Strategia de negociere a unificării Bisericii Ortodoxe cu cea Catolică

1) Stabilirea scopului final1

În cadrul acestei întâlniri se doreşte identificarea mijloacelor prin care este posibilă
unificarea Bisericii Catolice cu cea Ortodoxă. În cadrul întrunirii, se vor discuta aspecte ce ţin de
dogmatica reprezentativă celor două Biserici, diferenţele de cult şi tradiţie care au apărut odată cu
Marea Schismă, perioada de timp în care rezultatele negocierilor vor fi implementate.

2) Stabilirea echipei de negociatori2

Emil Serea – liderul echipei de negociatori;

Oana Constantin – va juca rolul de „băiat bun”;
Radu Manolache – va juca rolul de „băiat rău”;
Maria Tabacaru – va juca rolul de observator al echipei adverse;
Mihai Vlad – va juca rolul „durului”.

3) Proiectarea obiectivelor3
Obiective ideale:
- Identificarea mijloacelor prin care este posibilă unificarea Bisericii Catolice cu cea
Ortodoxă;
- Identificarea premiselor ce vor sta la baza discuțiilor ulterioare;
- Elaborarea unui plan de acțiune pentru a demara procesul propriu-zis de unire.
Obiective reale:
- Identificarea punctelor comune ale discuției;
- Identificarea argumentelor în contradictoriu ale discuției;
- Identificarea cauzelor secularizării cu care se confruntă Biserica Catolică;
- Realizarea concesiilor.
Obiective acceptabile:

1
Ce se dorește a se obține. În cazul acestei teme se vor indica generic principalele elemente/avantaje a căror
negociere este intenționată raportat la capitolul de drepturi ce revine fiecăruia și la partea (angajator sau angajat) pe
care trebuie s-o reprezinte.
2
Formatul echipei, calitățile necesare, nivelul de pregătire….
3
Alături de trăsăturile specifice obiectivelor, așa cum v-au fost prezentate la curs, trebuie să urmăriți și să evidențiați
corelațiile acestora cu alte elemente din conținutul strategiei.
1
 - Realizarea unei discuții privind probabilitatea ca cele două Biserici să devină Una
singură;
- Identificarea diferențelor de cult;
- Rezolvarea diferențelor dogmatice.

4) Acordarea mandatului de negociere4

Scopul negocierii este dat de identificarea identificarea mijloacelor prin care este posibilă
unificarea Bisericii Catolice cu cea Ortodoxă. În cadrul întrunirii, se vor discuta aspecte ce ţin de
dogmatica reprezentativă celor două Biserici, diferenţele de cult şi tradiţie care au apărut odată cu
Marea Schismă, perioada de timp în care rezultatele negocierilor vor fi implementate.

Echipa de negociatori:

Emil Serea – liderul echipei de negociatori;

Oana Constantin – va juca rolul de „băiat bun”;

Radu Manolache – va juca rolul de „băiat rău”;

Maria Tabacaru – va juca rolul de observator al echipei adverse;

Mihai Vlad – va juca rolul „durului”.

Obiective ideale ale negocierii sunt:

- Identificarea mijloacelor prin care este posibilă unificarea Bisericii Catolice cu cea
Ortodoxă;

- Identificarea premiselor ce vor sta la baza discuțiilor ulterioare;

- Elaborarea unui plan de acțiune pentru a demara procesul propriu-zis de unire.

Obiective reale:

- Identificarea punctelor comune ale discuției;

- Identificarea argumentelor în contradictoriu ale discuției;

- Discutarea problemei reprezentată de secularizare;

4
În funcție de partea reprezentată trebuie să vă imaginați și să schițați principalele elemente ale mandatului.
2
 - Realizarea concesiilor.

Obiective acceptabile:

- Identificarea diferențelor de cult;

- Rezolvarea diferențelor dogmatice.

