0752809468

1. Ce intelegem prin realitate? Realitatea este o nascocire a imaginatiei

voastre. Cati dintre voi nu v-ati trezit dupa un cosmar teribil fericiti ca a fost
doar un vis?
Daca ceea ce percepem e adeseori eronat, cum putem sti cu siguranta ce e
adevarat si ce e fals?
Ce e normal? Daca esti trist, esti doar melancolic sau suferi de un
dezechilibru neurochimic? Pentru unii, starea lor neurologica ar putea de fapt
sa-i protejeze de adevarurile dureroase la care nimeni nu vrea sa se
gandeasca. Altii ajung intr-o dispozitie vesela care ii ajuta sa trateze situatii
pe care ceilalti nu le-ar suporta. Daca trasam o linie de demarcatie, ar trebui
sa ne intrebam si noi...Cum raspund creierelor celor asa-zisi normali la
anumiti stimuli? Putem sa-i aducem pe cei cu probleme la "normalitate"?
Desigur, ii ajutam. Dar oare nu-i deposedam uneori de ceea ce-i face unici?
Nu-i jefuim de o parte esentiala a ceea ce-i caracterizeaza?
2.Daca as sti sa mint, as avea un avantaj urias. Studiile arata ca cei mai buni
mincinosi primesc cele mai bune locuri de munca, isi fac cei mai multi
prieteni si pun mana pe cele mai frumoase femei.
Sinele este o gramada de retele neuronale distincte, ce functioneaza pe
globul asta dintre urechile noastre. Atunci, daca sunt mai multe variante ale
sinelui ce plutesc in craniul nostru, care e eul adevarat?
Poti tanji dupa dragoste dar totusi sa fii constrans de gene si de mediu si sa
ramai acelasi ticalos dintotdeauna? Chiar daca schimbi ceva la tine, cum ar
fi : fata, numele, adresa, te-ai putea simti altfel. Poate i-ai putea pacali pe
ceilalti pentru o vreme. Dar poti sa schimbi vreodata cine esti tu cu adevarat?
3. Tot ce avem este doar prezentul. In locul vostru as trai clipa, secunda
aceasta pretioasa si de neinlocuit, care nu se va mai repeta. Un moment de
liniste, clipele frumoase cu prietenii, soarele care intra pe
fereastra...Bucurati-va de toate astea!
4. Cum ramane cu oamenii care sacrifica alti oameni in scopuri egoiste?
Cruzimea e adevarata noastra natura? Empatia e o aberatie? Bunica mea
spunea: " E bine sa fii bun." S-ar putea sa fie adevarat. Sau ne e mai bine
daca non-stop avem grija numai de persoana noastra? Vestea buna este ca
bunatatea are un avantaj in evolutie. N-am putea trece printr-o iarna geroasa
din paleolitic fara cooperare. Si totusi la nivel preistoric, tot lupi singuratici
ramanem. Ar putea parea periculos sa dai vreun semn de slabiciune celorlalti
membri ai tribului. Dar, daca reusim sa lasam batele si pietrele ascutite jos,

raspunsul la chemarea altruismului din noi poate fi o recompensa in sine.

5. Exista liberul arbitru? Posed controlul constient asupra actiunilor mele?
Unele studii arata ca de fapt liberul arbitru este o iluzie. Daca este adevarat,
suntem doar niste papusi in carne si oase? Alegerile ne sunt impuse?
" E ceva in neregula cu mine?" Toti ne intrebam asta. Cu totii ne intrebam de
ce nu aratam, nu ne purtam sau nu ne simtim ca ceilalti. Creierul e acelasi la
toti. Cu toate astea, de ai lua oricare 2 creiere, nu sunt la fel. Sa fii diferit, sa
fii unic, este fara indoiala o caracteristica fundamentala a omului.
6. Cat de mult iti doresti? Fie ca e 1 mil de dolari sau o partida de sex.
Ambitia ne conduce pe toti. Freud ne-ar face sa credem ca toate provin de la
libidou. Succesul este determinat psihologic de singura posibilitate de a sta
concentrati si persistenta e o actiune a unui sistem limbic activ.
Ambitiile si visele noastre ne dau o vaga idee despre o zi frumoasa intr-o
buna zi. Si ne ajuta sa trecem uneori peste o zi mai putin frumoasa. E un
lucru complicat, totusi, ambitia. Ne poate orbi pana la pretul succesului. Ne
poate consuma ducand la obsesii periculoase sau o suferinta goala. Dar
indiferent cat de mult am fost de hraniti cu acest impuls neurologic natural,
ambitia nu este gravata in piatra. Visele se schimba. Si chiar daca nu
ajungem sa escaladam munti mai ramane totusi o sansa in care ii putem
muta. " Nu poti intotdeauna sa ai ceea ce vrei. Dar daca incerci uneori s-ar
putea sa te trezesti ca obtii ceea ce ai nevoie.
7. De ce anume iti este frica? Sa mori intr-un accident de avion? Sau sa iei o
boala incurabila? Frica poate invinge gandirea rationala. Ne poate face sa ne
purtam irational cand, in realitate, nu ai de ce sa iti faci griji. Deci, putem sa
ne stapanim instinctele primare facandu-ne in asa fel incat sa nu reactionam
din cauza fricii?
8. Cateodata miliarde de neuroni ni se aprind in creier ajutandu-ne sa
nascocim scenarii laborioase. Fanteziile iti pot intuneca mintea. Incepem sa
credem ca e un monstru sub pat ori ca toate fortele raului s-au unit impotriva
noastra. Toate fanteziile astea, bune sau rele, se opun evolutii firesti.
Creierele noastre exploreaza posibile rezultate care ne-ar ajuta sa ne atingem
telurile sau sa evitam pericole. Dar daca lasi fanteziile sa preia controlul
gandirii putem omite realitatea care e chiar in fata noastra. Si
cateodata....realitatea nu-i chiar asa de rea.
9. Ne construim o imagine care ne ajuta sa prezicem ce va gandi si ce va
simti persoana iubita. Relatia intra in impas cand imaginatia se confrunta cu
realitatea. Ceea ce duce la intrebarea: Chiar ne indragostim de acea
persoana sau de imaginea noastra despre acea persoana.

