Sunteți pe pagina 1din 3

Fractura se defineste ca o discontinuitate a osului, produsa in urma

unui traumatism de mica importanta, care actioneaza asupra unui os


fragilizat printr-o suferinta anterioara (osteoporoza, tumoare osoasa,
osteotita, etc.). De aceea aste foarte important sa se studieze terenul pe care se
produce fractura, in aparenta banala, introducand astfel numeroase erori in
pronosticul si tratarea leziunii.
Fractura nu este numai un simplu accident traumatic cu repercusiuni
locale, ci un proces de patologie complex care antreneaza intreg organismul.
Fractura este deci o boala generalizata (dereglari post-traumatice generale)
declansate mai ales prin intermediul S.N.
Fracturile se produc datorita actiuni unei forte exterioare.Pentru producerea
unei fracture este importanta ,marimea durata si directia fortelor care
actioneaza aupra osului ca si modul in care osul este solicitat.

Fractura, impreuna cu leziunile ce se produc in partile moi, inclusiv


hematomul local sau difuz - la distanta - constituie focarul de fractura. Acest
focar de fractura este centrul de unde pleaca toate tulburarile care dau
tabloul clinic al fracturii.
Clasificare:
1.

Fractura directa se produce la nivelul la care


actioneaza
forta
reprezentata
prin
zdrobire,
compresiune sau soc violent. Acestea sunt fracturi
aparute la marile accidente, care se asociaza cu leziuni
mai mult sau mai putin grave a partilor moi.

2.

Fractura indirecta se produce in alt loc decat acolo


unde a actionat agentul traumatic. Aceste fracturi sunt
cele mai numeroase si dupa modul de aplicare a
traumatismului, se pot produce diferite tipuri anatomopatologice de fracturi.

3. Fracturi incomplete se observa mai ales la copii

4. Fracturi complete cu situatiile: a) traiectul de fractura poate sa aiba sediul


variabil; b) fragmentele sunt in general in numar de doua, uneori un traiect
de fractura accesoriu separa un al treilea fragment; c) deplasarea
fragmentelor este variabila uneori minora, alteori este camplexa
Scopul tratamentului fracturii este de a restabili cat mai repede functia si
in al doilea rand forma, asa incat persoana afectata sa-si poata relua
activitatea in cel mai scurt timp.
Tratamentul fracturilor il reprezinta consolidarea fracturii. Acest proces
este dependent de varsta pacientului, de gradul deplasarii fracturii, tipul
fracturii, localizarea fracturii, vascularizarea zonei de fractura, patologia sau
alte afectiuni asociate. Imobilizarea intereseaza o articulatie supra- si alta
subiacenta focarului de fractura. La o fractura necomplicata se poate constata
vindecarea la nivelul focarului de fractura, pe parcursul primelor 15 ore
posttraumatism. Din punct de vedere radiologic, calusul apare la 4 saptamani
posttraumatism. Calusul este format dintr-un amestec de cartilaj si os fibros,
care este inlocuit progresiv de catre osteomul (tumora benigna) remodelat, pe
parcursul catorva ani. Diagnosticul vindecarii fracturii se face prin examinare
clinica si confirmare radiologica. Urmarirea pacientului se continua pana
cand linia de fractura nu mai este vizibila. Scopul principal al tratamentului
propriu-zis este acela de a restabili nivelul normal de activitate al pacientului.
Programul de fizioterapie si recuperare medicala presupune in primul rand
evaluarea pacientului. Aceasta cuprinde istoricul bolii, incluzand starea
functionala a aparatului musculoscheletal dinaintea fracturii, interpretarea
radiografiilor si a datelor de laborator, inspectia membrului afectat. Atentie
insa la eventuala prezenta a edmului, la modificarile de troficitate,laatrofia
musculara, la prezenta escarelor (cruste).
Nu se va uita palparea pulsului periferic, deasupra si dedesubtul focarului de
fractura. Se va adauga si examenul neurologic, pentru a identifica deficitele
motorii sau senzoriale, ca urmare a traumatismului asupra nervilor periferici.
Se apreciaza orice durere produsa de palparea, mobilizarea sau incarcarea
membrului respectiv. Masurile generale in vederea recuperarii fracturilor
membrelor sunt:
Tratament medicamentos si program fizicalkinetic, in scopul reducerii durerii
si inflamatiei (antialgice administrate oral, caldura, masaj), pentru a reduce
edemul se recomanda exercitii active, asistate, bai Whirlpool, masaj bland,
ciorapi supraelastici). In scopul recuperarii mobilitatii articulare si a fortei
musculare este nevoie de exercitii active, asistate, program de reeducare

neuromusculara, exercitii cu rezistenta, caldura urmata de intinderea


tesuturilor conjunctive - stretching; Tratament in scopul recastigarii
independentei de autoingrijire si a activitatilor zilnice (prescrierea
echipamentului adaptativ, precum scaunul toaletei inaltat, coada prelungita la
peria de baie, scaun tapitat), ajutatoare de mers (cadru, carje, baston).
Pacientii care apeleaza frecvent la serviciile de recuperare sunt cei cu fracturi
ale membrelor inferioare (cap femural, col femural). Durata imobilizarii
variaza in functie de tipul fracturii.

Tudor Claudia-Diana, AMG.2B