LP nr.2.

FORME MEDICAMENTOASE
SOLIDE, SEMISOLIDE SI MOI
FORME MEDICAMENTOASE SOLIDE

• pulberile,
• pilulele,
• capsulele,
• comprimatele,
• drajeurile,
• granulele.
1.Pulberile (pulvis, pulveres) – sunt substanţe solide dispersate in particule
uniforme, cu grad de diviziune determinat, aspect omogen.

Se obţin din substanţe solide uscate, mărunţite şi trecute prin site cu ochiuri de
diferite dimensiuni.
In Farmacopeea Romană sunt prevăzute 9 tipuri de site.

Clasificare:
- după compoziţie:
• pulberi simple (cu o singură substanţă activă) şi
• compuse (conţin 2 sau mai multe substanţe active).
- după calea de administrare există
• pulberi pentru uz extern sau pudre şi
• pulberi pentru uz intern (se inghit).
Compoziţie:

• substanţa activă (substanţe pure, oficinale, droguri, etc) şi

• excipientul
Rolul excipienţilor:

• completează cantităţile,
• funcţionează şi ca substanţe cu rol corector,
• previn apariţia reacţiilor fizico-chimice nedorite
Avantajele pulberilor:
• se prepară uşor;
• au aspect omogen,
• au absorbţie bună prin diluare.

Dezavantajele pulberilor:
• alterare uşoară,
• administrare dificilă in cazul pulberilor amare,
• uneori se poate produce lichefierea pulberilor, in cazul amestecurilor
eutectice (de ex. salicilaţi cu aminofenazonă).
 După modul de prescriere se cunosc 2 tipuri de pulberi magistrale:
a) pulberi nedozate
b) pulberi dozate

a) Pulberile nedozate sunt pentru:

- uz extern
- uz intern.
- pentru uz extern – se aplică pe tegumente, se mai numesc şi pudre.

Pentru prescriere este necesară:

- concentraţia substanţei active şi
- cantitatea totală de pulbere, intre 20 - 200grame, in funcţie de suprafaţa pe care se
aplică.

De ex să prescriem o pulbere cu Acidum salicylicum 3% in catitate totală de 50,0 grame.

Rp/
Acidi salicylici 1,5 g
Talci ad 50,0 g
M.f. pulvis
D. in sacculum
S. ext. interdigital
- pentru uz intern – se inghit, substanţele active au acţiune de intensitate
redusă, dozarea este imprecisă, făcandu-se cu unităţi de măsură casnice
(varful de cuţit sau linguriţa rasă).

Dozele unitare variază in limite largi:

• 0,5-2g,
• numărul de doze este mare (XXX, L sau C),
• cantitatea totală: 50 - 200grame.

Nu conţin excipienţi, substanţele active avand şi rol de excipienţi.

O linguriţă rasă cuprinde:
- 1-3 g pentru pulberile uşoare sau vegetale
- 3-5 g pentru pulberile grele sau minerale.
Varful de cuţit corespunde la
- 0,5 –1 g pentru pulberile uşoare
- 1-3 g pentru pulberile grele.
De exemplu, să prescriem o pulbere nedozată pentru uz intern cu substanţe antiacide:
Magnesii oxydum, Natrii hydrogencarbonas, Calcii carbonas toate in doză unitară de 0,5 g.
In total vom prescrie un număr de 50 de doze, şi cantitatea din fiecare ingredient o
obţinem prin: - inmulţirea nr. doze cu doza unitara
nr doze X doza unitară,
ex: 50 x 0,5g = 25,0 g din fiecare substanţă, cantitatea totală de pulbere fiind 75g.

Rp/ Magnesii oxydi

Natrii hydrogencarbonatis
Calcii carbonatis aa 25,0 g
M.f. pulvis
D. in sacculum
S. intern 3x1 linguriţe rase pe zi, intre mese (Dentur signetur=“da si noteaza”)
b) Pulberile dozate – sunt numai pentru uz intern.