5) Culegerea informațiilor5
Situaţia religioasă a Europei occidentale este specifică: este aria geografică în care se afirmă
pregnant secularizarea societăţilor moderne. Dispariţia bisericii de pe scena publică, ruperea
legăturii dintre biserică şi stat, reducerea practicilor religioase reprezintă contrariul a ceea ce se
întâmplă în alte părţi ale lumii. Nu se poate afirma că în unele părţi ale lumii, în afara Europei de
Vest, nu întâlnim un proces de modernizare şi secularizare al religiei. Dar el apare în toate
dimensiunile sale, cel mai bine ilustrat, în vestul continentului european. Nu este vorba despre o
dispariţie completă a religiei din plan social, ci de apariţia unor noi forme mai complexe ale sale.
Este vorba despre incapacitatea marilor sisteme religioase de a mai ţine împreună sub control
diferitele dimensiuni ale experienţei religioase, individuale şi colective.
Patru puncte principale, îndelung dezbătute de cele două Biserici, îi despart pe catolici de
ortodocşi.
Primatul papal, spun catolicii, se întemeiază pe primatul primit de Sfântul Apostol Petru
asupra Bisericii de la Iisus Hristos, primat preluat apoi de către episcopul Romei. Declaraţia
solemnă care defineşte rolul lui Petru în Biserică, arată Biserica Romano-Catolică, este afirmaţia
Mântuitorului: „Şi eu îţi zic: tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea… Ţie îţi voi da
cheile împărăţiei cerurilor: ceea ce vei lega pe pământ va fi legat în ceruri, iar ceea ce vei dezlega pe
pământ va fi dezlegat în ceruri” (Matei 16,18-19).
Filioque. Conform credinţei catolice, Duhul Sfânt este a treia persoană a Preasfintei Treimi.
Este Dumnezeu, unul şi egal cu Tatăl şi cu Fiul. El „purcede de la Tatăl” (Ioan 15,26), care, început
fără de început, este originea întregii vieţi trinitare. Şi purcede şi de la Fiul (Filioque), prin darul
veşnic pe care Tatăl îl face Fiului. Trimis de Tatăl şi de Fiul întrupat, Duhul Sfânt călăuzeşte
Biserica „în tot adevărul” (Ioan 16,13). Purcederea „şi de la Fiului” a Duhului Sfânt nu este
acceptată de către ortodocşi. Aceştia susţin că Duhul Sfânt purcede doar de la Tatăl: „Şi întru Duhul
Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, Care de la Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este
închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci” (Crezul sau Simbolul Credinţei).
5
Informațiile vor viza:
- Prevederile legale aplicabile (începând cu Codul Muncii);
- principalele probleme întâlnite în practică în privința secțiunii din CCM pe care trebuie s-o negociați;
- prevederi tradiționale în alte CCM-uri:
- dispute juridice, decizii ale instanțelor etc.
3
 „Purgatoriul este starea celor care mor în prietenia lui Dumnezeu, însă, deşi sunt siguri de
mântuirea lor veşnică, încă mai au nevoie de purificare pentru a intra în fericirea cerească”, spune
Biserica Catolică. În virtutea comuniunii sfinţilor, credincioşii care încă mai sunt pelerini pe pământ
pot ajuta sufletele din purgatoriu, oferind pentru ele rugăciuni, îndeosebi jertfa euharistică, dar şi
pomeni, indulgenţe şi fapte de pocăinţă.R Biserica Ortodoxă respinge credinţa existenţei unui loc
intermediar situate între Rai şi Iad.
Azima. Conform învăţăturii de credinţă catolice „în vechea alianţă Euharistia este prevestită
mai ales în cina pascală anuală, celebrată în fiecare an de evrei cu pâine azimă, ca amintire a
plecării neaşteptate şi eliberatoare din Egipt. Isus o vesteşte în învăţătura sa şi o instituie celebrând
cu apostolii săi Ultima Cină în timpul unui ospăţ pascal. Biserica, fidelă faţă de porunca Domnului:
Faceţi aceasta în amintirea mea (1Corinteni 11,24), a celebrat mereu Euharistia, mai ales duminica,
ziua învierii lui Isus.” „Obiceiul de folosire a azimei a fost preluat din tradiţia iudaică în care se
folosea la cina pascală. Evangheliile adeveresc faptul că Mântuitorul a instituit Sfânta Euharistie nu
la Paştele iudaic, căci nu era vremea acestuia, ci la un Paşti special; deci nu avea cum să folosească
azimă pentru că nu era timpul ei de consum. Evanghelistul Ioan spune că Mântuitorul a instituit
Euharistia cu pâine dospită, căci răstignirea Sa a avut loc înainte de Paşti. Ceilalţi evanghelişti
precizează că la Cina cea de Taină nu s-a mâncat azimă şi s-a numit Cină, şi nu Paşti. Un alt
argument e faptul că la Paşti nimeni nu pleca din casă până a doua zi, şi totuşi Hristos, Cel ce este
"Pâinea vieţii", a mers cu ucenicii la Ghetsimani pentru începutul Pătimirilor Sale”, spun ortodocşii.

