevoia este resimtita de individ. Pt. ca
ac. Nevoie sa-si gaseasca raspunsul intr-o activitate, ea trebuie sa-si gaseasca raspunsul intr-o decizie. (ex. am muncit mult, simt nevoia de odihna, la
un mom dat iau hotararea sa ma duc la culcare). In baza mobilului se va exercita o activitate. Mobilul uman determina activitatea umana. Activitatea
determina spatiul corespunzator.

Mobilul uman
Wadington consemneaza 3 tipuri de mobiluri:
A mobiluri adiacente care se nasc intr-un acelasi loc, care evolueaza intr-un acelasi sens, care se complementeaza activitati din sis rezidential
B mobiluri succesive care se nasc urmarind un acelasi loc, dar nu in acelasi timp, care se succed, unul din celalalt
C mobiluri contradictorii care se nasc intr-un acelasi loc, dar au sensuri contradictorii. Nu este neaparat o stare negativa. Pot fi si ele complementare
(ex. sis de activitati cu caracter recreativ. Pt. a ma odihni, tre sa fac altceva complet diferit fata de ce am facut inainte)
Comportamentul acestor mobiluri in spatiu efectiv. Mobilurile se grupeaza formand forta urbana. Incadrul terit urban, avem de-a face cu o multitudine de
forte urbane. Unele sunt pozitive. In ac. Conditii fortele urbane se manifesta ca deterministe in organizarea spatiului in sensul ca prin decizie (programa
sau actiune naturala), aceste forte urbane configureaza spatiul intr-un anumit fel) => interesul de a promova fortele urbane pozitive, si de a anihila
fortele urbane negative.
3.
Avem succesiunea: mobil cerinta functionala functie activitate spatiu. Cerinta functionala este in fond precizarea mobilului, modului in care
mobilul poate sa se desfasoare. (ex. simtim o nevoie de a avea ceva, cu timpul aceasta nevoie devine mobil atunci cand gandul nostru staruieste asupra
acelei nevoi; trebuie sa gaseasca o cale functionala (ex. bani, drum, telefon dat, intalnire, intrunire). Nevoia devine cerinta functionala.
CF devine functie atunci cand eu incep sa particip la cursul respectiv. Exista succesiune de la nevoie (intentie). Atunci cand ajung sa am probleme de
org spatiului, in aceasta abordare moderna trebuie sa trec prin acesti pasi.
Interesul. Tot ceea ce facem repr punerea in practica al unui interes. Fata de mobil se constituie un interes psiho-sociologic. In timp ce fata de spatiu se
realizeaza un interes arh-urb. Examinarea interesului care cere o solutionare, care e maxim in mom constituirii mobilului, se diminueaza spre
spatializare, in timp ce interesul arh-urb este minim la niv mobilului si e maxim la nivelul spatializarii. Constiinta procesului de interferare.
Interes-mobil-activitate-spatiu. Cand am def act si sp urban drept categorii urb fundamentale. Cerinta functionala va impune functia, functia va genera o
anumita organizare spatiului care spatiu va impune o anumita activitate.
CF este o particularitate a oricarui sistem care este pus intr-o situatie intr-un anumit moment. CF apare in interiorul sistemului. (ex. tre sa rezolvam
problemele legate de un anumit sistem, si acele probleme sa fie niste probleme determinate de alte probleme care sunt in afara sist respectiv. Mobilul se
afla in afara sistemului. Avem un cartier, in apropierea lui se produce o interventie urbana, aceasta int nu se construieste prin nimic in int cartierului, dar
ac interv se exprima prin ceva si in interiorul unui cartier, nu se poate sa aiba influenta). Mobilul poate fi in interiorul sau in ext unui sistem. CF este
intotdeauna in interiorul sistemului.
CF poate sa fie de 3 feluri. :
1. O CF care se exercita exclusiv in interiorul sistemului. O cerinta c, centripeta, ramane in int sist
2. O CF centripet-centrifuga sau de achizitie care e in afara sistemului care aduce in sistem din afara una sau mai multe elemente
3. CF centrifuga care ramane in afara sistemului, nu aduce nimic sistemului. Sist respectiv sufera si merge spre distrugere.
Observatie: cerinta functionala se defineste in raport cu balansul intre cantitate si calitate. Intre Cant si Cal, este un raport de determinare. Nu putem
discuta doar de calitate, fara cantitate. Cantitatea prin acumulare duce la un salt calitativ in sens pozitiv sau negativ.
CF centrifuga, care zboara in afara va construi un alt sistem S1 sau S2, care poate sa implice sistemul initial S0.
Centre de oras (ex. Botosani) oras de tip rarefiat specific zonei extra-carpatica, zona centrala este construita foarte interesant. Densitate de ocupare
relativ mica. Aportul de substanta necesara, obiecte de arh necesare, se realizeaza prin ocuparea locurilor libere (prin cresterea densitatii). CF se
exercita in int sistemului si cantitativ si calitativ. Calitativ datorita cresterii cantitative.

Targu Mures centru constituit treptat in lungul unei esplanade (initial targul), se complecteaza pe fronturi cu o serie de cladiri pe locuri goale, sau prin
inlocuirea unora foarte slabe. La un mom dat CF nu mai e posibil sa fie satisfacuta in interiorul sistemul. Atunci pe un front se face o alveola in care
apare magazin universal, centru comercial, etc. CF centripet-centrifuga iese in exterior si se intoarce cu un aport de substanta (o extindere de sistem)
Pitesti se discuta de demolarea in zona centrala a Pitestiului. Se pastreaza casa Maresal Antonescu si vechea biserica din timpul lui ST cel mare. Intre
locurile unde erau ac 2 constructii se realizeaza acest centru, care ulterior a generat o interventie in extindere in spatiu urban. O refacere a ideii de
centru dar in fond e vb de o constructie noua atat in planul cantitatii si in pl calitatii.
CF a aparut in interiorul sistemului respectiv. Chiar si la Pitesiti: centrul existent nu mai putea face fatza.
Concluzie:
Cerinta functionala
Modificare

TIP
- Reductie: scaderea
distrugerea
- Amplificare:
distrugerea
cresterea

Centripeta

Centrifuga

Pastrare

Centripet-centrifuga

Scaderea poate sa insemne reducerea sist (suntem in nevoia de economie) ex. Norvegia nu constati varfuri de arh, constati insa o arh de o calitate si
un confort ireprosabil. Pavajul este perfect. Pietrele de bordura la fel. Capacele de canal etc. Nimic nu este exceptional, extravagant, dar totul este
perfect facut. Undeva intr-un alt oras se pastreaza un mic fragment din orasul vechi, case primitive dar interesant facute. Se intelegea economia acerba
care si-a impus-o la un moment dat. Bogatia este bazata pe economie si concurenta.
Economia impune sistemului nu distrugerea si scaderea sistemului respectiv. O localitate imprastiata, care inseamna un consum de teritoriu, trebuie sa
se preocupe de reducerea teritoriului. Restragerea vetrei satului inseamna o reducere a sist.
Reductia poate sa insemne si distrugerea: stingerea naturala poate sa se realizeze si ca stingere intentionata. Reducerea perimetrului unei loc se poate
practica prin decizia consiliului local. Se decide introd apei, gazului, canalului numai pe o anumita lungime a unei strazi efectul unui spirit de economie.
Treptat, alte locuinte care raman in afara, cu timpul, vor disparea.
In Rom socialista s-a discutat f. mult reducerea vetrei, sau distrugerea. S-au demolat cateva sate, acolo unde s-au facut lacuri de acumulare.
Intre sistem si sitemul global exista o stare de relationare. Se intampla ceva in sistemul interior si ceva in cel global si vice-versa.
Concluzie 2: intelegerea logico-matematica a conceptului de functie. Prin obisnuinta abordarii functionaliste si in anii 60 si 70, functia avea un inteles
organicist. Structuralismul in anii 50 se sprijina la inceput pe abordarea bio-fiziologica. Structuralismul aduce si matematica in sprijinul abordarii
stiintifice. Matematica a intrat in metodologiile abordarilor stiintifice, a intrat in abordarea spatiului. Interesul organicist al functiei se traduce prin: este
functional tot ceea ce mentine starea sistemului. O schimbare a sistemului ducea la incriminarea functiilor. Pentru un sistem in teritoriu poate sa fie
functional si cresterea lui si reducerea lui. Functia poate sa se exercite si in sens pozitiv si in cel negativ.
Enfunctie functia pozitiva
Disfunctie functia negativa
Aparitia sensului matematic al functiei nu inlatura sensul organicist. In urbanism se mentin ambele abordari ale functiei. In conditia in care avem de-a
face cu psiho-sociologia, atunci tre sa ne referim la o intelegere organicista a functiei.
Concluzie 3. Interesul de activitate si cel de functie. Exista o diferenta de intelegere (ex. ciocanul este o unealta, are functia de a exercita un soc asupra
unui material; cu ciocanul bat un cui, - activitati f diferite exercitarea unei functii). De aici vor rezulta niste concluzii legate de multi-functionalitate o
asociere de functii, nu inseamna o asezare alaturata a unor functii- activitati generate in contextul aceleiasi functii. Multi-functionalitatea se pune in
valoare in momentul cand functiile se intersecteaza (ex. un hol care leaga mai multe functiuni, un sp. Comun scenic)
Concluza 4. Intelegerea tri-polara a conceptului de echipament teritoriul.
Echipament nu este amenajarea tehnico-edilitara. Darwin demonstreaza ca organul aparut poarta o noua functie. Functia urbana ca unitate.
Activitatea urbana cere un spatiu urban adecvat, potrivit. Sp. Urban impune institutia. Institutia organizeaza activitatea. Avem o alcatuire tri-polara
sistemica pe care o intelegem ca echipament teritorial constituit din 3 subsisteme in care activitatea si spatiul urban se definesc ca dotare. Echipament
implica doar casa, spatiul .
Institutia (in Europa toata practica profesionala este specializata, bine institutionalizata si organizata). Arhitectii se specializeaza.
Concluzia 5. Functie functionalitate functionare . Functionalitatea- o calitate caracteristica unui spatiu, functionarea exercitarea acestei calitati.
Functionalitatea este la nivelul posibilitatii, premizei, iar functionarea este la nivelul faptului efectiv.
Asupra functionarii, apar factori de determinare: gestionarea, conjucturi administrative cultural politice. Functionalitatea corecta poate sa insemne o
functionare dezastruoasa. (ex. o cladire adm, gandita corect, se constata ca cei care au nevoie de un serviciu intra in cladire printr-o intrare dosnica).
Gestiunea e f. imp. (ex. Cand fac un spatiu, si gestiunea este obligata sa lucreze intr-o functionalitate proasta , rezultatul nu va fi foarte bun).
Specializarea: marii arhitecti au o etapa de formare inainte de a face efectiv un obiectiv.
4.
Studiul urban se poate organiza in:
Planul organizatoric legat de populatie avem de-a face cu manifestare a organismului uman cu un sistem de activitati (activitati urbane localizate
productie materiala, spirituala, manifestari politice, initiative, manifestari diferite comportamental)
Planul formal - (legat de sit) spatii urbane amenajate si obiectele implicate care de fapt poate sa insemne in politica urbana principii culturale, teorie
urb, concepte etic-morale, principii economice, traditii. Ac consemnari de determinari sau de asp caracteristice nu inseamna o lista finita.
Ac. 2 planuri sunt legate intre ele cu o legatura determinanta din cea care inseamna raportul dintre determinare si componente. Avem de-a face cu
determinari pe linie de interese-necesitati. Apoi det de factura biologica, materiala, spirituala, sociala, politica, etc Schema rezulta ca o concluzie.

Activitatile urbane localizate definesc spatiile, iar determinarile nasc comportamente pe linia necesitatilor. Vorbim despre activitati si spatii, despre 2
sisteme, dar ele fiind 2 subsisteme de fapt al unui sistem mai amplu. Ansamblul activ urbane localizate ca viata urbana, iar ansamblul spatiilor urbane
drept cadru urban.
Planuri de manifestare ale organismului urban
Aceste subsisteme se inter-relationeaza impunand valori, bunuri, atitudini si imagini. Imaginea urbana este o expresie de chintesenta a ceea ce
inseamna organismul urban. Modul de viata urban este de fapt o componenta a culturii urbane. Cele 2 planuri sunt legate de: organizarea sociala
economica, resurse , tehnologie, stiinta si arta. Ansamblul activitatilor urbane (la niv vietii urbane) se defineste planul spatio-functional. In sistemul sitului,
in ansamblul cadrului urban, se defineste planul spatio-perceptiv.
Planul spatio-functional noi nu-l putem percepe in mod direct, il detasam in masura in care ca profesionisti suntem interesati de intelegerea lucrurilor.
Acest plan este perceput numai prin int planului spatio-perceptiv.
Vorbim de morfologie urbana, adica despre componente ale sistemului (orasul) in fiecare din cele 2 planuri.
Planul elementelor de viata urbana in int caruia distingem 2 categ de elemente componente:
1. Elementele determinate functional functia e ce-a de-atreia categ fundamentala pe langa activitate si spatiu; elementele direct-productive,
indirect-prod, si circulatii care inseamna miscarea in cadrul spatiului urban. Sunt elemente, pt. ca pastram explicatia de principiu de la teoria
sistemului: elemente ale sistemului. Ele sunt de fapt activitati. Apar intre ele relatii in sistemul de activitati, intre activitati.
2. Elemente determinante functional-ambiental elemente temporale (legate de timp/moment), praxiologice (cunoastere/experienta), psihosociale; intre ele se nasc relatii de context. In fiecare din ac subcategorii exista relatii, apoi exista relatii intre elementele determinante si cele
determinate. Activitatile sunt definite functional, dar si functional-ambiental.
In sis de activitati, o activ se poate desfasura in functie de context, timp, cunoasterea de catre comunitate a experientei anterioare.
In planul vietii urbane avem de-a face cu un sistem de componente si in consecinta cu o structura functionala-spatiala, deci cu o structura spatiofunctionala.
In planul cadrului urban pornim de la acelasi activitati:
1. Elementele determinate functional pe linia activitatilor, pornim de la subcategoria structurii spatio-functionale, deci: volume construite, spatii
amenajate, plantate
2. Elemente determinante functional compozitional ele sunt determinate in baza unor principii de natura functionala dar si compozitionala
efecte de plastica urbana si de comportament. (Orice sistem se evidentiaza printr-un comportament). Comportament inseamna felul in care isi
pastreaza configuratia in decursul timpului.
3. Elemente determinante compozitional-formal . Ele au rolul de a influenta comportamentele si avem elemente determinate compozitionalformal care sunt perceptiv-afective (proprietati perc-afec), spatio-temporale (situatii spat-temp), estetice (mijloace estetice).
Exista relatii intre elemente, intre felurile de comportamente (ex. deteriorarea unei cladiri implica diminuarea efectului de plastica urbana ), mijloacele
estetice (ex. scara, proportia) in cadrul unui spatiu, poate sa fie influentata de situatia spatio-temporala (ex. intr-un anumit mom al zilei, anului, ceata
reduce vizibilitatea, raman elemente dintr-un prim plan termeni de comporatie pt. proportie dispar, impresia este alta). Exista relatiile de la o
subcategorie la alta subcateg in sensul de configuratie . Configuratia rezulta la nivelul elementelor determinate functional (elemente definite fizic).
Pentru a pune in evidenta un cadru monumental, ma pot servi de efectul de perspectiva element de plastica urbana tre sa folosesc mijloace de un
anumit fel (dominanta, efecte de distanta).
Structura spatio-configurativa
Structura urbana definitie : totalitatea relatiilor care se constituie in sistem. Structura urbana este rezultata din suprapunerea structurii spatiofunctionale cu cea spatio-configurative. Izolarea acestor 2 substructuri nu este decat o operatie de informare pt. noi. Aceste 2 substructuri nu exista
izolate. In realitate se manifesta solidar in cadrul structurii urbane
Concluzia 1: Activitatile umane, urbane mobilizeaza spatii adecvate, adaptate prin folosirea lor constienta si regulata.
Concluzia 2: Structura spatiala spatio configurativa raspunde unui ansamblu de nevoi transpus in spatiu prin intermediul structurii functionale ca
manifestare indirecta si totodata printr-un ansamblu de perceptii ca manifestare directa.
Concluzia 3: Se evidentiaza natura subiectiv-obiectiva a structurii spatio-configurative spre deosebire de natura obiectiva a structurii spatio-functionale
Natura obiectiv-subiectiva, rezulta din determinarea structurii spatio-functionale.
3 sfere mari de nevoi: nevoi de existenta, nevoi sociale, nevoi estetico-etice. Aceste sfere de nevoi genereaza nevoia de ambient. Ansamblul acestor
nevoi genereaza nevoia de ambient.
Ambianta este intelegerea (rezultanta) in plan obiectiv a structurii spatio-configurative. Nu are o componenta subiectiva
Ambientul este reflectarea acestei structuri sp-config in mintea individului. Are o comp subiectiva (o determinare obiectiv-subiectiva)
Daca ambianta este unica intr-un sp., ambientul nu se poate referi la spatiul respectiv decat intr-o referinta dubla la un singur individ. Deci, tre sa luam in
calcul o multitudine de ambienturi.
Ordonarea elementelor de viata urbana
Structura priveste un sistem, o anumita structura corespunde unui anumit sistem. Inseamna prin relatiile pe care le cuprinde, o ordonare a elementelor,
componentelor sistemului respectiv.
Sisteme inchise ordinea este f categorica, rigida. Sisteme deschise foarte deschise ordinea nu este atat de rigida, dar nu poate sa existe un sistem
fara o minima ordine a elementelor sale. Un sistem inseamna un principiu, o regula, o lege. O minima regula inseamna o minima ordine.
Morfologie urbana toate componentele sistemului in cele 2 planuri. Un gest pe care-l face individul in cadrul spatiului urban este o componenta a
sistemului organismului urban. Deci este un element morfologic. (ex. o prevedere de lege este o component , este un element de morfologie urbana).
Structura spatio functionala ordinea in cadrul structurii urbane.
Ordonarea elementelor de viata urbana aceste elemente sunt situate in spatiu o situare in principiu, faptul ca am de-a face spre ex. cele 5-6-7
elemente de viata urbana aflate eventual intr-o insiruire sau ansamblu adunat (un principiu de asezare a lor). Nu am in discutie pt. inceput o topologie
exacta. Vorbim de asezarea unor componente de sistem avem de-a face cu o abordare topologica. Insiruirea inseamna un principiu de esenta, dar pt.
a le comenta dpdv topologic, tre sa pun in evidenta masura in care ac elem insiruite sunt insiruite rectiliniu /echidistant/intr-un spatiu clar delimitat/daca
intr-o anumita parte a spatiului sau altfel. De la principiu la pozitia exacta a elementelor. In momentul in care pun in discutie aceste aspecte, se pune in
discutie : textura sistemului in teritoriu.
Textura este data de relatiile intre componente. Alcatuire a unui material.
1. Texturi simple. Foarte rare, planimetrice texturi realizate pe un singur nivel.

