Sunteți pe pagina 1din 3

Leadership-ul

Leadership-ul , dupa John Kotvardler de la Harvard Business School, este un


proces de orientare a unui grup sau a unor grupuri de persoane prin mijlace in principal
necoergitive , este, de fapt , o stare de spirt pe care o insufla unele persoane celor cu care
lucreaza, un atribut urmarit si cerut de organizatii managerilor lor .
Firmele mai mari sau mai mici , celelalte oganizatii – indifferent de sfera
activitaii lor – doresc sa dispuna de manageri cu abilitati de lidership . Dupa Ovidiu
Nicolescu si Ion Verboncu , leadershipul desemneaza “ influenta interpersonal ape care o
exercita un manager asupra subordonatilor in procesul stabilirii si , indeosebi , al
realizarii obiectivelor , reflectand- spunem noi – dimensiunea umana a managementului ,
acea latua a acestuia care face posibil ca managerul sa influenteze , sa determine
colectivul pe care il conduce de a conlucra la stabilirea obiectivelor si , in special , la
realizarea acestora. Acest lucru vizeaza nu numai o latua operationala , ci si una afectiva ,
care se sprijina pe autoritatea managerului , pe calitaile umane , pe talentul nativ sau
dobandit de a conduce oameni, de a le insufla optimism si spirit de daruire pentru
organizatie .
Lidership-ul genereaza lideri, in preajma carora oamenii se simt mai
competenti, increzatori si gasec munca mai interesanta.Ei creeaza si mentin valorile in
organizatie. Nu toti manageii sunt si lideri . Poti fi manager bun , efficient , dar nu si
lider.In acest sens , W. Bennis si B. Nanus aratau urmatoarele : liderii sunt oameni care
fac lucrurile care trebuie , managerii sunt oameni care fac lucrurile cum trebuie ; ambele
roluri sunt esentiale , dar profund diferite . Ideal ar fi ca tot mai multi manageri sa aiba
caracteristici de lider , respectiv pozitia oficiala (formala) a managerului in organizatie sa
fie dublata de capacitatea acestuia de a polariza in jurul lui oamenii din subordine , de a-I
influenta si determina sa actioneze impreuna , corespunzator oiectivelor stabilite .
Aceasta a doua latura se fundamenteaza foarte mult pe sistemul realtiilor interpersonale
pe care le dezvolta liderul in grup (organizatie) , ceea ce imprima leadership-ului si o
puternica incarcatura informala . Liderii au calitati deosebite , ei :
 Sunt capabili sa ii orienteze pe oameni , creand o viziune pe cre o comunica
acestora . W Bennis arata ca specifica pentru un lider este capactitatea de a crea o
vizune globala , de a traduce in actiune si de a o mentine;
 Inspira incredere si au incredere in ei insisi
 Au suficienta experienta pentru a privi greselile drept o alta distragere de la
drumul catre success
 Ii fac pe oamenisa se simte mai puternici in preajma lor , mai competenti si mai
increzatori in ei insisi , gasind astfel munca mai interesanta si mai provocatoare .s

O imagine mai cuprinzatoare asupra leadershipului ne determina a ne opri putin asupra


factorilor determinanti ai acestuia. Avem in vedere pe cei mai importanti , dupa cum
umeaza :

