Cum ne creem realitatea

Cum ne creem realitatea

Daca putem sa ne mentinem concentrarea asupra unui gand, timp de 17 secunde, fara sa-l contrazicem cu alt
gand, langa gandul nostru initial se va alatura prin legea atractiei un altul de exact acceasi forma, marime, ton,
vibratie. Si la precis 17 secunde aceste doua ganduri identice se vor alatura si se vor combina, iar cheltuiala
de energie a punctului lor de combustie se manifesta in noi sub forma de entuziasm, sau interes. In momentul
respectiv, care a durat 17 secunde, aceste doua ganduri care erau doua ganduri de acelasi fel au devenit unul,
mai mare, mai evoluat, si cu o vibratie mai rapida si mai energica.
Daca putem sa stam concentrati pe acelasi subiect inca 17 secunde, in momentul in care se face trecerea la
secunda nr.34, avem de doua ori 17, si gandul nostru va atrage din nou un gand asemanator, sau putem sa
spunem ca doua ganduri care se aseamana se atrag una pe alta.
Asa cum gandul tau atrage un altul, si altul poate atrage gandul tau, pentru ca ganduri care au natura
asemanatoare au tendinta de a se atrage reciproc, de a cauta sa fie impreuna. Si la punctul in care s-a atins
limita de 34 de secunde, aceste doua ganduri care au evoluat impreuna se combina intr-unul, si apare un alt
punct de combustie. In momentul respectiv, aceste doua ganduri devin iarasi unul, iar vibratia lor creste si se
intensifica.
Daca putem in continuare sa mentinem in atentia noastra acest gand evoluat si crescut, pana la limita de 51 de
secunde, care este de trei ori 17, se va produce mai departe o noua combinare si un alt punct de combustie.
La fel se intampla la limita de 68 de secunde, si atunci gandul este suficient de mare ca sa aiba efect asupra
manifestarii fizice.
Putem sa luam cateva comparatii fizice: 17 secunde de gand pur, sunt echivalente cu 2000 de ore de actiune.
Daca avem o meserie in care lucram 40 de ore pe saptamana, orele respective sunt cele pe care le prestam
intr-un an intreg. 17 secunde de gandire concentrata echivaleaza 2000 de ore de actiune. Daca trecem de limita
de 34 de secunde, putem sa ne multiplicam actiunea cu 10, deci avem 20.000 de ore de actiune. Daca putem sa
trecem de limita de 51 de secunde, de trei ori 17, putem sa inmultim din nou cu 10, si rezulta echivalentul de
200.000 de ore de actiune. Daca reusim sa trecem de limita de 68 de secunde - adica doar un minut de gandire
pura, fara contradictie, nediluat, obtinem echivalentul a doua milioane de ore de actiune.
Ca ilustrare, se poate imagina cum o familie cumpara un teren unde exista niste blocuri care au intrat in
demolare, o gramada enorma de beton, otel si sticla. Timp de doua zile, diverse masini, camioane si echipe de
constructori au carat muntele de gunoi de pe locul respectiv, si l-au lasat curat pentru noii proprietari. Noii
proprietari, care isi demolasera fosta proprietate lucrand cu tarnacopul si roaba, s-au gandit ca ar dura efectiv
o viata ca ei sa curete locul respectiv cu roaba si tarnacopul. Acesta este un exemplu clasic. Atunci cand iti
aliniezi energia la energiile creatoare de lumi si civilizatii, atunci nu mai esti in contradictie cu centrul tau
creator, cu ESENTA ta, si se intampla lucruri care pot fi considerate de domeniul miracolului.
17 secunde nu par sa fie cine stie ce, insa daca ne observam cu atentie, vedem cum in general incepem pe la
secunda a 8-a sa emanam vibratii contrare. Majoritatea oamenilor nu reusesc sa termine un gand, o dorinta,
fara sa creeze - foarte de timpuriu, vibratii contrare dorintei initiale.
Sunt oameni care spun: "vreau mai multi bani, am obosit de atata efort".
sau "vreau sa ma fac bine, boala aceasta ma inspaimanta".
