Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ADMINISTRATIV
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, prevede la art.10 “Litigiile privind actele
administrative emise sau incheiate de autoritatile publice locale si judetene, precum si cele care privesc taxe
si impozite, contributii, datorii vamale si accesorii ale acestora, de pana la 5 miliarde lei, se solutioneaza, in
fond, de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau incheiate de
autoritatile publice centrale, precum si cele care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale si
accesorii ale acestora, mai mari de 5 miliarde lei, se solutioneaza, in fond, de sectiile de contencios
administrativ si fiscal ale curtilor de apel, daca prin Lege speciala nu se prevede altfel.”
“Recursul impotriva sentintelor pronuntate de tribunalele administrativ-fiscale se judeca de sectiile de
contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel, iar recursul impotriva sentintelor pronuntate de sectiile
de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel se judeca de Sectia de contencios administrativ si
fiscal a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, daca prin Lege speciala nu se prevede altfel.”
Tribunalele administrativ fiscale( pană la constituirea lor sectiile de contencios administrativ ale
tribunalelor) judecă pe fond:
-Litigiile privind actele administrative emise sau incheiate de autoritatile publice locale si judetene
-Litigiile cele care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale si accesorii ale acestora, de
pana la 5 miliarde lei(indiferent de pozitia pe care se afla autoritatea)
Competenţa teritorială de fond este prevăzută la art.10 alin 3:”Reclamantul se poate adresa
instantei de la domiciliul sau sau celei de la domiciliul paratului. Daca reclamantul a optat pentru instanta de
la domiciliul paratului, nu se poate invoca exceptia necompetentei teritoriale.”
Prin stabilirea acestei reguli cu caracter derogator de la regula comuna a competentei teritoriale
potrivit careia cererea se face la instanta de la domiciliul paratului , se urmăreste protejarea particularilor,
persoane fizice sau juridice.
Reclamantul poate introduce actiune si la instanta de la sediul paratului( in lege se prevedere
1
domiciliul paratului, desi e vorba de sediul acestuia). O data ce a optat pentru o instantă nu mai poate reveni
asupra optiunii sale decat in cazul in care s-a aflat in eroare.
În cazul în care prin legi speciale se prevede o altă competenţă materială sau teritorială, cererile se vor
întroduce la instanţa precizată în legea specială. De ex, in cazul acţiunilor introduse in baza Legii 544/2001
privind liberul acces la informaţiile de interes public, plangerea se face la secţia de contencios administrativ a
tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul sau în a carei rază are sediul autoritatea publică
sau instituţia publică(indiferent de poziţia ocupată în ierarhia autorităţilor- locală sau centrală.
Cererea introductiva de instantă trebuie să cuprindă toate elementele unei cereri de chemare in
judecată cerute de dreptul procesul civil: numele sau denumirea reclamantului, denumirea autoritatii parate,
obiectul, semnatura etc.
În cazul atacării unui act administrativ tipic, reclamantul va depune impreuna cu cererea introductiva:
copia actului admv. Atacat
copia recursului administrativ prealabil inregistrat la autoritate
eventual, raspunsul autoritatii la recursul administrativ
In cayul contestarii refuzului nejustificat explicit de solutionare a unei cereri , reclamantul va depune:
copia cererii inregistrate la autoritate
refuyul propriu zis al autoritatii
In cazul refuzului nejustificat implicit(tacerea administratiei) reclamantul va depune copia cererii
inregistrate la autoritatea public, pentru a se putea determina exiprarea termenului in care autoritatea avea
obligatia sa rspunda.
La primirea cererii, instanta va dispune citarea partilor si va putea cere autoritatii al carei act este
atacat sa ii comunice de urgenta acel act, impreuna cu intreaga documentatie care a stat la baza emiterii lui,
precum si orice alte lucrari necesare pentru solutionarea cauzei.
In situatia in care:
· reclamant este un tert
· actiunea este introdusa de Avocatul Poporului ori de Ministerul Public
· actiunea are ca obiect refuzul de rezolvare a cererii privind un drept recunoscut de Lege sau un
interes legitim.
instanta va cere autoritatii publice emitente sa ii comunice de urgenta actul atacat impreuna cu
documentatia care a stat la baza emiterii lui, precum si orice alte lucrari necesare pentru solutionarea cauzei.
Daca autoritatea publica nu trimite in termenul stabilit de instanta lucrarile cerute, conducatorul
acesteia va fi obligat, prin incheiere interlocutorie, sa plateasca statului, cu titlu de amenda judiciara, 10% din
salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de intarziere nejustificata.