Caracteristicile personale ale liderului


Desi multi specialisti apreciaza ca liderii se fac , nu se nasc , exista , fara indoiala ,
caracteristici native care usureaza munca de formare a liderilor sa care fac imposibila
formarea de lideri. Avem in vedere inteligenta , flexibilitatea gandirii , atractia personala
sau farmecul personal , capacitatea de adaptare , aplecarea spre intelegerea omului de
langa tine , rabdarea , ambitia , perseverenta , etc Cei care reunesc un numar mai mare
din aceste caracteristici si reusesc sa le si manifeste , fiind percepute de cei din jurul lor ,
obtin din partea acestora o apreciere deosebita, cunoscuta sub denumirea de charisma .
Aceasta pune in evidenta ansamblul calitatiilor unei persoane de a influenta actiunile ,
modul de gandire si comportamentul altor persoane . Conducatorii de success sunt
conducatori charismatici , ei ii atrag prin calitatile pe care le au , pe membrii organizatiei.
In acest context , nu putem sa disociem caracteisticeile personale ale liderului ,
modul in care acesta utilizeaza puterea de care dipune prin pozitia pe care o ocupa in
oganizatie . De fapt , multi specialisti apreciaza ca exercitarea leadership-ului depinde in
mare masura de abilitatea liderului de a utilize diferitele forme de putere pentru a
influenta comportamentul subordonatilor .
Puerea exprima capacitatea unei persoane de a influenta comportamentul
celorlalti . In cadrul unei organizatii , fomele prin care managerii isi pot manifesta si
exercita puterea sunt variante . Astfel intalnim puterea legitima , determinate de pozitia
ierarhica a persoanei in organizatie ; puterea de ecompensare , pusa in evidenta de
abilitatea managerilor de a folosi instrumente de recompensare ; puterea coergitiva ,
atunci cand managerul utilizaeaza instrumente de constrangere , apeland , pentru a-I
determina pe subalterni sa actioneze in directia stabilita , la gama pedepselor ce sunt
prevazute in regulamentele organizatiei ; puterea exemplului personal , ce vizeaza
influentarea informationala , data de detinerea de informatii , de accesul la informatii
importante si de detinerea controlului privind distributia informatiilor; puterea
profesioanala , care are la baza cunostintele de specialitate pe care le detine managerul ,
experieta deosebita a acestuia in domeniul pe cae il conduce , abilitatea de a descalci si
descurca problemele de specialitate mai deosebite cu care se confrunta uneori
organizatia , etc .
Este evident ca modul in care managerul utilizeaza puterea , accentuand , dupa
caz , o forma sau alta de putere , generealza atat autoritatea fomala , cat sip e cea
informala a acestuia . De aici se trag si se dezvolta acele interdependente dintre manager
si grup, care asigura fundamental leadership-ului.

CUNOSTINTELE LIDERULUI atat pe plan professional cat si in cel al managementului


.

Caracteristicile personale si puterea nu sunt suficiente pentru a fi lider in


adevaratul sens al cuvantului . Dezvoltarea stiintei so tehnicii , adancirea specializarii si ,
pe acesta baza ,aparitia de forme strict speializate , determina cunostinte de specialitate
profunde celor care acced spre functii strict specializate , determina cunostinte de
specialitate profunde ceor care acced spre functii manageriale . Acestea trebuie impletite
cu cunostinte generale solide si cu o pregatire profunda pe probleme de management ,
economie , informatica , etc. Toate acestea sigura un prestigiu solid si o anumita prestanta
managerului , transfomandu-l intr-un lider autentic
Situatia organizatiei

Aceasta isi pune amprenta aupra lidership-ului . Sa nu uitam ca vorbim despre leadership
numai in contextual existentei unui grup sau a unor grupuri de persoane . Ori , in acest
caz , nu putem sa nu avem in vedere specificul grupului , calitataea oamenilor , nivelul
lor de pregatire , dotarea tehica si informationala , resursele de care dispune organizatia ,
cultura organizatiei , climatul organizational etc.

Mediul extern in care fiinteaza organizatia

Este un factor important , care conditioneaza puterea de influenta a


liderului . O situatie este cand mediul extern este favorabil, alta situatie apare cand
organizatia functioneaza intr-un mediu exern cu disfunctionalitati , turbulent , chiar ostil .

Desigur sunt si alti factori de influenta . lidership-ul nu este investigat in toata


profunzimea lui , drept urmare determinantii acestuia nu sunt toti pusi in valuare .
Trebuie sa avem in vedere si faptul ca el este deosebit de flexibil , atat in situatia cand
este orientat spre sarcini , cat si atunci cand este orientat spre subordonati . De asemenea ,
nu trebuie uitat ca eficienta lidership-ului nu se obtine prin formule stricte , aplicabile l
ORICE SITUATIE. Este firesc atunci sa fim permanent preocupati de promovarea unui
leadership performant , si desigu , de descoperirea si punerea in valuare a determinantilor
unui asemenea tip de lidership.
Cert este ca liderul trebuie sa indeplineasca pe langa functia de solutionare a
problemelor cu care se confrunta organizatia si o functie sociala ,care in esenta consta in
asigurarea coeziuniii si unitatii organizatiei . De fapt , numai in organizatie si prin
intermediul acesteia se pune in valuare spiritual individual de lidership.
Nu trebuie sa absolutizam diferenta dintre manageri si lideri . Si unii si altii au , la
nivelul de firma , in esenta , aceleasi obiective , numai ca liderii au ceva in plus , acea
perspective e abordare a problemelor si de insuflare a unei stari de spirit care
“electrizeaza” subordonatii si-I antreneaza , de multe oi neconditionat , al actiunile
organizatiei , la obtinerea performantei .