De ce ne mai chinuim sa iubim? Neuropsihiatrii spun ca suntem facuti sa

tanjim dupa relatii intime. Tanjim dupa iubire. Fireste, realitatea ne face de
obicei sa suferim, lasandu-ne cu mintea ametita daca nu zdruncinata de-a
dreptul. De ce ne mai chinuim sa jucam la ruleta asta? Cred ca, deoarece o
data tragem lozul castigator. Si cand e castigator, o stim din toata fiinta.
Chiar si amintirea unei relatii implinite ne poate face sa riscam mai departe.
Si, ne poate aminti ca, desi uneori ne simtim mizerabil, nu suntem niciodata
singuri.
10. Uitati-va bine la pers de langa voi. Ce vedeti? Un rival? Un fost iubit? V-ar
surprinde ca totul sa fie numai o fantezie? Ajungem sa cunoastem oamenii
luandu-ne dupa niste indicii si procesand totul cu creierul nostru dupa
propriile noastre criterii. Ne bazam pe judecata noastra pentru a completa ce
nu stim despre ei. Dar cine sunt cu adevarat oamenii din viata noastra, ceea
ce-i defineste este in mintea lor, nu in mintea noastra. Nu putem sa stim
niciodata cine sunt. Nu ne putem baza decat pe ceea ce simtim cu adevarat,
pe sentimentele noastre. Iubire, suparare, dorinta, fericire, teama,
prietenie..cu acestea se calauzeste creierul nostru. Ne indica nordul adevarat.
Si daca reusim sa ne bazam pe ele, de regula, ele ne pot ajuta sa gasim ceea
ce cautam.
11. De ce oamenii vor mereu mai mult? In fiecare zi visam la noi salturi
tehnologice. Stiinta are posibilitati nelimitate. Si multe din aceste tehnologii
par sa ne faca viata mai buna. Uneori cred ca in goana noastra dupa mai
bine, pierdem din vedere ce e mai important. Poate ar trebui sa acceptam ce
e bun in noi si ca nu totul are nevoie de imbunatatiri. Muzica lui Mozart are
200 de ani si nu are nevoie de nicio imbunatatire. E perfecta asa cum e.
12. V-ati intrebat vreodata daca mai exista cineva identic cu voi? Un geaman
viu sau fantomatic? Lumea a fost mereu fascinata de ei. In antichitate,
dublura era considerata o manifestare a supranaturalului, o inventie a zeilor.
13. Sentimentul de moralittae e inradacinat in circuitele creierului nostru. Dar
cu cate din acele circuite ne nastem si cat de mult este rodul experientei
noastre de viata? Este clar ca familiile noastre ne influenteaza sentimentul de
moralitate. La fel si valorile societatii. Totul de la "Codul lui Hammurabi" pana
la "Cele 10 porunci", cele 5 reguli de facut si 5 de nefacut cand vorbesti pe
net. Exista foarte multe motive exterioare noua care explica de ce respectam
regulile sau ne comportam intr-un anume fel. Dar este de asemenea posibil
ca unii sa fie nascuti cu un simt mai acut al moralitatii decat altii?
14. Nu ne plac mincinosii. Suntem de acord cu totii, nu? Dar de ce? De ce
avem toti aceasta parere despre toti cei care ne inseala? Fiindca ne fac sa ne
simtim mizerabil. La propriu. Neincrederea este prelucrata de aceeasi parte a
creierului care semnalizeaza durerea. Asta nu numai ca explica de ce nu ne

plac mincinosii, ci si de ce noi oamenii, tanjim dupa ceva in care sa credem.