Cererile adresate instantei se judeca de urgenta si cu precadere in sedinta publica, in completul
stabilit de Lege(format dintr-un judecator la judecarea pe fond si din 3 judecatori la judecarea recursului)
Pentru cererile formulate in baza prezentei legi se percep taxele de timbru prevazute de Legea nr.
2
146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificarile si completarile ulterioare, pentru cauzele
neevaluabile in bani, cu exceptia celor care au ca obiect contractele administrative, care se vor taxa la valoare.
Asftel pentru cererile de anulare, de obligare la rezolvarea cererii, suspendare si inclusiv pentru
actiunile in despagubiri(cand vizeaza acte administrative unilaterale) trebuie platita taxa de timbru de 3,7 lei,
pentru fiecare capat de cerere, anticipat, o data cu introducerea cererii de chemare in judecata.
In cazul actiunilor care au ca obiect contracte administrative, taxa de timbru de plateste raportta la
valoarea contractului.
Solicitarea de daune materiale si morale poate insoti si o actiune principala in anulare/obligare dar
poate fi introdusa si ca actiune separata. Cand persoana vatamata a cerut anularea actului administrativ, fara a
cere in acelasi timp si despagubiri, termenul de prescriptie de un an pentru cererea de despagubire curge de la
data la care acesta a cunoscut sau trebuia sa cunoasca intinderea pagubei.
Cererile se adreseaza instantelor de contencios administrativ competente si se supun normelorLegii 554/2004
in ceea ce priveste procedura de judecata si taxele de timbru.
Conducatorul autoritatii publice se poate indrepta cu actiune impotriva celor vinovati de neexecutarea
hotararii, potrivit dreptului comun. In cazul in care cei vinovati sunt functionari publici, se vor aplica
reglementarile speciale.
Hotararea judecatoreasca nu poate tine loc de act administrativsau sa-l modifice(cu execptia anularii
partiale).
In cazul in care obiectul actiunii in contencios administrativ il formeaza un contract administrativ, in
functie de starea de fapt, instanta poate:
a) dispune anularea acestuia, in tot sau in parte;
b) obliga autoritatea publica sa incheie contractul la care reclamantul este indrituit;
c) impune uneia dintre parti indeplinirea unei anumite obligatii;
d) suplini consimtamantul unei parti, cand interesul public o cere;
e) obliga la plata unor despagubiri pentru daunele materiale si morale.
3
Recursul. Calea de atac in materia contenciosului administrativ.
Hotararea pronuntata in prima instanta poate fi atacata cu recurs, in termen de 15 zile de la pronuntare
ori de la comunicare.
Acest aliniat a fost considerat neconstitutional de catre Curtea constitutionala, prin decizia nr.
189/2006, apreciindu-se ca se lasa la latitudinea judecatorului stabilirea momentului din care incepe sa curga
termenul de recurs, iar pe de alta parte partile nu au un reper sigur al termenului in care pot sa atace cu recurs
hotararea pronuntata de prima instanta de contencios adm.
Recursul suspenda executarea si se judeca de urgenta.
Recursul de judeca la instanta imediat superioara celei care a pronuntat hotararea de fond.
In cazul admiterii recursului, instanta de recurs, casand sentinta, va rejudeca litigiul in fond, daca nu
sunt motive de casare cu trimitere. Cand Hotararea primei instante a fost data cu incalcarea dispozitiilor
referitoare la competenta materiala din prezenta Lege, cauza se va trimite la instanta competenta. Cand
Hotararea primei instante a fost pronuntata fara a se judeca fondul, cauza se va trimite, o singura data, la
aceasta instanta.
Acest articol criticat de doctrina este considerat inutil, considerandu-se ca reglementeaza o procedura
ipotetica, ce nu poate fi respectata in practica.
Hotararile judecatoresti definitive si irevocabile, prin care s-au admis actiunile formulate potrivit
dispozitiilor prezentei legi, constituie titluri executorii.
Daca in urma admiterii actiunii autoritatea publica este obligata sa incheie, sa inlocuiasca sau sa
modifice actul administrativ, sa elibereze un certificat, o adeverinta sau orice alt inscris, executarea hotararii
definitive si irevocabile se va face in termenul prevazut in cuprinsul ei, iar in lipsa unui astfel de termen, in cel
mult 30 de zile de la data ramanerii irevocabile a hotararii.
In cazul in care termenul nu este respectat, se va aplica conducatorului autoritatii publice sau, dupa
caz, persoanei obligate o amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de intarziere, iar
reclamantul are dreptul la despagubiri pentru intarziere. Judecarea acestei cereri se face de instanta de
executare(instanta care a solutionat si fondul cauzei), fara plata unei taxe de timbru, la cererea reclamantului.
