Modelul de conflict etnopolitic care descrie cel mai bine, după opinia mea, situaţia

musulmanilor dobrogeni este cel al lui Wolfgang Zellner care a oferit un cadru explicativ al
conflictelor etnopolitice şi a propus totodată un model structural al conflictului politic intern.
Acest model este structurat pe 3 termeni de definire: statele pre-naţionale, minorităţile naţionale
şi ţările-mamă.

Statele pre-naţionale se caracterizează prin preocupări intense în vederea finalizării

proiectului de construcţie naţională. Minorităţile naţionale urmăresc obţinerea recunoaşterii
oficiale a acestor diferenţe, sub forma unor drepturi culturale şi politice care să le permită
păstrarea identităţii proprii. Ţările-mamă îşi revendică dreptul de a se îngriji de soarta
minorităţilor naţionale, ai căror membri, desi cetăţeni ai altor state, sunt legaţi istoric şi cultural
de ţara respectivă.

Prezența dobrogeană a turcilor și tătarilor și a religiei islamice este cunoscută ca una

dintre componentele istorice importante ale peisajului religios și etnic din România. Cu o
vechime istorică de peste 700 de ani, comunitatea musulmană din România s-a constituit inițial
pe un nucleu etnic turc și tătar, consolidat în special în perioada otomană a Dobrogei, secolele
XIV-XIX. Lucrarea de față își propune evidenţierea particularităţilor de convieţuire multietnică
din Dobrogea. Sunt conştient că multiculturalismul a generat numeroase conflicte în ultimii 20
de ani, de aceea nu-mi doresc să pun prea mult accentul pe acest aspect. Ceea ce doresc eu să
subliniez în lucrarea de faţă este tocmai reversal medaliei: acele acţiuni care au condus la o
coeziune ridicată între membrii comunităţilor multietnice. Am ales Dobrogea pentru că
reprezintă un mozaic multietnic care oferă soluţii viabile de convieţuire statelor care se confruntă
cu o criză a multiculturalismului. Istoria acestei regiuni a fost una destul de dinamică, fiind pe de
o parte, parte integrantă a Imperiului Otoman, pe de altă parte, revenind în graniţele statului
român după Războiul de Independenţă. Astfel, în cazul Dobrogei, ocupația otomană a însemnat
dezvoltarea regiunii prin preluarea unei părți din cultura și civilizația musulmană: au fost
construite orașe cu un rol important în geostrategia momentului a Imperiului, puternic fortificate.
Viața orașului dobrogean copia întocmai modelul turc, caracterizat de opulență, iar prin
înființarea unor instituții de învățământ în limba turcă, regiunea s-a bucurat de o încredere
crescută a otomanilor în ceea ce privește potențialul ei. Alipirea la România după Războiul de
Independență a însemnat un continuu progres în viața socială, economică și politică a regiunii,

1
ajungând să fie astăzi un mozaic etnic în România și, cu siguranță, un model de conviețuire
interetnică.

De-a lungul secolelor, în Dobrogea s-au înregistrat puţine conflicte între diferitele
comunităţi etnice. Tătarii din România1 reprezintă 0,11% (24.469 de tătari) din populaţia ţării şi
cei mai mulţi dintre ei s-au stabilit în Constanţa, Tulcea şi mai nou în Bucureşti. Tătarii
dobrogeni au creat o cultură proprie inspirată din istorie şi tradiţii în care sunt respectate atât
sărbătorile naţionale, cât şi cele religioase.

Turcii sunt o minoritate etnică din România, numărând 32.596 de persoane 2. Ei reprezintă
0,2% din populaţia totală a ţării. Majoritatea turcilor din România trăiesc în zona nordică
Dobrogei, în special în judeţul Constanţa, unde trăiesc 24.602 de turci, 3,4% din populaţia
judeţului.

Tabloul multietnic din spaţiul dobrogean suportă, din punctul meu de vedere, mai multe
abordări: una în legătură cu relaţiile cu ţările de origine, o alta care se referă la relaţia cu ţara
gazdă şi instituţiile acesteia şi o a treia abordare privind relaţiile dintre membrii comunităţii
multietnice.

Prima abordare este susţinută de relaţiile strânse care au loc între România şi Turcia, cea
care s-a autoproclamat protectoare a populaţiei musulmane din Balcani. După fondarea
Republicii Turcia în 1923, relaţiile dintre cele două state s-au intensificat tot mai mult, aceste
relaţii favorizând şi procesul de modernizare a populaţiei turco-musulmane din România.