Fie ca e vorba despre mos craciun sau despre ceva dovedit stiintific, precum
gravitatia, creierul nostru ne rasplateste emotional atunci cand credem. Sa
crezi inseamna sa te simti bine, sa te simti alinat. Dar cum putem avea
incredere in aceste sisteme cand creierul nostru este bombardat emotional,
punand in balanta gandirea critica, punand totul sub semnul intrebarii si fiind
mereu receptivi la toate posibilitatile.
15. Pe vremea cand traiam in pesteri, supravietuirea depindea de capacitatea
de a-ti da seama repede cine ti-e prieten si cine dusman. " Fuga sau lupta" or
inseamna o reactie neurologica primitiva dar asta nu inseamna ca sunt
alegeri proaste. Uneori, sa luptam pentru ceea ce vrem este ceea ce trebuie
facut. Desi deseori, ne luptam cu propriile noastre temeri: teama de a suferi
si de a repeta aceleasi greseli. Dar uneori, cel mai bine e sa speli putina, sa
pleci de capul tau. Asta s-ar putea sa ne sperie putin, nu doar pe noi si si pe
cei care-i abandonam fiindca se poate ca ei sa nu ne inteleaga. Din cand in
cand, e bine sa lasam trecutul in urma si sa facem un salt in necunoscut. Dar
daca alegem sa fugim, asta nu inseamna ca n-o sa ne ami intoarcem, nu?
16. "Ai luat in greutate?" "Arati obosit." " Ce naiba se intampla cu parul tau?"
Nu conteaza cat de buna e ziua voastra . E de ajuns un singur comentariu ca
sa o distruga, nu? Asta din cauza ca creierul vostru e setat sa-si aminteasca
mai bine interactiunile negative decat pe cele pozitive. Daca nu ai o depresie
clinica, sa fii nefericit poate fi de fapt o alegere.
"Poti spune ce vrei, dar cuvinte nu ma vor rani." Sau o vor face?
Durerea emotionala doare la fel ca durerea fizica. Stiinta a creat
medicamente care pot alina si, in unele cazuri, elimina durerea noastra fizica
si unele din medicamentele alea s-au dovedit folositoare in eliminarea dureriii
emotionale. Deci, reteta pentru o inima zdrobita ar putea fi " ia 2 Tylenol si
suna-ma dimineata." Dar amortirea durerii e intotdeauan un lucru bun? Cu
cat ne invatam cu durerea, in toate formele ei, cu atat mai mult apreciem
senzatiile si sentimentele care ne plac. Asta e natura contrastului. Daca n-ai
simtit niciodata amaraciune sau furie, atunci nu putem aprecia cu adevarat
fericirea. Si, daca n-am cunoscut teama, nu vom putea admira curajul. Poate,
ca sa ne bucuram pe deplin de frumusetea din vietile noastre, intai trebuie sa
constrientizam si sa imbratisam durerea.

17. Trecutul se poate intoarce sa ne bantuie. Pacatele tineretii tale, vechile

boli si ranile...astea pot ramane alaturi de noi o viata intreaga. Cu toata
incredibila sa putere, creierul este un organ remarcabil de fragil. Prea multe
nopti de exces de bautura si creierul vostru ar putea sa nu mai fie la fel. Dar
asta inseamna ca ar trebui sa traim in globuri de sticla protectoare? Sa nu ne

expunem niciodata la o potentiala vatamare, fizica sau emotionala?

18. Real science happens when we explore what we don't know. Galileo,
Curie, Einstein..They all had the imagination and the guts to look at a set of
facts and say: "Okay, but...what about this? And what if that?" They asked
questions.
Stories are what we use to find meaning in our lives. Now, imagine for a
moment that we lived without the understanding that our story must
eventually end. What if our lives were as infinite as the universe, if the
ticking clock never stoppened? What would our story be then? Would we still
love? Or care? Would those tiny fleeting moments that mean everything
mean anything at all?
19. Science tells us that noise is unhealthy. Even low-level noise in our cities
and offices increases anxiety and interferes with brain function. Traffic, media
chatter, chirping phones and tweeting computers damage our ability to learn
and focus, increases our heart rates, blood pressure and aggression. But
imagine if the noise wasn't just on the outside but it was even louder inside
your head. We need quiet inside and out, to think clearly, to heal. In our
modern world, true quiet is as rare as a truly dark sky. So when you find it,
the silence reveals an unexpected beauty, just like the darkness reveals the
milky way