Ni s-a imprimat insa in caracter sa fim atat de obiectivi, incat de cele mai multe
ori ne dam singuri cu piciorul in celalalt picior. E intr-un fel ca si cum am spune: "vreau o cana de ceai
fierbinte", si punem ceaiul la fiert, dar inainte de a incepe sa fiarba stingem focul si ne apucam de altceva, si

apoi iarasi il aprindem, si iarasi il stingem chiar cand era gata sa se incalzeasca, si tot asa, pana cand ajungem
sa spunem ceva de genul: "de 15 ani incerc sa beau o cana de ceai fierbinte, si nu reusesc". La asa ceva,
solutia este - bineinteles - sa lasam ceainicul pe foc un timp mai lung, pana reuseste cu adevarat sa fiarba.
Daca putem sa rezistam tentatiei de autosabotare, reactiei de a merge in directie opusa inainte de a ne fi
indeplinit scopul, atunci putem cu adevarat sa obtinem o modificare a realitatii.
Motivul pentru care este dificil sa nu ne lasam prada atat de repede gandului contrar, este pentru ca am fost
educati sa fim obiectivi, sa cantarim cu atentie ceea ce este pro si contra, avantajul si dezavantajul. Ni s-a
spus ca asa ceva este corect si bine. Si este. Dar ca la orice, a duce la extrem aceasta actiune iarasi nu este
bine, pentru ca contrastele ele insele te pot stimula in fond ca sa obtii o claritate mai mare a dorintei, si acesta
este si motivul pentru care formatul fizic prezent este asa cum este. Contrastul este esential pentru luarea de
decizii, insa odata ce o decizie a fost luata, odata ce iti concentrezi atentia asupra deciziei tale si te straduiesti
sa obtii gandul pereche pentru vibratia gandului tau, Universul se va alinia in asa fel incat sa iti ofere sansa si
ajutorul de a obtine ceea ce doresti.
Pentru persoanele care sunt obisnuite sa gandeasca sporadic, lasand doar sa le treaca prin minte diverse
ganduri ca un flash, acest concept poate parea dificil de acceptat sau inteles. Este mult mai usor sa privesti
viata ca la televizor, sa observi, sa receptionezi ceea ce ti se ofera, decat sa iti oferi in mod determinat propria
ta proiectie, a propriilor tale ganduri.
De exemplu avem o persoana care are trei probleme principale - una - o problema financiara, a doua probleme cu sanatatea, si a treia - o problema sentimentala.
Primul pas este sa sfatuim persoana respectiva sa renunte sa se gandeasca o perioada la aceste trei
probleme, pentru ca ea s-a concentrat deja prea mult pe aceste probleme, dar la modul gresit. Ea poate pentru
inceput sa ia alte subiecte noi, la care nu a creat un pattern gresit de gandire. Este greu pentru ea sa iasa din
pattern-ul gresit si din problemele care au devenit obsesie, si atunci o sfatuim sa se gandeasca la ceva inedit,
de exemplu la ...sticla albastra. Ea nu pricepe desigur de ce trebuie sa discutam despre sticla albastra, dar noi
insistam: hai sa discutam despre sticla albastra. Se poate sa fie sticla mata, sticla transparenta, sticla cu
desene sau incrustatii, sticla folosita la vitralii, sticla de la muzeul Tiffany, orice. Se pot face din ea vaze de
flori, candelabre, pahare. Apoi vorbim despre penajul pasarilor, apoi despre fluturi, tot la fel, mentinand atentia
asupra fiecarui subiect timp de 17 secunde.
Apoi persoana respectiva pleaca acasa, se urca in masina, si se intalneste cu niste prieteni, care o iau la masa
la un restaurant, si apoi se duc impreuna la cumparaturi. Ea constata cu surpriza ca magazinul unde a ajuns
din intamplare are o colectie superba de sticla albastra, rafturi intregi de bibelouri de sticla albastra. Nimeni nu
a cumparat nimic, dar toata lumea s-a simtit foarte bine admirand colectiile respective, de sticla albastra - pur
si simplu Extraordinara!
