e

l
i
i
t
a
z
n
e
S

Caracteristici ale
senzatiilor
(DURATA, INTENSITATEA SENZATIILOR, ADAPTAREA SENZORIALA)
-sensibilitatea,interactiunea analizatorilor-

Dincolo de marea diversitate a continutului

informational al senzatiilor de care dispune omul,
putem desprinde cteva caracteristici si legitati
comune tuturor tipurilor de informatii senzoriale.
Desi senzatiile sunt foarte variate, ele au cateva
caracteristici comune. Dintre acestea vom vorbi
despre durata senzatiei, pragurile senzoriale si
adaptarea senzoriala.

Durata senzatiilor:
-caracteristica

temporala-

Senzatiile se produc datorita actiunii stimulilor asupra analizatorilor. Durata de actiune a

stimulului, asupra analizatorului,insa, nu coincide intru-totul cu durata senzatiei.

Senzatia nu apare imediat dupa ce stimulul a inceput sa actioneze asupra receptorului, ci la un anumit
interval de timp numittimp de latenta(acesta la senzatiile tactile este de 130 milisecunde, la senzatiile
de durere de 370 milisecunde, la senzatiile gustative de 50 milisecunde).

!Senzatia nu dispare imediat dupa incetarea stimularii. Mentinerea senzatiei timp de cateva

secunde se numestepostactiune sau post-efect.

In cazul senzatiilor vizuale imaginea care se mentine dupa ce stimulul a incetat sa actioneze se
numesteimagine consecutiva.
Ea poate sa fie pozitiva sau negativa. Imaginea consecutiva pozitiva corespunde senzatiei originale, iar cea
negativa are culoare complementara fata de culoarea stimulului.
Post-efectul sta la baza a doua iluzii vizuale denumite fenomenul phi si miscarea stroboscopica.

1. Fenomenul phise produce in felul urmator: daca avem mai multe beculete asezate foarte aproape si
beculetele se aprind succesiv, la intervale foarte scurte de timp, vom vedea o singura lumina care se
deplaseaza.
2. Miscarea stroboscopicaeste un fenomen asemanator. Daca ni se prezinta intr-o succesiune rapida o serie
de imagini care se deosebesc putin intre ele, vom vedea imagini in miscare. Pe acest fenomen se bazeaza
cinematografia.

Aceste iluzii se datoreaza faptului ca imaginea de pe retina si din creier nu dispar imediat dupa ce a disparut
lumina sau imaginea din fata noastra, ci persista cateva fractiuni de secunda. Intre timp apare urmatoarea
lumina sau imagine si acestea se contopesc

Intensitatea senzatiilor

Intensitatea senzatiiloreste o particularitate cantitativa si este

determinata de stimulul care actioneaza si de starea functionala a

receptorului si n ultima instanta a ntregului analizator.

Daca pe mana cade un fir de praf, nu produce nici un fel de senzatie. Tot asa, un sunet
de o intensitate foarte mica nu este auzit, o solutie cu o concentratie foarte mica de
zahar nu produce senzatia de dulce. Un stimul produce o senzatie numai daca este
suficient de intens.

! Cea mai mica intensitate a unui stimul care poate determina o senzatie se
numeste
prag absolut minim.

Stimulii a caror intensitate nu depaseste acest prag se numescsubliminali.

Daca un obiect apasa foarte puternic pe mana nu produce senzatie tactila ci durere. La
fel, un sunet prea intens sau o lumina prea puternica nu produce senzatie auditiva sau
vizuala ci durere, pentru ca are efecte nocive asupra receptorului.

! Intensitatea maxima a unui stimul care mai produce o senzatie

specifica se numesteprag absolut maxim.

Pentru ca doi stimuli diferiti sa produca senzatii diferite, diferenta dintre ei trebuie sa
depaseasca un nivel minim care se numeste prag diferential.

! Pragul diferential este diferenta minima care trebuie sa existe intre


Adaptarea senzoriala:

Ex. Daca

intrati intr-o sala de cinematograf dupa ce s-a stins lumina, la inceput nu vedeti
nimic, apoi "va obisnuiti" cu intunericul.

