In vreme de razboi

Ion Luca Caragiale este cel mai mare dramaturg romn. Critica literar a remarcat excepionala nzestrare a lui
Caragiale pentru comic n comedii, i pentru analitic (analiz sufleteasc, psihologic) n nuvele i n drama
Npasta. Deci se vorbete de bivalena spiritului caragian. n acest sens criticul literar Maria Vad Cpean
consider c dimensiunea operei lui Caragiale se ntinde de la masc la hu (simbol al rsului - profunsime,
adncime sufleteasc, zon ascuns a contienei).
S-a nscut la 30 ianuarie 1852 n localitatea Haimanale de lng Ploieti, astazi numita Ion Luca Caragiale. Prinii:
Luca, avocat la Ploiesti, i Ecaterina Caragiale(Karaboa, numele de fata). Caragiale s-a nscut ntr-o familie cu
tradiii n domeniul dramaturgiei i al actoriei, astfel tatl su a fost actor, apoi administrator de moie. Unchii lui
Costache i Iorgu au fost i ei actori, autori dramatici, i conductori de trupe teatrale.
Mama sa il d la coal unde l-a avut ca nvtor pe Basil Drgoescu. I.L.Caragiale absolvete prima clas de
gimnaziu n particular, iar celelalte trei clase la gimnaziul Sfinii Petru i Pavel din Ploieti.n anul 1868 el este
nscris la Conservatorul de art dramatic din Bucureti, la clasa de declamaie i mimic a unchiului su, Costache
Caragiale.
n 1870 l cunoate pe Mihai Eminescu, sufleur n trupa lui Pascaly.De la 20 iunie i pn la 24 octombrie, Caragiale
a fost copist la Tribunalul Prahova.Intre anii 1871-1872 a fost al II-lea sufleur i copist la Teatrul Naional din
Bucureti.
In anul 1885 se nate fiul su , Mateiu Caragiale. In 1888 a fost director al Teatrului Naional din Bucureti. n 1889
se cstorete cu Alexandrina Burrelly, fiica arhitectului Gaetano Burrelly.
n 1893 se nate fiul su Luca.Dup un an, I.L.Caragiele are i o fiic, Ecaterina Caragiale. n 1904 cltorete n
Italia, Frana i Germania.n anul 1905 Caragiale se stabilete la Berlin.
n zorii zilei de 9 iunie 1912 Ion Luca Caragiale moare n urma unui atac de cord n locuina sa de la Schoneberg
Berlin.A fost adus n ar i ngropat la Bisarica Sfntul Gheorghe. La 22 noiembrie 1912 este renhumat n cimitiril
Bellu, alturi de Mihai Eminescu i Cobuc.
Debutul are loc n revista Ghimpele (1863), sub pseudonimul Car i Palicar.Semneaz cu numele su, pentru
prima oar n Revista Contemporan, poemul Versuri.
El a fost corector al ziarului Unirea democratic.n 1887, mpreun cu Mihai Eminescu ncepe colaborarea la
Timpul, chemat sa lucreze aici de catre Titu Maiorescu.Pentru scurt timp el este revizor colar n Arge-Vlcea.
n 1884 se joac n permier opera buf Hatmanul Baltag scris mpreun cu Iacob Negruzzi.
n 1896 apare volumul Schie uoare.Tot atunci conduce revista Epoca Literar avndu-l ca secretar pe t.O.Iosif.
n 1901 I.l.Caragiale mplinete 25 de ani de activitate literar i public volumul Momente.n anul 1910, la Editura
Adevrul se tiprete volumul Schie nou .
Ocup o serie de funcii mrunte. Este copist, corector, mai trziu gazetar. Colaboreaz la mai multe ziare i reviste
(Creatorul,Claponul,Alegtorul liber,Unirea democratic). Eminescu l ntroduce la Junimea, unde i citete
prima comedie O noapte furtunoas.
Perioada marilor creatii dramatice: O noapte furtunoas (1879), Conul Leonida fa cu reaciunea (1879), O
scrisoare pierdut (1884), D-ale carnavalului (1885), Npasta (1890)