2. Texturi complexe se realizeaza pe mai multe niveluri suprapuse, generand o ocupare a spatiului.
Texturile sunt si mai complexe, at cand avem de-a face cu niveluir apart unui anumit tip de elemente,combinat cu nivelui apartinand unui alt/altor
tip/tipuri de elemente. Prin tip de elemente intelegand atat natura elementelor cat si gradul de interes al elementului respectiv.
Ex.: o textura care priveste subsistemul de elemente de viata cu caracter formativ (activitati cu caracter educativ-formativ, activitati de invatamant). Pot
sa pun in discutie o textura simpla, care inseamna referirea la dispunerea in cadrul sistemului a unitatilor de educatie prescolara toate sunt de acelasi
nivel al importantei deci e o textura simpla
Ex2: intregul subsistem al componentelor cu caracter formativ avem de-a face cu niveluri diferite ale comp de aceeasi natura (inv. Prescolar, primar,
gimnazial, liceal, special, universitar, postuniversitar) toate aceste niveluri inseamna spatii, constructii, amenajari, dar in mom in care discutam planul
organizatoric rezulta o textura complexa.
Ex3: nu avem de-a face numai cu aceste componente (cu caracter formativ) deci tot ce e intr-un oras complexitate foarte mare.
Textura - pozitionarea componentelor in raport cu relatiile dintre ele, fapt pt. care textura se si analizeaza la un anumit moment sub numele de retea.
Analiza de retea.
Reteaua termen intrat in dom stiintific al urb legat de structura evitat de cei care credeau ca termenul de structura trebuie inlocuit. Orasul-retea
informatica impune aceasta caracteristica. Un plan nu mai apare nici o componenta caracteristica configurativa. Sunt planuri constituite pe vectoare, pe
zone de influenta, pe directii. Este un plan care s-ar asemana cu planul unui aparat electronic.
Ordonarea in planul struct spatio-functionale (al ordonarii texturilor), al ordonarii in retea reprez in retea este o repr a texturilor ordonate.
Unitatea de folosinta unitate de activitate spatiu reprezentat principial in niste planuri avem de asezat niste activitati in plan operatie care se
poate face prin impartirea in parti pt. fiecare parte implicandu-se acea activitate. Nu putem fi exacti cu determinarea cantitativa.
Ex. Alegem o reprezentare care inseamna pt. ceea ce vom consemna o unitate de functionalitate privind activitatea X. Desfasurarea activitatii in anumiti
parametri. Fiecare activitate este masurata prin effort, prin sup de spatiu necesar, sau prin produs realizat fizic sau in bani.
In general ne referim la spatiu afectat sau la spatiu realizat. Referintele sunt schimbate astazi: ex. pt. comert, activitate procesul =vanzare pot sa ma
refer la spatiu pt. vanzare, sau pt. depozitare. Pot sa ma refer la cati bani s-au facut in anii respectivi. Pe noi ne intereseaza raportarea la spatiu. Se
realizeaza atatea obiecte pe zi pe mp/hectar referinta se poate face la spatiu integral activitati cu caracter industrial. In alte sit, referinta se face la
unitate de spatiu necesar pt. desf activ resp caracateristice. Ex. scoala cu 12 Sali de clasa + laboratoare, cancelarie etc.
Unitatea de referinta isi gaseste o reprezentare. Ex. comertul inainte metru liniar de tejghea ; acum referinta se face la suprafata de vanzare.
Unitatea de referinta e generata de un nr. de mp suprafata de vanzare. Precizarea unitatilor se face intr-un plan.
Utilizez semnul conventional la dimensiuni diferite pt. a pune in evidenta natura activitatii ( a tipului de comert) si dimensiunea. Masura in care aceasta
reprezentare dincolode informatia privind natura, dimensiunea si asezarea activitatii cuprinde si informatii de relationare dimensionala a spatiului
ajungem si la pozitionare de fapt ajungem la o interpretare topologica a texturii respective, atunci cand amplasarea componentelor se evidentiaza in
raport cu topografia spatiului (nu numai reprez de limite, ci si a unor componente ale spatiului).
Ex. o piata supusa unui proces de reamenajare, trebuie sa stim ce importanta are piata respectiva pt. altii, unde se aduna, de ce se leaga oamenii
(terase, fantani), etc. Deci acest plan topologic este o interpretare completa de structura spatio-functionala a organismului urban respectiv.
Dpdv al desenului, al texturii, al retelei de structura ea poate lua un desen sau altul. Acest desen al retelei nu este intamplator este vb de pozitia pe
care in spatiu o are o relatie sau o alta.
Analiza morfologica poate fi facuta de ex. pe o fotografie ea trebuie sa ajunga la unele reprezentari conventionale, astfel incat reteaua ca localizare a
unor relatii, este doar un desen imaginat de noi. Ex. intr-o piata se pot materializa relatii prin desenul pavajului. Ex. la Sibiu org. centrului pietei mari
un mare oval cu niste lampadare o materializare a unei relatii. (sistemul este o totalitate de relatii).
Ajungand la desenul de retea este un desen imaginar. 3 tipuri de sistem: ciclic, retimorfic (ortogonal), sistemul dendro-morfic (retea, copac) se pun in
evidenta sistemele de tip complex. Prin ac. Mod de reprezentare se evidentiaza existenta nivelurilor suprapuse ale sistemului. Texturile complexe sunt
texturi ierarhizate (planurile difera si dpdv al cantitatii componentelor). Reteaua si alcatuirea de sistem este mai potrivita.
Functionalismul organiza sistemul structura urbana intr-un sistem de organizare foarte bine ierarhizat.
5. incomplet
Daca nu am conditia pt. a obtine un spatiu, nu pot face un centru comercial, daca nu pot da acces, nu pot face centru comercial. Referitor la A
si B exista influente concurente determinate ca radiatii in terit inconjurator prin intermediul unor izocurbe cu aceeasi valoare criteriala. Putem avea niste
curbe definite raze teoretice de influenta. Aceste curbe pot sa nu fie concentrice, atunci cand determinarea nu este pur teoretica, ci este la fata locului.
Distanta de parcurs nu este pe raza, ci radiala, luan in consideratie drumul parcurs de individ de la locuinta la centrul respectiv (in f de traseul parcurs,
de mijlocul de transport). Se obtin niste izo-curbe cu inflexiuni de traseu. Exista niste puncte in care se intersecteaza curbele cu aceeasi valoare
criteriala. Aceste puncte unite intre ele genereaza o cumpana de interese.
In principiu, daca luam in consid timpul de parcurs, populatia va merge spre un centru sau spre celalalt daca ambele centre ofera aceleasi
servicii.
Aplicand ac principiu si pct C, se determina un sistem de cumpene de interese, in felul acesta definindu-se si zona de influente a punctului C.
Daca nu erau cercurile aprox la fel, zonele de influenta rezultau diferit. Investitia se poate sti daca este profitabila. Acest instrument al influentelor
concurente, intra in determinarea proiectului de afacere si a proiectului de amenajare spatiala corespunzatoare. Studii de impact (promotionale) nu fac
parte din categoria studiilor a documentatiilor de urbanism sunt studii pregatitoare. Ex.cora in militari au la baza studii pregatitoare .
Gotlund rezulta o determinare (reluare a ceea ce a fost gandit in plan)
Pe baza unui astfel de studiu, se releva nu numai situatia existenta in cadrul unui teritoriu ci si o posibila situatie in perspectiva (o dezvoltare)
centre de echilibru. Fata de o zona in care sunt A si B poate sa apara centrul C. Se pune problema unor centre de echilibru . ex. (piata lahovari
gemeni).
Ex. centrul orasului se dezvolta cu noi nuclee, daca undeva la o distanta pe un traseu exista un nucleu, prin dezvoltarea unor centre de cartier
putem ajunge la situatia in care zona centrala a bucurestiului sa se dezvolte pana in de ex. titan.
Putem sa vorbim de amplasamente potrivite pentru nuclee de dezvoltare strategice. Nu putem vorbi de zone centrale. Exista o zona centrala
unica, determinata de centrul orasului si este definit in functie de niste repere de functionalitate unice.
Cotlund centralitatea
O concentrare de componente genereaza un centru mai mic sau mai mare. Orice centru genereaza o influenta in teitoriu. Ac influenta in
teritoriu se definiste in functie de o limita de influenta
Centralitate ne referim la modul in care se realizeaza in teritoriu aceasta regula. Ne putem referi la niste reguli in raport cu un singur centru
sau un complex de legi/reguli care se refera la un sis de centre in cadrul teritoriului (+ierarhizarea lor). Gotlund asadar, vrea sa puna in evidenta
modalitatea prin care in ce masura un centru are si valoare de serviciu, in afara cartierului respectiv. (ex. in ce masura centrul cartierului titan

influenteaza zonele adiacente si afecteaza zona centrala. Atunci cand suficient de multi indivizi vor fi interesati sa mearga in centru la titan pt. a beneficia
de niste servicii). Gotlund stabileste ca ac formula produsul dintre suma populatiei ocupata in servicii *100/totalul populatiei centrului respectiv
depaseste valoarea 3,4 (nu mai sta in picioare datorita cresterii populatiei tertiare si cuaternare). Serviciile dpdv cantitativ depasesc nevoile locale (ex.
NY oras dominat de servicii) serviciile respective nu sunt numai pt. new york, ci pt. o populatie mult mai ampla.
Aici apare abordarea in retele. Dezvoltarea in retea in terit genereaza niste centre urbane a caror rost si functie depaseste zona respectiva.
Chriss Taller propune o alta formula. Coeficientul de determinare = Pop ocup in activitati comerciale Pop totala a orasului* (pop comerciala
a regiunii/pop tala a regiunii resp).
In principiu tre sa retinem ca centralitatea se defineste prin intinderea zonei de influenta (determinare cantitativa) si pe o alta parte prin
complexitatea ofertei (determinare calitativa).
6.
Componente in cadrul teritoriului
Pentru a vorbi de un organism multi-functional, trebuie sa pun in evidenta acest lucru prin ce este asemanator intre o suma de activitati care
sunt in teritoriu si care ar putea sa se dovedeasca ca fac un corp comun. Poate sa aiba o componenta spatiala. Acest lucru schimba complet
mentalitatea in organizarea teritoriului fata de acela al zonificarii prin segregare. Aspectele diferite care sa prezinte mult mai mult interes pt.
functionalitate. De aici necesitatea teoriei .
Criterii de clasificare dimensiunea in complexul careia constat asemanarea sau deosebirea, este de fapt un criteriu de analiza. Nu pot sa
realizez o analiza (studiu) fara a apela la acest instrument.
CC sunt definite in raport cu scopul studiului pt. o clasificare e f. imp insasi definirea criteriilor. Aceste criterii vor fi niste repere de referinta.
Ele tre sa aiba o suficienta marja in evaluarea lor, deci pt. a ne pune la dispozitie mai multe grade de intensitate pt. fiecare criteriu. Pot fi criterii legate de
abordarea probleme in continuare cu o caracteristica clar metodologica. Pot fi alte criterii care sa se refere la natura sursei. Pot fi criterii care sa se ref
la risc. Altele care sa se refere la certitudine.
Asemanarea genereaza starea de similitudine sau proximitate intre componentele sistemului respectiv.
Finalitatea poate fi:
a.
structurala. Ea este structurala cand se refera la felul si numarul proprietatilor. Atunci cand se refera la intensitatea proprietatilor comune.
Ambele posibilitati (ipostaze) ale acestei similaritati structurale sunt posibil de evaluat in spatiul metric sau in spatiul topologic , deci acea
evaluare in cadrul teritoriului, atunci cand in ac teritoriu locurile sunt cuprinse intr-un spatiu determinat de niste repere.
b. Functionala. Similitudinea functionala este generata dupa covarianta componentelor respective. Dupa cum aceste comp joaca
influentate unele de celalalte.
In evaluarea similaritatii intervine gradul de similaritate definitul prin numarul de dimensiuni considerate ca fiind aceleasi si in al doilea rand
prin evaluarea distantei in spatiul metric. In cadrul unui sistem putem distinge 3 componente care sunt caracterizate prin 3 dimensiuni aceleasi. Putem
sa gasim alte 3-4-5 componente care se caract doar prin 2 dimensiuni comune. Spunem ca primele 3 sunt dpdv al similaritatii de grad superior fata de
celelalte. Ele sunt similare in raport cu un nr. mai mare de criterii. In aceste conditii ne folosim pt. a evidentia starea de similaritate (ex. sistemul de
activitati pt. a ajunge la concluzia cum le grupam? )
Dendrograma intr-un sistem cu mai multe elemente, se evidentiaza ca elementul 2 si 3 sunt similare in raport cu un anumit criteriu se
ilustreaza starea de similaritate in interiorul sistemului respectiv. Exista totusi o caracteristica comuna care este aceeasi la toate componentele, iar acea
caracteristica face ca elementele sa stea unite intr-un sistem. Dendrograma evidentiaza in cadrul sistemului relatiile de la particularitate la generalitate
se poate pune intr-o matrice in care se evidentiaza numarul si tipul de relatii care se descopera intre unele sau altele din elementele sis respectiv.

7.
Profesionistul tre sa se ocupe de intreaga suprafata a teritoriului , fara sa lase nici un spatiu rezidual. Spatiul intersitial este un spatiu necesar.
In cazul in care daca, pt. constructia urbana, el este doar un spatiu de rezerva.
Abordarea este evidentiat printr-un studiul al centrelor de interes si al acestor arii de influenta
In contextul retelei se defineste limita pana la care un centru isi poarta influenta. Aria de influenta a unui sistem aria in int caruia se
desfasoara legile impuse de centrul sistemului respectiv.
Centru de interes centru in care se grupeaza mai multe interese; in functie de acestea se defineste si importanta centrului de interes. In
matematica centrul de interes = nod in retea. Din aplicarea teoriei rezulta 4 concluzii principii generale pentru organizarea spatiala intr-un teritoriu:
Concluzia 1: Marimea fortelor, campul de influenta si raza de actiune ale nodului sunt proportionale.ex. cu cat un oras e mai important cu
atat are o influenta pe o intindere mai mare.
Concluzia 2: Impulsul schimbarii se transmite ierarhic de sus in jos in raportul de dependenta ca importanta. Intervin aici si alte raporturi. Ex.
(91-92-93 96-97 s-a produs un fenomen f. caracteristic in activitatea urbana (cu caracter comercial, economic, cultural) se parea ca Timisoara nu
mai este un oras in Romania, pt. ca referintele ei se legau de Viena. Timisoara este in sfera de influenta a Vienei. Ulterior, Timisoara a ramas un oras
in Romania. Chiar daca in Timisoara, procesul de dezv comerciala este f influentat de Viena).
Concluzia 3: Dezvoltarea in teritoriu este functie de distanta fata de nod. Intelegerea relativa a spatiului distanta de nod este alta in functie
de modul de transport. Principiul accesibilitatii locului. Romania are o retea f. imp de cale ferata. Lipsa unei cai ferate intre Transilvania si Moldova aduce
un prejudiciu dezvoltarii economice in Moldova. Moldova este cumva in urma dezvoltarii celorlalte zone de tara.
Concluzia 4: coroborarea 1,2,3. Potentialul de dezv a unei zone in lungul unei axe este in functie de intensitatea interactiunilor dintre cele
doua puncte. Ex. 2 centre noduri exista o atractie intre ele, ele sunt egale atata timp atractia este reciproca. Dezv terit inconjurator va fi echilibrata,
asemanatoare. In cazul in care intre cele 2 noduri nu exista o stare de omogenitate, influenta va fi de partea centrului mai important fata de cel mai mic.
Dezvoltarea in terit va fi mai imp in jurul centrului mai imp si mai mica in jurul centrului mic. Atata timp cat intre cele 2 centre nu exista o relatie, cele 2
centre vor manifesta influente in zone concentrice. In momentul in care, intre cele 2 centre apar interese comune, acest lucru va duce la dezvoltare in
terit in lungul axei pe care se exercita interesele resp.
Pt. ac principii, exista o experienta concreta in constructia urbana. Incepand cu exp Londrei, prim oras, in constructia urban europeana in jurul
caruia au aparut orase noi. La londra exista experienta orasului gradina , a.i. orasele noi care apar ca mod de decompresiune a marii metropole, preiau
aceasta experienta. Exp de acolo nu putem spune ca se desfasoara pe baza acestor principii. Aceste principii sunt demonstrate acolo.Apare raportul de
subordonare intre orasul mare si cel mic, ca o influenta asupra orasului mic. Chiar daca si din partea orasului mic apare o influenta (poate sa furnizeze
forta de munca sezoniera pentru marele oras).