Altfel spus, sensibilitatea analizatorului creste pentru ca si stimulii slabi sa fie receptionati. Din punct de
vedere fiziologic acest fenomen se explicaprin faptul ca de la scoarta cerebrala, prin conexiune inversa,
ajung comenzi la ochi pentru ca pupila sa se dilate si sa intre in functiune bastonasele.
Sensibilitatea analizatorului vizual scade, deoarece stimulul (lumina) are o intensitate prea mare.
Ex. Daca intrati intr-un bazin de inot la inceput apa vi se pare rece, apoi puteti spune ca va obisnuiti.

Intr-o incapere in care s-a fumat mult la inceput mirosul de tigara ne deranjeaza, apoi sensibilitatea
analizatorului olfactiv scade.
In fiecare din aceste cazuri s-a produs adaptarea analizatorului.

Adaptarea senzorialaconsta in modificarea sensibilitatii analizatorului in functie de

intensitatea si durata actiunii stimulului.
Adaptarea se realizeaza in sensul cresterii sensibilitatii,daca stimulii au o intensitate redusa si in sensul
scaderii sensibilitatii,daca stimulii au o intensitate mare sau actioneaza timp indelungat.

Aceste modificari au un caracter adaptativ, adica aurolulde a asigura receptionarea optima a stimulilor.
Adaptarea senzoriala se manifesta in cazul senzatiilor: vizuale,olfactive,termice,tactile. Adaptarea
fata de senzatiile auditive este mai redusa.

In cazul unor senzatii adaptarea este foarte redusa pentru ca daca ne-am obisnui cu durerea nu am lua
masurile necesare pentru a-i inlatura cauzele

Senzatiile vizuale si tactile

1) Senzatiile vizuale
- cromatice - sesizeaza cele sapte culori
ale curcubeului;
- acromatice - sesizeaza culorile albnegru si toate nuantele lor.
Senzatiile de culoare nu sunt specifice
tuturor fiintelor vii. Acest avantaj l poseda
doar omul, vederea culorilor i ofera
capacitatea de a se adapta mai eficient si
de a trai sentimente puternice produse de
lumea lor.

Culorile:
nchise - au efecte deprimante,
cele prea vii - iritante, obositoare,
deschise - stimulatorii, pozitive.

Foarte importanta este cromatica

ambientala a nvatarii:

albul - permite o mai buna concentrare;

rosul - genereaza activism mintal si
ambundenta asociativa;
galbenul - este un calmant al
psihonevrozelor, stimuleaza si ntretine
starea de vigilenta, sporeste capacitatea
de concentrare a atentiei;
verdele -faciliteaza ambundenta de
asociatii libere de idei, stimulnd
imaginatia;
albastrul - favorizeaza dezvoltarea
proceselor de inhibitie si de ncetinire a
ritmului activitatii.

2) Senzaiile tactile
Senzaiile tactile sunt provocate de receptorii aflai n piele.
Exist 3 feluri de asemenea senzaii

Senzaiile de durere i au originea n terminaiile

libere ale nervilor senzoriali, aflate n piele. Ele sunt cele
mai numeroase i apar n legtur cu orice excitant
puternic (presiune mare, neptur, arsur).
Pentru durere exist 2 sisteme:
cel rapid, care conduce informaia direct la cortex
(durerea cauzata de o lovitura)
cel lent, (spino-talamic) care conduce difuz durerea cronic
i pe cea intern provocat de rnile perene sau durerile
intense (de ex. abcesele dentare)

Senzaii de contact i de presiune:

Au fost identificate dou categorii de corpusculi n piele :
la suprafa gsim corpusculii lui Meissner (care ar
reaciona la contactul uor)
mai n profunzime, corpusculii lui Pacini, reacionnd la o
apsare mai puternic

Senzaiile de temperatur:
Nu exist receptori distinci pentru cald i rece. Temperatura
pielii e sesizat tot prin terminaiile libere ale nervilor n piele.
n anestezie, senzaiile termice sunt primele care dispar i
ultimele care reapar.
Ele depind de creterea sau scderea temperaturii. Impresia de
cald apare la o cretere superioar unui punct de zero fiziologic
(32-33 Celsius), foarte variabil ns n funcie de ambian
(poate s scad pn la 20 i s creasc pn la 36). Sub
aceast temperatur, apar senzaiile de frig.