Conţin substanţe puternic active, numărul de doze este mic (X - XXX).

Pentru prescriere este necesar să cunoaştem

• doza unitară (D.U.),
• greutatea unui praf este de 0,2-1g
• metoda de prescriere.
Există 2 modalităţi: prin metoda dispensatoare şi metoda de divizare.

- metoda dispensatoare
cantitatea prescrisă pentru fiecare substanţă este egală cu doza unitară,
la Subscriptio se foloseşte expresia :
“Dentur tales doses Nr ….” (dă asemenea doze Nr…), prescurtat D.tal.dos. Nr….

- metoda de divizare
cantitatea prescrisă pentru fiecare substanţă se obţine prin inmulţirea dozei
unitare cu numărul de doze,
la Subscriptio se foloseşte expresia
“Dividetur in doses aequales Nr….” (imparte in doze egale Nr…..), prescurtat
Div.in dos.aeq. Nr….
De exemplu, să prescriem prin ambele metode o pulbere dozată cu Aminophylllinum
D.U. 0,2 g, Ephedrini hydrochloridum D.U. 0,02 g şi Phenobarbitalum natricum
D.U.=0,05 g.

- prin metoda dispensatoare: - prin metoda de divizare:

Rp/
Aminophyllini 0,2 g
Ephedrini hydrochloridi 0,02 g
Phenobarbitali natrici 0,05 g
Amyli tritici ad 1,0 g
M.f. pulvis
D.tal.dos. Nr.XX in caps. amylac.
S. intern, 3X1 capsule pe zi, după mese.
Rp/
Aminophyllini 4,0 g
Ephedrini hydrochloridi 0,4 g
Phenobarbitali natrici 1,0 g
Amyli tritici ad 20,0 g
M.f. pulvis
Div. in dos. aeq. Nr .XX
D. in caps. amylac.
S. intern, 3X1 capsule pe zi, după mese

Mai există şi pulberi oficinale : Pulvis Opii et Ipeca, Pulvis Nystatini.

2.Pilulele (pilula, pilulae)
– se obţin in farmacie, fiind preparate magistrale.

- formaţiuni solide,
- sferice
- cu greutatea de 0,2-0,3 grame,
- conţin substanţe active inglobate in excipienţi potriviţi ca: sirop, mucilagii,
pulberi, glicerină, zahăr, etc.

Cel mai folosit excipient este masa pilulară (Massa pilulae) care conţine miere,
glicerină, pulbere, zahăr.
Pentru prescriere
- să cunoaştem doza unitară,
- se foloseşte un singur excipient Massa pilulae care se adaugă quantum satis (q.s.
- numărul de doze care este mare (XXX – L - C),
- fie metoda dispensatoare, fie cea de divizare.
Să prescriem pilule conţinand: Extractum Belladonnae siccum D.U. 20 mg, Papaverini hydrochloridum
D.U. 40 mg şi Phenobarbitalum D.U. 30 mg.
- prin metoda dispensatoare :
Rp/ Extracti Belladonnae sicci 0,02 g
Papaverini hydrochloridi 0,04 g
Phenobarbitali 0,03 g
Massae pilulae q.s.
M.f. pilulae
D.tal.dos.Nr. XXX
S.intern 3X1 pilule pe zi
:
.
- prin metoda de divizare
Rp/ Extracti Belladonnae sicci 0,6 g
Papaverini hydrochloridi 1,2 g
Phenobarbitali 0,9 g
Massae pilulae q.s.
M.f. pilulae
Div. in dos. aeq. Nr. XXX
D.S.intern 3X1 pilule pe zi
3. Capsulele (capsula, capsulas)
– sunt invelişuri care conţin doze unitare de substanţe active solide sau lichide.

