Coordonator: Dana Matei

Student: Nastase Elena Alina

Specializarea: bfkt
An:I. Grupa 3

DEFINITIA
ELECTROCARDIOGRAFIEI
Electrocardiograma (ECG) reprezinta
inregistrarea grafica pe proiectiile
axelor
de
derivatie
a
proiectiei
vectorilor activitatii electrice a inimii.
Potentialele electrice sunt produse in
inima ca suma a potentialelor generate
de cardiomiocite in timpul depolarizarii
si repolarizarii.

Generalitati
ECG

este o forma de studiu a activitatii

inimii.
1887 Waller Demonstratiile pe om a
fortelor electrometrice care insotesc bataile
inimii
1924 Einthoven Premiul Nobel
1920 Wilson descrie derivatiile unipolare
1942 Goldberger descrie derivatiile
unipolare de tip augmentat

O electrocardiograma este
indicata pentru:

evaluarea unei dureri de piept inexplicabile, in special

cand se suspicioneaza un posibil infarct; alte cauze
posibile ale durerii de piept ce pot fi diagnosticate
printr-o electrocardiograma sunt aritmiile, hipertrofia
unei camere (peretii camerei sunt ingrosati),
inflamatia sacului ce inconjoara inima (pericardita),
scaderea fluxului sanguin catre inima (ischemia)
-monitorizarea activitatii electrice ale inimii
-diagnosticarea hipertrofiei ventriculare
-monitorizarea eficientei si a efectelor secundare ale
unor medicamente ce pot afecta activitatea electrica
a inimii
-verificarea functionarii unor dispozitive mecanice
(peace-makere sau defibrilatoare) implantate in inima
cu scopul de a mentine regulat ritmul acesteia .

Factori care pot modifica EKG

Factorii ce pot interfera cu acuratetea testarii si
rezultatul acesteia sunt:
-defecte ale electrocardiografului sau interferente
electrice datorate impamantarii
necorespunzatoare saudatorate altor aparate
electrice aflate in vecinatate
-atasarea necorespunzatoare a electrozilor la piele
-daca pacientul vorbeste in timpul testarii
-efort fizic important inaintea efectuarii testarii
-anxietate sau aparitia dispneei
-plasarea gresita a electrozilor.

Pregatirea pentru
electrocardiograma
Medicul care efectueaza electrocardiograma
trebuie informat asupra medicatiei pe care
pacientul o are prescrisa. Unele
medicamente pot influenta rezultatele
electrocardiogramei.

Riscuri
Nu exista riscuri asociate cu efectuarea unei
electrocardiograme.
Acesta este un test foarte sigur. In cele mai multe din
cazuri, nu exista motive pentru care un pacient sa nu
poata efectua o electrocardiograma.
Electrozii detecteaza numai impulsurile produse de
inima. Prin corp nu trece nici un curent electric
provenit de la aparat, deci nu exista riscul de
electrocutare.

La nivel celular:
Depolarizarea = modificarea potentialului transmembranar,
determinata de deplasarea sarcinilor electrice (electroni sau
ioni).
Repolarizarea = refacerea potentialului transmembranar de
repaus, indusa de deplasarea sarcinilor electrice in sens
opus, care compenseaza
depolarizarea.

Propagarea
depolarizarii
si repolarizarii
implica
participarea
jonctiunilor
comunicante.

Teoria dipolului

In sistemele biologice fluxul de curent are loc prin

conductori care sunt constituiti din solutii electrolitice

cu conductibilitate diferita in functie de tesut.
Daca intr-un mediu conductor se plaseaza un dipol, in
jur se genereaza un camp electric caracterizat prin
prezenta unor linii de forta.
Zone activate zone neactivate dipoli.

Sensul depolarizarii

Sensul de

depolarizare
Dipol de depolarizare
-+
Curent
Sensul de repolarizare

Dipolul cardiac
Depolarizarea

si repolarizarea
se propaga sub forma unor
unde prin muschiul cardiac.
Generatorul cardiac poate fi
privit ca un dipol - doua
sarcini electrice egale si de
semn contrar (+ si -),
separate de o distanta mica.
Daca dipolul este plasat ntrun
volum
omogen
se
genereaza
doua
cmpuri
electrice sferice (unul pozitiv
si altul negativ).