6) Analiza contextului6

Nevoia de discuție despre unitatea celor două Biserici a fost aproape constantă de-a lungul
vremii. Discuțiile par să se acutizeze odată cu noile provocări ale lumii moderne și ale declarațiilor
marilor Întâistătători ai Bisericilor. Astfel o primă problemă de discutat constă în secularizarea
societății Occidentale. Marile biserici tradiţionale, marile religii se confruntă în societăţile
secularizate cu o pierdere a puterii pe care o deţineau, cu o diminuare a controlului pe care îl
exercitau asupra societăţii. De asemenea, ele sunt confruntate cu o scădere masivă a numărului de
credincioşi. Un factor important este acela că ele au pierdut controlul asupra sistemului politic şi
educaţional. Politic, deoarece ele nu mai au un cuvânt de spus în conducerea statelor moderne şi
educaţional, din cauza unui număr nesemnificativ de mic de şcoli aflate sub controlul bisericii.
Instituirea de şcoli publice a fost o grea lovitură pentru biserica care îşi forma credincioşii în şcolile
proprii. Începând cu secolul al XIX-lea, societatea este confruntată pe plan religios cu apariţia unei
multitudini de noi mişcări religioase, care au fost denumite uneori cu un accentuat grad peiorativ

6
Această secțiune va include o analiză SWOT.
4
secte. o consecinţă importantă a secularizării este aceea a trecerii religiei de pe plan public în plan
privat. Astfel se poate vorbi de o liberalizare şi o individualizare a practicii religioase. Credinciosul
nu mai merge la biserică pentru a se ruga, el realizează acest lucru acasă. Religia a devenit o
activitate privată, ca majoritatea activităţilor. O parte importantă a populaţiei se declară ca
aparţinând la un cult, cu toate că ei nu mai practică sub nici o formă religia. Nu o practică, deoarece
nu o cunosc sau nu mai au timp pentru ea. Nu trebuie denumită această parte a populaţiei ca fiind
atei, deoarece ei nu neagă existenţa şi natura sacrului, ci doar nu sunt interesaţi şi nu au timp
disponibil pentru această problemă.

De asemenea, declarațiile capilor Bisericii surprind tocmai nevoia de unificare: "Noi, Papa
Francisc și Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I, exprimăm profunda noastră recunoștință față de
Dumnezeu pentru darul acestei noi întâlniri pe care ne-a acordat-o, în prezența membrilor Sfântului
Sinod, a clerului, și a credincioșilor din Patriarhia Ecumenică, de a sluji împreună la sărbătoarea
Sfantului Andrei, primul chemat și fratele Apostolului Petru.