La Londra, impedimentul de a se crea niste extinderi haotice a orasului in zona, si in urma ac sit , pt. stapanirea acestei situatii (vezi
Bucuresti). Apare conceptul de Green Belt sau Yellow Belt rezervarea unui spatiu intre orasul mare si celelalte oras, in care constructia sa fie
subordonata unor aspecte foarte stricte, neacceptand decat cladiri necesare pentru functionarea zonei cladiri recreative, sportive, sau pt. functionarea
agriculturii. Deci apare interdictia unor constructii normale (rezidentiale, industriale, de depozite).
Decizia
Se ia pe baza analizei datelor.
Drumul de la date la decizie inseamna a parcurge 5 etape:
1. Adunarea datelor in stare bruta
2. Pregatirea datelor faptele brute devin fapte stiintifice, comentate, categorisite
3. Prelucrarea conform obiectivelor desi exista un model de procedura, in fiecare caz, prelucrarea dezvolta mai mult sau mai putin un
instrument sau altul de lucru, in functie de obiectivul pe care-l avem. Exista posibilitatea sa acordam mai multa atentia anumitor date, asa
cum au rezultat de prelucrarea lor stiintifica si exista alta situatie in care sa acordam atentie altui grup de date. Ex. am un teritoriu, si ma
intereseaza zona centrului istoric respectiv , dar si problema persoanelor defavorizate. Aceasta nu inseamna o abordare exclusivpartiala. Tre sa avem in vedere o incadrare globala a problemei dar din care extrag numai o selectie de date de folosit.
4. Pregatirea rezultatelor a pune rezultatele intr-o situatie a.i. sa fie intelese
5. Comunicarea rezultatului
Prelucrari generale
1. Descrierea si analiza situatiei existente
2. Generarea unor solutii posibile
3. Analiza de impact si consecinte
4. Evaluare comparativa a solutiilor. 3 si 4 inseamna o analiza in variante
Studiul de impact studiu al consecintelor. Aparitia unui factor perturbator intr-un sistem o modificare mica care nu schimba caracterul
sistemului. Introduc in sistem , un element (o activitate, cladire), se pune problema ce consecinte va avea acel element asupra teritoriului. In cadrul
PUDurilor si PUZurilor, tre sa se faca studiu de impact poate sa ajunga studiu de sine statator. (ex. o cladire inalta are influenta serioasa asupra
curentilor de aer, umbra inconvenient, energie mare si apa, spatii de parcare, volumetrie, prezenta favorabila sau defavorabila)
Prelucrari specifice de domeniu
In urbanism se obisnuieste o grupare a datelor pe 3 categorii:
1. Spatiu
2. Timp
3. Sectoare (domenii- grupe de activitati)
Abordarea datelor este cumva 3d, datele se analizeaza in raport cu spatiul, timpul, sectorul. Analiza este de factura transversala (e o analiza de
structura) si longitudinala (fiind o analiza de dinamica, de evolutie in timp).
Analiza datelor este cel mai simplu de realizat prin utilizarea MATRICEI
Fie ca aceasta analiza se realizeaza pe directia spatiu-sectoare, fie pe dir timp-sectoare, fie pe dir spatiu-timp, (directie- legatura , relatie), consecinta
acestei relatii apare in caseta matricei fie sub forma de specificare a naturii, fie sub f de sp a cantitatii, fie ambele caract.
Probleme concrete in care intervine decizia:
1. Zonificarea
2. Amplasarea
3. Constituirea retelelor de echipamente
4. Distributia in teritoriu
5. Definirea fluxurilor
6. Alocarea echipamentelor
7. Difuzia
Ex. la aparitia Dialog studiul de amplasare a elementelor de retea.
Problema cea mai importanta, o aplicare teoretica privind distributia in teritoriu este zonificarea
Principiul zonificarii a aparut din antichitate, in fond exista un teritoriu in care se amplasau elemente de for, apoi alte zone unde se amplasau locuinte,
locuintele nobilimii intr-o zona, locuintele celeilalte clase sociale in alt teritoriu. Principiul zonificarii: Leonardo da Vinci, Vitruviu.
Apare foarte clar in Cartha de la Atena, unde: impartirea teritoriului in 3 zone : locuinte, munca, recreatie, legate intre ele prin circulatii, era modelul
esential al oricarei organizari in teritoriu. Daca principiul zonificarii a fost un principiu valabil, progresiv, pt. clarificarea, asanarea orasului haotic, el a
devenit dupa WW2, punctul de sprijin si nastere a uniformitatii. Congrese ulterioare (CIAM-uri) incep sa puna in discutie acest principiu, si treptat treptat
avem un nou concept al zonificarii:
Daca zonficarea in conceptia veche milita pentru segregare functionala, actualmente princ Z mizeaza pe cooperare functionala, (nu neglijeaza
acele activitati care se incomodeaza si care nu pot sa stea impreuna). Tot ceea ce poate sa serveasca unei activitati datorita sprijinului altei
activitati (act. Neutre unele fata de altele, nu sunt neglijate, pt. ca pot sa faca diferentieri)
8.
CARACTER != PARTICULARITATE
Caracterul este o caracteristica de globalitate, fie ca ne referim la un amestec de trasaturi, fie ca ma refer doar la o trasatura dominanta. Ex.: 2 zone pot
sa aiba un caracter asemanator, chiar daca sunt foarte diferite.
Particularitatea se defineste in interiorul caracterului zonei respective. Se def prin niste trasaturi care ajung la detaliu spre deoseb de caracter trasaturi
generale
Putem sa vb de un caracter ca are un anumit caracter. In ac. Categorie se pot inscrie mai multi indivizi, dar daca vorbesti despre cum se manifesta
caracterul respectiv, ajungi la particularitati care diferentiaza.
Procedura in studiul caracterului apoi a particularitatii unei zone se foloseste analiza multi-criteriala. Daca ne ref la teritoriu, in fond termenul de teritoriu
in matem inseamna plaja de discutie, de abordare, de valabilitate a unei formule.

AMC poate fi aplicata de noi si in cazuri in care nu ne referim la un teritoriu (gasirea caracterului unui teritoriu, avand o situatie existena), ci si atunci
cand avem de-a face cu sistematizarea unui sistme de notiuni.
AMC este o clasificare prin considerarea simultana a unor caracteristici (descriptori). Pt. a garanta reusita unei AMC, acuratetea studiului este bazata
inca de la inceput pe alegerea descriptorilor . Este vb de puterea de discriminarea a descriptorului, sa pot ordona, sa clasific. Intr-o analiza
multifunctionala nu putem folosi totalitatea descriptorilor.
Avem de-a face cu un studiu comparativ, o analiza a unei multimi de componente in raport cu o multime de criterii (descriptori) 3 posibilitati:
1. O multime de componente si o multime de descriptori identici in care luam in consideratie schimbarea relatiilor, schimbarea de timp (in timpi
diferiti). De ex. iluminarea fatadelor unui spatiu, in raport cu niste criterii care ilumineaza in mod diferit in timpi diferiti ai zilei
2. O multime de componente identice si o multime de descriptori care se modifica analiza aceluiasi sistem in vederi diferite. Suntem mai multi
care analizam acelasi lucru, fiecare din noi alegandu-ne descriptorii a.i. analizele se deosebesc intre ele
3. O multime de componente care se schimba deci multimi de comp si o multime de descriptori care se pastreaza. E situatia unei analize , in
care sisteme diferite sunt analizate din ac pdv. Ex. spatiul inchis-piete urbane inchise alegem o serie de piete urbane inchise si le analizam
pe baza aceluiasi set de descriptori
AMC in esenta se desfasoara urmarind aceleasi 7 etape.
1. Listarea criteriilor (descriptorilor) o operatie de documentare, de sinteza a experientei si de dezbatere (AMC e un studiu de colectiv,
momente in care decizia se ia pe baza unei dezbateri). Tre sa selectam niste criterii listarea lor. Din lista de criterii se retin doar unele, si
apoi statistica.
2. Analiza criteriilor a analiza fiecare dintre criterii, prin ce se caracterizeaza el, care e puterea lui de discriminare, care sunt posibilitatile de
compartimentare, care este valoarea lui, fiecare din cadrul colectivului analizand 2-3 criterii. Apoi listarea criteriilor
3. Evaluarea de criterii. Tre sa ajungem la o concluzie care din criterii este cel mai important, care este cel mai putin imp si cum se situeaza
celelalte fata de cele 2 extreme. Putem face o simpla scara ordinala, sau putem face o scara ordinara f. precisa, dam valoare criteriilor. In
interiorul criteriului putem sa-l compartimentam in functie de intensitatea lui si sa spunem ca un criteriu care are 1 punct sau de juma de punct.
Evaluarea criteriului este in raport cu valoarea de principiu, in raport cu definirea obiectivului. Un criteriu, desi are nota 10 el nu este realizat
decat partial
4. Analiza de criteriu in teritoriu. Fiecare din criterii se cerceteaza in teren, se consemneaza intensitatea criteriului intr-un loc sau altul. Fie ca
aceste locuri se det in raport cu locuri pe baza dezbaterii, fie ca el se evalueaza automat, prin impartirea teritoriului in locuri egale, omogene
ca dispunere. (ex. trasez un caroiaj criteriul se analizeaza la intersectiile caroiajului, sau pe terenul carourilor
5. Transpunerea in plan a limitelor de criteriu. Pt. fiecare din criteriile resp, avem un interval de valabilitate avem un obiectiv definirea
Centrului Comercial, din studiile facute, noi stim ca pentru ca el sa fie un centru comercial, el trebuie sa se evidentieze intre un min si max de
densitate a ocuparii in teritoriu, a.i. eu aleg locurile care prezinta val minima si val maxima sau numai una din ele. Fac o izo-curba in care
criteriul repectiv poate fi luat in considerare. Suprapunerea acestor limite
6. Evaluare valorica pe o scara de interval. In sensul ca de fapt, am obtinut un val, deci teritoriul este de fapt impartit in mici portiuni care rezulta
din suprapunerea unor contururi. Fiecare din ac. Portiune de teren insumeaza un numar de puncte care rezulta din caract fiecarui criteriu.
7. Definirea zonei deci a obiectivului care ne intereseaza aici stabilim caracteristica dpdv al cumulului de valoare, a calitatii obiectivului
respectiv, a.i. ajung la concluzia ca am criteriul respectiv peste tot unde suma punctelor depaseste o anumita limita. Mai trebuie doar sa de ex.
posez/hasurez toate portiunile din teritoriu care indeplinesc aceste conditii se obtine zona de interes.
Daca exista impedimente de factura configurativ-spatiala, de gen: faleza, sosea, tre sa ma raportez neaparat la ele. Aspectul referitor la tendintele de
dezvoltare naturale ale sistemului, o excrescenta trebuie sa puna un semn de intrebare (a unui criteriu). O excrescenta tendinta de dezvoltare
naturala. Tre sa ne punem problema daca exista un loc interesant, care ar putea sa prezinte interes viitor.
Un prim studiu analiza privind definirea centrului istoric in Bucuresti, apoi determinarea zonei centrale a Bucurestiului. Resita are 2 centre total
diferite.
9. Centrul
In sistemul urban il impune existenta unui centru, a mai multor centre sau zone centrale.
Centralitatea este fenomenul care se refera printr-un complex de activitati specifice terenului. Indiferent daca ne referim la un oras, deci am in vedere
centrul orasului, sau un teritoriu , o regiune ni care judec existenta in cadrul regiunii respective a unei/unor localitati care indeplinesc niste functii cu
caracter central.
Termenul de centralitate se foloseste si pt. a caracteriza pozitia unei activitati sau unui element al sistemului. (se spune ac. Componenta beneficiaza de
centralitate asta inseamna fieca el este situat in centrul geometric al terit, fie ca el implica niste activitati (un rol) de centru.
Pozitia geometrica este foarte rar intalnita.
Extinderea (constituirea) zonei centrale, pornind de la existenta unui centru prin prinderea intr-o alcatuire omogena a altor centre. Fie ca acele centre
apar pe parcurs sau exista deja. Putem lua in consid un centru a.i. sa existe tendinta a interesului de la centrul principal spre centrul secundar. Ac.
Miscare a interesului genereaza un culoar al interesului. Pe acest culoar pot sa mai apare centre mai mici. Intentia centrului important de a-si extinde
influenta catre centrul secundar, se completeaza si se definitiveaza in sensul unei zone central pe culoarul respectiv. Apare astfel procesul de extindere
al zonei centrale. Preluand un centru , care exista independent in zona central extindere. Extinderea se poate face fie prin:
1. Definirea unor centre initial independente, centre de echilibru (de sprijin), in adiacenta zonelor centrale,
2.
fie la distanta de zona centrala, dar in felul acesta antamand ? o dezvoltare in consecinta a cadrului in lungul unui culoar de legatura.
Evolutia centralitatii in cadrul unui organism urban, se sprijina pe o conditie foarte clar definita a situatiei existente implicand in principiu fie trama
stradala, fie situatia geo-topografica a locului respectiv.
In cazul unor localitati mai mici, cresterea interesului centrului se realizeaza in lungul unor artere de circulatie ; exista si posibilitatea ca aceasta
extindere de zona centrala sa realizeze legat de circulatii pietonale. Sunt sit in care centralitatea se extinde in principiu pe trama circulatiilor pietonale.
Trama circ carosabile nu inseamna ca e lipsita de caracter de centralitate. Caract centralitatii se despart, nu se mai suprapun unui acelasi context
spatial. Densitatea de circulatii, si amploarea spatiului necesar se exprima in principiu la niv tramei carosabile, in timp ce alte activitati umane stabile, sp.
Com, se dezv in raport cu pietonale. Astfel zona centrala cu un amestec de spatii cu caracteristici de imagine f. dif. Nu tre sa excludem posib ca zona
centrala sa se manifeste - ca imaginea pietonului numai in cazul unor spatii destinate pietonului.
Situatia in care configuratia geo-topografica a structurii. E vorba de o localitate care se desf in lungul unei ape, deci grosul de centralitate s-a
constituit prin acumulari de centralitate in dreptul unor vai. Au aparut apoi o serie de traversari , accese patrunderea in adancimea masei construite.
Ce fel de centralitate este aceea in care apar centre la limita localitatii fara un continuum? Daca zonele resp au un anumit caracter este logic ca in ele
sa apara elemente de centralitate.

