Sunteți pe pagina 1din 8

Lucrarea practică nr.

5 - Rețeta medicală (II) – prescrierea de forme farmaceutice

Preparate oficinale
Rp. Pulbere alcalină Bourget
Nr. V pachete
D.s. intern, se dizolvă într-un litru de apă și se bea un pahar călduț dimineața, pe
nemâncate și altul după amiază, cu 2 ore înainte sau după masă

Prescrierea preparatelor oficinale se realizează la fel ca pentru preparatele industriale.


Pulberea alcalină Bourget este o asociație medicamentoasă oficinală, denumită după
farmacopee. Nu se trece compoziția sa din farmacopee, care este:
- Sulfat de sodiu 2g
- Fosfat de sodiu 4g
- Bicarbonat de sodiu 6 g
Preparatului i se atribuie acțiune coleretică (stimulează secreția de bilă), colecistokinetică
(stimulează contracțiile veziculei biliare) și antiacidă.
*colagog=stimularea evacuării bilei în duoden
Pulberea alcalină Bourget se poate folosi ca terapie adjuvantă la pacienții cu disfuncție
biliară și tulburări dispeptice.

Sindrom dispeptic ( =tulburări dispeptice = dispepsia = indigestia )


=o asociere de simptome și semne digestive, ce apar după o masă copioasă, după ingestia unui aliment greu
digerabil, pe fondul acutizării unei gastrite sau colecistite:
 Greață
 Disconfort abdominal
 Jenă epigastrică
 Hiperaciditate
 Dureri abdominale
 Eructații
 Pirozis (senzație de arsură retrosternală)
 Balonare
 Regurgitație
 Sațietate precoce
= poate fi clasificat în Sdr dispeptic
1. Tip reflux – predomină eructații, pirozis, regurgitații
2. Tip ulceros – predomină dureri epigastrice
3. Tip dismotilitate – predomină durerile colicative, balonarea
4. Tip emetizant – predomină greața și vărsăturile

1
Preparate magistrale

Inscripția – se trec unele sub altele toate substanțele active și excipienții care vor forma
preparatul magistral.
o se respectă aceleași reguli ca și în cazul preparatelor industriale:
 prima literă a denumirii substanței este majusculă
 nu se folosesc simboluri chimice, nici formule chimice, nici prescurtări
 se folosesc doar DCI-uri (denumirea comună internațională)
o în dreptul fiecărei substanțe se trece cantitatea de substanță ce va fi utilizată:
unități sub unități, zeci sub zeci etc.
o se recomandă utilizarea aceleași unități de măsură (grame, ml)
o pentru a ușura prescrierea se pot folosi anumite prescurtări din limba latină, ce
sunt general acceptate:
 q.s.ad. (quantum sufficiat ad) = adaugă cât trebuie – se folosește atunci
când nu se mai calculează cantitatea de excipient necesară și se
menționează doar adăugarea cantității de excipient până la obținerea
cantității dorite de preparat magistral.
 a.a. (ana partes aequales) = părți egale – se folosesc atunci când se
folosesc cantități egale de substanțe active pentru a nu mai scrie pentru
fiecare subsanță în parte cantitatea.

Subscripția
o se precizează forma farmaceutică și numărul de forme farmaceutice (cifre
romane)

o se utilizează prescurtări general acceptate


 m.f.sol. (misce fiat solutio) = amestecă și fă soluție
 m.f.pulvis (misce fiat pulvis)
 m.f.ung. (misce fiat unguent)
 m.f.pilulae
 f.as. = fă asemenea

Instrucția trebuie să îndeplinească aceleasi cerințe ca în cazul preparatelor industriale:


o calea de administrare
o numărul de forme farmaceutice pentru o dată
o intervalul intervalul dintre administrări (doza pentru 24 ore)
o alte explicații

2
“Pilule antispastice” – preparat magistral
Rp. Papaverină clorhidrat 80 mg
Extract de beladona

Fenobarbital aa 20 mg

Excipient q.s.
Pentru o pilulă f.as. nr. XXX
D.s. intern, câte o pilulă de 3 ori pe zi

Medicamentele compuse conțin:


1. Medicamentul de bază (unul sau mai multe)
o Papaverina – antispastic musculotrop
o Beladona (extractul conține 1,5% atropină) – antispastic neurotrop
2. Medicamentul adjuvant (ajutător) – Fenobarbital
3. Corective (pentru îmbunătățirea calităților organoleptice)
4. Excipienți (vehicul în cazul soluțiilor)

Atropina ....... 1,5 mg ................ 100 mg extract beladonă


Atropina ....... x ................. 20 mg

x=0,3 mg atropină (doză mică pentru o dată)


Pe zi = 0,9 mg atropină
**în mod normal se calculează pornind de la doza de substanță activă pentru o dată (de la 0,3 mg
atropină, obținând ulterior cantitățile din fiecare componentă a formei farmaceutice.

