Dreptul Uniunii Europene

Curs 1 23.02.2015
Bibliografie: prof Augustin Fuerea Manualul UE ed. 2009; tratatele fundamentale ale
UE CHBeck coord. Fuerea.
Aparitia si evolutia comunitatii europene
Uniunea europeana a reprezentat o idee care a traversat gandirea politica a
continentului european inca din Antichitate, fiind urmarita atat in Evul Mediu, cat si in sec al
XIXlea de catre liderii europeni, insa necesitatea punerii ei in aplicare a devenit mai
accentuata dupa Primul Razboi Mondial, pentru ca, incepand cu sfarsitul celui de-al Doilea
Razboi Mondial, eforturile statelor europene sa devina mult mai puternice, in sensul
identificarii mijloacelor necesare concretizarii acestei idei.
Punerea in aplicare a ideii europene dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial s-a realizat
in mod gradual si in paralel cu evolutiile la nivel international.
Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, pe teritoriul continentului european au fost
create o serie de organizatii internationale cu caracter regional care urmareau atingerea unor
obiective generale, precum mentinerea pacii, sau a unor obiective specifice, precum integrarea
militara sau cooperarea economica.
Organizatiile cu caracter economic care au fost create pe teritoriul european dupa cel
de-al Doilea Razboi Mondial sunt:

Organizatia pentru Cooperare Economica Europeana, creata in 1948 cu scopul de a

pune in aplicare ajutorulacordat de SUA in vederea reconstructiei statelor europene
prin intermediul planului Marshall. In 1960, aceasta organizatie s-a transformat in
Organizatia pentru Cooperare Economica si Dezvoltare;
Uniunea Vamala Benelux, creata in 1948 intre aceste state in vederea facilitarii
schimburilor economice intre ele.

In domeniul militar, in 1948 a fost incheiat Tratatul Atlanticului de Nord, care a pus
bazele NATO, organizatie internationala cu caracter militar care cuprinde state europene, dar
si alte state precum: SUA, Canada. Aceasta reprezinta o organizatie politica pe care s-a
construit o integrare militara si care functioneaza in conformitate cu dreptul international
public si Carta ONU. O alta organizatie cu caracter militar o reprezinta Uniunea Europei
Occidentale, care a fost creata in 1954, bazele fiind puse de tratatul de la Bruxelles din 1948 si
care a functionat pana in anul 2011. Ca si Tratatul Atlanticului de Nord, si cel de la Bruxelles
prevedea o clauza de angajament militar automat in caz de agresiune impotriva unuia dintre
membrii sai. Evolutia acestei organizatii regionale cu caracter militar s-a realizat in paralel cu
dezvoltarea constructiei comunitare, fara ca Uniunea Europei Occidentale sa se bucure de un
impact la fel de insemnat ca si comunitatile europene/ UE.