Centralitatea se evidentiaza prin densitate de ocupare a teritoriului, fie ca aceasta se exprima la suprafete ocupate de o anumita activitate, fie ca
se refera la un anumit nr. de indivizi, fie ca se refera la concentrari de autovehicule. Ocuparea teritoriului in urbanism este exprimabila prin densitatea de
ocupare in cadrul teritoriului.
Ocuparea cu vizitatori - densitate diurna. Centralitatea se caract prin densitatea diurna masive. Nr. Persoanelor afalte in zona, in raport cu ce se
intampla noaptea. Exista parti in zona centrala in care In timpul noptii poate sa fie o densitatea generata de oameni care folosesc diverse echipamente
din zona. Daca aceasta populatie se concentreaza in anumite zone in timpul noptii, imaginea diurna nu poate fi degenerata. Pt. o zona centrala putem
sa luam in consideratie o ocupare concomitenta: masini si oameni sau separat.
Centralitatea pune in discutie si un alt aspect, care se leaga de evolutia organismului urban.
Centralitatea in miscare, in crestere in cadrul teritoriului. Ex. centralitatea la arad unde exista o centralitate definita istoric, lineara in ansamblul terit (nu
este oras targ). Activitatea comerciala intensa se concentra in exterior. Prezenta centrului, situarea tuturor dotarilor cu functie centrala in lungul acestui
spatiu.
O imagine luata din studiile lui Doxiadis Ecumenopolis dezoltarea pe niste culoare a unui continuum urbanizat. Inainte ca in Europa sa apara
imaginea lui Monet privind o Europa unita, apare ideea lui Doxiadis configuratii imprevizibile, sa se contureze posibilitatea a urbanizarii globale
Europene. In aceste conditii , ideea ce centru ramane.
Ideea de centralitate trebuie abordata in mod sistemic.
Limite de structura
Ideea de limita este legata de sistem, structura urbana? Conceptul de sistem implica inevitabil ideea de limitate. Intinderea sistemului el are o limita.
Aceste limite pot sa fie transante, f. puternice, dar putem avea alte limite foarte usoare in cadrul spatiului, ca de fapt si sistemele sunt categorice, Un
sistem inchis isi pastreaza prin regulile sale , limitele.
Avem de-a face cu albia unui rau raul creste sau scade, deci vb despre o prezenta in spatiu si limitele de manifestare. Vb de sistemul de existenta a
limitei. Sistemul are o limita fluctuanta. (de ex. mai multe localitati s-au dezv prin planuri de urbanism fara sa tina seama de limite s-a tinut seama de
limitele de inundatie la o suta de ani. Sunt multe situatii sa se dea autorizatii de constructie fara sa se tina cont de limitele de inundatie)
Limita contureaza si caracterizeaza o decizie pe baza de analiza. Exprimarea este corecta pt. ceea ce priveste angajarea noastra in cadrul unui studiu.
In fond sunt sit in care nu avem de-a face cu limita prin decizie, decat in cazul in care noi stabilim in studiu un spatiu de joc. Prin decizie stabilim limitele
de studiu.
LIMITA ESTE O DECIZIE
Preluarea unei limite naturale
Instituirea prin optiune a unei limite conventionale
DPDV al continuturilor si al scopurilor, sunt 4 grupe, categorii de limite.
1. Limitele globale, de dezv , de crestere sunt limitele care raspund la intrebarea: Pana unde poate sa creasca acest organism? Atunci cand
intrebarea se pune cu referire la globalitate. (ex. localitatea nu se poate dezvolta decat pana la limita cutare-limita de inundatie, comentez o
limita globala , un comentariu de principiu; ex. 2 orasul acesta se poate dezv in interiorul limitelor actuale (teritoriale) pana la limita (globala de
cuprindere) de atatia m spatiu-teritoriu per locuitor
2. Limitele operationale cu care se lucreaza . In cadrul ac limite:
a. Limite organizatorice de interventie
b. Limite de organizare a activitatii in teritoriu pana unde se intinde interventie in teritoriu sau pana cand se va desfasura interventia
(an limita)
c. Limite de indrumare si control voi desf o activ atata timp cat va fi necesar pt. indeplinirea obiectivului; controlez daca s-a ocupat un
ans de locuinte; sau : s-a ocupat un teritoriu corespunzatorei normei de apartament/cap locuitor; pot sa apreciez ca este o utilizare
neeconomica
d. Limite de studiu renovarea se intinde in perimetrul strazilor cutare
3. Limitele normative acele limite care exprima o incadrare in context de mediu de viata sau economic. Cand ma refer la spatiu verde in cadrul
unui terit urban, ca fiind suficient sau insuf ma refer la suprafata care revine pe cap de locuitor. Compar constatarea cu o norma. Pot fi
considerate la nivel global sau la nivel de detaliu
4. Limitele structurale fie ca sunt limite cu referire la funct, sau la configuratie. Ele angajeaza structuralitatea, deci impun referinte la niv
relatiilor.
Trebuie retinut faptul ca limita marcheaza in cadrul unei teritoriu trecerea efectiva sau virtuala de la o calitate la alta. Atat in sensul niv de
calitate cat si in sensul naturii calitatii: locuire colectiva locuire individuala.
Natura calitatii adica tip de ocupare, de activitati, de proprietare, caracter fiziografic si arh-urbanistic.
Limita este un criteriu de performanta in teritoriu. In deosebi cea normativa pt. sistemul respectiv
Limita este un element al unei conceptii globale asupra teritoriului. Faptul ac. Rezulta din modul in care se definesc limitele.
Modul de stabilire al limitelor. O limita nu ins o decizie care este o optiune luata intamplator. Definirea unei limite decurge din definirea unui alt
tip de limite in prealabil. Totul incepe de la limitele de dezvoltare. Incepe de la limitele cu caracterul global.
Limitele de existenta ale societatii in plan economic, in plan social ajungem la conditia umana, care este o limta in fond. Conditia umana
reprezinta raportul dintre posibilitate si necesitate al speciei umane implicand limitele speciei resp.
De la limitele de dezv se precizeaza obiectivele care urmeaza a fi realizate. Pe baza acestuia se definesc limitele normative globale. Aceste +
lim de dezv definesc dimensionarea globala in cadrul terit. (ex. pt. realiz unui cartier iau in consid o limita globala suprafata de terne/cap de locuitor
definesc o suprafata necesara pentru cartier. Ajung la limitele operationale stabilesc configuratie globala in cadrul terit, in rap cu conditiile nat ale ter,
cu alte comp care exita in teren obtin delimitarea tematica.
Limitele normative de lucru. Localizari ajung sa fie un partiu urb. Care genereaza stari si limitele de functionalitate (limitele structurale).
Rezulta regulamentul. Ex. pug sau puz avem de-a face cu limitele de functionalitate si cu regulile de constructie.
Limita se defineste in sensul unei realitati existente, sau a unei necesitati evidentiate, sau a unei prevederi, ca o caracteristica ca un factor
comun, sau ca inter-relationare polarizatoare.
Legat de centralitate intr-un fel e vorba de a pune problema limitelor pe deoparte in contextul centralitatii, si pe de alta parte in contextul
tendintelor

Aspectul care defineste limita ca instrument metodic (de lucru), nu ca realitate , ci ca instrument de lucru in definrea unei structuri teritoriale.
Implica o metodologie complexa, care se sprijina pe teorii matematice.
Ex. : avem 2 elemente care alcatuiesc un sistem. In mom in care intre ele exista o relatie (a poarta o influenta asupra lui b). in matematica
exista notiunea de graf.
Graf multime de elemente componente insotita de o multime de arce. Arcul relatia intre doua elemente . Arc in reprez grafica are o forma
curba (reprezentare impersonala). Un graf este o multime de puncte care se numesc varfuri atunci cand ele sunt in capatul sagetii (cand ele suporta o
influenta) si se numesc origini atunci cand ele sunt locul de plecare ale unei influente. Multimi de elemente, si multimi de arce orientate.
Un sistem este deci o alcatuire stabila, sau un proces care porneste de la un element, in timp si are o desfasurare. Exista grafuri in care arcele
genereaza o inchidere (o revenire la origine) circuit. Atunci cand in graf apare un circuit avem de-a face cu un sistem inchis.
Grafuri utilizare in analiza si sinteza , deci in studiu. Graful arbore care nu au nici un circuit. Atunci cand se folosesc in analiza se
numesc arbore de sinteza- duc la conducerea unui rationament (pornesc de la un obiectiv, si imi pun problema cum se poate atinge obiective si gasesc
3 modalitati apoi 3 submodalitati deci detaliere. Cand judec problema in raport cu conditionarea data, apare limita ca restrictie. Restrictia de
contingenta o interpretare de limita.
Ex. am o tema de modernizat o zona. Se poate realiza prin renovare sau reconstructie, pt. fiecare din obiective exista un al doilea nivel de
analiza sub-obiective pana la urma ajungem la mijloace de rezolvare a obiectivului. Renovare partiala sau totala; reconstructia prin demolare sau
reamenajare.
Palierul sarcinilor baza materiala. In contextul analizei reluam evaluarea tuturor ac. Posib. Renovarea in planul obiectivelor are sanse de 98
%, in trimp ce reconstructia are numai 2%
Introducerea restrictiilor in sensul de a inlatura variantele incomode, ineconomice, in favoarea variantei cea mai convenabila.
Arborele de pertinenta ne ajuta impotriva rezolvarii intuitive. Este folosit pentru a ajunge la obiectiv. In urb arborele de pertinenta este folosit in
ambele sensuri.
INTEGRARE URBANA
Integrarea in cadrul teritoriului o coroborare functionala intre unul sau mai multe subsisteme, care ar putea intr-o alta sit sa existe in
constitutia distincta a unor sisteme. Centralitatea prin caract proprii , este dispusa sa favorizez aceasta integrare, incepand cu multifunctionalitatea.
Centralitatea implica multifct. Poate sa existe un centru in care sa am dispuse in jurul unui spatiu o serie de spatii construite cu o anume dest. La nivelul
funct, nu este vorba de multif , pt. ca fiecare functie isi gaseste un spatiu autonom. Adev multif, apare cand funct incep sa functioneze impreuna. (ex.
grupez pe o strada toate magazinele care se ocupa cu un anumit tip de comert, in cons au acelasi tip de aprovizionare multif incepe sa creasca).
Pt. a vb de integrare tre sa fie posibila a pune in evidenta 3 tipuri de functii activitati:
1. O functie integratoare. Are rolul de a le lega pe celelalte. (ex. transp de aproviz de acelasi fel)
2. Functii integrate
3. Functii auxiliare in cadrul ans, dar care nu dau caracter ansamblului.
Cand gandesc un ansamblu integrat, tre sa pornim de la functia integratoare. O analiza de program, care tinde spre o stare de multif, si de integrare
trebuie facuta cu mare atentie.
Integrarea coroboreaza limita cu centralitatea. In cazul de integrare, nu mai avem de-a face cu o alc de sistem in care limitele sunt f. riguroase se
citeste o suprapunere de limita. Limitele isi pierd relatia cu sistemul care le produce. Devin limite de diferentiere de zona, de caracter al zonei.
Drumul critic constructia propriu-zisa, activitatea de santier. Este o problema a oricarei gestiuni. Gestiunea de proiect si management de proiect. Ex.
calculul necesarului de beton. Fac proiectul, nu pot sa primesc avizul daca nu am facut si avizat calculul de beton, si nu am realizat contractul cu o
betoniera.
Drumul critic este un graf care pleaca de la componente catre obiectivul final.
52. Sistem urban integrat. Constituirea sa in teritoriu. Exemple
- la nivelul organismului urban -> integrare urbana -> se poate constitui intr-un sistem care devine treptat sistem director pentru intreaga dezvoltare a teritoriului urban
- sistem director -> sistem integrator
- sistem integrator configuratie caracteristica zona centrala a orasului;
- componente (in ordinea construirii posibile);
2.

TRASEU URBAN INTEGRAT = element integrator de legatura ex. Circulatia pietonala organizata corespunzator
a. contribuie la integrarea difderitelor zone ale orasului;
b. aglomerare de oameni si inetrese;

2.

ANSAMBLU MULTIFUNCTIONAL INTEGRAT

- produs de integrare la nivelul functiilor de obiect;
- elemente de polarizare cu caracter integrator;

4. ZONE CADRU teritoriu afectat prin integrare

1 & 2 exemple:
a. Karlsruhe dezvoltarea activitatiloruniversitare de-a lungul unui traseu urban integrator;
b. Varsovia integrare urbana a activitatilor cu caracter formativ, in sistematizarea zonei noi a orasului;
c. Munchen extinderea cartierului Perlach -> traseul integrator realizeaza o legatura fireasca intre: ansamblul propus / ansamblul realizat recent / ansamblul
vechi istoric;
d. New York Manhattan traseu urban integrator pe orizontala si pe verticala

cladiri existente;
spatii noi;
e. Praga noul cartier Kralowska grupare de ansamblu rezidential si multifunctionalitate in lungul unui traseu integrator.
f. Berlin cartierul Charlottenburg proces de restructurare preconizata a se dezvolta pe ideea integrarii;
spatiu integrat -> produce aglomerari in jurul unor activitati catalizatoare / polarizatoare pt. functia urbana ce se dezvolta in spatiul respectiv / caracter
multifunctional / apare prin:
asocierea la un element integrator
independent, asocierea intervine la elementul integrator

programat pentru activitati specifice

neprogramat pentru activitati nespecifice / aleatorii

Obs: conlucrarea intre functii permanente si ocazionale => conlucrare intre spatiu programat si spatiu neprogramat => o configuratie simpla / neutra
- integrarea propune:
localizare ocupare
programata a disponibilitatii spatiale ale altor functii sau
neprogramata a teritoriului liber
ocuparea spatiului liber
ocuparea spatiala
ocuparea temporara

Orasul ca sistem
Intelegerea orasului ca sistem un concept care se constituie pe parcurs. In urbanistica moderna sunt multi autori care au incercat sa defineasca orasul
ca sistem. In anii 20-30 Tony Garnier si Corbusier deschid aceasta discutie. Corbusier facea legatura intre corpul uman si componentele orasului.
Intelesul de sistem se constata dupa WW2, dupa ce Carta de la Athena devine documentul fundamental. In 1957, apare o lucrare a lui Shnell si
Shuldmer care pun in discutie un prim model de oras ca sistem urban.
8. Shnell & Shuldmer economisti model in cuvinte care prezinta orasul ca fiind alc din 4 componente mari: obiecte, activitati, teritoriu si
infrastructura. Dupa 1980 se trece de la o teorie urbanistica stapanita de idei mestesugare, la o urbanistica stiintifica obiectiva. E in primul
rand un sistem de activitati definit prin interese, in baza caruia se concepe un sistem de spatii adecvate. Conceptul de activitate este cel baza
al urbanisticii moderne
9. Regulski 1960 distinge in constitutia orasului sfera fizica si sfera informatiei. Sf. Fizica cuprinde omul ca individ biologic, struct fizice de
amenajare si fluxurile de aprovizionare cu un numitor comun spatiul fizic. Sf. Informatiei cuprinde omul ca individ psiho-social, structurile
de informare (sociologica, economica, institutionala, familiala) si fluxuri de informare. In ac. Plan nu mai e nici un numitor comun.
10. Granai sociolog definitia orasului in sens de societate globala. Conceptul de societate localizata grupare de indivizi, o comunitate
datorita intereselor comune este fixata intr-un anumit loc. Orasul nu este in concordanta cu nomadismul. Mobilitatea de azi nu este
nomadismul (o mentalitate a consumului de spatiu fara a produce ceva in schimb)
11. Beer 1970 este pusa in evidenta starea de interrelationare intre niste comp ale sistemului care se definesc ca subsisteme. Populatia,
economia, Politica, Socialul, Administratia si etc. (spatiul fizic). 2 planuri de constituire a org urban superior si inferior. Superior cuprinde
activitati si interese, inferior spatii si inter-relatii intre spatii. Ex. avem un sistem de spatii deschiderea de spatiu este de fapt o relatii intre 2
spatii. Relatie determinata functional (nev de trecere), sau compozitional estetic. Noi urmarim ca cele 2 motivatii sa se suprapuna. Activitatile
si interesele economice le introduce intr-un plan superior.
12. Cardareli teoretician urbanist 70-80 apare influenta structuralista. Distinctia intre cele doua planuri modelul morfologic si cel
organizatoric. Definitia in sensul existentei unui sistem teritorial (spatiu), si unei structuri functionale (model organizatoric) sunt lucruri
importante. Model morfologic si model organizatoric sau forma orasului si organizare urbana. Este important ca noi tre sa lucram in planul
morfologiei spatiului, al elem componente exprimate fizic, si pe o alta parte intr-un plan organizatoric (plan abstract, virtual, care nu are
prezenta concreta in spatiu) decat prin intermediul morfologiei.
STUDIU DE PARTIU partiul este o esentializare a unei dispozitii intr-o organizare spatiala (fara ferestre, usi) doar marcarea in sine a
alaturarii spatiilor, a relatiilor dintre ele. Distinctia intre doua spatii poate fi perete, sticla, etc. Partiu asocierea sp. Segregare sau
nesegregare intre spatii. Partiul are nevoie de o schema organizatorica.
-partiul urbanistic (instrument de lucru) este exprimarea complexa a unui model global de organizare a unui teritoriu urban , precizand localizarea
functiunilor, ocuparea si utilizarea terenului conform premiselor sale de dezvoltare , atat in planul cadrului natural cat si planul cadrului socio-economic si
estetic ; el exprima caracteristicile sistemului :
-eterogenitatea elementelor componente
-existenta structurii (ansamblu format din elemente si relatii)
-dimensiune ecologica (ambient >configuratie situata in afara perimetrului cu care sistemele intra in dialog)
-comportament dinamic
-existenta structurii sistemului (a ansamblului format din elementele si relatiile sistemului) asigura coerenta sa
locul partiului urbanistic : -intre tema de proiectare si detaliile de sistematizare se face o trecere directaaspecte negative : dificultati de stapinire a info
cu privire la situatia existenta; aspecte privitoare la incadrarea in teritoriu a ansamblului studiat; neglijarea unor elemente exterioare ansamblului;
detalierea de sistematizare rezulta mecanic, fara a exista o posibilitate de revenire asupra temei; eficienta investitiei nu se poate aprecia la nivel
teritorialnecesitatea elaborarii unor instrumente de lucru intre activitatea de program si actiunea de spatializare.
Deci studiul de partiu urban este
o etapa distincta in activitatea de cercetare-proiectarestudiul de tema
13. Bauer, Ruppert, Vegener ca model este eronat categoriile care se afla pe acelasi nivel tre sa aiba aceeasi determinare semantica.
14. Botez Celac este ca o concluzie in sensul obiectivizarii solutiei de urbanism se refera la sistemul socio-spatial (de mare complexitate),
care se sprijina pe sub-sisteme. Sistemul socio-economic. Sist-socio-spatial le coroboreaza pe toate acestea. Observatie : dimensiunea unui
sistem socio-spatial este mai legata de complexitatea structurii sale decat de masura sa fizica. Orasul ca sistem socio-spatial este cel mai
complex sistem care se poate intalni in teritoriu.