Amintindu-ne de Apostoli, care au anunțat vestea cea bună a Evangheliei în lume, aceasta
întărește în noi dorința de a continua să meargem împreună pentru a depăși, cu dragoste și
încredere, barierele care ne despart. La întâlnirea de la Ierusalim în luna mai, în timpul căreia am
amintit îmbrățișarea istorică dintre venerabilii noștri predecesorii, Papa Paul al VI și Patriarhul
Ecumenic Athenagoras, am semnat o declarație comună. Astăzi, cu ocazia fericită a unei noi
întâlniri frățeasti, dorim să reafirmăm împreună intențiile și preocupările noastre comune. Ne
exprimăm intenția noastră sinceră și fermă, în ascultare față de voința Domnului nostru Iisus
Hristos, de a intensifica eforturile noastre pentru promovarea deplinei unitati între toți creștinii și
mai ales între catolici și ortodocși. Vrem în plus, să susținem dialogul teologic promovat de
Comisia Mixta Internațională, care a fost instituită exact acum 35 ani de către Patriarhul Ecumenic
Dimitrie și Papa Ioan Paul al II-lea aici, în Fanar, si care se ocupă în prezent cu cele mai dificile
probleme ce au marcat istoria cu divizările noastre, și care necesită un studiu atent și aprofundat. În
acest scop, ne angajăm in rugăciunea noastră fierbinte, ca Păstori ai Bisericii, cerând credincioșilor
să ni se alăture în invocarea comună ca "toți să fie una ... pentru ca lumea să creadă" (Ioan 17, 21).

7) Identificarea modalităților de îndeplinire/atingere a obiectivelor 7

Obiectivele propuse pot fi atinse prin următoarele mijloace: concesii și printr-o documentare
prealabilă a chestiunii care vor conduce la conceperea unor argumente greu de contracarat de echipa
adversă. Concesiile se referă la ceea ce suntem noi dispuși să cedăm pentru atingerea scopului final
al negocierii (de exemplu, concesii legate de primatul papal, filioque, purgatoriu).
7
Ce tehnici de negociere pot determina atingerea obiectivelor? Cât se poate rezista la mijloacele de presiune?
5
 8) Estimarea resurselor necesare/existente8
O resursă primordială în cadrul oricărei negocieri o reprezintă cea umană, în speță echipa de
negociatori. O echipă de negociatori puternică este una sudată, însuflețită de atingerea unui scop
comun și de o pregătire prealabilă riguroasă a chestiunii supuse negocierii. Consider că aceste
criterii de competență sunt acoperite de către echipa din care fac parte, iar în plus mă bucur de
experiența în domeniu a unuia dintre membrii echipei mele. Acestea fiind spuse, sunt încrezător că
într-o astfel de negociere voi abține maximul pentru punctul de vedere urmărit, într-un timp relativ
scurt.

9) Evaluarea variabilelor standard9

Locul în care va avea loc negocierea va fi unul neutru, pentru a nu crea niciunei părți
antrenate în acțiunea de negociere, sentimentul de neîncredere ori nesiguranță.
Perioada de timp necesară negocierii va depinde de modul în care fiecare echipă își va expune
propriile argumente, respectiv de cât timp se va consuma pentru fiecare etapă a negocierii.

10) Strategia privitoare la riscuri10

Riscurile într-o acțiune de negociere nu pot fi evitate, ci luate ca atare și găsirea unui plan B
care să asigure obținerea scopului final al negocierii. Există riscul ca echipa adversă fiind mai bine
pregătită ori dispunând de un loc favorabil al negocierii ori de ajutorul unor profesioniști, să înceapă
să impună lucruri greu de acceptat pentru noi. Acest lucru îl putem contracara relativ ușor prin
utilizarea unor tehnici precum: tracasarea (presupune scoaterea din formă/abaterea
atenției/înlăturarea celui vizat) ori coalizarea (presupune realizarea unei coaliții între două sau mai
multe părți care au interese comune într-o negociere pentru atingerea lor). În cazul în care aceste
soluții nu dau roade, cel mai bine ar fi ca negocierea să fie amânată și reluată din același punct ori
angajarea unor profesioniști care vor reuși să rezolve situația.