Dipolul cardiac
Liniile
de
propagare
ale
cmpului
electric
sunt
distribuite simetric n raport cu
o linie perpendiculara, care
traverseaza dipolul prin centru.
Deoarece corpul este un bun
conducator de electricitate,
cmpurile electrice se propaga
pna la suprafata pielii.
Planul perpendicular pe dipol
are potential 0 (punctul de nul).

Teoria vectoriala
Are

la baza principiul de reprezentare grafica a

dipolilor sub forma unor vectori.
Vectorul este caracterizat prin: punct de origine, sens,
directie, marime.
Vectorii pot fi instantanei (dipol instantaneu) si
rezultanti.
Marimea proiectiei depinde de unghiul pe care-l face
vectorul cu axa de referinta.

Teoria vectoriala

Teoria vectoriala

Tipuri de inregistrari EKG

Electrodul = un conductor utilizat pentru a
stabili contactul electric cu partea nemetalica
a circuitului.
Potentialul electric al dipolului se masoara cu
electrozi plasati n diferite zone ale corpului, n
mod uzual pe piele.
Traseul ECG este influentat de:
polaritatea dipolului,
distanta de la electrod la dipol,
intensitatea cmpului electric.

Inregistrarea ECG
Tipurile de
electrozilor:

nregistrare

dupa

plasarea

bipolara:

ambii electrozi plasati n cmpul

electric al inimii;

unipolara:

un electrod este plasat n cmpul

electric, iar celalalt n planul de potential 0.

Inregistrarea ECG
Derivatia

ECG = raportul spatial ntre

doua puncte n care se plaseaza
electrozii, n cmpul electric al inimii.
Componentele derivatiei:
2 puncte de plasare a electrozilor
(plasate pe corpul uman; inregistreaza
diferenta de potential)
axul derivatiei (linia imaginara care
uneste cei doi electrozi)
sensul derivatiei

Inregistrarea ECG
Exista
mai
multe tipuri de
derivatii:
Care exploreaza
inima in plan
frontal:
derivatii
standard
(bipolare)
derivatii
unipolare
ale
membrelor

Care exploreaza
inima in plan
orizontal:
derivatii
precordiale

Inregistrarea ECG
Derivatiile

bipolare
ale
membrelor
(standard) (I, II si III)
au fost introduse n
practica
de
catre
Einthoven.
Ele
formeaza un triunghi
echilateral, cu inima
localizata n centru.
Derivatiile
unipolare
ale membrelor (aVR,
aVL, aVF) au fost
introduse de Wilson.
Derivatiile precordiale
(V1-V6) sunt derivatii
unipolare,
la
care
electrodul explorator
(pozitiv) este plasat
pe
torace,
n
apropierea cordului.

Planul explorat prin plasarea

electrozilor
Prin

pozitiile electrozilor fiecare derivatie

ECG vede semnalul ECG din unghiuri
diferite:
Derivatiile
membrelor culeg activitatea
electrica n planul frontal
Derivatiile
precordiale culeg activitatea
electrica n planul transversal/orizontal
Circuitul
este nchis
prin
dispozitive
specializate
electrocardiografe,
care
nregistreaza semnalele, de obicei pe hrtie.

Relatia
derivatie vector rezultant
Daca
unda
de
depolarizare are acelasi
sens cu axul derivatiei
ECG si:
a)este paralela cu acesta
deflexiune
pozitiva
maxima pe traseul ECG;

b)are o directie oblica n

raport
cu
acesta
deflexiune pozitiva mai
redusa pe traseul ECG.

Relatia
derivatie vector rezultant
Daca unda de depolarizare este de
sens opus cu axul derivatiei si:
este paralela cu acesta
deflexiune negativa maxima pe
traseul ECG;

are o directie oblica n raport cu

acesta deflexiune negativa mai
redusa

Daca unda de depolarizare este

perpendiculara pe axul derivatiei
nu se nregistreaza nici o
deflexiune (suma undelor= 0).

Relatia dintre vectorul cardiac

si derivatia ECG

Derivatiile membrelor
Derivatiile bipolare ale membrelor (standard)
nregistreaza activitatea electrica a inimii n plan
frontal.
Termenul bipolar nseamna ca ECG este nregistrat
ntre doi electrozi exploratori (+ si -) plasati pe
membre: bratul drept (R) bratul stng (L) si piciorul
stng(F).
Cele trei derivatii bipolare nregistreaza diferentele
de potential ntre:
DI -bratul drept (R -) si bratul stng (L +);
DII- bratul drept (R -) si piciorul stng (F +);
DIII- bratul stng (L -) si piciorul stng (F+).