După compoziţia lor se clasifică in :

a) amilacee (capsulas amylaceeas) – sunt preparate din amidon.
b) gelatinoase – se prepară din gelatină, pe cale industrială.
c) enterosolubile – se obţin prin formolizarea sau cheratinizarea celor gelatinoase.
Sunt gastrorezistente sau alcalinosolubile, rezistand la acţiunea sucului gastric.
a) amilacee (capsulas amylaceeas) – sunt preparate din amidon.
Sunt formate din 2 cilindri plaţi, turtiţi cu diametrele puţin diferite care se inchid prin
suprapunere şi uşoară apăsare.

Au un perete poros, se folosesc ca ambalaje pentru pulberile dozate, avand o greutate

de 0,2 –1,5 grame.
b. gelatinoase – se prepară din gelatină, pe cale industrială.
După forma lor sunt de 2 tipuri:
- operculate – sunt constituite din 2 cilindri alungiţi, cu marginile rotunjite care se
inchid prin imbucare.
Conţin substanţe active sub formă de pulberi.
Ex unele antibiotice se condiţionează sub formă de capsule: ampicilina, oxacilina, etc.
Se prescriu după regulile de la preparatele tipizate.

- sferice - au formă sferică, avand un inveliş continuu.

Se mai numesc şi perle, avand un inveliş translucid.
Conţin substanţe active in stare lichidă.
Ex: vitamine liposolubile, de exemplu vitamina E.

O varietate de capsule operculate este reprezentată de spansule, care conţin substanţe medicamentoase
sub formă de granule sau microdrajeuri, unele solubile in sucul gastric, altele in lumenul intestinal.
Eliberarea se face la intervale diferite, realizandu-se o absorbţie prelungită.
c. enterosolubile – se obţin prin formolizarea sau cheratinizarea celor gelatinoase.
Sunt gastrorezistente sau alcalinosolubile, rezistand la acţiunea sucului gastric
Rolul capsulelor:
- protejează mucoasa gastrică de acţiunea iritantă a substanţelor active;
- protejează substanţele active de inactivarea prin HCl din sucul gastric,
- dirijează absorbţia,
- maschează gustul.
Capsulele se prescriu după regulile de la tipizate.

Să prescriem ampicilina, capsule de 0,25 g, in doză de 2 g pe zi, in 4 prize, timp

de 7 zile.
Rp/ Ampicilină, caps. 0,25 g
Nr. LVI
D.S. intern 4X2 capsule pe zi, cu o oră inainte de mese.
4. Comprimatele (compresii, tabulettae) – se obţin pe cale industrială, prin
comprimarea substanţelor medicamentoase sub formă de pulberi impreună cu
substanţe ajutătoare.

Există mai multe tipuri de comprimate :

- orale
- sublinguale
- bucale
- efervescente
- retard
- pentru prepararea soluţiilor de uz extern –
- pentru implante subcutanate sau pelete –

Greutatea unui comprimat este de 0,5 –1 g pentru adulţi şi de 0,05-0,1 g pentru copii
(microcomprimate).
- orale - care se inghit şi cedează substanţa activă in 30-60’.
- sublinguale – conţin substanţe cu acţiune generală, care se absorb rapid la
nivelul mucoasei bucale foarte bine vascularizată.
Medicamentele trec direct in circulaţia sangvină cu scurtcircuitarea
ficatului şi fără a suferi acţiunea sucurilor digestive.
Sunt in general mici şi subţiri, de formă lenticulară sau plată.
Cedează substanţa activă in 3’(Nitroglicerina).
- bucale – sunt plate cu margini rotunjite pentru a nu provoca iritaţii
locale, au gust plăcut, fiind de obicei dulci şi uneori aromatizate, care se
sug (ex. Faringosept).
- efervescente – cedează substanţa activă in 5’.
Substanţa activă este inclusă in amestecuri de acid citric sau tartric cu
bicarbonat de sodiu.
In contact cu apa componentele reacţionează cu degajare de CO2 care
ajută la desfacerea sau dizolvarea substanţei active.
Ex. Calciu efervescent , preparate polivitaminice, Upsarin
Au un cost mai ridicat decat comprimatele orale.
- retard sau cu acţiune prelungită– asigură o cedare lentă şi controlată a
substanţei active.