In continuare, toti merg in parc, si observa ca parcul este plin de fluturi, care zboara printre flori si copaci.
Femeia respectiva, sa-i spunem Esther, inca nu face corelatia cu discutia despre creatia realitatii, dar constata
ca se simte bine, foarte relaxata. Dupa vreo 15 minute, apare in fuga un baietel, de vreo trei-patru ani, care tine
in manuta niste pene de porumbel, pe care le-a adunat de pe jos, si intinzand mana, el le ofera razand lui
Esther. Abia atunci "se prinde" Esther ca in decurs de mai putin de o ora ea a trait toate cele trei subiecte
asupra carora si-a concentrat gandul timp de 17 secunde, datorita faptului ca Universul a actionat in mod
dramatic pentru a-i asigura implinirea gandului ei.
Bineinteles, oricine poate sa se joace si sa vada cum se poate imbunatati acest joc. O metoda foarte buna este
atunci cand jocul se joaca in trei, pentru ca in doi exista sanse mai mari de a uita - cum a facut Esther anumite detalii asupra carora ne-am concentrat atentia in decursul zilei, sau de a nu observa CUM gandurile si
dorintele noastre prind forma in fata ochilor nostri. Daca se poate, este recomandat sa se inceapa jocul luand
la inceput subiecte de interes minor, subiecte pure, simple, asupra carora nu avem idei contradictorii, si vom
vedea cum in decurs de doua-trei zile, absolut intotdeauna Universul va raspunde oferind sprijin vibratiei
noastre creatoare.

Motivul pentru care multi nu-si dau seama cum raspunde Universul vibratiei noastre, este pentru ca ei isi spun
ceva de genul: "vreau o masina noua, una rosie, dar este prea scumpa", si cum Universul raspunde absolut la
orice vibratie, gandul care se indoieste pe undeva de ceea ce doreste va neutraliza el insusi dorinta respectiva.

Deci, daca noi oferim vibratii pure, si privim cu atentie cum Universul ne raspunde la ele, putem, dupa douatrei zile de joc cu subiecte usoare sa trecem la subiecte pe care le consideram dificile. In acelasi timp, in viata
noastra se vor produce niste schimbari cu totul speciale. In primul rand, ne vom obisnui sa ne mentinem
concentrarea asupra unui subiect timp de 17 secunde. Cine poate sa o faca timp de 17 secunde, poate invata
sa o faca in continuare, doua, trei sau mai multe perioade de 17 secunde. In al doilea rand, facand acest lucru
vom oferi Universului sansa de a raspunde vibratiei noastre, si dovada ca nu suntem deloc rupti de energiile
creative, ci ca suntem noi insine fiinte creatoare, asa cum este particula de lumina in relatie cu unda de
lumina.
Putem in acest fel sa observam faptul ca fiecare dintre noi este in realitate ca o energie care emite, si careia i
se raspunde in consecinta. Putem sa vedem cum, incetul cu incetul, de la mic la mare, fiecare dintre noi invata
la scoala Pamant sa creeze in mod deliberat si responsabil.
De aceea este fiecare aici, pentru a crea. Fiecare este creator in sensul ca fiecare este un focalizator de
energie. Cine nu poate sa-si mentina concentrarea asupra unui gand, nu poate sa fie creator. Nu suntem doar
observatori care receptioneaza pasiv, ci suntem noi insine cei care indreptam energia cu puterea mintii
noastre, catre scopul pe care il concepem noi insine. In timp ce focalizam energia, noi MENTINEM gandul si il
crestem pana la manifestarea fizica.
Deci este foarte important ca fiecare sa stie exact ce face, la asa ceva se refera termenul
"awareness"(constientizare), dar mai sunt cateva detalii. In primul rand, cum isi da cineva seama ca si-a
mentinut gandul pur o anumita perioada, si cum isi da omul seama daca si-a mentinut gandul pur? La asa
ceva serveste "sensibilitatea", sensibilitatea la propriile senzatii, pentru ca sensibilitatea este indicatorul care
iti spune despre fluctuatiile din propria vibratie. Sistemul emotional de ghidare este cel care iti spune fara
gres, fara dubiu, daca esti pe calea buna, sau pe o cale gresita, si tot prin sistemul emotional afli exact la ce
stadiu te afli.
