Statut si rol elemente ale structurii sociale

Oamenii nu se comporta ntmplator : n anumite situatii se comporta ntr-un anume

fel, n altele, n alt fel. Putem vorbi, deci, despre existenta unui tipar al comportamentelor
noastre. Acesta este determinat nu numai de specificul cultural, ci si de elementele structurale
ale societatii, respectiv statutul, rolul, grupurile, organizatiile, institutiile sociale si
comunitatea.
Din cunoscutele definitii propuse de Jean Stoetzel deducem ca cele doua notiuni sunt
distincte una de cealalta, dar complementare : " daca luam ca centru al observatiei noastre
individul, locul pe care-l ocupa determina statutul si rolul sau, statutul sau este ansamblul
comportamentelor la care el se poate astepta n mod legitim din partea celorlalti, rolul sau
este ansamblul comportamentelor la care ceilalti se asteapta n mod legitim din partea sa".
Statutul social.
n vorbirea curenta, prin statut se ntelege un nivel de prestigiu, de bogatie sau putere.
Sociologii folosesc termenul n ntelesul de pozitie a unei persoane ntr-o retea de relatii
sociale, statutul de decan (sau de director de scoala) se refera la o pozitie n sistemul de
nvatamnt la fel ca si cel de elev sau de student. Statutele de mama, bunica, fiica, nepoata
etc. indica pozitia persoanei n familie. Raymond Boudon si Franois Bourricaud remarcau
faptul ca pozitia ntr-o retea de relatii poate avea doua dimensiuni : orizontala si
verticala. Dimensiunea orizontala desemneaza interactiunile reale si posibile pe care individul
le are cu alte persoane situate la acelasi nivel social. Dimensiunea verticala se refera la
contactele cu persoanele situate ntr-o pozitie superioara sau inferioara pe scara ierarhiei
sociale. n conceptia lor, statutul se defineste ca un sistem de interactiuni egalitare si ierarhice
pe care individul le are cu ceilalti membrii ai grupului din care face parte.
Mai nti, termenul de statut a fost utilizat n filosofia sociala semnificnd puterea de
care dispune o persoana, suma drepturilor si ndatoririlor sale. Sociologul francez Emile
Durkheim n renumita sa lucrare "De la division du travail social" (1893) a aprofundat analiza
anomiei prin perturbarea, dereglarea ierarhiei de statut. Ceva mai trziu, (1921) sociologul
german Max Weber folosea termenul n ntelesul de prestigiu social.
n lucrarea "The Study of Man" (1936), de pe pozitiile antropologiei culturale, Ralph
Linton acorda notiunii de status ntelesul de colectii de drepturi si de datorii generate de locul
ocupat de individ n societate. El, mpreuna cuTalcott Parsons (1902-1979) si altii atrag
atentia asupra distinctiei dintre statusurile atribuite pentru care individul nu a optat n mod
expres, care i-au fost conferite de societate sau grupul din care face parte si statusurile
dobndite, pe care el, cel putin teoretic le-a ales, care depind de calitati asupra carora
individul are un oarecare control. Printre cele dinti se afla statutele legate de conditiile
biologice sau geografice (vrsta, rasa, sex, nationalitate etc.). Oamenii nu pot, initial, sa-si
aleaga sexul, rasa, etnia, religia si chiar clasa sociala. Pentru statutele dobndite putem
enumera statutele profesionale (medic, profesor etc.) statutele maritale (sot, sotie), statutele n
cadrul grupurilor informale (prieten). Acestea, de regula, sunt functii ale optiunilor
individuale, desi constrngerile sociale pot restrnge evantaiul posibilitatilor accesibile.
Sociologia face si distinctia dintre statusul actual si statusul latent. Statusul actual
sustine R. Linton este pus n evidenta de situatia sociala concreta. De exemplu, un individ
apare ca muncitor cnd l observam n viata sa profesionala (n timpul lucrului, n institutia n
care si desfasoara activitatea). Acest lucru nu-l mpiedica sa aiba n acelasi timp alte statute
(tata de familie, de exemplu), care sunt n aceasta circumstanta latente. Statutele latente sunt,
deci, statutele neactualizate dar posibil de evidentiat n alte situatii sociale.