Derivatiile standard

Derivatiile bipolare ale

membrelor

Derivatiile membrelor
Derivatiile unipolare ale membrelor
nregistreaza activitatea electrica a inimii n plan
frontal.
Sunt unipolare deoarece folosesc un singur electrod
explorator (pozitiv), plasat pe un membru, conectat cu
centrul inimii, considerat ca punct de referinta
(potential nul).
Punctul de referina rezulta prin conectarea celorlalti
doi electrozi ntre ei.
Derivatia unipolara nregistreaza potenialul membrului
respectiv si este amplificata (a):
-aVR-electrodul explorator este plasat pe bratul drept;
-aVL-electrodul explorator este plasat pe bratul stng;
-aVF-electrodul explorator este plasat pe piciorul stng.

Derivatiile unipolare ale

membrelor

Derivatiile unipolare ale

membrelor

Derivatiile precordiale
Punctul de referina rezulta prin conectarea celorlalti doi
electrozi ntre ei.
nregistreaza activitatea electrica a inimii n plan
transversal. Sunt derivatii unipolare, cu electrodul
pozitiv situat pe torace (V1-V6) si electrodul de referinta
format din cele trei derivatii ale membrelor unite.
Electrodul
explorator este pozitionat dupa cum
urmeaz:
-V1-spatiul IV intercostal drept parasternal;
-V2-spatiul IV intercostal stng parasternal;
-V3-la jumtatea distantei dintre V2 si V4;
-V4-spatiul V intercostal stng, pe linia medioclaviculara
(apex);
-V5-spatiul V intercostal stng, pe linia axilara anterioara;
-V6-spatiul V intercostal pe linia axilara mijlocie.

Derivatiile precordiale

Componentele unei ECG

Reprezentarea ECG a fiecarui ciclu cardiac conine:

-unde: P, Q, R, S, T i U (deflexiuni pozitive sau negative).
-segmente: portiunile cuprinse ntre doua unde succesive.
-intervale: includ segmente si unde. Traseul ECG este nregistrat n
conditii standard, cu:
- amplitudinea: 1mm=0.1 mV
- durata1mm=0.04 s.

Unda P

Complexul QRS

Complexul QRS

Complexul QRS semnificatia

undelor

Aspectul complexului QRS in

derivatiile membrelor

Aspectul complexului QRS in

derivatiile membrelor

Aspectul complexului QRS in

derivatiile membrelor

Aspectul complexului QRS in

derivatiile precordiale

Unda T

Unda U

Segmentul PQ, ST. Punctul J

Intervalele ECG

Intervalele ECG

Interpretarea traseului ECG

1. Stabilirea ritmului cardiac
2. Stabilirea FC
3. Stabilirea axului electric
4. Analiza morfologica si cronologica a
traseului ECG

Interpretarea traseului ECG

Axa electrica a inimii

Axa

electrica a inimii = marimea,

directia si sensul potentialelor electice
medii generate in cursul activitatii
cardiace.

Axa

electrica momentana (instantanee):

dipolul-vector care insumeaza numerosii
dipoli prezenti intr-un anumit moment al
depolarizarii sau repolarizarii.

Axa electrica a inimii

Axa

electrica este determinata in functie de

amplitudinea si durata fortelor electrice
cardiace, cat si de orientarea spatiala a
acestor forte.
Pe traseele electrocardiografice:
- amplitudinea si durata fortelor electrice sunt
exprimate prin suprafata diferitelor deflexiuni;
- orientarea fortelor electrice sunt exprimate
prin sensul pozitiv sau negativ al deflexiunilor
in diferitele derivatii.

Axa electrica a inimii

In

mod conventional:
- Axa electrica se noteaza QRS; vectorul
este orientat la stanga , in jos si putin
posterior;
-

Pozitia axei electrice este apreciata in

plan frontal vectorul in plan frontalal
suprafetei QRS.