Sa ne imaginam un ventilator, un ventilator mare, de camera, cu palete care se invirtesc cu putere. Ventilatorul
este indreptat catre noi. Nu bagam in seama in mod deosebit zgomotul pe care il face, si nici nu ne preocupam
de aerul care se indreapta catre noi din directia lui. E ca si cum ar fi intr-un fel inexistent, desi stim ca este
acolo ca sa ne faca un serviciu. Dar daca bagam un creion in el in timp ce el se invarteste, putem noi insine
provoca probleme serioase sistemului. Emotiile distructive actioneaza ca si creionul respectiv, si ele sunt
rezultatul unei actiuni distructive, care este rezultatul unui gand sau dorinte distructive.
Atunci cand avem o dorinta, cand ne-am gandit la ceva si am ajuns sa dorim ceva, in momentul in care
introducem ideea "nu se poate", atunci ideea "nu se poate" se angreneaza la randul ei frecventei rapide a
dorintei/ideeii initiale, si dezamagirea care rezulta ca urmare a ideii ca "nu se poate" lucreaza la fel ca si
creionul in ventilator. Este asa pentru ca noi insine am introdus o vibratie mai scazuta, mai inceata, intr-una
mai rapida, mai inalta.
Se poate observa ca exista persoane cu care atunci cand stai de vorba, te simti bine. Cu cat mai mult stai
alaturi de persoana respectiva, cu atat mai bine te simti, si te gandesti: acest om este un prieten bun, un
prieten adevarat. Alaturi de asemenea prieteni, poti sa discuti tot felul de lucruri fara sa-ti fie frica de
ridiculizare sau agresivitate sau rautate, poti sa te joci si sa faci tot felul de lucruri faine si traznite, poti chiar
sa nu vorbesti nimic daca n-ai chef. Si orice ai face, e ok, pentru ca pur si simplu te simti bine alaturi de
persoanele respective. Este mai greu de gasit asa ceva intre adulti, dar copiii si adolescentii au asemenea
prieteni si simt asemenea bucurie in mod obisnuit.

Senzatia acesta de bunatate si prietenie este ceea ce se cere pentru a fi capabil sa mentii cu usurinta un gand,
timp de 17 secunde, si chiar mentinerea gandului despre o asemenea prietenie iti poate asigura atragerea unui
asemenea grup de prieteni in viata ta, ca si Combustia care sa iti asigure entuziasmul necesar.
Pe masura ce putem sa facem asemenea lucru in mod deliberat, putem sa vedem cum Universul ne raspunde
si cum devenim fiinte aliniate cu Forta Creatoare, deci chiar ceea ce am venit aici sa constientizam.
Fiecare si-a spus in viata ceva de genul: "Voi intra in aceasta mare a contrastelor, si observand un contrast
aici, un contrast acolo, voi putea cu usurinta sa ajung la o concluzie". Odata ce ajungem la o concluzie, tot ce
avem de facut este sa mentinem aceasta vibratie in gand, pana cand vom obtine suficienta forta de a ne
manifesta vibratia ideii noastre, pe care Universul va face tot posibilul sa o manifeste de dragul nostru.
Deci in acest sens, fiecare om este un creator in aceasta lume, si dezvoltarea capacitatii noastre mentale este
un lucru de dorit, avand grija sa folosim intotdeauna ca monitor, corpul emotional .
Eu am constatat acest lucru prin faptul ca traiesc viata ca pe un miracol. Am mare grija ce gandesc, pentru ca
INTOTDEAUNA gandul meu se indeplineste, bineinteles, in viata mea. Nu sunt de acord sa iau nimanui liberul
arbitru si sansa de a deveni creator, pentru ca asa cum este un Univers, tot la fel pot sa (co)existe o infinitate
de Universuri, si fiecare om, fiecare creator, are de fapt in stapanirea sa o lume - lumea sa interioara, in care
tot ce este, este efectiv creat chiar din substanta gandurilor sale.