Pilula este o formă farmaceutică oficinală sau magistrală, de 200-300 mg (conform farmacopeei),
ce conține una sau mai multe medicamente în cantități apropiate de ale sale. Trebuie înghițită, nu
mestecată. Pentru împiedicarea aderării dintre pilule, se aplică pe suprafața lor agenți de
conspergare (antiaderență) – caolin, amidon.

Fenobarbitalul este inductor enzimatic hepatic și autoinductor (crește metabolizarea sa și a altor


medicamente). De asemenea, crește metabolismul sărurilor biliare și are acțiune coleretică
(+secreția de bilă).

3
“Cașetă antinevralgică” – preparat magistral

Rp. Acid acetilsalicilic 300 mg


Codeină fosfat 10 mg
Pentru o cașetă f.as. nr. XX
D.s. intern, câte o cașetă la nevoie, fără a se depăși 4 pe zi

- Utilizări: cefalee, mialgii, artralgii


- Cașeta = variantă de administrare a pulberilor în formă dozată

Acid acetilsalicilic(AINS) = antiagregant plachetar, antialgic, antiinflamator (în funcție de doză)


Codeină = alcaloid din opiu – efect antialgic sinergic acidului acetilsalicilic
ATENȚIE LA DOZELE MAXIME PENTRU O DATĂ ȘI PENTRU 24 ORE !!!!
În Farmacopeea Română:
o Codeină fosfat – doze maxime
 Pentru o dată: 100 mg
 Pentru 24 ore: 300 mg
o Acid acetilsalicili – doze maxime
 Pentru o dată: 1 g
 Pentru 24 ore: 8 g
În rețeta noastră, dozele sunt mult inferioare față de cele maxime din farmacopee:
o Codeină fosfat
 Pentru o dată: 10 mg
 Pentru 24 ore: 40 mg
o Acid acetilsalicili
 Pentru o dată: 300 mg
 Pentru 24 ore: 1,2 g

4
Soluție apoasă pentru uz intern, administrată în picături

Rp. Codeină fosfat 0,40 g


Apă distilată ad 20 g
D.s. intern, câte 20 picături de 4 ori pe zi

Codeina = alcaloid din opiu cu efect


 Antialgic
 Antidiareic
 Antitusiv – cu acțiune centrală
Cui i se adresează rețeta?
- Unui pacient cu tuse seacă, iritativă

Doza de codeină pentru o dată este de 20 mg, iar pentru 24 de ore – de 80 mg (valori inferioare
celor din farmacopee). Doza totală se calculeaza pentru 5 zile (total=400 mg=0.4 g).

Pentru apă 1 g = 1 ml = 20 picături


În 5 zile avem 20 administrări a câte 20 mg codeină.
Concentrația soluției = 400 mg/20 g = 20 mg / g, adică 20 mg / 20 picături.
O picătură = 1 mg codeină.

Picături:
apă 1 g apă = 1 ml apă = 20 picături

tincturi 1 g alcool diluat (d=0.88) = 56 picături


1 ml alcool diluat (d=0.88)= 50 picături

Dimensiunea picăturii variază în funcție de:


1. Natura lichidului (densitate, vâscozitate)
2. Temperatură
3. Orificiul picurătorului (picătorului) Øextern=3 mm, Øintern=0,6 mm
4. Unghiul sub care este ținut flaconul

5
Poțiune – rețetă magistrală
Rp. Iodură de sodiu
Clorură de amoniu aa 2 g
Sirop 30 g

Apă ad 150 g

D.s. intern, câte o lingură de 3 ori pe zi

Acest preparat se utilizează în scop expectorant.


Iodura de sodiu stimulează secreția bronșică atât reflex, cât și direct.
Clorura de amoniu stimulează reflex secreția bronșică.
Stimularea reflexă a secreției bronșice se referă la acțiunea iritantă slabă asupra mucoasei
gastrice, la administrarea internă, ce determină reflex, prin intermediul nervului vag, o
hipersecreție traheobronșică. Plămânii și stomacul au origine embriologică comună, ceea ce
explică și inervația acestora de către nervul vag.
Stimularea directă – după absorbția sistemică, medicamentul se elimină în parte prin
mucoasa căilor respiratorii, acționând direct asupra celulelor secretorii.
Etapele scrierii rețetei:
1. Se scriu toate componentele, unele sub altele, fără a fixa dozele
2. Se scrie instrucția, stabilindu-se unitatea de măsură cu care se administrează (-lingura) și
numărul de doze pe zi
3. Se stabilește cantitatea totală a preparatului, astfel încât să ajungă bolnavului pentru cel
mult 3 zile (altfel se alterează), deci ~ 10 linguri sau 150 g (1 lingură apă = 15 g). Putem scrie
cantitatea de vehicul (apa).
4. Calculăm cantitatea de sirop. Poțiunea conține 20 % sirop (g/g)
100 g poțiune ...... 20 g sirop
150 g poțiune ...... 30 g sirop
5. Calculăm substanțele de bază
Iodura de sodiu și Clorura de amoniu
 câte 200 mg din fiecare pentru o doză
 în total 10 doze (10 linguri)  200 mg x 10 = 2 g din fiecare