Perioda prozei scurte: volumul Momente (1901), volumul Nuvele i povestiri (1908)
Urmeaz un moment greu n viaa lui Caragiale: procesul Caion. Acuzat pe nedrept plagiat (copiat), aprat la proces
de Barbu-Stefnescu de la Vrancea. Caragiale i-a naintat operele academiei spre a fi premiate, dar ei au fost
respinse. Nemulumit din 1905 se stabilete la Berlin. Stabilirea la Berlin n-a nsemnat ns o rupere total de cei de
acas, asfel n anul 1907 n timpul rscoalelor rneti Caragiale a scris un pampflet 1907. Din primvar pn n
toamn.
Scriitorul se stinge din via n Berlin la 9 iunie 1912. Este adus n ar i ngropat n Bucureti la cimitirul Belu.

Caragiale este cel mai mare creator de viata din ntreaga noastra literatura.
(G. Ibrileanu)

2. Informatii generale despre opera

Nuvela In vreme de razboi a aparut in anul 1898, ca si O faclie de Pasti si Pacat, facnad parte din perioada
marilor creatii dramatice, anul 1898 fiind chiar unul din cei mai rodnici ani ai sai.

2.2. Explicatia titlului

Titlul are o valoare metaforica deoarece autorul nu va face referire in opera sa de intamplari de pe campul de lupta,
ci razboiul se poarta in sufletul lui Stravache, lucru sesizat si de Serban Cioculescu: Tema acestei excelente
nuvele, desi autorul o sublintitulase <<schita>> este obsesia,adica setea de navuire care dezumanizeaz i
mutileaz suflete. Lupta este una interioara, batalia dintre constiinta si dorinta de a avea mai mult, se transforma in
cazul lui Stravache intr-o obsesie greu de suportat. In vreme sugereaza faptul ca partea cea mai importanta a
actiunii are loc in perioada acestui razboi interior.
Deci, hangiul Stavrache, mostenitorul fratelui su, preotul Iancu din Podeni, plecat pe front ca s scape de urmrire,
cci fusese cpitanul unei bande de hoti, trieste la nceput, iluzia fugar c fratele su nu se mai ntoarce. Curnd,
obsesia rentoarcerii fratelui pune stpnire pe el si-l devoreaz, pn la urm.

2.3. Tipul operei

Desi autorul a subintitulat-o schita, opera In vreme de razboi este o nuvela. Desi, in mod concret, nu apare decat
un personaj principal, carciumarul Stavrache, isi fac simtita prezenta si alte personaje, fantomatice, sustinute de
granita incerta dintre real si ireal, cum sunt popa Iancu si complicii sai. Scrierea a fost intitulata schita probabil intro incercare de redactare a altei scrieri, de dimensiuni mai mari, un posibil roman.

2.4. Aprecieri critice

Nuvela in vreme de razboi urmareste derularea unui caz psihologic in contextul unui mediu social in care setea de
inavutire vestejeste spiritele. Ea este superioara altor creatii caragialesti de acelasi gen, intrucat motiveaza un