In aceeasi perioada, paralel cu crearea acestor organizatii militare sau economice a fost
infiintat Consiliul Europei in 1949, organizatie internationala cu caracter regional, care
urmarea promovarea pacii si a drepturilor omului pe continentul european si in cadrul careia,
in 1950, a fost semnata Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului si a
Libertatilor Fundamentale, care a prevazut ulterior crearea Curtii Europene a Drepturilor
Omului, cu sediul la Strasbourg.
In paralel, in estul Europei a luat fiinta in 1949 Consiliul de Ajutor Economic Reciproc
(CAER), precum si Pactul de la Varsovia, semnat in 1955 in domeniul militar.
Dupa cum se poate observa, continentul european a fost divizat dupa cel de-al Doilea
Razboi Mondial in doua mari blocuri, pentru ca Europa Vestica sa cunoasca la randul ei o
serie de modificari de natura conceptuala care au determinat aceste state sa se asocieze in
diferite structuri, urmarind asigurarea pacii si dezvoltarea economica pe continentul european,
insa, dintre toate organizatiile create pana la inceputul anilor 50, niciuna nu a corespuns ideii
de Europa unita asa cum o doreau liderii europeni de la acea vreme, care sa presupuna o
integrare accentuata intre statele care ar fi acceptat sa puna in aplicare aceasta idee. In acest
context, la 9 mai 1950, a fost prezentata Declaratia lui Robert Schuman, inspirata de un alt
lider european, Jean Monnet (de avut declaratia pt seminar!). prin intermediul acestei
declaratii, liderii europeni propuneau punerea in comun a productiei de carbune si otel,
materii prime folosite pentru armament, in baza unei integrari economice, urmand ca
unificarea politica sa se realizeze ulterior in mod treptat.
Declaratia lui Schuman a stat la baza semnarii la 18 aprilie 1951 a Tratatului institund
Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului. Tratatul a intrat in vigoare la 23 aprilie 1952
si a fost incheiat pe o perioada de 50 de ani si a fost semnat de 6 state: Benelux, Franta, Italia,
Germania. Obiectivul central prevazut de acest tratat era in mod firesc gestionarea in comun a
productiei de carbune si otel din statele semnatare, sub coordonarea unei structuri special
create in acest sens (Inalta Autoritate), care a fost prezidata de Monnet.
Ulterior crearii acestei prime comunitati, liderii europeni au continuat sa caute solutia
optima pentru crearea acelei entitati suprastatale care sa puna in aplicare in mod deplin ideea
europeana printr-o integrare accentuata intre statele membre. Astfel, in urma Conferintei
liderilor europeni de la Messina din 1955, s-a ajuns in urma concluziilor acestei conferinte si a
raportului Spaak la semnarea in 1957 a doua tratate care au infiintat alte doua comunitati
europene. Astfel, la 25 martie 1957, au fost semnate Tratatul instituind Comunitatea
Economica Europeana si Tratatul instituind Comunitatea Europeana a Energiei Atomice
(Euratom); ambele tratate au intrat in vigoare la 14 ianuarie 1958. Astfel, dupa cum se afirma
in doctrina, noile comunitati se inscriau pe calea unei uniuni din ce in ce mai stranse intre
popoarele europene, prevazuta in chiar preambulul tratatului instituind Comunitatea
Economica Europeana.
Tratatul instituind CEE avea drept scop punerea in comun a competentelor statelor
membre in diferite sectoare de activitate economica, in vederea realizarii unei piete comune la
nivelul tuturor statelor prin punerea in aplicare, in primul rand, a patru libertati fundamentale
si a patru politici comune, prin intermediul unei structuri functionale in care sa fie
2

reprezentate interesele atat ale comunitatii, cat si ale statelor membre si ale popoarelor
acestora.
Tratatul instituind Comunitatea Europeana a Energiei Atomice prevedea punerea in
comun de catre statele semnatare a resurselor in acest domeniu in vederea formarii si
dezvoltarii unei industrii nucleare europene; pentru atingerea acestui obiectiv general, tratatul
prevedea la randul lui o structura functionala proprie.
Dupa cum se poate observa, pana la inceputul anilor 60, pe continentul european
functionau organizatii regionale cu caracter de cooperare, in domeniul militar sau economic,
dar si trei comunitati europene, subiecte de drept international public, formate in baza unei
asocieri de state cu caracter de integrare economica. Din acest moment, comunitatile europene
vor cunoaste o evolutie si o dezvoltare specifica, care de multe ori a fost caracterizata de doua
tendinte doctrinare, respectiv: extinderea permanenta a acestora spre noi state sau integrarea
profunda a statelor membre. Specificitatea dezvoltarii constructiei comunitare s-a realizat
luand in considerare atat pozitiile statelor membre, cat si contextul international, evoluand de
la o constructie avand un caracter integrator economic la o constructie in care cooperarea
politica si dimensiunea protectiei drepturilor fundamentale sa ocupe un loc important in
vederea realizarii intereselor statelor membre si ale cetatenilor acestora.
Comunitatile europene au dispus de o structura institutionala proprie, cu ajutorul
careia s-au dus la indeplinire obiectivele prevazute de tratate si prin intermediul careia statele
membre, dar si comunitatile si-au vazut reprezentate interesele.
Evolutia constructiei comunitare s-a realizat numai in baza unor instrumente juridice
(tratate modificatoare) care au exprimat acordul de vointa al statelor membre in acest sens.