Siropul simplu oficinal = 64 % zahăr (g/g).


Poțiunea = 20 % sirop = 20 % x 64 % zahăr =12,8 % zahăr (se alterează după 3 zile)

Componenți:
1. Medicamente de bază
o Iodura de sodiu
o Clorura de amoniu
2. Medicamente adjuvante
3. Corectiv
o Sirop

6
4. Excipient = vehicul
o Apa
Soluție injectabilă în flacoane – produs industrial
Rp. 1. Penicilină G sodică flacoane a 400.000 U.I.
Nr. XX
D.s. pentru injecții intramusculare, câte un flacon la interval de 6 ore
2. Ser fiziologic fiole 90 mg / 10 ml
Nr. XX
D.s. pentru dizolvat penicilina

Penicilina G = benzil penicilină (DCI)


- Flacoane de diferite dozaje, sub formă de pulbere liofilizată
- se dozează în unități internaționale (U.I.)
- 1 U.I. ~ 0.6 micrograme și reprezintă cantitatea care produce o zonă de inhibiție cu diametrul
de 24 mm a culturii pe geloză a tulpinii Oxford de stafilococ auriu (toate aceste elemente sunt
standardizate).

Liofilizare = evaporarea în vid și la temperaturi foarte scăzute a unei soluții sau a unei suspensii
apoase (vaccin, plasmă sanguină etc.), pentru a le putea păstra timp îndelungat.

Concentrația unei soluții injectabile se exprimă în % g/v (g/100 ml), iar volumul este de obicei
volumul formei farmaceutice respective.

Unguent pomadă - “Vaselină salicilică 2%” – preparat magistral


Rp. Acid salicilic 0,40 g
Vaselină ad 20 g
D.s extern, pentru a se unge local, seara

Acesta are proprietăți keratolitice și se utilizează pentru îndepărtarea scuamelor în psoriazis.


Vaselină salicilică 2% (g/g) 2 g ac. Salicilic .................. 100 g
X ................... 20 g
X= 0,4 g acid salicilic

7
Anexă:
Eroarea de prescripție (de posologie) – la ce trebuie să fim atenți
Orice rețetă în care se prescriu medicamente, trebuie să indice pentru fiecare medicament
prescris posologia (schema de tratment sau doza pentru o dată și frecvența dintre administrări),
precum și duratat tratamentului. De asemenea, prescrierea unui medicament trebuie să fie însoțită
de cunoașterea dosarului medical al pacientului sau de o informare cu privire la istoricul prescripțiilor
medicale.
Atunci când se prescrie unui pacient un medicament la care aceasta era alergic (pacientul se
știa alergic, dar nu a fost întrebat), agravând în acest fel afecțiunea inițială, suntem în prezența unei
erori în alegerea terapiei. Constituie o asemenea eroare și prescrierea unui medicament în prezența
unei contraindicații la medicamentul prescris (ex: apariția unei crize de astm la un pacient cunoscut
cu astm bronșic și cu glaucom, în urma administrării de beta-blocant topic (pentru reducerea
tensiunii intraoculare) în sacul conjunctival) sau apariția unor efecte nedorite pe care medicul
trebuia să le prevadă față de patologia pacientului. Așa că trebuie acordată importanță anamnezei,
insistând asupra alergiilor și asupra istoricului consumului de medicamente.
De asemenea, reprezintă o eroare de posologie, prescrierea unui antibiotic aminoglicozid
pentru tratarea unei pneumonii, care din cauza supradozajului a dus la apariția de tulburări de auz
și la afectare renală a pacientului sau intoxicarea cu medicamentul prescris pentru o durată de 5
săptămâni, fără a se practica analize medicale săptămânale pacientului, care aveau rolul de a
corecta posologia și de a verifica prezența sau absența supradozajului (ex: lipsa evaluării evaluării
timpului Quick (exprimat ca I.N.R.) după inițierea unei terapii cu anticoagulant oral cumarinic).