Fiecare om are mai multe statute sociale ce alcatuiesc asa numitul set de statute ale
persoanei. Profesoara, mama, fiica, ortodox, prieten, femeie, romnca etc sunt statute care se
pot aplica uneia si acelesai persoane. E. K. Wilson (1966) a grupat statutele n trei mari
categorii : biologice, familiale si extrafamiliale (profesionale, economice, culturale). Statutele
profesionale se pot clasifica, la rndul lor, n statute formale (oficiale, conform cu
organigrama) si informale (dobndite pe baza caracteristicilor psihice ale persoanei).
n cadrul constelatiei pe care o alcatuiesc, nu toate statutele au aceeasi importanta. De
multe ori, avem de-a face cu un statut principal, un statut cheie, care joaca un rol foarte
important n interactiunile noastre sociale, precum si n identitatile noastre sociale. n
societatile arhaice, deseori statutul religios si de vrsta a reprezentat statutul cheie al
individului.
n societatile moderne, se pare ca n mod frecvent statutul profesional reprezinta
statutul principal. Observam ca statutele cheie difera de la o societate la alta. Daca n mod
traditional statutul profesional al unui barbat era extrem de important att pentru sentimentul
sau de sine ct si pentru relatiile sale cu ceilalti, astazi, barbatii ncep sa acorde tot mai mult
timp familiei cu alte cuvinte, si mpart timpul ntre cariera si familie. Daca n mod traditional
statutul principal al femeii este cel de familie, astazi, deoarece tot mai multe femei exercita o
anumita profesie, statutul lor profesional devine din ce n ce mai important pentru ele.
Pierderea unui statut principal poate produce sentimente de frustratie si poate tulbura
sentimentul de identitate pe care persoanele n cauza l-au ncercat de-a lungul multor ani. Este
cazul pierderii statutului de munca atunci cnd oamenii se pensioneaza sau al modificarii
esentiale (perceputa tot ca o pierdere) a statutului de parinte, atunci cnd copiii se
maturizeaza, devin independenti, si ntemeiaza propriile familii.
Statutele partiale ale unei persoane pot fi congruente sau incongruente, cele de pe
urma, genernd conflicte interstatus asa cum ar fi acelea dintre statusul profesional si statusul
familial. Exista nsa si statusuri care sunt generatoare de conflicte prin nsasi natura lor.
Sociologia organizationala a evidentiat faptul ca pozitiile ierarhice intermediare genereaza
conflicte interstatus. Mergnd pe acelasi filon, Wilson arata ca aceste conflicte sunt relativ
frecvente n statusurile flotante ntre doua extremitati ale unui sistem ierarhic, cu alte cuvinte
n rolurile legate de statusurile intermediare. Astfel, subofiterul se poate situa fie lnga ofiter,
fie lnga soldati, asistentii universitari se pot simti mai solidari cu decanul sau dimpotriva, cu
studentii etc.
Cercetarile sociologice concrete au demonstrat ca modul n care o persoana si percepe
propriul status joaca un rol decisiv n depasirea conflictelor inter- si intrastaus.
Rolul social.
n timp ce statutul desemneaza locul unei persoane ntr-o retea sociala, rolul indica un
model de comportare asociat unui status, punerea n act a drepturilor si datoriilor prevazute de
statusuri ntr-o societate.
Linton considera ca termenul de rol desemneaza suma totala a modelelor culturale
asociate unui anumit statut.
Astfel, el include atitudinile, valorile si comportamentul prescris de societate oricarei
persoane si tuturor persoanelor care ocupa un anumit statut.
Cu putin naintea lui R. Linton, respectiv n (1934), sociologul american G.H. Mead
evidentiaza importanta ndeplinirii rolurilor sociale, subliniind faptul ca nvatarea lor duce la
formarea personalitatii si asigura functionarea societatii umane. (Mind, Self and Society).
In sens larg, termenul de rol vizeaza normele generale ale contributiei pe care trebuie sa
o aduca un individ la o relatie comportamentala. In acest caz, rolul se apropie de statut, fiind
vorba de elemente idealizate sau prescrise.

In sens restrans, se refera la regularitatea reala a comportamentului indivizilor aflati in