Determinarea axei electrice

Se face prin calcul, luand ca element de referinta
valoarea algebrica a suprafetei deflexiunilor
electrocardiografice in derivatiile membrelor.
Deflexiunile complexului QRS mai pot fi calculate
si prin citirea numarului de patrate mici de pe
hartia electrocardiografica, incluse de fiecare
deflexiune.
Pentru determinarea axei electrice in plan frontal
se poate folosi ca sistem de referinta triunghiul
echilateral Einthowen (sistemul triaxial) si
sistemul hexaxial.

Metoda triaxiala de
determinare a axei electrice

Interpretarea traseului ECG

Interpretarea traseului ECG

Utilitatea ECG
Determinarea

FC;
Evaluarea functiei de conducere cardiaca;
Determinarea axei electrice a inimii;
Determinarea:
Aritmiilor

cardiace;
tulburarilor de conducere;
leziunilor peretelui cardiac;

NU

aduce informaii aspra functiei de

pompa a inimii.

Exemplu de inregistrare ECG

Vectocardiograma
Vectocardiografia

= inregistrarea spatiala sau

tridimensionala a campului electric generat de
fortele electrice succesive.
Consideram ca toti vectorii momentani isi au
originea intr-un punct unic si fix al inimii si se
alege un numar arbitrar de momente,
depolarizarea ventriculara poate fi reprezentata
printr-o serie secventiala de vectori momentani
care-si au originea in acest punct.
Linia
care uneste varful acestor vectori
delimiteaza o bucla care se numeste bucla
vectocardiografica QRS reprezinta desfasurarea
unui numar infinit de dipoli vectori momentani
generati in cursul depolarizarii ventriculare.
Similar: buclele vectocardiografice T si P.

Vectocardiograma

Vectocardiograma

Vectocardiograma

 Se

Inregistrarea
inregistreaza
direct cu ajutorul unui
vectocardiogramei

osciloscop cu raze catodice.

Variatiile
campului
electric
cardiac
transmise la aparat imprima deplasari
corespunzatoare
ale
fasciculului
de
electroni, incat punctul luminos inscrie pe
ecranul fluorescent o succesiune de
puncte care reprezinta proiectiile vectorilor
momentani succesivi.
Totalitatea
acestor puncte luminoase
inscrie
o
succesiune
de
bucle
vectocardiografice (P, QRS si T), care, de
regula, incep si se sfarsesc la punctul de
intersectie al celor doua axe (punctul
zero).

Valoarea vectocardiogramei
in raport cu EKG
Avantajele
-

vectocardiografiei fata de EKG:

Delimitarea HVS sau HVD si identificarea
lor in prezenta tulburarilor de conducere
intraventriculare;

Precizarea unor tipuri de infarct miocardic

si identificarea lor chiar in absenta undei Q;

Precizarea diagnosticului de infarct

miocardic in prezenta blocurilor de ram
stang.

Extrasistolele atriale
Au

originea in oricare zona a miocardului atrial

(focar ectopic), dar inafara nodulului sino-atrial.
Se modifica secventa procesului de activare
atriala, unda P ectopica (notata cu P) este
precoce si cu morfologie diferita.
Intervalul P-R al extrasistolei atriale este mai
lung.
Complexul QRS este identic cu cel al bataii
sinusale de baza.

Extrasistolele atriale

Extrasistolele ventriculare
Au

originea in diverse zone a miocardului

ventricular (focare ectopice).
Morfologia QRS anormala si durata > 0,12
sec.
Apar si modificari in secventa repolarizarii
ventriculare.
Sunt insotite de repausul postextrasistolic .
Tendinta la sistematizare: bigeminism,
trigeminism, cvadrigeminism.

Extrasistolele ventriculare

Blocuri atrio-ventriculare
Sunt

tulburari de conducere AV;

Se caracterizeaza prin alungirea anormala a
intervalului PR sau prin absenta conducerii
la ventricule a unui sau mai multor stimuli
atriali;
Unda P poate fi urmata de complexul QRS
sau acesta poate lipsi in functie de tipul de
bloc AV).

Blocuri atrio-ventriculare

Blocuri atrio-ventriculare

Tulburari de conducere
intraventriculare
Sunt

consecinta
blocarii complete sau
partiale a excitatiei la
nivelul unuia sau a
mai multor ramuri sau
fascicule ale
sistemului de
conducere specializat
intraventricular.

Tulburari de conducere
intraventriculare