După administrarea pe cale orală are loc in prima fază eliberarea unei doze
iniţiale şi stabilirea rapidă a unei concentraţii eficace, urmată de menţinerea
acestei concentraţii o anumită perioadă de timp.
Cea mai simplă formă este constituită din cele in care nucleul, acoperit cu o
peliculă enterosolubilă conţine doza de intreţinere.
La administrare stratul exterior se dezagregă imediat, iar samburele numai in 2-
4 ore după ce ajunge in intestin.
- vaginale – de formă ovoidă, cedează substanţa activă in 2’;
conţin de obicei medicamente cu acţiune locală ca antiseptice, antimicotice,
antitricomonazice.
Unele preparate sunt pumogene, ceea ce facilitează imprăştierea substanţelor
active pe mucoasa vaginală.
- pentru prepararea soluţiilor de uz extern – ex. Cloramina B.
- pentru implante subcutanate sau pelete – sunt sterile, se
introduc cu ajutorul unei incizii subcutanat şi cedează lent
substanţa activă.
De ex. pelete cu hormoni sau cu disulfiram.
Avantaje:
- preparare pe cale industrială cu randament ridicat şi la cost de preţ scăzut,
- sunt uşor de manuit,
- comod de administrat,
- se pot identifica relativ uşor (forma, mărimea, culoarea, pot avea unele litere
sau inscripţii imprimate pe suprafaţa lor);
- se pot diviza uşor (pot avea unele şanţuri pe suprafaţă);
- gustul neplăcut se simte mai greu.

Se prescriu după regulile de la tipizate.

De exemplu, să prescriem Acidul acetilsalicilic, comprimate de 0,5 g.

Rp/ Acid acetilsalicilic compr. 0,5 g

Nr.XX
D.S. intern 3X1 comprimate pe zi, după mese
5.Drajeurile (compresii obducti)

– se obţin numai pe cale industrială.

Sunt comprimate acoperite cu unul sau mai multe straturi, au formă biconvexă,
suprafaţă lucioasă, sunt albe sau colorate. Ex. Lanatozid C, Stamicin,
Fenilbutazona.
După locul unde se dezagregă şi cedează substanţa activă se clasifică in:
- drajeuri gastrosolvente - care eliberează substanţa activă in stomac in 60’.
- drajeuri enterosolvente - care eliberează substanţa activă in intestin in 120’.

Există drajeuri cu invelişuri duble sau triple (duplex sau triplex) care cedează mai lent
substanţa activă.

Se prescriu după regulile de la tipizate.

Vom prescrie Triferment, drajeuri.
Rp/ Triferment, draj.
Scat.Orig.Nr. I
D.S. intern 3X2 drajeuri pe zi in timpul meselor.
6.Granulele (granulata) – se obţin pe cale industrială.

Sunt formaţiuni solide cu aspect de fragmente vermiculare, sferice, cilindrice, uniforme

cu gust plăcut, albe sau colorate, constituite din agregate de pulberi medicamentoase,
zahăr şi aromatizanţi.
La temperatura de 37 ºC cedează substanţa activă in 15’, iar cele efervescente in 5’.
Sunt preferate indeosebi la copii.

Se dozează cu linguriţa sau cu unitatea de măsură prevăzută in ambalaj.

Se prescriu după regulile de le tipizate.

Să prescriem preparatul Bromosedin, granule.
Rp/ Bromosedin, gran.
Scat orig.Nr.I
D.S. intern 3X1 linguriţe pe zi.
 FORME MEDICAMENTOASE SEMISOLIDE ŞI MOI

• supozitoarele,
• unguentele,
• pastele,
• linimentele,
• emplastrele şi
• săpunurile.
1) Supozitoarele (suppositorium, suppositoria) – sunt forme semisolide care la
temperatura camerei sunt solide şi se topesc la temperatutra corpului de 37 ºC.