interactiune. Este vorba nu de roluri prescrise, ci de roluri emergente.
Indiferent insa de acceptiune, rolul fie el ideal sau real, general sau specific, prescris
sau emergent ne trimite la constantele de comportament ale individului care isi aduce
contributia la o relatie mai mult sau mai putin stabila cu ceilalti indivizi.
Factorul care regleaza producerea si schimbul, intre indivizi, al comportamentelor
cerute, permise, expectate, dorite sau interzise de pozitiile lor sunt normele de grup.
Atunci cand sunt prescrise, rolurile sunt strans legate de normele privitoare la maniera
individului de a-si asuma functiile care decurg din statut, maniera in raport cu care exista, in
sanul grupului, un acord general.
Functiile unui statut depind de mentinerea anumitor tipuri de relatii intre cei care ocupa
o pozitie si ceilalti.
Nu toate actiunile si comportamentele celui care detine un statut anumit sunt esentiale in
raport cu functiile acestui statut, in timp ce altele pot sa interfereze real cu functiile respective.
Rolurile implica cu necesitate coraportarea mai multor indivizi.
Cel care ocupa o anumita pozitie primeste simultan prescriptiile propriului sau rol si
prescriptiile rolurilor foarte strans legate de al sau.
De obicei, rolurile nu se definesc prin raportarea doar la un singur rol. Exista o
constelatie de roluri.
Reprezentand o parte dintr-un sistem de roluri interdependente, rolul poate sa se
modifice odata cu schimbarile survenite in oricare alta parte a sistemului.
De ex., cand copilul devine adolescent, rolul sau se schimba si odata cu el se modifica
si rolul mamei. In caz contrar, se declanseaza conflicte de rol.
Indivizii care ocupa pozitii diferite se comporta intr-o maniera diferita, dar fiecare
intelege si accepta comportamentul celuilalt.
Si invers, interactiunea dintre ei se desfasoara intr-o maniera relativ limitata si
predictibila, adica nu in termenii comportamentelor specifice, ci in termenii relatiei de rol.
Linton afirma ca daca rolul reprezinta un comportament explicit, atunci el este aspectul
dinamic al unui statut: este vorba, spunea el, de ceea ce individul trebuie sa intreprinda pentru
a justifica detinerea de catre el a respectivului statut.
Un anumit statut dintr-un sistem social poate fi detinut, iar rolul asociat lui poate fi
cunoscut si exercitat simultan de mai multi indivizi. De fapt aceasta este chiar situatia
normala.
Acelasi individ poate sa detina simultan o serie de statute, fiecare dintre ele derivand din
sistemele de organizare la care participa. El nu numai ca detine aceste statute, dar si cunoaste
rolurile cerute de ele. Totusi el nu poate niciodata sa exercite simultan toate aceste roluri.
Diferentiind statutul activ de statutul latent Linton, afirma ca rolurile asociale statutelor
latente sunt mentinute temporar pe planul al doilea, dar ele sunt parti constitutive ale
echipamentului cultural al individului.
Faptul ca diferitele statute ale individului sunt activate in momente diferite impiedica o
ciocnire intre rolurile care le sunt asociate.
Cel mult, un comportament explicit, care este o parte a unui rol legat de un statut, poate
contrazice rezultatele unui comportament explicit care este o parte a unui alt rol.
Comportamentele insasi nu intra in conflict, din cauza diferentei de timp.
Mai mult decat atat, rolurile asociate statutelor intr-un acelasi sistem sunt de obicei bine
adaptate unul la altul, si nu duc la conflicte, atata timp cat individul actioneaza inauntrul
acestui sistem.
Afirmatia este valabila si pentru statute din sisteme diferite, atunci cand aceste statute
sunt astfel incat converg normal la aceiasi indivizi.

Astfel, intr-o societate rolurile de barbat adult, tata, specialist intr-o profesie, prieten,
etc. sunt in mod normal ajustate unul la altul, in cida faptului ca provin din sisteme diferite.
Aceste ajustari sunt elaborate in cadrul experientei indivizilor care au ocupat asemenea
serii de statute simultan si au eliminat treptat majoritatea conflictelor printr-un proces bazat pe
incercari si erori.
Daca modelele formale de prietenie sunt imprumutate dintr-o alta societate, ele vor fi
curand modificate astfel incat sa nu existe un conflict intre ele si modelele deja stabilite de
sistemul local al organizarii familiale.
Cazurile rare cand, din motive accidentale, statutele ale caror roluri sunt fundamental
incompatibile coverg asupra aceluiasi individ, reprezinta substanta unor puternice tragedii.
In timp ce majoritatea societatilor manifesta putina simpatie fata de un individ care
incearca sa scape de indeplinirea unora dintre rolurile sale, toti pot simpatiza cu dilema unei
persoane care treuie sa aleaga intre statutele si rolurile egal valabile.
Asemenea dileme sunt o tema favorita in literatura societatilor mai complexe si
introspective. Tragedia lui Oedip si episoadele finale ale Cantarii Niebelungilor sunt exemple
clasice, dar se gasesc asemenea exemple si la nivelul folclorului.
In fiecare dintre aceste cazuri, individul asupra caruia converg roluri incompatibile
rezolva problema prin modelul curent, care consta in a proceda pe baza unor statute diferite in
momente diferite, chiar daca recunoaste ca rolurile asociate isi vor contrazice reciproc
rezultatele.
Asemenea conflicte se ivesc arareori in societatile primare sau in gruparile sociale mai
largi, care au dainuit destula vreme pentru a-si dezvolta culturi bine integrate.
Totusi, spune Linton, ele pot deveni mai frecvente in conditiile existente in societatea
actuala a S.U.A. Necesitatile de reorganizare a structurii sociale pentru a face fata nevoilor
unor noi tehnologii si a unei mobilitati in spatiu fara precedent in istoria umana determina
prabusirea sistemului de statute si roluri mostenit.
Inexistenta unui nou sistem, compatibil cu actualele conditii ale vietii moderne, face ca
individul sa se gaseasca frecvent in fata unor situatii, in care este nesigur atat de propriile lui
statute si roluri, cat si de cele ale altora.
In afara ca se poate vedea silit sa faca o alegere, el se va simti nesigur ca alegerea facuta
este corecta si ca comportamentul reciproc al celorlalti va fi cel anticipat de baza statutelor pe
care a presupus ca le ocupa.
Rezultatul este un mare numar de dezamagiri si frustrari.