Hotararea se ia in camera de consiliu, de urgenta, cu citarea partilor. Hotararea pronuntata de instanta de
executare poate fi atacata cu recurs in termen de 5 zile de la pronuntare.
Acesta procedura se aplica si pentru punerea in executare a hotararilor instantelor de contencios
administrativ date pentru solutionarea litigiilor ce au avut ca obiect contracte administrative.
Neexecutarea sau nerespectarea hotararilor judecatoresti definitive si irevocabile pronuntate de
instanta de contencios administrativ si dupa aplicarea amenzii prevazute la alin. (2) constituie infractiune si se
sanctioneaza cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda de la 25.000.000 lei la 100.000.000 lei.
4
3.Consideratii privind “actiuni speciale” introduse la instanta de contencios administrativ
Exista 2 actiuni:
una care are ca obiect ordonante declarate neconstitutionale, care poate fi introdusa in termen de 6 luni sau
un an(pentru motive temeinice) de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale
a doua care are ca obiect ordonante estimate neconstitutionale, care poate f introdusa oricand
In doctrina de specialitate se considera ca obiectul actiunii introduse la instanta de contencios
administrativ nu poate fi decat obligarea emitentului(Guvernul, sau eventual functionarul vinovat-primul
ministru, ministri care au semnat ordonanta) la plata de despagubiri, anularea ordonantei nefiind posibila
datorita dispozitiilor art.5 alin1 lit a) “Nu pot fi atacate in contenciosul administrativ:
a) actele administrative ale autoritatilor publice care privesc raporturile acestora cu Parlamentul;”
In definitia data actului administartiv in textul Legii 554/2004, este inclus si actul administartiv
normativ :”act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate
publica in vederea executarii ori a organizarii executarii Legii, dand nastere, modificand sau stingand
raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, in sensul prezentei legi, si contractele incheiate de
autoritatile publice care au ca obiect:
- punerea in valoare a bunurilor proprietate publica;
- executarea lucrarilor de interes public;
- prestarea serviciilor publice;
- achizitiile publice;”
Astfel se consacra in mod expres posibilitatea de a se ataca la instanta de contencios administrativ si
actele administartive normative considerate ilegale, curmandu-se o disputa anterioara dintre autorii de
specialitate.
Mai mult, actiunea indreptata impotriva unor astfel de acte este imprescriptibila, legea statuand ca
“Actele administrative cu caracter normativ care se considera a fi nelegale pot fi atacate oricand.”
Hotararile judecatoresti definitive si irevocabile, prin care s-au anulat acte administrative cu caracter
normativ, sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor.
Pentru a se asigura opozabilitatea , “ele se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, sau,
dupa caz, in monitoarele oficiale ale judetelor ori al municipiului Bucuresti, la cererea instantei de executare
ori a reclamantului, fiind scutite de plata taxelor de publicitate.”
5
Aceasta dispozitie a fost considerata criticabila, intrucat:
stabileste caracaterul facultativ al publicarii, existand riscul de a nu fi pusa in practica,
mentionarea reclamantului in randul celor care au posibilitatea de a solicita publicarea e discutabila,
intrucat acesta nu mai are nici un interes, o data ce si-a rezolvat problema. Ar fi trebuit instituita
obligativitatea publicarii la cererea instantei.
Publicarea in monitoarele judetelor s-ar putea sa nu isi atinga scopul, datorita gradului scazut de distributie
a acesor monitoare
Datorita faptului ca actele administartive sunt executorii din oficiu si prin ele insele, nefiind necesara
interventia unui alt organ pentur a le investi cu formula executorie, devine necesara suspendarea lor atunci
cand sunt contestate din punct de vedere al legalitatii lor si cand prin punerea in executare ar putea provoca o
paguba persoanelor fizice sau juridice.
In Legea 554/2004 problema suspendarii actelor administartive a fost trata in art.14 si 15.
“ART. 14
Suspendarea executarii actului
(1) In cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, o data cu sesizarea, in conditiile art.
7, a autoritatii publice care a emis actul, persoana vatamata poate sa ceara instantei competente sa dispuna
suspendarea executarii actului administrativ pana la pronuntarea instantei de fond.
(2) Instanta va rezolva cererea de suspendare, de urgenta, cu citarea partilor.
(3) Cand in cauza este un interes public major, de natura a perturba grav functionarea unui serviciu public
administrativ de importanta nationala, cererea de suspendare a actului administrativ normativ poate fi
introdusa si de Ministerul Public, din oficiu sau la sesizare, prevederile alin. (2) aplicandu-se in mod
corespunzator.