După calea de admninistrare se clasifică in :

a) Rectale - au formă semicilindrică sau de torpilă, cu lungimea de 2-4 cm, diametru
de 5-8 mm, greutatea de 2 g la copii şi 2-4 g la adulţi. Se administrează rectal
pentru efecte resorbtive sau locale.
b) Vaginale – sunt de 2 tipuri: ovule (ovulum) sau supozitoare vaginale propriu-zise şi
globule (globulus) care se obţin prin turnări in forme speciale. Conţin antiseptice,
antimicotice, etc.
c) Uretrale (bujiuri, cereoli) – au formă de bastonaşe lungi, cilindro-conice, cu un
capăt mai efilat, lungimea 4-5-10 cm, diametru 2 mm, greutatea 0,3-2 g.
Compoziţia supozitoarelor:
1. substanţe active
2. Excipienţi

Excipienţii se aleg in funcţie de natura substanţei acitve şi scopul urmărit (local sau
resorbtiv).
a) lipofili
b) hidrofili
a). lipofili – sunt liposolubili. Se folosesc pentru prepararea supozitoarelor magistrale.

Cel mai utilizat este untul de cacao (Butyrum cacao), un ulei gras cu consistenţă solidă,
care se topeşte foarte repede la temperatura corpului, extras din seminţele arborelui
Theobroma cacao prin prăjire şi presare.
Conţine trigliceride ale acizilor palmitic, stearic, oleic şi acizi graşi liberi.
Are dezavantajul că rancezeşte foarte uşor.
b) hidrofili - sunt hidrosolubili.
Se utilizează pentru obţinerea supozitoarelor pe cale industrială. Sunt 2
reprezentanţi: masa gelatinoasă - un amestec de gelatină şi glicerină, precum şi
apă, care la cald este fluidă, la rece are consistenţă solidă (gelatina se extrage din
ţesuturile animale ce conţin colagen prin hidroliză).

De asemenea se mai folosesc macrogoli sau PEG-uri (din punct de vedere sunt
polimerizate de etilenglicol, care rezultă din condensarea oxidului de etilen cu apa).
In funcţie de greutatea moleculară au consistenţă solidă sau lichidă (cei cu
GM sub 600 sunt lichizi, iar cei cu GM peste 600 sunt solizi). Pentru
prepararea supozitoarelor tipizate se folosesc cei cu GM 1500-4000.
Nu rancezesc, nu irită, dar la administrarea supozitoarelor este necesară
umectarea acestora pentru a favoriza alunecarea.
Prescrierea supozitoarelor magistrale – este necesar să cunoaştem
• dozele unitare ale substanţelor active,
• numărul de doze care este mic (V-X-XV),
• excipientul este intotdeauna Butyrum cacao care se adaugă q.s. (quantum satis),

metodele de prescriere fiind cele cunoscute: metoda dispensatoare sau metoda de

divizare.
Să prescriem prin ambele metode supozitoare cu Aminophenasonum
D.U.=0,3 g, Phenobarbitalum natricum D.U.= 0,05 g.

- prin metoda dispensatoare: prin metoda de divizare:

Rp/
Aminophenasoni 0,3 g
Phenobarbitali natrici 0,05 g
Butyri cacao q.s.
M.f. supp
D.tal.dos. Nr. VI in chartam cerata
S.intrarectal un supozitor seara
Rp/
Aminophenasoni 1,8 g
Phenobarbitali natrici 0,3 g
Butyri cacao q.s.
M.f. supp
Div in dos.aeq. Nr. VI
D. in chartam cerata
S.intrarectal un supozitor seara
Prescrierea supozitoarelor tipizate:
Rp/ Scobutil compus, sup. pentru adulţi
Scat.Orig.Nr. I
D.S. intrarectal, un supozitor in colică
Unguentele (unguentum, unguenta) – sunt preparate farmaceutice de
consistenţă moale, care se aplică pe tegumente şi mucoase in scop de
protecţie sau terapeutic.