Concluzii:
1. Se demonstreaza pe o abordare moderna a orasului ca acesta este un sistem complex constituit pe diferite paliere din subsisteme. (f important
subsistemul ACTIVITATILOR)
SISTEM = ansamblu de elemente care sunt in interdependenta alcatuind un intreg organizat
2. Orasul se constituie pe 2 planuri paralele integrate, dar sesizabile pt abordare:
A. planuL formal
B. planul organizatoric
A. sistem teritorial -> model morfologic - alcatuire de elemente palpabile conduce la forma orasului.
B. sistem functional -> model organizatoric - alcatuire de principii si relatii conduce la organiz. urbana.
3. Orasul este un sistem deschis in raport cu mediul sau de existenta.
4. Sistemul se sprijina pe o structura extrem de complexa a carui descompunere este posibila doar scolastic (pt abordare, pt invatare)
Clausen (Clarkson) & Steward(t)
- se concentreaza pe probleme rezultate din raportul dinstre activitate si sol/terenul utilizat.
S-teren cu suprafata S
A-constructie cu activitatea de productie A
- raportul activitate-sol inseamna ocupare (solul este ocupat de activitatea A)
A nominal/S - raport informal ca definire a ocuparii
- utilizarea spatiului (eficienta) - eficienta de utilizare a teritoriului este un criteriu de judecata a coerentei partiului urbanistic
A (nominal+cant)/S
=>procent de ocupare al terenului POT
coeficient de utilizare al terenului CUT
-A - produce nocivitate (pe teren, dar si in afara lui, sau numai in afara lui)
relatie de vecinatate agresiva
A/S afectata relatia de vecinatate apare in mod direct in teritoriul orasului
activitate urbana - spatiu urban - categorii urbanistice fundamentale
ACTIVITATILE sunt un raspuns in mod natural la tot felul de nevoi pe care individul le simte in cadrul existentei.
3 mari grupe de NEVOI:
- existentiale
- existenta-estetica
- existenta psiho-sociala
ACTIVITATEA este rezultatul unui MOBIL (raspunde unui obiectiv)
(Activitatea este definita cantitativ si calitativ de catre mobilul uman, si transmite o dimensiune calitativ-cantitativa spatiului urban)

MOBILUL este conturarea unui interes in raport cu contextul

-in comportamentul omului exista un interes (care se poate extinde si asupra colectivitatii sistem colectiv) care se fixeaza asupra lui, capata o directie
fixa si devine mobil. Mobilul uman comanda activitatea.
NEVOI INTERES MOBILUL ACTIVITATE SPATIU
Waddigton consemneaza 3 tipuri de MOBILURI:
1. mobiluri adiacente (parelele in acelasi sens) - care se nasc intr-un acelasi loc, care evolueaza intr-un acelasi sens, care se complementeaza
2. mobiluri succesive (in acelasi sens) - care se nasc urmarind un acelasi loc, dar nu in acelasi timp, care se succed, unul din celalalt
3. mobiluri contradictorii (in sensuri diferite) care se nasc intr-un acelasi loc, dar au sensuri contradictorii. Nu este neaparat o stare negativa. Pot fi si
ele complementare
MOBILUL poate fi in interiorul sau in exteriorul unui sistem.
ACTIVITATI: -rezidentiale
-cu caracter formativ
-cu caracter recreativ (opozitie fata de activitatile cu caracter productiv)
-cu caracter productiv (produs=obiect realizat vandabil)
ACTIVITATI productive: direct sau indirect productive
-activitati direct productive: din care rezulta un obiect care apare ca produs supus comercializarii sau exploatarii;
-activitati indirect productive: activitati care contribuie de la distanta, astfel incat efectul ei ajunge printr-un lant de prelucrari in produsul care se vinde (nu
era apreciat in cadrul comunismului)
ACTIVITATEA se situeaza in raport de reciprocitate cu spatiul urban, impreuna constituie PREZENTA SPATIO-COMPORTAMENTALA (coroborare intre
spatiu si activitate;intre ele - relatie de interdependenta). Este vorba de o coroborare intre un sistem de activitati si un spatiu; se constituie la intersectia
determinarilor cu linia nevoilor nevoi: - existentiale, existenta estetica, existenta psiho sociala.
Activitatea urbana si spatial urban constituie prezenta spatio-comportamentala: miscare in spatiu si in timp.
Relatii intre ACTIVITATI:
-de atractie
-de distractie
SPATIUL URBAN este un produs de interactivitate (un produs de suprapunere in teritoriu, deorece nu avem decat in situatii foarte rare, cazul unei unice
activitati). Spatiul urban terbuie inteles ca element de interactiune, adica ca produs si producator de calitate.
produs -> cand factorii converg catre org. lui, inclusive metoda si gandirea corespund calitativ
producator de calitate in functie de modul de
organizare a spatiului, rezulta clar calitatea interesului care se exercita in spatial respective
Interactivitate si interactiune intre ele, paralelism care poate parea in suprapunere.
actiunea da.
(schema1)

Activitatea nu implica obligatoriu mobilitate,

Suprapunerea dintre SPATIU si ACTIVITATE reprezinta ceea ce numim SERVICIU (SERVICII). Altfel spus, notiunea de SERVICIU se defineste prin
corelarea unei activitati intr-un anumit spatiu.
Servicii desemneaza activitati care legate de un anumit spatiu au ca rezultat un produs sau o
stare care
se consuma imediat, direct, care nu intra intr-un proces de intermediere->sunt supuse unei miscari,
in timp pierd sau castiga din calitate, ceea ce inseamna comportament pentru sistemul respectiv.
Caracterul de solidaritate pe care structura, prin particularitatile sale, le impune sistemului urban. STRUCTURA inseamna definirea unui solid intr-o
anumita stare a lucrurilor.
Orasul este un sistem socio spatial.
NEVOI INTERES MOBIL ACTIVITATE SPATIU
Nevoia devine interes => cauta posibilitatea de a se realiza => constituirea mobilului.
Pentru a ajunge la activitate, MOBILUL isi cauta localizarea in raport cu spatial. (apare intrebarea unde?, reconfigurandu-se interbarea cum?, in sensul
de prin ce? => CERINTA FUNCTIONALA. (nevoia devine cerinta functionala = capacitatea structurii organismului respectiv de a satisface in momentul
respectiv un complex de nevoi)
CERINTA FUNCTIOALA este cea care impune functia (precizeaza prin ce). Se poate define inainte de a avea spatiul numai pe baza intentiei de a
raspunde unor interese.
MOBIL CERINTA FUNCTIONALA FUNCTIE ACTIVITATE SPATIUL
CERINTA FUNCTIONALA este, in fond, precizarea mobilului, modului in care mobilul poate sa se desfasoare. Apare (se naste) intotdeauna in interiorul
sistemului, fie ca ramane, fie ca iese in afara lui. (este legata de sistemul respectiv, poarta amprenta lui)

-poate fi de 3 feluri :
1.

CERINTA FUNCTIONALA CENTRIPETA care se pastreaza in interiorul sistemului, il imbogateste, ii da valoare, il reorganizeaza, dar nu iese
in afara acestuia (ramane si se consuma in interiorul sistemului)
2. CERINTA FUNCTIONALA CENTRIPET CENTRIFUGA care iese din sistem, dar se intoarce in sistem, si imbogateste sistemul printr-un
aport exterior.
3. CERINTA FUNCTIONALA CENTRIFUGA de explozie, care pleaca din sistem, paraseste sistemul si ramane in afara lui, sistemul nu e
satisfacut in raport cu nevoie respectiva.
(schema 2)
CERINTA FUNCTIONALA:
Impulsul privind reconfigurarea sistemului urban dezvoltare a sistemului urban in sensul de crestere sau descrestere a sistemului, legat de
adaptarea sistemului urban la contextul in care se afla.
Impulsul de crestere si cel de descrestere nu sunt legate in mod obligatoriu de sensul negativ sau pozitiv al sistemului.
Rezultatul CERINTEI FUNCTIONALE reconsiderare a STARII DE ECHILIBRU a sistemului in cadrul teritoriului respectiv.
Urmareste in permanenta restabilirea echilibrului in cadrul sistemului respectiv.
Cand o cerinta functionala se exercita in cadrul unui sistem existent, sistemul suporta drept consecinta o dereglare prin actiunea cerintei
functionale; in masuta in care aceasta isi gaseste un raspuns, sistemul devine refunctionabil.
Cerinta functionala impune o FUNCTIE noua, sau reconsidera o functie existenta.
Poate genera, in raport cu mobilul de la care a plecat, o reasezare a sistemului in sens pozitiv sau negativ FUNCTII POZITIVE
ENFUNCTII
FUNCTII NEGATIVE DISFUNCTII
Cerinta functionala echilibru functional activitati
Consecinte:
1. Intelegerea diferita a notiunii de ACTIVITATE in raport cu notiunea de FUNCTIE.
FUNCTIE = rol, atunci cand se refera la o componenta a sistemului (rolul poate fi precizat, chiar daca activitatea nu se desfasoara)
-functia trebuie inteleasa ca producatoare a unei proprietati intr-un sistEM si ca rezultand dintr-o cerinta functionala
MOBIL UMAN CERINTA FUNCTIONALA FUNCTIE URBANA

2.
3.
4.

5.

FUNCTIE URBANA impune un organ specific in cadrul unui sistem, indiferent de natura sistemului respectiv, care sa asigure indeplinirea
cerintei functionale respective.
Analiza functiunilor urbane analiza activitatilor economice sau neeconomice
Distinctie intre FUNCTIA unei componente, exercitarea functiei si activitatea/activitatile corespunzatoare MULTIFUNCTIONALITATE o
asociere de functii, se pune in valoare cand functiile se intersecteaza
Diferentiere intre FUNCTII INTERNE sistemului si FUNCTII EXTERNE sistemului (importanta pentru abordarea relatiilor pe care un sistem
urban le are in cadrul unui teritoriu mai larg)
FUNCTII INTERNE
- care se realizeaza in interiorul sistemului, indiferent daca sunt produse de cerinte functionale centripete sau centrifuge; creaza coerenta
sistemului respectiv; evidentiaza calitatea alcatuirii respective ca sistem si au un rol important in stabilitatea sistemului, dar stabilitatea
sistemului nu se rezuma functii interne, ci se sprijina si pe FUNCTIILE EXTERNE ale sistemului respectiv.
- sunt deci functii urbane in interiorul sistemului, care genereaza calitatea de spatiu urban.
FUNCTII EXTERNE
care evidentiaza rolul sistemului respectiv in teritoriu mai larg.
Se creaza in teritoriu urban un complex functional care genereaza ceea ce se numeste FUNCTIONALITATEA unui spatiu urban, deci anumite
proprietati ale acestuia.
Termenul de FUNCTIONALITATE a spatiului urban rezulta ca legatura intre FUNCTIE si FUNCTIONARE a spatiului urban.

FUNCTIE FUNCTIONALITATE FUNCTIONARE (acestea 3 sunt ipostaze ale continutului unui

sistem spatial)
FUNCTIONALITATE
calitate a unui sistem care permite desfasurarea unei functii sau a unui sistem de functii
determina mai multe posibilitati de functionare, conditionate de forma si context
nu se verifica in practica decat prin functionare
-este la nivelul posibilitatii, premizei
[capacitatea de conservare a sistemului, de pastrarea trasaturilor pozitive (prin pozitiv se intelege acea trsatura care contribuie la mentinerea starii sist
respectiv indiferent daca aceasta convine sau nu)]
- capaciitatea structurii unui organism urban de a raspunde unui complex de nevoi care se manifesta in acel moment in teritoriu; functionalitatea este
rezultanta unui complex de functiuni
- este o calitate a spatiului; o stare a spatiului; un spatiu are o functionalitate buna sau nu.
- poate fi stare de functionalitate efectiva sau potentiala;
FUNCTIONARE
proces, exercitare a functionalitatii (in spatiu)
-este la nivelul faptului efectiv
- este de natura procesului si nu de natura calitatii
FUNCTIE definire obiectiva pornind de la nevoie
FUNCTIONALITATE definire obiectiv subiectiva (o aceeasi functie se poate rezolva prin functionalitati diferite)
FUNCTIONARE definire in general subiectiv - obiectiva
Situatii:
A, Functionalite f. buna Nefunctionare 1 gestiune gresita
2 conjuctura politica, economica, juridica necorespunzatoare
3 hazard
B. Functionalitate necorespunzatoare Functionare f. buna 1
2
3
-studiul de existent cuprinde - studiul de disfunctionalitati - depistarea lor ierarhizarea si definirea lor in raport cu ce consecinte au si cu mijloacele de
rectificare a lor
-disfunctiile trebuie estompate
-enfunctiile trebuie incurajate
[gestiune termen vechi, frantuzesc / management termen nou, american
sunt multe suprapuneri de sens, insa diferenta este:
Management = stapanire globala a problemelor
Gestiune = grija punctuala pentru bunul mers al unui segment de problema]
Factori de HAZARD (Stari de criza)
-fac obiectul unor specializari in cadrul arhitecturii si urbanismului
=tot ceea ce poate interveni neasteptat in spatiu architectural sau urbanistic
manifestare de hazard care poate fi prevazuta (inundatii baraje)
hazard care nu poate fi stapanit ca cele de mai sus (cutremure)

ACTIVITATE SPATIU
1.

ACTIVITATEA influenteaza/adapteaza SPATIUL

2.

organ care sa fie produs de functie, activitatea care rezulta din aceasta functie si care adapteaza spatiul acest spatiu trebuie sa fie
gestionat, nu doar construit

Dotari in
teritoriu

(schema 3)

institutie care sa gestioneze activitatea respectiva.

SPATIUL URBAN
organ
ACTIVITATE URBANA

INSTITUTIE

SPATIU +ACTIVITATE URBANA DOTARE (parte a echipamentului teritoriului dezvoltata in cadrul locuirii)
Alcatuire tripolara este definitia ECHIPAMENTULUI TERITORIAL tot ceea ce inseamna o amenajare/constructive in spatiu, destinata
existentei confortabile in spatiul respective (locuinta, scoala, teatru, fabrica, cablu tv) (tot ceea ce omul realizeaza intr-un teritoriu pentru a-l
aduce intr-o stare de confort).
-echipamentul urban evidentiaza functionalitatea unui teritorIu; se defineste ca fiind ansamblul de elemente fizice existente in oras si necesare
exercitarii unei game de functiuni asumate de acesta; echipamentul se traduce fizic, pe sol, prin constructii si spatii amenajate: ex cinematograf, statii
de metrou , plantatie de protectie.
-echipamentul este determinat de cerintele pe care le impune o activitate ; se caracterizeza prin calitate (natura si nIvelul de amenajare) si cantitate
(raza de influenta, capacitate); este o componenta a unui teritoriu care releva ocuparea acestuia de catre o comuniune umana, printr-o grupare
(adaptare) a spatiului ca spatii adaptate =>ADECVARE
SENSUL STARII DE ECHILIBRU

Echilibrul functiei/functional in cadrul teritoriului

rezultanta a unei stari de echilibru in care sunt implicate 3 termeni (?) ( o modificare a oricarui termen poate duce la dezechilibru in cadrul
sistemului)
STARE DE STABILITATE este posibila o oarecare mobilitate in functie de capacitatea de adaptare a sistemului
ECHILIBRUL SISTEMULUI o stare intr-o miscare continua, fiind in sarcina profesionistilor pastrarea capacitatii de adaptare, ca printr-o continua
miscare de adaptare sa se pastreze echilibrul.
ADAPTARE ADECVARE AJUSTARE
-apar in literature de specialitate odata cu interpretarea moderna a spatiului organizat
-adaptarea spatiului fizic care astfel devine spatiu adaptat = spatiu asupra caruia dj s-a produs o interventie
-ajustarea formei la contextual sau exprimare mai apropiata de exprimarea de facture structuralista (Cristopher Alexander)
-adaptarea si adecvarea vehiculeaza relatia intre spatiu si scopul pentru care este organizat spatiul respectiv
MORFOLOGIA URBANA
Cu referire la sistemul urban
Stiinta a componentelor unui sistem
Abordarea componentelor respective si analizarea lor separate/ a fiecaruia in parte
-morfologia urbana se constituie pe doua planuri intercondititonate intre ele un plan spatio-functional - la nivelul vietii urbane elemente cu
proprietati abstract-materiale si un plan spatio-perceptiv la nivelul spatiului urban elemente cu proprietati concret spirituale
SINTAXA amenajare/ordonare a elementelor de morfologie
STRUCTURA URBANA
In esenta are acelasi sens cu termenul sintaxa urbana, simetric fata de elementele de morfologie urbana
Contine totusi ceva in plus, anume exprimarea spatial a relatiilor dintre componentele sistemului urban (configuratie de spatiu)
In ansamblu cuprinde si ideea de compozitie urbana
totalitatea relatiilor ce se stabilesc in teritoriul urban intre elementele constitutive ale organismului urban
MORFOLOGIA URBANA
(Orasul) organism urban definit pe 2 planuri: formal si organizatoric
Planul organizatoric legat de populatie avem de-a face cu manifestare a organismului uman cu un sistem de activitati (activitati urbane localizate
productie materiala, spirituala, manifestari politice, initiative, manifestari diferite comportamental)
Planul formal - (legat de sit) spatii urbane amenajate si obiectele implicate care de fapt poate sa insemne in politica urbana principii culturale, teorie
urbana, concepte etic-morale, principii economice, traditii. Aceste consemnari de determinari sau de aspecte caracteristice nu inseamna o lista finita.
ACTIVITATILE suportul de existent a organismului urban VIATA URBANA (plan organizatoric)
SPATIUL cadru pentru activitati CADRU URBAN (plan formal) are la baza asocierea de spatii urbane
Din punct de vedere al perceptiei:
Cadrul urban se adreseaza direct perceptiei
Viata urbana se adreseaza indirect perceptiei, prin intermediul cadrului urban
Orice ACTIVITATE are o manifestare sau niste manifestari care inseamna afectarea SPATIULUI intr-un anumit fel, care inseamna la randul sau,
vizibilitate.
Urbanismul modern: - abordare de inceput in plan organizatoric ( prin separarea celor doua planuri)
In realitate, in teritoriu, cele doua planuri nu sunt distincte.
RELATIA ACTIVITATI SPATIU poate fi concordanta sau discordanta
Planul elementelor de VIATA URBANA:
MORFOLOGIC: (se disting in planul elementelor de viata urbana 2 categorii de elemente)
1. Elemente determinate functional (pentru ca exista o determinare a lor, o provenienta din zona activitatilor (elemente direct productive,
indirect productive, elemente comunicationale, etc)
-activ-rezidentiale
-activ-direct productive (industrial-comercial)
-activ-indirect productive (instructiv, formal-cultural-educativ, social-sanitar
-comunicationale
-