Pragul absolut ,minim si maxim

I. Pragul absolut minimal
Pragul minim absolut este intensitatea cea mai mica a unui stimul care poate produce o senzatie specifica.
Cantitatea minima de intensitate a stimulului capabila sa produca o senzatie se numeste prag absolut
minimal.
Acesta este extrem de diferit de la o senzatia la alta (vizuala: 1-2 cuante; auditiv: 16-20 vibratii pe
secunda).
Pragul absolut minimal a fost luat drept INDICAT al sensibilitatii absolute .
ntre sensibilitatea absluta si pragul absolut minimal exista un raport invers proportional. Cu cit pragul
absolut minimal este mai mic, cu atit sensibilitatea absoluta este mai mare si invers, cu cit el este mai
mare, cu atit sensibilitatea este mai mica.
Pentru ca o senzaie s apar trebuie ca inensitatea stimulului s ating o anumit msur care se
numete prag absolut minimal. Pragul abslut minimal este diferit i specific fiecrui tip de senzaie.
Exemplu: pentru apariia senzaiei auditive pragul absolut minim este de 16 vibraii pe secund.Pragul
absolut miniml este considerat INDICATOR al sensibilitii absolute

II. Pragul absolut

maximal
Pragul absolut maxim care se refera la cea
mai mare intensitate aunui stimul ce poate sa
determine o senzatie specifica(desigur si
farteputernica).
Cantitatea maxima de intensitate a stimului
care produce o senzatie de acelasi fel se
numeste prag absolut maximal. Depasirea lui
declanseaza, ca urmare a suprasolicitarii
analzatorului, fie: durerea, fie neutralitatea
aparatului in raport cu stimulul.
Pragul absolut maximal este intensitatea
maxim a stimulului care mai produce senzaie
n cadrul aceleiai modaliti senzoriale.
Pragul maxim absolut este intensitatea cea mai
mare a unui stimul care mai determina o senatie
specifica. Dincolo de acest prag se produce
durerea.

vaz : lumina unei lumanari poate fi vazuta

de la 45 de kilometri departare, intr-o
noapte clara si dintr-o zona intunecata.;

auz : ticaitul unui ceas poate fi auzit de la

6-7 metri distant, in conditii de liniste;

gust : zaharul poate fi detectat chiar si

atunci cand dizolvam o lingurita in 7 litri de

apa;

miros : o picatura de parfum poate fi

simtita pe tot cuprinsul suprafetei unui

apartament spatios de trei camere;

tact : aripioara unei albie care cade de la o

distanta de 1 cm poate fi simtita pe obraz.

Alte legi ale senzatiei

Legea sensibilizarii
Legea sensibilizrii se
bazeaz pe
interaciunea
funcional a
analizatorilor. Ea
exprim creterea
sensibilitii n cadrul
unui analizator sub
aciunea unui stimul
specific asupra altui
analizator.

Legea contrastului
Exprim modificarea
sensibilitii ca efect al
rapoturilor spaiotemporale a stimulilor
de intensiti diferite
care acioneaz
simultan sau succesiv
asupra aceluiai
analizator.

 Legea depresiei
Const n scderea
sensibilitii ca urmare
a legturilor funcionale
intraanalizatori sau
interanalizaton.
Funcioneaz exact
dup aceleai
mecanisme i la
aceleai niveluri ca i
legea sensibilizrii.

Legea adaptarii
Cresterea sau
scaderea sensibilitatii
ca urmare a actiunii
repetate a stimulilor sau
a modificarii conditiilor
de mediu poarta
denumirea de adaptare
de mediu.