Compoziţia: substanţa sau substanţele active şi excipienţi. Aceştia se mai

numesc şi baze de unguente.
Clasificare:
a) după locul de aplicare: dermice, oftalmice, nazale, pentru plăgi (sterile).
b) după tipul acţiunii: de protecţie, epitelizante, cosmetice, revulsive, dezinfectante.
c) după capacitatea de pătrundere: epidermice, endodermice, diadermice (acestea
din urmă au capacitate resorbtivă, la distanţă).
d) după baza de unguent şi modul de includere a substanţei active:
unguente soluţii cand substanţa activă se dizolvă in baza de unguent,
unguente-suspensii cand substanţa activă este insolubilă in baza de unguent,
fiind suspendată şi unguente-emulsii care conţin două faze nemiscibile, una apoasă şi
una uleioasă care se amestecă cu ajutorul emulgatorilor.

Emulgatorii sunt de 2 tipuri: A/U amestecă picăturile de apă in ulei şi U/A amestecă
picăturile de ulei in apă.
Cerinţe generale pentru unguente:
- să aibă aspect omogen
- să-şi menţină consistenţa la 36 ºC
- să adere de tegumente sau mucoase
- să nu rancezească
- să aibă pH 4,5 – 8,5
- să cedeze uşor substanţa activă
- să penetreze uşor

Bazele de unguente sunt de 2 tipuri :

a) hidrofobe
b) hidrofile
Bazele de unguente hidrofobe – sunt liposolubile, produc stază de căldură, au efect de
protecţie.

1.Geluri de hidrocarburi – sunt hidrocarburi saturate superioare care se obţin la

rafinarea petrolului. Nu rancezesc, nu irită tegumentele, produc stază de căldură. Ex.
Vaselinum album, Paraffinum liquidum.

2.Lipogeluri – sunt trigliceridele acizilor graşi superiori (grăsimi neutre).

Ex. Oleum cacao, Ol.helianthi (ulei de floarea soarelui), Ol.olivarum (ulei de măsline),
Ol.ricini, Ol.lini (ulei de in), Ol.jecoris.(ulei de peşte).

3.Baze emulsive tip A/U : grăsimea de pe lana oilor - lanolina (Adeps Lanae anhidri),
Adeps Lanae hydrosus (conţine 25% apă), Alcoholes lanae. Lanolina poate emulsiona o
cantitate mare de apă. Alte baze A/U: Cetaceum – un produs ceros obţinut din cavităţile
pericraniene ale caşalotului; cerurile – Cera alba, Cera flava.

In prescripţiile magistrale se foloseşte Unguentum simplex, prevăzut de Farmacopeea

Romană care conţine 90% vaselină şi 10% lanolină.
Bazele de unguente hidrofile – sunt hidrosolubile, se usucă la aplicarea pe
tegumente şi permit evaporarea apei, au efect răcoritor.

1.Hidrogelurile – formează cu apa coloizi vascoşi, cu efect răcoritor, se spală cu

apă, sunt alterabile datorită invadării de către microorganisme. Ex. Unguentum
gliceroli (glicerolatul de amidon), Methylcelulosum (macromolecule care cu apa dau
soluţii sub formă de geluri).

2.PEG (macrogolii) – baze hidrosolubile neiritante, neivadate de microorganisme cu

GM de 400, 1500, 4000, utilizate in diferite amestecuri. Ex. PEG 1540 aa cu PEG
400 (Macrogolum), PEG 400 aa cu PEG 4000 (Unguentum macrogoli).