2. Elemente determinante functional ambiental pentru ca sunt determinante pentru activitate (elemente temporare, elemente praxeologice =
datorate practicii, elemente psiho-sociale interventia/determinarea pe linia umana a activitatii)
-spatio-ambientale
-natural-ambientale- cu manifestare a relatieii abordarii ?
-praxeologice
-psiho-socio-antropologice
*praxeologie- diciplina stiintifica, care studiaza structura generala a actiunilor umane si a conditiilor eficacitatii lor

Intre aceste elemente exista o suma de relatii pe mai multe planuri de intindere si importanta care in totalitatea lor constituie o structura functional
spatiala (contine functiuni care trebuie luate in considerare in cadrul spatiului)

simplificat STRUCTURA SPATIO FUNCTIONALA SPATIALITATE

e determinata in mare masura pe linie obiectiva, pentru ca reprezinta o nevoie definita cantitativ (determinare subiectiva restransa in planul
psiho-social al functiei)
Planul elementelor de CADRU URBAN:

(in planul elementelor de cadru urban se disting 3 categorii de elemente)

1. Elemente determinate functional (volume construite, spatii amenajate, spatii plantate)
Activitati:
-construite (spatii si obiecte)
-amenajate (spatii)
-naturale (spatii, elemente)
2. Elemente determinante functional compozitional reprezinta o posibiliate de determinare catre activitati in sensul principiilor de compozitie
(sunt - de natura plasticii urbane efecte de plastic urbana ex. efect de perspectiva, dominanta;
- de natura comportamentala efecte de comportament-ex.zgomotul)
-

3. Elemente determinante compozitional formal determinare pe linia principiilor de compozitie in plan formal (-elemente in planul perceptiei,
[perceptiv efective] reflectand o implicare umana (calitatile de perceptie ale individului uman)
- elemente spatio-temporale, fiind vorba de conditii de spatiu si timp
- elemente de natura estetica [estetic formative] (mijloace estetice compozitionale) ex. scara, proportia)
in interiorul acestor elemente (1,2,3) se genereaza niste relatii, iar intre ele se genereaza alte tipuri de relatii. 3 2 1
STRUCTURA CONFIGURATIV SPATIALA (STRUCTURA SPATIO CONFIGURATIVA)
e determinata in mare masura pe linie subiectiva
raspunde unui ansamblu de nevoi transpus in spatiu prin intermediul structurii functionale ca minfestare indirecta si totdata printr-un ansamblu
de perceptii ca manifestare directa.
In cadrul teritoriului, structura SPATIO-FUNCTIONALA si STRUCTURA SPATIO-CONFIGURATIVA nu sunt distincte, ele sunt separate numai dpv al
abordarii lor. In ansamblu, cele doua structuri inseamna STRUCTURA URBANA = totalitatea relatiilor care se constituie intre elementele unui sistem
spatial urban, prin coroborarea celor doua planuri de manifestare a structurii urbane spatio-functionale cu structura urbana spatio-configurativa.
NEVOIA DE AMBIENT
-nevoia de existenta
-nevoia de social
la intersectia lor, nevoia de ambient
-nevoia de bine, moral estetic etc.
(3 sfere mari de nevoi: nevoi de existenta, nevoi sociale, nevoi estetico-etice. Aceste sfere de nevoi genereaza nevoia de ambient.)
AMBIANTA = existenta fizica, concreta in spatiu a unei organizari spatiale (stare fizica a spatiului)
(este intelegerea (rezultanta) in plan obiectiv a structurii spatio-configurative. Nu are o componenta subiectiva)
AMBIENT = prezenta mentala a organizarii spatiale respective (disponibilitate a spatiului de a fi acceptat de afectivitatea individului) diferentiere in
spatiu, in cadrul comunitatii
- este reflectarea acestei structuri spatio-configurative in mintea individului. Are o comp subiectiva (o determinare obiectiv-subiectiva)
Daca ambianta este unica intr-un sp., ambientul nu se poate referi la spatiul respectiv decat intr-o referinta dubla la un singur individ. Deci, tre sa luam in
calcul o multitudine de ambienturi.
-nevoia de ambient - impune calitatea complexa a spatiului urban ca factor in formarea si definirea unui comportament

ORDINEA COMPONENTELOR IN CADRUL SISTEMULUI URBAN

Structura priveste un sistem, o anumita structura corespunde unui anumit sistem. Inseamna prin relatiile pe care le cuprinde, o ordonare a elementelor,
componentelor sistemului respectiv.
-in cadrul unui sistem, ele sunt mai mult sau mai putin ordonate (in mod natural, organic, sau artificial legi urmarite si impuse sitemului de catre om)
-ordine aproximativa ordine severa/inghetata ierarhizare totala a sistemului
-dezordine si asezare haotica a elementelor in cadrul sistemului

o forma organizata/ordonata de alcatuire si constituire a sistemului.

Sisteme inchise ordinea este f categorica, rigida. Sisteme deschise foarte deschise ordinea nu este atat de rigida, dar nu poate sa existe un sistem
fara o minima ordine a elementelor sale. Un sistem inseamna un principiu, o regula, o lege. O minima regula inseamna o minima ordine.
Alcatuirea sistemului urban este o alcatuire in spatiu; chiar daca forma in spatiu este riguros determinata geometric sau nu, aceasta alcatuire este
spatiala. Nu ne putem referi la sistemul urban ca la o alcatuire bidimensionala, decat daca avem nevoie de o reductie (simplificare), descompunere a
sistemului urban in vederea analizei, studiului.
SIMPLIFICARE = reconsiderarea acestei alcatuiri spatiale pe sau in planuri diferite, care inseamna a lua in seamna niste etaje de abordare ale
problemei. Precizate in functie de nevoile pe care le avem
-situarea pe aceste planuri suprapuse nu poate fi indiferenta
-diferentiere intre planuri in raport cu caracteristicile ACTIVITATILOR:
-dpv al naturii lor (ex. activitati cu caracter formativ)
-dpv al importantei activitatilor
-componentele fiecarui plan relationeaza, se leaga intre ele (ideea de vecinatate)
situatia creata intre elementele de acelasi fel intr-un teritoriu se constituie intr-o TEXTURA:
-SIMPLA la nivelul fiecarui plan (gen de elemente de acelasi fel) se realizeaza intr-un singur plan
-COMPLEXA textura generata de toate elementele unui subsistem (ex. cu caracter formativ) si totalitatea elementelor componente ale sistemului
urban intr-o asezare spatiala
- se realizeaza pe mai multe paliere legate intre ele
TEXTURA = referinta la un material textil, realizat prin tesere
modul in care firele de naturi diferite sunt legate intre ele (culoare, grosime, material)
extins in arhitectura, se refera la analiza grafica a sistemului de viata urbana.
- este data de relatiile intre componente

- pozitionarea componentelor in raport cu relatiile dintre ele, fapt pt. care textura se si analizeaza la un anumit moment sub numele de retea. Analiza
de retea.
Reteaua termen intrat in dom stiintific al urbanismului legat de structura evitat de cei care credeau ca termenul de structura trebuie inlocuit.
DENSITATEA ELEMENTELOR MORFOLOGICE
-fiecare textura se caracterizeaza in sine , in raport cu specificitatea elementelor sale de viata urbana , printr-o anumita ocupare a terenului , exprimata
prin densitatea elementelor de viata urbana
-la un anumit palier , elem. de viata urbana ocupa un anumit grad de ocupare virtuala a acestui teritoriu , definind astfel un anumit grad de ocupare
virtuala a acestui teritoriu, prin densitatea elem. de viata urbana
-densitatea creste cu atat cu cat de refera la un palier de grad inferior
-pe ansamblul sistemului ( transpus din retea de relatii la texturi ) prin proiectarea pe un plan orizontal >densitatea elementelor de viata urnbana variaza
dintr-o portiune in alta a ariei de extindere a sistemului > AGLOMERARI / RAREFIERI ale elementelor de viata urbana a carei configuratie poate fi
pusa in evidenta prin marcarea zonei ocupate
-densitatea elementelor de viata urbana caracterizeaza textura
-elementele de cadru urban sunt importante in definirea de asezari(oras in special)
-densitatea comunicatiilor auto, telefon , mass-media
-configuratia rarefierea densitatii >omogena (caz ideal)
-repartizarea densitatii elementelor morfologice de viata urbana trebuie sa reflecte densitatea populatiei
-densitatea este un indicator calitaitiv si reflecta modul de viata
-zonificarea duce , in mod implocit , la un proces de cooperare a activitatilor umane in cadrul teritoriului , deci la o coperare a texturii elementelor de
viata urbana.
ORDONAREA ELEMENTELOR UNUI SISTEM LA NIVELUL TEXTURILOR
Geometria relatiilor in sistem:
RELATII TARI se produc in interiorul sistemul, care asigura unitatea coeziunea sistemului, si care definesc limita sistemului
RELATII SLABE in interiorul sistemului se nasc relatii care nu raman in interiorul limitei sistemului, ci ies in afara limitelor, responsabile pentru
situarea in contexta sistemului, fiind relatii intre un sistem si un altul, din afara.
3.
4.

Texturi simple. Foarte rare, planimetrice texturi realizate pe un singur nivel.

Texturi complexe se realizeaza pe mai multe niveluri suprapuse, generand o ocupare a spatiului; sunt texturi ierarhizate

-abordare in trepte
1. in raport cu un anumit obiectiv (definire globala) (A) 2. Detaliere (existenta unor subsisteme care stau la baza sistemului global) 3.detaliere si
mai profunda (subsubsisteme) DESCOMPUNERE IN CONURI DE REZOLUTIE
Aborsarea unei alcatuiri sistemice si deci a teritoriului se realizaeaza pe baza principiului CONURILOR DE REZOLUTIE (accentuare de la un nivel la
altul a analizei, restrangand astfel teritoriul si problematica aceasta analiza se realizeaza de la general la particular)
In sens invers, are loc o recompunere in CONURI DE REZOLUTIE (de la particular la general proces de sinteza)
pune in evidenta o alcatuire ierarhica ( sistem ierarhic) [teoretic, orice sistem este ierarhizat intr-o masura mai mica sau mai mare]
SISTEMELE DIN TERITORIU
-ierarhii formale se refera la forma ierarhizata
-ierarhii reale
trebuie sa existe o concordanta intre cele doua (adaptarea spatiului la sistemul de activitati
-diversitate de rez. de program
-situatii de mai mica sau mai mare disfunctionalitate
-solutii interesante)
CONFIGURATIE
-structura care se refera la spatialitate si relatii
-nu se poate exclude din analiza de FUNCTIONALITATE
SCHEMA FUNCTIONALA poate fi un indiciu foarte clar pentru configuratia spatiala
Din punct de vedere al FUNCTIONALITATII:
1. CONFIGURATIE TOPOGRAFICA serveste si are ca baza planul topografic; trebuie sa plece de la topografia locului si sa aiba ca baza o
schema de plan (chiar daca nu e la scara)
2. CONFIGURATIE FUNCTIONALA evidentiaza pozitionarea in principiu a elementelor inter ele, dar nu in raport cu o anumita topografie a
locului.
Aceste doua CONFIGURATII dau informatii asupra:
-pozitiei elementelor in cadrul sistemului
-relatiilor dintre elemente
-marimii/importantei elementelor respective
In ambele cazuri se lucreaza cu scheme si simboluri (componentele), singurul element real fiind limita.
CONFIGURATIA TOPOGRAFICA
-se reduce, se esentializeaza in configuratia functionala
-pune in evidenta: -relatii de distanta
-relatii de pozitie
-relatii de marime
-relatii de caracter
-se implica in analiza totpologica a spatiului (a sistemului)
-absolut necesara pentru spatii care trebuie reconfigurate, restructurate
CONFIGURATIA FUNCTIONALA
-pune in evidenta relatii de interdependenta
-evidentiaza organizarea sistemului
-evidentiaza distributia sistemului

SISTEM 3 tipuri de sistem:

ALCATUIRE CICLICA
ALCATUIRE RECTIMORFICA (ortogonala)
ALCATUIRE DENDROMORFICA (structura sprijinita pe o relatie care se transmite de la un nivel la altul de sus in jos pana la nivelul de baza;
are maxim de componente la baza, si din ce in ce mai restran spre varful acestei alcatuiri piramidale relatii puternice de subordonare, de ierarhizare
9cea mai importanta componenta este cea aflata in varf) nu exista relatii intre un element si un altul indepartat decat prin intermediul unor elemente
intermediare in lungul unei directii radiale; genereaza starea de integrare. (schema 6)
CENTRE DE ECHILIBRU. Fata de o zona in care sunt A si B poate sa apara centrul C
In sistemul urban se impune existenta unui centru, a mai multor centre sau zone centrale.
Centralitatea este fenomenul care se refera printr-un complex de activitati specifice terenului.
CENTRALITATEA o concentrare de componente genereaza un centru mai mic sau mai mare. Orice centru genereaza o influenta in
teritoriu. Aceea influenta in teritoriu se definiste in functie de o limita de influenta
Centralitate ne referim la modul in care se realizeaza in teritoriu aceasta regula. Ne putem referi la niste reguli in raport cu un singur centru
sau un complex de legi/reguli care se refera la un sistem de centre in cadrul teritoriului (+ierarhizarea lor). Gotlund asadar, vrea sa puna in evidenta
modalitatea prin care in ce masura un centru are si valoare de serviciu, in afara cartierului respectiv. (ex. in ce masura centrul cartierului titan
influenteaza zonele adiacente si afecteaza zona centrala. Atunci cand suficient de multi indivizi vor fi interesati sa mearga in centru la titan pt. a beneficia
de niste servicii). Gotlund stabileste ca aceasta formula produsul dintre suma populatiei ocupata in servicii *100/totalul populatiei centrului respectiv
depaseste valoarea 3,4 (nu mai sta in picioare datorita cresterii populatiei tertiare si cuaternare). Serviciile dpdv cantitativ depasesc nevoile locale (ex.
NY oras dominat de servicii) serviciile respective nu sunt numai pt. new york, ci pt. o populatie mult mai ampla.
Aici apare abordarea in retele. Dezvoltarea in retea in teritoriu genereaza niste centre urbane a caror rost si functie depaseste zona
respectiva.
Chriss Taller propune o alta formula. Coeficientul de determinare = Pop ocup in activitati comerciale Pop totala a orasului* (pop comerciala
a regiunii/pop tala a regiunii resp).
In principiu trebuie sa retinem ca centralitatea se defineste prin intinderea zonei de influenta (determinare cantitativa) si pe o alta parte prin
complexitatea ofertei (determinare calitativa).
Centralitatea se evidentiaza prin densitate de ocupare a teritoriului, fie ca aceasta se exprima la suprafete ocupate de o anumita activitate, fie ca
se refera la un anumit nr. de indivizi, fie ca se refera la concentrari de autovehicule. Ocuparea teritoriului in urbanism este exprimabila prin densitatea de
ocupare in cadrul teritoriului.
Ocuparea cu vizitatori - densitate diurna. Centralitatea se caract prin densitatea diurna masive.
Centralitatea pune in discutie si un alt aspect, care se leaga de evolutia organismului urban.
Centralitatea in miscare, in crestere in cadrul teritoriului.
Ideea de centralitate trebuie abordata in mod sistemic.