(4) Incheierea sau, dupa caz, sentinta prin care se pronunta suspendarea este executorie de drept. Ea poate
fi atacata cu recurs in termen de 5 zile de la pronuntare.
ART. 15
Solicitarea suspendarii prin actiunea principala
(1) Suspendarea executarii actului administrativ unilateral poate fi solicitata de reclamant si prin cererea
adresata instantei competente pentru anularea, in tot sau in parte, a actului atacat. In acest caz, instanta va
putea dispune suspendarea actului administrativ atacat, pana la solutionarea definitiva si irevocabila a
cauzei. Cererea de suspendare se poate formula o data cu actiunea principala sau printr-o actiune separata,
pana la solutionarea actiunii in fond.
(2) Dispozitiile alin. (2) si (4) ale art. 14 se aplica in mod corespunzator.
(3) Hotararea data cererii de suspendare este executorie de drept, iar introducerea recursului, potrivit art.
14 alin. (4), nu suspenda executarea.”
Astfel , este reglementata posibilitatea de a solicita suspendarea unui act administartiv oricand dupa emiterea
actului vatamator, fie dupa introducererea recursului administartiv, fie o data cu introducerea actiunii
principale in anulare, fie in timpul solutionarii actiunii principale in anulare.
6
Este o suspendare judecatoreasca, facultativa, care poate fi ceruta fie o data cu introducerea actiunii
principale in anulare, fie ulterior pe parcursul solutionarii cauzei, reglementata si de legea 29/1990.
Actiunea in suspedare are in acest caz un caracter accesoriu actiunii principale, asa incat renuntarea la
actiunea principala atrage respingerea actiunii secundare(in suspendare) ca ramasa fara obiect.
Motivele suspendarii trebuie sa fie temeinice, sa se previna producerea unei pagube iminenete, sa
creeze de la inceput i indoiala asupra legalitatii actului contestat si trebuie sa fie cuprinse in considerentele
hotararii.
Instanta trebuie sa se pronunte asupra suspendarii pana la solutionarea definitiva si irevocabila a
cauzei, adica pana la expirarea termenulu de recurs sau pana la solutionarea recursului.
Dupa cum se poate observa, legea prevede anumite masuri menite a facilita judecarea cu celeritate a
cererii de suspendare: solutionarea de rugenta, in camera de consiliu, cu citarea partilor, hotararea este
executorie de drept. Solutionarea se face printr-o incheiere(cand e o actiune introdusa ca accesoriu al actiunii
in anulare) sau hotarare(in cazul art. 14, cand actiunea de suspendare este una principala), care pot fi atacate cu
recurs in termen de 5 zile de la prununtare, recursul nefiind suspensiv de executare.
Durata suspendarii este pana la solutionarea definitiva si irevocabila a cauzei, adica pana la expirarea
termenului de recurs sau pana la solutionarea recursului.
Instanta competenta sa solutioneze cererea de suspendare este instanta competenta sa se pronunte si
asupra fondului, prin urmarea optiunea realizata de reclamant(dpdv teritorial) la intentarea actiunii in
suspendare este obligatorie si la intentarea actiunii in anulare.
Prin urmare nu este admisibila introducerea de catre Ministerul Public a cererii de suspendare a actului
administrativ normativ ce vatama drepturi subiective ale unor persoane fizice sau juridice
Prevederea legala a fost criticata, aratandu-se ca nu este justificata utilitatea ei, cata vreme cat
persoana juridica de drept public sau privat care administreaza serviciul public respesctiv are posibilitatea si
interesul de a actiona ea insasi in vederea naularii si suspendarii actului normativ.
● Suspendarea de drept
In temeiul unor dispozitii speciale ale legii contenciosului administrativ 554/2004 sau ale altor legi
speciale(d ex. L.215/2001), introducerea actiunii in anulare poate avea ca efect suspendarea de drept a actului
administartiv atacat. Este cazul contenciosului obiectiv declansat de prefect, ANFP, etc. In aceste cazuri
reclamantul nu trebuie sa motiveze in nici un fel necesitatea suspendarii, aceasta operand de drept
|”ART. 6
Actele administrativ-jurisdictionale
(1) Jurisdictiile administrative speciale sunt facultative si gratuite.
(2) Actele administrativ-jurisdictionale pot fi atacate direct la instanta de contencios administrativ
competenta potrivit art. 10, in termen de 15 zile de la comunicare, daca partea nu exercita caile
administrativ-jurisdictionale de atac.