3.Baze emulsive tip U/A – sunt lavabile, au efect răcoritor. Ex. Tween 80 (Sorbi
macrogoli oleas 300), cetilstearilsulfat de sodiu, alcool cetilic in amestec cu alcool
stearilic, Unguentum emulsificans, Unguentum emulsificans aquosum.
Prescrierea unguentelor magistrale – este necesară cunoaşterea –
- concentraţiei substanţei active şi
- cantitatea totală, in funcţie de suprafaţa pe care se aplică.

Astfel, se prescriu:
• 10 g pentru unguentele oftalmice,
• 30 –50 g pentru faţă,
• 80-100 g pentru membrele superioare sau inferioare şi
• 300 g pentru toată suprafaţa corpului.
Să prescriem unguentul Mikulitz, cu efect antiseptic şi epitelizant pentru escare.
Conţine 1% azotat de argint (Argenti nitras) şi 10% Balsamum Peruvianum
(benzoatul de benzil).

Rp/ Argenti nitratis 1,0 g

Balsami Peruviani 10,0 g
Unguenti simplicis ad 100,0 g
M.f. ung.
D.S. extern, pe escare
Pastele (pasta, pastae) – sunt unguente ce conţin intre 50-60% din compoziţie
substanţe inerte, impreună cu substanţe active, care se aplică pe tegumente in scop
sicativ sau de protecţie. Excipientul este vaselina albă (Vaselinum album), care
păstrează stază de căldură.
Efectul sicativ se datorează pulberilor interte: Talcum, Zincii oxydum, Amylum.
Să prescriem o pastă cu acid salicilic 2%

Rp/ Acidi salicylici 2,0 g

Talci
Zincii oxydi aa 25,0 g
Vaselini albi ad 100,0 g
M.f. pasta
D.S. extern, pe tegumente
4.Linimentele (linimentum, linimenta) – sunt forme lichide sau
semisolide ce conţin amestecuri de săpunuri, uleiuri, alcooli şi alte
substanţe, avand efect lăptos, care se aplică pe tegumente, după o
agitare prealabilă.
Existau 2 linimente oficinale:
- amoniacal cu rol neutralizant in arsuri cu substanţe acide şi
- oleocalcar pentru arsuri calorice.
5.Săpunurile (sapo, sapones) – sunt sărurile alcaline ale acizilor graşi superiori.
Săpunurile de sodiu sunt solide iar cele de potasiu sunt lichide.

Au efect de curăţire sau degresare; pot fi folosite pentru pătrunderea unor

substanţe active prin tegumente;

există şi săpunuri medicinale, care incorporează substanţe antiseptice: sulf,

gudron, borax, resorcinol.
6.Emplastrele (emplastrum, emplastra) – sunt amestecuri de săpunuri,
rezine, ceruri, substanţe grase, cauciuc şi substanţe medicamentoase.

După destinaţie se clasifică in emplastre

• terapeutice
• adezive.
Cele terapeutice conţin substanţe medicamentoase.

Plasturii adezivi pentru absorbţie transdermică (de tip TDDS - transdermal

drug delivery system) se aplică pe piele şi cedează lent substanţa activă in
vederea absorbţiei transcutanate şi a efectului sistemic.
Ex: cele cu nitroglicerină folosite pentru efectul antianginos sau cu nicotină.
Efectul este prelungit şi poate fi terminat cu uşurinţă prin inlăturarea
plasturelui, complianţa este superioară, dar pot exista inegalităţi in cadrul
procesului de absorbţie.
Cele adezive se găsesc sub formă de rulouri de ex. leucoplast
(folosit pentru fixarea pansamentelor), sub formă de dreptunghiuri
(include şi o substanţă activă antiseptică) de ex. Romplast cu
rivanol, URGO; dar şi sub formă de lichide adezive, constituite din
soluţii de răşini in eter, cloroform şi benzen de exemplu mastisolul
(galifix).