STARE DE SIMILITUDINE / SIMILARITATE

-primara similaritate dintr-un singur punct de vedere
-profunda similaritate mai multe puncte de vedere, pana la identitate
-asemanarea genereaza starea similitudine intre componenetele sistemului respectiv
- similaritatea apreciere a unei stari a elementelor componente in sistemul ce pune in evidenta relatiile de proximitate (apropiere , vecinatate)
- similaritatea poate fi de forma structurala sau functionala
- similaritatea se constituie in 2 moduri :
=>dupa felul si numarul proprietatilor considerate a fi comune
=>dupa intensitatea proprietatilor (apreciere pe o scara de interval)
- similaritatea pune in evidenta calitatea elementelor ; `este o stare ce se manifesta la nivelul relatiilor intre elemente
=> structurala (cantitativ/calitativa) caracterizeaza elentele in sistem
=> functionala relatii calitative intre elemente
- spatiul topologic spatiul cu definire mai larga care impleteste spatiul relativ cu spatiul absolut
- se poate vorbi de grade de similaritate ; ele sunt determinate de : => proprietatile dimensiunilor considerate pentru definirea similaritatii
=> marimea distantelor in spatiul metric schema ramificata => dendrogena
CLASIFICAREA = operatie de cunoastere prin gruparea elementelor in clase pe baza asemanarilor/diferentelor dintre ele.
-se face pe baza unor criterii (Criterii de clasificare dimensiunea in complexul careia constat asemanarea sau deosebirea, este de fapt un criteriu de
analiza. Nu pot sa realizez o analiza (studiu) fara a apela la acest instrument):
-sunt definite in raport cu scopul studiului
-sunt aplicabile in mod firesc tuturor componentelor din sistem
-capacitatea suficienta de diferentiere a criteriului respectiv (COEFICIENT DE DISCRIMINARE/ DISCRIMINATOR)
-criteriul trebuie sa se poate disocia suficient de celelalte criterii pentru a nu aparea confuzii in analiza (ex. stilistica si stil)
REGIONALIZAREA considerata un caz particular de clasificare a elementelor dupa un anumit criteriu
- restrictii de contingenta evidentierea regiunilor omogene
- generalizarea coeficientului de utilizare a teritoriului => variatiile lui care se introduc in clase de variatie
MATRICE expunere patratica
-avantajul vizualizarii rapide a sistemului
-elemente marcate conventional
DENDROGRAMA
-elemente marcate conventional
Generalitate Particularitate
-pune in evidenta starea de generalitate si starea de particularitate la nivelul componentelor sistemului.
(schema 7) evidentiaza in cadrul sistemului relatiile de la particularitate la generalitate
Regiuni omogene instrumente MATRICEA DE SIMILITUDINE
MATRICEA DE CONTINGENTA

LIMITA
LIMITA ZONEI DE INFLUENTA = REGIUNE = aceea parte de teritoriu in interiorul careia orice loc este supus aceleiasi reguli determinate calitativ si
cantitativ in conditiile unui criteriui limita
Centru influente care se exercita (schema 8)
CENTRE DE INTERES ARII DE INFLUENTA
In contextul retelei se defineste limita pana la care un centru isi poarta influenta.
Aria de influenta a unui sistem aria in interiorul caruia se desfasoara legile impuse de centrul sistemului respectiv; e dependenta de centru.
- aria de interes este exprimata prin suprafata din teritoriu inclusa unei limite structurale
Tipuri de arii de interes:
1.arie izocronala- raportare esxclusiva la un centru de interes in coroborare cu timpul parcurs (izocrone-despre doua sau mai multe fenomene repetabile
care au aceeasi durata
2.arie de atractie-raportare exclusiva la cen-trul de interes in raport cu elementele de factura su-biectiva
3. arie de influenta raportare exclusiva la un centru de interes in corelare cu raza de influenta teoretica a centrului respectiv
4. arie de convergenta-raportare la centrul de interes respectiv si totodata la cuntrele de interes vecine de acelasi nivel
-Exista un principiu al suprapunerilor ariilor de interes
Centru de interes centru in care se grupeaza mai multe interese; in functie de acestea se defineste si importanta centrului de interes. In matematica
centrul de interes = nod in retea.
Ideea de limita este legata de sistem. Conceptul de sistem implica inevitabil ideea de limitate. Intinderea sistemului el are o limita
CRITERIU DE CONTINGENTA de-a lungul directiei de exercitare al influentei precizeaza punctul pana la care influenta este de luat in consideratie
-interactiuni
-retele
-noduri = centre de interes
-spatii interstitiale
SPATIU LINEAR spatiu care nu este incarcat cu nicio obligatie functionala
Intr-un sistem corect situat in teritoriu nu poate exista parte a sa care sa nu aiba o functie
SPATIU INTERSTITIAL spatiu inter culoarele de exercitare a interactiunilor, dar care isi are rolul sau in alcatuirea de sistem, este un spatiu necesar.
Studierea unei REGIUNI definite astfel inseamna deci descompunerea ei in interactiuni, noduri, retele si spatii interstitiale
Privind alcatuirea unei REGIUNI si regulile pe baza carora functioneaza sistemul spatial al regiunii respective, sunt de luat in calcul 4 PRINCIPII:
1. Marimea, functiile, campul de influenta si raza de actiune ale nodului sunt proportionale
2. Impulsul schimbarii economice se constituie si se transmite ierarhic de sus in jos ( de la nodul mai important la nodul mai putin important). In
cadrul teritoriului exista o multitudine de forte , unele dintre ele fiind contradictorii stare de echilibru necesara in interesul global al
comunitatii respective
3. Dezvoltarea in teritoriu este functie de distantele fata de nod; in mod automat, distanta regleaza relatiile in cadrul sistemului/retelei unei regiuni
4. Potentialul de dezvoltare al unei zone in lungul unei axe este functie de intensitatea interactiunilor dintre cele doua noduri / cei doi poli
DEZVOLTARE UNITARA
(schema 9)

DEZVOLTARE IN PALNIE

Dezvoltare ECHILIBRATA = interactiune intre nodurile unei retele , in mod echilibrat, nu aleatoriu, in situatia unor noduri inegale ca importanta, marimi,
etc.
Relatiile de interdependenta precizeaza o stare de ierarhie in cadrul teritoriului urban
LIMITA contureaza si caracterizeaza o decizie pe baza de analiza. LIMITA ESTE O DECIZIE.
Preluarea unei limite naturale
Instituirea prin optiune a unei limite conventionale
LIMITA - marcheaza o trecere efectiva sau virtuala de la o calitate a spatiului la alta, nu numai in sensul modificarii nivelului calitatii ei ci si ca
schimbare a naturii calitatii respective (tip de activitate , caracter, tip de proprietate)
zonificarea stare de integrare in teritoriu; consecinta structurala a treritoriului impune limite de structura
limite de structura
determinate spatial si temporal
compartimenteaza spatiul in raport cu complexul de activitati care se formeza in teritoriu
are un caracter spatial
exprima un impus: natural / obligat / logic
are un caracter restrictiv / constructiv
DPDV al continuturilor si al scopurilor, sunt 4 grupe, categorii de limite.
5. Limitele globale, de dezv , de crestere sunt limitele care raspund la intrebarea: Pana unde poate sa creasca acest organism? Atunci cand
intrebarea se pune cu referire la globalitate. (ex. localitatea nu se poate dezvolta decat pana la limita cutare-limita de inundatie, comentez o
limita globala , un comentariu de principiu; ex. 2 orasul acesta se poate dezv in interiorul limitelor actuale (teritoriale) pana la limita (globala de
cuprindere) de atatia m spatiu-teritoriu per locuitor
6. Limitele operationale cu care se lucreaza . In cadrul ac limite:
a. Limite organizatorice de interventie
b. Limite de organizare a activitatii in teritoriu pana unde se intinde interventie in teritoriu sau pana cand se va desfasura interventia
(an limita)
c. Limite de indrumare si control voi desf o activ atata timp cat va fi necesar pt. indeplinirea obiectivului; controlez daca s-a ocupat un
ans de locuinte; sau : s-a ocupat un teritoriu corespunzatorei normei de apartament/cap locuitor; pot sa apreciez ca este o utilizare
neeconomica
d. Limite de studiu renovarea se intinde in perimetrul strazilor cutare
7. Limitele normative acele limite care exprima o incadrare in context de mediu de viata sau economic. Cand ma refer la spatiu verde in cadrul
unui terit urban, ca fiind suficient sau insuf ma refer la suprafata care revine pe cap de locuitor. Compar constatarea cu o norma. Pot fi
considerate la nivel global sau la nivel de detaliu

8.

Limitele structurale fie ca sunt limite cu referire la funct, sau la configuratie. Ele angajeaza structuralitatea, deci impun referinte la niv
relatiilor.

Trebuie retinut faptul ca limita marcheaza in cadrul unei teritoriu trecerea efectiva sau virtuala de la o calitate la alta.
Limita este un criteriu de performanta in teritoriu.
Limita este un element al unei conceptii globale asupra teritoriului. Faptul acesta rezulta din modul in care se definesc limitele.
Modul de stabilire al limitelor. O limita nu inseamna o decizie care este o optiune luata intamplator. Definirea unei limite decurge din definirea unui alt tip
de limite in prealabil. Totul incepe de la limitele de dezvoltare. Incepe de la limitele cu caracterul global.
De la limitele de dezvoltare se precizeaza obiectivele care urmeaza a fi realizate. Pe baza acestuia se definesc limitele normative globale.
Aceste + lim de dezvoltare definesc dimensionarea globala in cadrul teritoriului. Ajung la limitele operationale stabilesc configuratie globala in cadrul
teritoriului, in raport cu conditiile naturale ale terenului, cu alte componente care exita in teren obtin delimitarea tematica.
Limitele normative de lucru. Localizari ajung sa fie un partiu urb. Care genereaza stari si limitele de functionalitate (limitele structurale).
Rezulta regulamentul. Ex. pug sau puz avem de-a face cu limitele de functionalitate si cu regulile de constructie.
Limita se defineste in sensul unei realitati existente, sau a unei necesitati evidentiate, sau a unei prevederi, ca o caracteristica ca un factor comun, sau
ca inter-relationare polarizatoare.
Legat de centralitate intr-un fel e vorba de a pune problema limitelor pe deoparte in contextul centralitatii, si pe de alta parte in contextul tendintelor
Aspectul care defineste limita ca instrument metodic (de lucru), nu ca realitate , ci ca instrument de lucru in definrea unei structuri teritoriale. Implica o
metodologie complexa, care se sprijina pe teorii matematice.
Ex. : avem 2 elemente care alcatuiesc un sistem. In mom in care intre ele exista o relatie (a poarta o influenta asupra lui b). in matematica
exista notiunea de graf.
Graf multime de elemente componente insotita de o multime de arce. Arcul relatia intre doua elemente . Arc in reprez grafica are o forma
curba (reprezentare impersonala). Un graf este o multime de puncte care se numesc varfuri atunci cand ele sunt in capatul sagetii (cand ele suporta o
influenta) si se numesc origini atunci cand ele sunt locul de plecare ale unei influente. Multimi de elemente, si multimi de arce orientate.
Un sistem este deci o alcatuire stabila, sau un proces care porneste de la un element, in timp si are o desfasurare. Exista grafuri in care arcele
genereaza o inchidere (o revenire la origine) circuit. Atunci cand in graf apare un circuit avem de-a face cu un sistem inchis.
Grafuri utilizare in analiza si sinteza , deci in studiu. Graful arbore care nu au nici un circuit. Atunci cand se folosesc in analiza se
numesc arbore de sinteza- duc la conducerea unui rationament (pornesc de la un obiectiv, si imi pun problema cum se poate atinge obiective si gasesc
3 modalitati apoi 3 submodalitati deci detaliere. Cand judec problema in raport cu conditionarea data, apare limita ca restrictie. Restrictia de
contingenta o interpretare de limita.
Ex. am o tema de modernizat o zona. Se poate realiza prin renovare sau reconstructie, pt. fiecare din obiective exista un al doilea nivel de
analiza sub-obiective pana la urma ajungem la mijloace de rezolvare a obiectivului. Renovare partiala sau totala; reconstructia prin demolare sau
reamenajare.
Palierul sarcinilor baza materiala. In contextul analizei reluam evaluarea tuturor ac. Posib. Renovarea in planul obiectivelor are sanse de 98
%, in trimp ce reconstructia are numai 2%
Introducerea restrictiilor in sensul de a inlatura variantele incomode, ineconomice, in favoarea variantei cea mai convenabila.
Arborele de pertinenta ne ajuta impotriva rezolvarii intuitive. Este folosit pentru a ajunge la obiectiv. In urb arborele de pertinenta este folosit in ambele
sensuri.
DECIZIA
=ca mecanism cu funct. Intr-o conditie de aplicare democratica
-pleaca de la necesitate pusa in legatura inevitabila cu posibilitatea
-DECIZIA in pozitie de paralelism cu evaluarea
-pentru a evalua DECIZIA, este nevoie de o prelucrare corecta a datelor
Drumul de la date la decizie inseamna a parcurge 5 etape:
6. Adunarea datelor in stare bruta
7. Pregatirea datelor pentru prelucrare faptele brute devin fapte stiintifice, comentate, categorisite (interpretarea stiintifica a datelor)
8. Prelucrarea datelor conform obiectivelor desi exista un model de procedura, in fiecare caz, prelucrarea dezvolta mai mult sau mai putin
un instrument sau altul de lucru, in functie de obiectivul pe care-l avem. (prelucrare prin mijloace diferite) Exista posibilitatea sa acordam
mai multa atentia anumitor date, asa cum au rezultat de prelucrarea lor stiintifica si exista alta situatie in care sa acordam atentie altui
grup de date. Aceasta nu inseamna o abordare exclusiv-partiala. Tre sa avem in vedere o incadrare globala a problemei dar din care
extrag numai o selectie de date de folosit.
9. Pregatirea rezultatelor a pune rezultatele intr-o situatie a.i. sa fie intelese
10. Comunicarea rezultatului
Prelucrari generale
5. Descrierea si analiza situatiei existente
6. Generarea unor solutii posibile
7. Analiza de impact si consecinte
8. Evaluare comparativa a solutiilor. 3 si 4 inseamna o analiza in variante
Studiul de impact studiu al consecintelor. Aparitia unui factor perturbator intr-un sistem o modificare mica care nu schimba caracterul
sistemului. Introduc in sistem , un element (o activitate, cladire), se pune problema ce consecinte va avea acel element asupra teritoriului. In cadrul
PUDurilor si PUZurilor, tre sa se faca studiu de impact poate sa ajunga studiu de sine statator. (ex. o cladire inalta are influenta serioasa asupra
curentilor de aer, umbra inconvenient, energie mare si apa, spatii de parcare, volumetrie, prezenta favorabila sau defavorabila)
Prelucrari specifice de domeniu
-este necesare formare unei mentalitati tripolare/tridirectionata de gandire (gruparea datelor in 3 categorii)
4. Spatiu
5. Timp
6. Sectoare de interes (domenii- grupe de activitati) are in sine o multidirectionalitate : multitudine de analize sectoriale tridimensionale, cate
una pt fiecare sector considerat
Probleme concrete in care intervine decizia:
9. Zonificarea
10. Amplasarea
11. Constituirea retelelor de echipamente

12.
13.
14.
15.