Influența Turciei şi României în spațiul adiacent Mării Negre 3 trebuie să aibă la bază
dezvoltarea unor proiecte comune, prin implicarea comunității turco-tătare din Dobrogea şi
sprijinirea comunităților discriminate din statele din fosta URSS. În acelaşi timp se impune
generarea de modele culturale, confesionale, politice şi economice pentru grupurile etnice din
zonă, pentru conservarea şi păstrarea acestora. România şi Turcia au potențial pentru îndeplinirea
dezideratelor acestor grupuri discriminate.

1
Secretariatul de stat pentru culte, Statul şi cultele religioase, Ediţia a II-a revizuită şi adăugită, 2018, Bucureşti,
pag. 267.
2
Ibidem.
3
Cupcea A., Turcii și tătarii din Dobrogea, Institutul pentru studierea problemelor minorităților naționale, 2015,
Cluj-Napoca, p. 87-93.

2
 Raportarea la teritoriul de origine constituie un element important al discursului identitar
turc, cât şi celui tătar, nu numai pentru perioada comunistă, ci şi după 1990. În ciuda lipsei unei
relaţii de facto cu Turcia, în perioada comunistă, exista o legătură mentală la nivelul conştiinţei
turcilor şi tătarilor. Un rol important în menţinerea acestei conexiuni l-a avut şi faptul că membrii
a numeroase familii de origine turcă sau tătară trăiau pe teritoriul Turciei, unde emigraseră în
perioada interbelică, înainte de instaurarea regimului comunist.

La nivelul mentalului colectiv exclusiv turc4, Turcia a constituit în anii comunismului şi

constituie şi în prezent locul de baştină al strămoşilor săi ajunşi pe teritoriul Dobrogei. În acelaşi
timp, conştiinţa de a fi aparţinut Imperiului Otoman a fost şi este în continuare paralelă cu
asumarea Turciei ca moştenitoare a fostului imperiu. Astfel, Turcia a devenit spaţiul căruia i se
circumscriu atât turcii, cât şi tătarii, în virtutea afinităţilor istorice, culturale şi religioase. Pentru
tătari Crimeea este teritoriul de origine prin excelenţă, originile crimeene reprezentând atât în
perioada comunistă, cât şi în prezent, o parte importantă a conştiinţei tătare. Un rol important în
acest sens este posibil să fi avut istoria refugiului strămoşilor, care este una mai recentă decât în
cazul turcilor, identificabilă de la caz la caz în perioada războaielor ruso-turce de la sfârşitul
secolul al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea.

Rezumând, fie că sunt de etnie turcă, fie tătară, musulmanii dobrogeni se bucură de
ajutorul Republicii Turcia, fiind văzuți ca parte a diasporei; sprijin perceput cu atât mai necesar
cu cât, în această parte a Europei, astfel de enclave sunt puține și supuse unui proces de
aculturație din ce în ce mai intens în ultimele decenii. În ceea ce-i privește pe tătari, grija
guvernului de la Ankara se explică prin originea comună, apartenența la familia popoarelor
turcice. Sprijinul, spiritual și material, rămâne unul neîntrerupt; legătura creată și întreținută de-a
lungul timpului generează credința că diferențele între identitatea de tătar dobrogean și cea de
turc dobrogean nu sunt majore.

A doua abordare se referă la relaţiile care apar între aceste comunităţi şi România şi,
implicit, rolul pe care îl joacă instituţiile desemnate pentru integrarea acestora şi respectarea
drepturilor lor. Statul român post-decembrist a asigurat un cadru normal, tolerant, civilizat, de
afirmare a credinţelor şi de funcţionare a cultelor religioase, în care statul este neutru din punct
de vedere religios, însă fără a fi indiferent faţă de nevoile specifice ale fiecărui cult în parte.
4
Ibidem.

3
 Confirmarea faptului că în ţara noastră domneşte de secole un climat de toleranţă şi
armonie interetnică şi interreligioasă, lipsit de conflicte, un mozaic multicultural, o face lăcaşul
de cult ce poartă numele regelui care l-a dăruit comunităţii musulmane şi anume Moscheea Carol
I din Constanţa5. Moscheea Carol I a fost inaugurată la 31 mai 1913 în prezenţa Regelui Carol I
şi a reginei Elisabeta. Familia regală a dăruit edificiul musulmanilor de la malul Mării Negre
pentru a le răsplăti loialitatea faţă de statul român.