demers tragic si realizeaza nu numai atmosfera, ci si tipologie, fiindca Stavrache, frate neomenos, intruneste ceva
din eternul uman(George Calinescu).
De acea, C(aragiale) trebuie considerat nu numai un geniu clasic si realist, care a creat in literatura noastra limbajul
dramatic, asa cum Eminescu a creat primul nostru mare limbaj liric, dar si un genial diaelectrician, capabil sa exprime
cu egala stralucire in toate momentele carierei sale, in teatru si in proza, in schitele telegrafice din varianta
momentelor sau in povestirile de mai dimensiuni(Florin Manolescu, 2000)
Arta lui dramatica si nuvelistica poate servi drept model pentru toate timpurile si cine-si da seama de bogatia de
forme, cele mai multe din ele desavarsite,() nu poate sovai un moment sa vada intr-insul pe unul din cei mai mari
artisti literari ai tuturor timpurilor.(Mihai Dragomirescu)
Silvian Iosifescu comenta:Viziunea in care se realizeaza intreaga opera este clasicizata prin numarul redus de
personaje, prin concentrarea in timp, prin miscarea dramatica spre culminatie si deznodamant. Dar diversitatea in
tipologia sociala corecteaza laturile clasicizate ale operei, in sensul ca ni se prezinta o lume de caractere care sunt
localizate.
Caragiale este cel mai mare creator de viata din ntreaga noastra literatura. (George Brileanu)
Serban Cioculescu analiza in anul 1977: Tema acestei nuvele este obsesia.() Stravache este insa bantuit de
obsesii: il viziteaza, in imaginatia sa bolnava, ba un ocnas in haine vargate, care-I cere fratelui sau o baraca cu apa,
ca sa incerce apoi sa-l sugrume, ba un capitan in fruntea unei companii, cu arma in mana, care se distreaza sa-l
sperie. De fapt, fratele nu murise, ci isi crease o stare civila de defunct, cazut pe front, ca sa scape de orice urmarire
penibila.
Caragiale nu descrie interioare, lumea obiectelor din jur si nici tinute vestimentare; el stie insa sa Asculte glasul
naturii, dupa cum afirma Tudor Vianu, fiind considerat de acesta un adevarat poet al naturii, el adaugand:
Senzatia, notata cu dibacie, este a unui spirit muzical care stie sa asculte glasurile naturii si sa calauzeasca ecoul lor
in adancime.
Deci, I.L. Caragiale este o aparitie exceptionala intre intelectualii timpului...(Al. George).

3.1. Rezumat
Nuvela In vreme de razboi este constituita din trei capitole ce constituie cele trei etape ale trecerii progresive a lui
Stavrache prin obsesie, pana la nebunie.
Primul capitol prezinta identitatea lui Iancu: preot si talhar, ducand astfel o viata dubla, si pe cea a fratelui acestuia,
negustorul Stavrache, ce apare ca un om muncitor, chiar ideal.
Lucrurile se incurca rapid, asa incat preotul Iancu, speriat ca va fi prins, ii marturiseste fratelui sau faptele comise si-i
cere ajutorul, un sfat ce l-ar putea scapa. Intamplator, tarziu in acea nopate, la hanul lui Stavrache poposesc mai
multi voluntari tineri ce se indreptau catre Dunare, la razboi. Hangiului ii vine idea de a-l trimite ca voluntar pe front,
salvandu-l, insa cu intentia ascusa de a-i acapara averea.
Insa, o data cu mostenirea, Stavrache preia si obsesia posibilei intoarceri a fratelui.
Capitolul urmator este o detaliere a conflictului psihologic suferit de negustor. In cosmarurile lui, Iancu apare mai
intai in haina vargata, de ocnas, gata sa-l ucida si apoi intr-o tinuta militara-de capitan. De fiecare data, el duce o
lupta imaginara cu imaginea fratelui sau, concepand-o chiar ca o lupta pentru supravietuire.

Ultimul capitol prezinta inclestarea dintre cei doi frati. Obsesia negustorului se transforma in realitate deoarece Iancu
vine sa-i ceara bani- ii cheltuise deja pe cei ai regimentului.
Stavrache refuza orice compromis si initial clacheaza, apoi se lupta aprig cu fratele sau, insa lupta se sfraseste rau
pentru amandoi: Stavrache moare cantandu-si singur popeste, iar Iancu ramane sarac.

3.2. Personaje
Nuvela In vreme de razboi a lui Caragiale creeaza doua tipologii, incadrate unui context social bazat pe lupta
pentru avere.
Stavrache si Iancu sunt doua posibile masti umane reprezentand, de fapt, doi posibili invingatori
invinsi(E.Lovinescu). Daca initial Iancu pare a se impune ca stapan al respectivului context social, curand rolurile se
schimba. Din momentul plecarii pe front, Iancu ramane doar ca o replica tot mai dura adresata constiintei fratelui sau,
o constiinta afectata deplin de patima inavutirii. Caragiale urmareste cu deosebita atentie, dar si obiectivitate, modul
in care aparentul om cu dare de mana, cu han la drum se transforma, fiind din ce in ce mai patruns de nebunia
produsa de patima banului.