Distributia in teritoriu
Definirea fluxurilor
Alocarea echipamentelor
Difuzia

ZONIFICAREA
-termen utilizat in privinta organizarii spatiale
=modalitatea cea mai des intalnita in organizarea spatiului (urban, arhitectural) care inseamna o aplicare a teoriei regionalizarii, a circumscrierii unei
parti a unui teritoriu caracterizat printr-o particularitate a legitatii sistemului respectiv ;
=operatie de impartire a unui teritoriu in doua sau mai multe parti caracterizate printr-o anumita regula ;
-ZONIFICAREA este o stare intalnita in orasul vechi si in orasul modern, cu diferente foarte importante in legatura cu modul de intelegere a zonificarii ca
mijloc de asigurare a CONFORTULUI in teritoriu.
-nu a aparut odata cu teoria moderna a urbanismului, dar a constituit subiect predilect pentru urbanismul modern si a fost expusa ca principiu teoretic de
urbanismul modern, cu toate ca zonificare este foarte veche si motivata diferit social, politic, ideologic, religios, economic, din motive de siguranta
-devine un principiu in constructia urbana moderna odata cu urbanismul modern. Corbusier este cel care precizeaza/defineste o serie de principii in
cadrul zonificarii
-este princpiul de baza in Cartha de la Atena in sensul absolutei separatii intre cele 3 zone (locuire, munca, recreatie) legate intre ele de circulatii.
-aceasta definire prin segregare a zonificarii a stat la baza dezvoltarii moderne a orasului si a fost un principiu progresist in constructia urbana
postbelica ; prin absolutizarea sa se va produce orasul satelit, cartierul dormitor, uniformizarea spatiului urban sprijinita pe industrializare si
standardizare
(Daca principiul zonificarii a fost un principiu valabil, progresiv, pt. clarificarea, asanarea orasului haotic, el a devenit dupa WW2, punctul de sprijin si
nastere a uniformitatii. Congrese ulterioare (CIAM-uri) incep sa puna in discutie acest principiu, si treptat treptat avem un nou concept al zonificarii)
-in 1953, la al IV-lea congres al arhitecturii moderne se semnaleaza pentru prima data nevoia diversificarii, idee de la care se va contrui ulterior o noua
teorie nou principiu al ZONIFICARII, criticand zonificarea producatoare de uniformitate, dar fara a inlatura principiul, ci conturand un nou inteles al
sau.
(Daca zonficarea in conceptia veche milita pentru segregare functionala, actualmente principiul zonificarii mizeaza pe cooperare functionala)
Corbusier zonificare (consecinta) separare/segregare
Pornea de la functie 9activitati) pana la configurarea estetica (social)
Dupa 1960 zonificare (consecinta) mixizare
-ideea de cooperare, corelare, colaborare functionala, descoperindu-se efectul pozitiv al cooperarii unor activitati intre ele
IDEEA MIXIZARII = ideea principala a principiului actual al zonificarii, opusa segregarii
-depaseste ideea de integrare, cooperare, continand si o trimitere la un efect
-mixizare functionala (a activitatilor) sau a efectelor ( a comportamentelor, a alcatuirilor)
-1. amestecul terbuie insa realizat dupa o regula, principiile clasice ramanand valabile (ex. ierarhizarea)
-2. Al doilea principiu este cel al deschiderii (posibilitatea unei miscari ulterioare in organizare
- zonificarea urbana produs structural al suprapunerii, intrepatrunderea diverselor texturi de elemente de viata urbana ;
- zonificare urbana - din suprapunerile / interelationarile diferitelor texturi de elemente de viata urbana
- avantaje :
1. functionalitate in concordanta cu complexitatea fireasca a structurii urbane
2. sporirea interesului locuitorilor pentru spatiul urban=> cresc sansele sporirii nivelului de dezvoltare si al activitatilor
3. premise pentru realizarea varietatii spatiale
4. deschidere spre mobilitate si dezvoltare eliminarea rigiditatii prin cooperarea functiilor
5. o utilizare mai buna a teritoriului prin :
=> cooperarea intre diferite activitati urbane
=> constituirea organismelor multifunctionale
6. intelegere mai clara si stapanire a aspectelor economice in teritoriul urban
=> de la suprafata terenului afectat si energia consumata in exploatare pana la materialul consumat si eficienta constructiei asupra existentei materiale
si spirituale umane
- oras ideal zonificare pe principii estetice
- oras radial-concentric zonificare dupa venituri
- oras functionalist Charta de la Atena zonificare disociativa , care are la baza disocierea intre activitati=> produce segregare (cartierele cu blocuri
inalte din Paris)
- oras gradina zonificare prin alternanta locuinte / spatii verzi
- modelul urban eterogen :
nu accepta spatii pasive
necesitatea de a da fiecarui cartier o vocatie care nu o exclude pe cea de locuit
- oras cu tesatura urbana discontinua spatiile interstitiale au rol de delimitare si rezerva de spatiu pentru viitor => oras federativ
CARACTERUL ZONEI
-informatii f. clare referitoare la ocuparea teritoriului si la situatii diferite, pentru comparatii
CARACTER != PARTICULARITATE
Caracterul este o caracteristica de globalitate, fie ca ne referim la un amestec de trasaturi, fie ca ma refer doar la o trasatura dominanta.
Particularitatea se defineste in interiorul caracterului zonei respective. Se defineste prin niste trasaturi care ajung la detaliu spre deosebire de caracter
trasaturi generale.
Metoda:in studiul caracterului si apoi al particularitatii se foloseste: ANALIZA MULTICRITERIALA = este o clasificare in definitiv, prin considerarea
simultana a mai multor criterii (descriptori). O conditie esentiala pentru calitatea analizei este puterea de discriminare, de deosebire a criteriilor (suma de
componente si suma de descriptori ai sistemului)
Avem de-a face cu un studiu comparativ, o analiza a unei multimi de componente in raport cu o multime de criterii (descriptori) 3 posibilitati:

(O componenta toti descriptori

Toate componentele un descriptor
Toate componentele toti descriptorii)
4. O multime de componente si o multime de descriptori identici in care luam in consideratie schimbarea relatiilor, schimbarea de timp (in timpi
diferiti).
5. O multime de componente identice si o multime de descriptori care se modifica analiza aceluiasi sistem in vederi diferite.
6. O multime de componente care se schimba deci multimi de componente si o multime de descriptori care se pastreaza. E situatia unei analize ,
in care sisteme diferite sunt analizate din acelasi pdv.
PROCEDURA pentru ANALIZA MULTICRITERIALA
-se desfasoara, in esenta, in 7 etape:
8.
9.
10.

11.
12.

13.
14.

Listarea criteriilor (descriptorilor) adunare unor informatii referitoare la fiecare criteriu in parte
o operatie de documentare, de sinteza a experientei si de dezbatere (AMC e un studiu de colectiv, momente in care decizia se ia pe baza unei
dezbateri). Tre sa selectam niste criterii listarea lor. Din lista de criterii se retin doar unele, si apoi statistica.
Analiza criteriilor a lua in consideratie teritoriul in raport cu fiecare criteriu; a analiza fiecare dintre criterii, prin ce se caracterizeaza el, care e
puterea lui de discriminare, care sunt posibilitatile de compartimentare, care este valoarea lui, fiecare din cadrul colectivului analizand 2-3
criterii. Apoi listarea criteriilor
Examinarea criteriilor si asezarea acestora pe o scara ordinala (Evaluarea de criterii). Tre sa ajungem la o concluzie care din criterii este cel
mai important, care este cel mai putin imp si cum se situeaza celelalte fata de cele 2 extreme. Putem face o simpla scara ordinala, sau putem
face o scara ordinara f. precisa, dam valoare criteriilor. In interiorul criteriului putem sa-l compartimentam in functie de intensitatea lui si sa
spunem ca un criteriu care are 1 punct sau de juma de punct. Evaluarea criteriului este in raport cu valoarea de principiu, in raport cu definirea
obiectivului. Un criteriu, desi are nota 10 el nu este realizat decat partial
Analiza de criteriu in teritoriu. (releveu de criteriu in teren) Fiecare din criterii se cerceteaza in teren, se consemneaza intensitatea criteriului
intr-un loc sau altul. Fie ca aceste locuri se det in raport cu locuri pe baza dezbaterii, fie ca el se evalueaza automat, prin impartirea teritoriului
in locuri egale, omogene ca dispunere. (ex. trasez un caroiaj criteriul se analizeaza la intersectiile caroiajului, sau pe terenul carourilor
Transpunerea in plan a limitelor de criteriu. Pt. fiecare din criteriile resp, avem un interval de valabilitate avem un obiectiv definirea
Centrului Comercial, din studiile facute, noi stim ca pentru ca el sa fie un centru comercial, el trebuie sa se evidentieze intre un min si max de
densitate a ocuparii in teritoriu, a.i. eu aleg locurile care prezinta val minima si val maxima sau numai una din ele. Fac o izo-curba in care
criteriul repectiv poate fi luat in considerare. Suprapunerea acestor limite
Cumulare valorica (Evaluare valorica pe o scara de interval). adunare valorilor tuturor criteriilor care se suprapun intr-un anumit loc. In sensul
ca de fapt, am obtinut un val, deci teritoriul este de fapt impartit in mici portiuni care rezulta din suprapunerea unor contururi. Fiecare din ac.
Portiune de teren insumeaza un numar de puncte care rezulta din caract fiecarui criteriu.
Definirea zonei deci a obiectivului care ne intereseaza aici stabilim caracteristica dpdv al cumulului de valoare, a calitatii obiectivului
respectiv, a.i. ajung la concluzia ca am criteriul respectiv peste tot unde suma punctelor depaseste o anumita limita. Mai trebuie doar sa de ex.
posez/hasurez toate portiunile din teritoriu care indeplinesc aceste conditii se obtine zona de interes.

ANALIZA MULTICRITERIALA
-se ajunge la un loc comun in raport cu o regula prin cumularea valorica a criteriilor.
RESTRUCTURARE
-actiunile de restructurare sunt actiuni de reordonare a elementelor intr-un sistem
-sprijinandu-se pe zonificarea multifunctionala procesul de restructurare pretinde introducerea integrarii ca mijloc de reorganizare a vietii in cadrul urban.
-restructurarea urbana este un proces de adaptare a unor realitati existente intre elementele orasului la necesitati noi, sau de introducere si dezvolatare
a unor relatii noi intr-un context urban existent =>modalitati prin care relatiile si necesitatile pot fi puse de acord pe parcursul dezvoltarii orasului
=>sistemul va suferi modificari in urma aparitiei unor cerinte, rezolvarea acestora avand ca efect functionarea mai buna si implicit, un grad de
organizare superior.
- relatia vechi-nou probleme de apropiere a valorilor, de relationare a lor, in raport cu orasul constructiile valoroase nu trebuie izolate, protejate prin
spatii neutre, ci trebuie integrate intr-un ansamblu in care cladirii ii aduc un contrast binevenit si reflecta epoca lor
- raportul vechi-nou este expresia formala a dialecticii dezvoltarii arhitecturale
Mijloace de restructurare urbana
mijloace juridico-administrative, economico-finanaciare, arhitectural-urbanistice
desi arhitectul pare a avea influenta numai asupra asupra mijloacelor arhitectural-urbanistice, el este absolut obligat sa se implice si in celelalte
categorii (ec-fin si jr-adm) astfel, cadrul institutional creat prin mijloace jr-adm-tive trebuie sa fie suficient de suplu pentru a nu ingradi inovatia, dar
si suficient de rigid pt a putea elimina neprofesionalismul si abuzurile; aceasta se face prin impulsionarea unor criterii profesionale specifice
pe de alta parte, cadrul material realizat prin mijloace ecco-fin are si el nevoie de aportul arhitectului, ca profesionist, pt echilibrarea justa a
raportului dintre investitia pe termen scurt si cea pe termen lung, dintre investitia de eficienta economica si cea orientata spre satisfacerea unoi
nevoi complexe (sociale, simbolice, estetice)
arhitectul tb sa aiba un rol definitoriu in controlarea acestor mijloace si in coordonarea lor prin intermediul politicii urbane
politica urbana: profesie de stat democratic; dezvoltarea este o politica participativa in care puterea centrala are rolul de a dirija un proces
diferentiat local folosind mijloacele enuntate:
legalizarea planificarii teritoriale si urbane
coordonarea investitiilor
dezvolatrea potentialului stiintific si tehnologic
coordonarea factorilor de decizie
astfel, politica urbana devine o sinteza de prioritati in care arhitectul are un rol foarte important in stabilirea solutiilor optime
ABODAREA COMPLEXA-FILOSOFICA ANALITICA A RESTRUCTURARII URBANE

1. Abordarea operational analitica determina functional solutia, pornind de la existent si folosind experienta drept model;este incomplrta deoarece renovarea(partea
restructurarii) se separa pe obiective care nu sunt definite riguros, nu sunt determinate si aceasta din cauza imposibilitatii de a cunoaste modul in care se va desfasura
existenta umana viitoare

2. Abordarea filosofica restructurarea trebuie sa realizeze un echilibru intre valorile materiale si cele spirituale umaniste; problema calitatii vietii in cadrul procesului
de modernizare atrage dupa sine pe aceea a calitatilor omului ceea ce implica completarea metodologiei analitice poerationale cu o analiza filosofica; apare in plus
problema abordarii etice
3. Abordarea etica se refera la atitudinea organelor de decizie si proiectare care obligate sa ia in considerare necesitatile reale ale societatii nu trebuie sa impuna o
solutie straina de spiritul locului si al oamenilor, arhitectul are o responsabilitate deosebita pe linia intelegerii societatii existente; este un aspect al politici urbane; apar
mai multe probleme echilibru periferie/ utilizarea terenului/ centru raportat la populatie; modernizarea este dependenta de nevoile populatiei => studiul de urbanism
trebuie sa cuprinda si un stuidiu asupra populatiei; motivatiile restructurarii sunt: reevaluarea istorica, arhitecturala, arheologica, artistica/ utilizarea insuficienta a
teritoriului/ necesitatea imbunatatirii conditiilor de viata si salubrizare.
ADITIONALUL =orice aport constitutiv care apare la nivelul struct functionale sau configurative in urma operatiei de modernizare mai ales in
urma contruct urbane .
-este pozitionat distinct fata de existent in organismul urban restructurat
-se concretizeaza cantitativ si calitativ in sine sau in raport cu existentul
-este un subsistem; organizarea sa este influentata de pozitia in teritoriu astfel:
-

central- un nou ansamblu central

periferic- zona marginala restructurata
adiacent perimetral- cartier se realizeaza in continuarea perimetrului construit
extraperimetral- cartier aparte (platforma industriala in afara existentului)

SISTEMATIZARE: ansamblu de masuri tehnice, economice si legislative relative la spatiile de locuit, la desfasurarea activitatii, la repaus, la circulatia oamenilor si a
materialelor, care se iau in scopul asigurarii unor conditii de viata optime;ramura urbanismului care se opcupa cu proiectarea si reorganizarea stiintifica a asezarilor urb
si rurale)
-punct de plecare in elucidarea unor aspecte ale proceselor de dinamica urbana si al modului in care sunt reglementate de catre edilii orasului
CATEGORII DE MODELE UTILIZATE IN SISTEMATIZARE, IN RAPORT CU GRADUL DE GENERALITATE SI SCOPUL UTILIZARII LOCUIRII

1 . in raport cu gradul de generalitate

a . in functie de intinderea modelului :
modelul specific
modelul general
b . in functie de profunzimea modelului :

modelul global
modelul partial orizontal
vertical

tema program este un model specific

studiul este un model global; fiecare model global se poate descompune in modele partiale; se poate lua cite un model partial de la fiecare model global pt a se face o
combinatie
in tema program(studiul modelului global; studiul modelelui partial; analiza solutiei dpdv calitativ si cantitativ)
se pun in discutie gradul de generalitate, gradul de informare, riscul modelului, ponderea utopica
riscul de obiectivitate este in masura in care modelul se suprapune cu realitatea
2 . scopul utilizarii modelelor
e)
f)
g)
h)

modelul descriptiv analiticrol explicativ si de analiza a raportului cauza-efect

model planificativimplicarea factorului politic in teritoriu prin decizie
model predictiv (prospectiv)ofera o alternativa cu aspecte pozitiva si negative
model metodologic : de orientare ; de conducere cercetare,/ studiusimulare si optimizare

CATEGORII DE MODELE UTILIZATE IN SSTEMATIZARE, IN RAPORT CU CONTINUTUL , EXPRIMAREA SI TIPUL DE VALABILITATE.

EXEMPLIFICARI

1. in raport cu continutul
a. modelul formal
-se refera la forma (plan, macheta)
-exprimarea relatiilor formale
-se exprima prin forma
b. model conceptual
-se refera la conceptii
-exprimare teoretica si prin schite (orasul liniar)

c. modelul analogic material

-se refera la esenta situatiei
-reprezinta o situatie sau un fenomen (exemplul modelul gravitational)
d. mod urbanistic de indiferenta mod matematic(se studiaza un anumit teritoriu si se determina curbe pt fiecare dintre caracteristici ) se unesc punctele cu aceaeasi
densitate si se optine in plan o dispozitie posibila de organizare a teritoriul
2. in raport cu exprimarea
a. mod iconic mod formal; imagini foarte clare
b. mod real-obiectiv- ia in considerare, ca model un o obiect care exista sau este creat in scopul de a folosi
c. mod analitic foloseste o schema pt a exprima o situatie (ierarhizare, restrangere); nu poate fi exhaustiv
d. mod matematic reprentare printr-o formula
e. mod vorbit apare problema limbajului
3. in rapot cu tipul de valabilitate :
a. mod static nu ia in considerare schimbarile ce se pot petrece in timp este sincronic; in urbanism ordinul ideal
b. mod de echilibru momentan se bazeaza pe modelul static; studii in idea transformarii in crestere si descrestere; se refera la PUG.
c. modelul dinamic de comportament- reflecta transformarea

Organismul urban ca societate LOCALIZATA

Concept fundamental pentru intelegerea morfologiei urbane
organismul urban este un sistem complex constituit prin conlucrarea mai multor subsisteme; la baza constituirii sale stau 3 categorii fundamentale:
mobil uman> activitate> spatiu aferent
in cadrul ideii de subimpatire a sistemului in subsisteme, in cadrul orasului, apare cazul de instapanire sociala a spatiului respectiv
organismul urban se constituie in orrice moment al istoriei societatii intr-un effort de umanizare a spatiului, deci puem spune ca structura sa
reprezinta capacitatea omului de instapanire a spatiului urman
exista modele interpretative ale abordarii orasului ca sistem socio-spatial
modelul elaborat de GRANAI impune termenul de societate localizata> relatiile dintre oameni sunt legate de un anumit loc> legatura intre localitate
(subsistem) si teritoriu (sistem)
societate globala > ansamblu de produse sociale
>societate localizata
activitatile urbane localizate se constituie intr-un element structurant esential al organismului urban si, in acelasi timp, necesita o totalitate de spatii
aferente- localizari care se constituie in cadrul urban
organism urban<viata urbana
<cadru urban
-organismul urban = sistem complex care este constituit prin conlucrarea mai multor subsisteme complexe sau simple = produs social localizat, sistem
deschis fundamentat pe un sistem de activitati
-conceptii de abordare a orasului: 1)functionalista clasica (model organicist, explica faptele urbane prin functia lor, rolul in cadrul sistemului, modul de
interconditionare) ; 2)structural-functionalista (da un inteles logico-matematic functiei) ; 3)diferentiat cumulativa-moderna (suprapunere in comparatism
sistemic)
-abordare a organismului urbansincreticaefect de loc comun (acelasi loc) ; sincronicaefect de coincidenta (acelasi timp) ; sinergicaefect de
structuralitate (vecinatate) ; diacronicaefect de continuitate (miscare)studiu de suprapunere in comparatism sistemicabordare diferentiatcumulativa (la nivel global sau diferentiat)
-modelul constitutiv al organizarii urbane