11) Evaluarea oponentului11

Oponentul va fi reprezentat de o echipă puternică, a cărei sarcină va fi direcționarea
scopului final al negocierii în direcția dorită de ei. Structura va fi una organizată, iar rolul
8
Pot fi utilizați negociatori profesioniști? Există dotările minime necesare pentru negociere? Experți? Soluții
alternative? Mijloace de presiune?
9
Unde se desfășoară negocierea? Când se desfășoară? Cât durează?
10
Ce ar putea să nu meargă așa cum a fost stabilit? Care sunt riscurile estimate? Care este strategia de întâmpinare a
riscurilor? Partea reprezentată dispune de BATNA? Poate fi construit un scenariu BATNA? Există riscul unor proteste?
Care sunt măsurile de contracarare?
11
Oponentul: angajatorul/organizația patronală sau angajații/reprezentanții angajaților/organizația sindicală. Necesită
cunoașterea regulilor negocierii colective (legea 62/2011). Cine este în echipa de negociere a părții adverse? Care le
sunt competențele, așteptările, slăbiciunile etc.? Analiza SWOT a echipei adverse. „Unde” este estimată întâlnirea
dintre așteptările părților?
6
observatorului echipei noastre va fi să găsească veriga slabă a oponenților. Pe de altă parte, cu
argumente bine structurate cu membrii ai echipei care își cunosc foarte bine rolurile, echipa va
trebui să dea dovadă de agilitate și mult tact. În general, argumentarea lor se va baza invers decât a
noastră. Cel mai de temut din echipa lor ca fi liderul, deoarece el va conduce neagocierea, el își va
forma echipa în jurul său. Strategia noastră este să le reducem din încredere prin obținerea unor
amânări, a unor concesii. Lucrurile acestea s-ar putea să-i împiedice să-și atingă scopul final. De
asemenea, este posibil ca între cele două echipe aflate în negociere să fie puncte comune. Acest
lucru trebuie speculat din plin pentru a direcționa întreaga desfășurare a negocierii în favoarea
noastră.

12) Stabilirea tipului de negociere adecvat și a variantelor alternative12

Negocierea va avea loc sub forma tehnicii salamului (presupune utilizarea paşilor mărunţi
pentru atingerea obiectivului stabilit), iar ca variante alternative de negociere ar fi invocarea
autorității superioare (partea adversă nu trebuie să știe că ai putere de decizie, ci decizia finală
aparține unei entități vagi, imposibil de contactat imediat. Indicarea unui departament de specialitate
poate fi de asemenea utilă) și tehnica pisicii moarte (a prezenta problema ta ca și cum ar fi problema
părții adverse).

13) Simularea prealabilă / verificarea strategiei13

Conform strategiei adoptate de către echipa de negociatori, aceasta se va desfășura pe
modelul tehnicii salamului, adică se va încerca o rezolvare gradată a temelor puse în discuție pentru
atingerea scopului final. Oricare din obiecțiile părții adverse pot fi contracarate prin tehnici precum
cea a invocării instanței superioare ori cea a pisicii moarte ori prin concesii, stabilite de comun
acord.

14) Stabilirea locului negocierii14

Locul în care va avea loc negocierea va fi unul neutru, pentru a nu crea niciunei părți
antrenate în acțiunea de negociere, sentimentul de neîncredere ori nesiguranță.

12
Ce concesii sunteți dispuși să faceți? Ce concesii vă doriți? Ce semnale doriți să transmiteți și pe ce canale? Cum
intenționați să comunicați cu partea adversă? Dar cu publicul/terții interesați?
13
Care sunt scenariile avute în vedere? Ce tipuri de negociere sunt pregătite pentru fiecare scenariu? Cum organizați
simularea negocierii? Care sunt măsurile de verificare a strategiei? Strategia poate fi actualizată?
14
Ce loc aveți în vedere? Care sunt avantajele și dezavantajele locului ales? Care sunt alternativele?
7