În ultimii douăzeci și nouă de ani, comunitatea musulmană din Dobrogea6 s-a schimbat în
mod profund. România însăși și-a modificat accentul în noii ani de democrație, fiind foarte
sensibilă la respectarea drepturilor omului, integrare europeană, afirmarea identității grupărilor
etnice, multiculturalism. În acest context favorabil, se poate vorbi de o renaștere a acestor
comunități în Dobrogea. Investiții mari au avut loc în ultimii ani în diverse planuri: s-au construit
moschei noi în orașe precum Constanța, Medgidia, București. În ceea ce privește educația, după
Revoluție a fost redeschis seminarul care funcționase mai întâi la Babadag (cu începere din
secolul al XIX-lea), apoi în Medgidia. Acesta a fost redeschis și modernizat cu ajutorul
guvernelor român și turc. În prezent există școli coranice, un liceu musulman cu cămin pentru
fete și unul pentru băieți, centre sociale și alte forme de instruire. Liceul Ataturk din Medgidia
este foarte atractiv și pentru elevii români care îl preferă datorită lipsei taxelor și a burselor
oferite. În ceea ce privește politica, Uniunea Democrată a Tătarilor Turco – Musulmani din
România este instrumentul politic prin care musulmanii din România sunt reprezentați în fața
autorităților. Dincolo de această uniune, mai există o Uniune a Tătarilor. Musulmanii dobrogeni
sunt activi politic, ocupând funcții foarte importante inclusiv în administrația locală sau centrală.
Comunitatea musulmană are o pondere ridicată și în mediul de afaceri dobrogean, precum și o
colaborare intensă cu Turcia privind ajutorarea cu resurse a acestei regiuni.

În ceea ce priveşte relaţiile care se stabilesc între membrii comunităţii musulmane şi

creştini, s-au găsit mijloace de soluţionare a eventualelor conflicte. Între membrii acestor
comunităţi s-au dezvoltat relaţii bazate pe dialog social, înţelegere şi respect, fapt ce a adus un
plus valoare regiunii printr-o dezvoltare armonioasă. Dobrogea7 este model european şi mondial
de convieţuire interetnică şi interreligioasă. În cadrul dialogului interreligios putem distinge în

5
Refi, E., Model dobrogean de convieţuire interconfesională, în revista Geopolitica.
6
Croitor, V., Islamul în Dobrogea, în revista AlfaOmega.
7
Filipovici, F., Mozaic etnic – exemplu de convieţuire în Dobrogea, în revista Edict.ro, 11.12.2017.

4
mod aparte dialogul dintre religia creştină şi cea musulmană de pe aceste meleaguri. Prin model
de convieţuire al musulmanilor din Dobrogea cu familiile creştin ortodoxe, precum şi acţiunile
pe care le derulează cu acestea, se încearcă evidenţierea voinţei comune de a fi conectaţi
împreună la valorile universale care au la bază pacea şi înţelegerea între popoare.

Deşi evenimentele recente din Europa de Vest atrag percepţii negative, construite în jurul
unor termini precum cel de terrorism, fundamentalism, conflict, lipsă de respect pentru drepturile
şi poziţia femeii în societate, în România şi în general în Balcani, imaginea şi percepţia general
faţă de comunităţile musulmane istorice este dominate de un coeficient de apreciere.
Concentrarea turcilor şi tătarilor musulmani în sud-estul României, în Dobrogea, într-o regiune
dominate de o structură social eterogenă, compusă din numeroase grupuri minoritare etnice şi
religioase, a necesitat găsirea unor căi eficiente de dialog şi convieţuire, în contextul diferenţelor
etnice, religioase şi culturale, atât faţă de populaţia majoritară, cât şi faţă de alte grupuri etnice.
Aceste condiţii special de convieţuire au favorizat apariţia unui comportament tolerant, de
înţelegere reciprocă şi respect, bazat pe dialog, comportament considerat a fi un adevărat model
dobrogean de convieţuire interetnică şi interreligioasă, model ce poate fi uşor exportat în Europa
Occidentală şi de Sud-Est.

Bibliografie

5
 CROITOR, Vasilica, Islamul în Dobrogea, în revista AlfaOmega, disponibilă la
https://alfaomega.tv/intelegereavremurilor/islam/4201-islamul-in-dobrogea-de-vasilica-croitor.

CUPCEA, Adriana; GYULA, Kozak, Identitate la turcii din Dobrogea, Cluj-Napoca,

Institutul pentru studierea problemelor minorităților naționale, 2017.

FILIPOVICI, Florentina, Mozaic etnic – exemplu de convieţuire în Dobrogea, în revista

Edict.ro, 11.12.2017, disponibilă la https://edict.ro/mozaic-etnic-exemplu-de-convietuire-in-
dobrogea.

REFI, Erghiun, Model dobrogean de convieţuire interconfesională, în revista

Geopolitica, disponibilă la https://www.geopolitic.ro/16512/modelul-dobrogean-de-convietuire-
interconfesionala.

Secretariatul de stat pentru culte, Statul şi cultele religioase, Ediţia a II-a revizuită şi
adăugită, Bucureşti, 2018.