(3) Daca partea care a optat pentru jurisdictia administrativa speciala inteLege sa nu utilizeze calea
administrativ-jurisdictionala de atac, va notifica aceasta organului administrativ-jurisdictional competent.
Termenul prevazut la alin. (2) incepe sa curga de la data notificarii.
(4) Daca partea care a optat pentru jurisdictia administrativa speciala inteLege sa renunte la calea
7
administrativ-jurisdictionala in timpul solutionarii acestui litigiu, va notifica intentia sa organului
administrativ-jurisdictional sesizat, care emite o decizie ce atesta renuntarea la jurisdictia administrativa
speciala. Termenul prevazut la alin. (2) incepe sa curga de la data comunicarii acestei decizii. “
Conform Legii, prin act administrativ-jurisdictional se intelege actul juridic emis de o autoritate
administrativa cu atributii jurisdictionale in solutionarea unui conflict, dupa o procedura bazata pe
contradictorialitate si cu asigurarea dreptului la aparare;
Inainte de revizuirea Constitutiei din 2003, recusul administrativ jurisdictional trebuia in mod
obligatoriu exercitat inainte de sesizarea intantei judecatoresti, sub sanctiunea decaderii, fiind prin urmare un
recurs administrativ prealabil obligatoriu.
Acum, caracterul obligatoriu a acestui recurs administrativ a disparurt, el devenind facultativ.Astfel,
cel vatamat de un act administrativ petnru care legea prevedere o precedura administrativ jurisdictionala de
atac, nu mai este obligat sa urmeze calea acestei proceduri, putand ataca actul respectiv direct la instanta de
contencios administrativ( dupa realizarea procedurii prealabile obisnuite, prev de art7).
Act administrativ ilegal – pentru are sunt prevazute prin lege cai administrativ jurisdictionale de atac
8
Exceptia de ilegalitate
“ART. 4
Exceptia de nelegalitate
(1) Legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetata oricand in cadrul unui proces, pe cale de
exceptie, din oficiu sau la cererea partii interesate. In acest caz, instanta, constatand ca de actul administrativ
depinde solutionarea litigiului pe fond, va sesiza prin incheiere motivata instanta de contencios administrativ
competenta, suspendand cauza.
(2) Instanta de contencios administrativ se pronunta, dupa procedura de urgenta, in sedinta publica, cu
citarea partilor.
(3) Solutia instantei de contencios administrativ este supusa recursului, care se declara in 48 de ore de la
pronuntare ori de la comunicare si se judeca in 3 zile de la inregistrare, cu citarea partilor prin publicitate.
(4) In cazul in care instanta de contencios administrativ a constatat nelegalitatea actului, instanta in fata
careia s-a ridicat exceptia va solutiona cauza, fara a tine seama de actul a carui nelegalitate a fost
constatata.”
Institutia “exceptiei de ilegalitate” este definita in doctrina romana ca fiind “ un mijloc de aparare prin
care, in cadrul unui proces pus in curgere pentru alte temeiuri decat nevalabilitatea actului administrativ, una
din parti, amenintat sa i se aplice un asemenea act ilegal, se apara invocand acest viciu si cere ca actul sa nu fie
luat in considerare la solutionarea spetei”
In cazul ridicarii unei exceptii de ilegalitate in cadrul unui proces de contencios administrativ ,
judecata va fi suspendata si cauza trimisa instantei competente sa judece exceptia, daca este alta decat cea
sesizata initial( in cazul in care in cadrul unui proces judecat de tribunal, se ridica o exceptie privind un act
emis de o autoritate centrala, de competenta curtii de apel).
in urma constatarii ilegalitatii, actul administrativ continua sa produca efecte juridice, atat fata de
destinatar cat si fata de terti, dar instnta chemata sa solutioneze cauza il considera inopozabil in cazul
acesteia. Intr-o noua cauza, legalitatea actului va trebui pusa din nou in discutie, insa ea va beneficia de
autoritate de lucru judecat.
este admisibila indiferent daca actul administrativ in discutie mai poate fi contestat pe cale directa sau nu
este admisibila si in cazul actelor administrative exceptate dela actiunea directa in contencios
administrativ, intrucat nu duce la anularea actului, dar actul ar putea fi ignoar si s-ar putea acorda
despagubiri. O opinie contrara are autorul legii, Antonie Iorgovan.
Exemple practice:
se doreste naularea unui act individual , dar nu si a actului normativ in baza caruia a fost emis
in cadrul procedurii de executare silita a unui act ilegal, care nu a fsot atcat pe cale directa