Enigma Otiliei

de George Calinescu
Opera literara Enigma Otiliei este un roman realist de tip balzacian prin: atenta
observatie a socialului, zugravirea unor caractere bine individualizate, gustul detaliului,
observarea umanitatii sub latura morala, fresca Bucurestiului de dinainte de Primul
Razboi Mondial, naratiunea la persoana a III-a si mentinerea naratorului omniscient
(Gheorghe Glodeanu), dar depaseste modelul realismului classic, al balzacianismului,
prin spiritul critic si polemic, ca si prin diferite elemente ale modernitatii.
Romanul Enigma Otiliei de George Calinescu, aparut in 1938, este un roman de
critic, in care realismul, balzacianismul si obiectivitatea au devenit program estetic. (N.
Manolescu)
Titlul initial, Parintii Otiliei, reflecta idea balzaciana a paternitatii, pentru ca fiecare
dintre personaje determina soarta orfanei Otilia, ca niste parinti. Autorul schimba titlul
din motive editoriale si deplaseaza astfel accentual de la tama specifica realista a
paternitatii la misterul prin care se caracterizeaza comportamentul protagonistei.
Tema romanului este balzaciana- istoria unei mosteniri si in acelasi timp fresca a
burgheziei de la inceputul secolului al XX-lea, obsedate de patima inavutirii, pentru care
banul reprezinta valoarea suprema intr- o societate degradata morala.
Romanul, alcatuit din 20 de capitol, este construit pe mai multe planuri narrative care
urmaresc destinul unor personaje. Un plan urmareste lupta dusa de clanul Tulea pentru
obtinerea mostenirii lui Costache Giurgiuveanu si inlaturarea Otiliei Marculescu. Al
doilea plan prezinta destinul tanarului Felix Sima.
Actiunea romanului incepe cu venirea tanarului Felix Sima,orfan, la Bucuresti, in casa
unchiului si tutorelui sau legal, pentru a urma Facultatea de Medicina. Patruns in locuinta,
Felix il cunoaste pe unchiul sau, un omulet straniu care se teme de straini, pe verisoara
Otilia si asista la o scena de familie: jocul de table.
Intriga se dezvolta pe doua planuri care se intrepatrund: pe de o parte, in carte este
prezentata istoria mostenirii lui C. Giurgiuveanu, iar pe de alta parte, romanul are in
centru destinul tanarului Felix Sima, maturizarea lui, oferindu- i romanului caracterul de
bildungsroman.
Competitia pt. mostenirea batranului avar este un prilej pt. observarea efectelor, in
plan moral, ale obsesiei banului. Batranul avar, proprietar de imobile, restaurant, actiuni
nutreste iluzia longevitatii si nu pune in practica niciun proiect privitor la asigurarea
viitorului Otiliei, pentru a nu cheltui. Clanul Tulea urmareste succesiunea totala a averii
lui, plan periclitat ipotetic de infierarea Otiliei. Desi are o afectiune sincera pt. fata,
batranul amana infierarea ei, de dragul banilor si din teama de Aglae. El incearca totusi sa
puna in aplicare niste planuri pt. a o proteja pe Otilia, construindu- i o casa din material
provenite de la demolari. Proiectele lui mos Costache nu se realizeaza, deoarece din
cauza efortului depus la transportarea materialelor, batranul este lovit de o criza de
apoplexie. Chiar daca pt. fam. Tulea boala lui mos Costache reprezinta un prilej de a- i
ocupa militareste casa, in asteptarea mortii batranului si a obtinerii mostenirii, ingrijirile
lui Felix, ale Otiliei si ale lui Pascalopol, determina insanatosirea batranului avar. Moarta

lui mos Costache este provocata, in cele din urma, de Stanica Ratiu, care urmareste sa
parvina si ii fura avarului banii de sub saltea.
Viziunea despre lume a scriitorului realist se reflecta in romanul Enigma Otiliei prin
tema, structura simetrica, circular, specificul secventelor descriptive, realizarea
personajelor.
Intamplarile din roman sunt relatate la persoana a III-a. Viziunea dindarat presupune
un narrator obiectiv, detasat, care nu se implica in faptele prezentate. Naratorul
omniscient stie mai mult decat personajele sale si, omnipresent, controleaza evolutia lor
ca un regizor universal.
Simetria incipitului cu finalul se realizeaza prin descrierea strazii si a casei lui mos
Costache, din perspectiva lui Felix, intrusul/strainul din familia Giurgiuveanu, in
momente diferite ale existentei sale( adolescent si aproximativ 10 ani mai tarziu).
Conflictul romanului se bazeaza pe relatiile dintre doua familii inrudite, care sugereaza
universal social prin tipurile umane realizate. O familie este a lui Costache Giurgiuveanu,
posesorul averii, si Otilia Marculescu, fiica celei de- a doua sotii decedate. A doua
familie, vecina si inrudita, care aspira la mostenirea averii batranului, este familia surorii
acestuia, Aglae.
Tendinta de generalizare conduce la realizarea unor tipologii: mos Costache-avarul;
Aglae- baba absoluta fara cusur in rau; Aurica- fata batrana; Simion- dementul senil;
Titi- debil mintal, infantile si apatic; Stanica Ratiu- arivistul; Otilia- cocheta; Felixambitiosul; Pascalopol- aristocratul rafinat.
Portretul Otiliei este realizat prin tehnici moderne: comportamentismul si reflectarea
poliedrica. Pana in capitolul al XVI-lea, Otilia este prezentata exclusive prin
comportamentism (fapte, gesture, replici), fara a- I cunoaste gandurile din perspectiva
unica a naratorului, cu exceptia celor marturisite de personaj. Relativizarea imaginii prin
reflectarea in mai multe oglinzi alcatuieste un portret complex si contradictoriu: fefetita cuminte si iubitoare pentru mos Costache, fata exuberanta, admirabila, serioasa
pentru Felix, femeia capricioasa, cu un temperament de artista pentru Pascalopol, o
dezmatata, o stricata pentru Aglae, o fata desteapta, cu spirit practice pentru Stanica si
o rivala in casatorie pentru Aurica.
Desi scriitorul insusi considera ca Enigma Otiliei este un roman realist balzacian, el
este vazut astazi ca replica polemica la formula balzaciana, adica un balzacianism fara
Balzac(N. Manolescu) sau un roman comic si satiric (I. Negoitescu).