PATOLOGIA APARATULUI

CARDIOVASCULAR
ENDOCARDITA BACTERIANA ULCERO-VEGETANTA
Definitie: inflamatia bacteriana acuta / subacuta a endocardului valvular / parietal, cu formarea de
vegetatii friabile ce contin agenti infectiosi.
Endocardita bacteriana acuta:
-determinata de bacterii cu virulenta crescuta, cu producerea de infectii valvulare invazive, necrozantulcerative, cu perforatii valvulare;
-leziunile :- apar pe endocardul sanatos, valve normale / protezice;
-frecvent, afecteaza valvele mitrale si aortice;
-apare frecvent la barbatii tineri;
-prognostic prost;
Etiologie: -frecvent: stafilococul aureus (valve normale / valve protezice);
-fungi, riketsii, chlamidia;
-rar: Strptococul pneumoniae, Escerichia Coli, G(-);
Factori favorizanti:
-anomalii cardiace
-leziuni preexistente (reumatism cardiac, afectiuni cardiace congenitale, imunosupresia, abuzul de
droguri
(in cazul celor administrate iv: stafilococul aureus);

Patogenie:

-conditia esentiala de dezvoltare: bacteriemia; poata apare la orice persoana, cand virulenta germenilor
este crescuta,
bacteriemia este mare iar rezistenta gazdei este scazuta.
Endocardita bacteriana subacuta:
-apare insidios, produsa de germeni mai putin virulenti;
-frecvent: steptococul viridans;

-perforatia valvulara este rara;

-leziunile apar pe valve agresate anterior;
-la persoane mai in varsta;
Factori favorizanti:
-trombii (non-bacterieni), formati la locul de deviere a fluxului sanguin de care, ulterior bacteriile adera;

Macroscopic: endocardita bacteriana acuta / subacuta

Localizare:
1.pe marginea libera a valvelor Mi si Ao:
-vegetatii mari, rosietice / brun-rosietice, friabile, ~ mm - ~ cm, singure / multiple, pe una sau mai multe
valve;
-se pot rupe, se pot calcifica, cu aspect de vegetatii nodulare, varicoase, neregulate.
2.pe valvele tricuspidice: la toxicomani;
3.la nivelul inelului valvular: valve cu proteze mecanice abces inelar;
EB acuta: vegetatii mai mari, cu perforatii in miocardul adiacent si formare de microabcese;
EB subacuta: vegetatii mai mici, neregulate, cu eroziuni mai putine si tendinta de extindere in
endocardul mural adiacent;

Microscopic: EB acuta si subacuta:

1.vegetatiile:
- sunt formate din mase de fibrina, dispuse adiacent endocardului, constituite din trombocite, PMN
(rare in EB subacuta), hematii, tesut valvular necrozat si colonii bacteriene.
2.endocardul:
-are epiteliul disparut la locul de fixare al vegetatiilor, cu suprafata ulcerata, necrozata;
-subiacent, subendocardic: frecvente PMN (EB acuta) / rare PMN (EB subacuta) si limfocite;
-la baza ulceratiei: va apare tesutul de granulatie, cu limfocite si PMN degradate, bogat in capilare de
neoformatie, cu benzi fine rozate (exudat fibrinos), fiind mai frecvent in EB subacuta, sugerand
cronicitatea leziunii.
3.miocardul:

-inflamatie, leziuni degenerative, microabcese (in caz de EB acuta).

D (+): inflamatia acuta si ulceratii la nivelul endocardului, (EB acuta).

Complicatii: -insuficienta /stenoza valvulara;

-abcese miocardice repetate;
-embolii septice, anevrisme;

ENDOCARDITA REUMATISMALA
Definitie: endocardita non-bacteriana, verucoasa care survine in cursul unui reumatism articular acut.
Localizare: - valva Mi (fata atriala) si valva Ao (fata ventriculara)
- doar pe valva Ao
- pe valvele Mi, Ao si tricuspida
- valvele pulmonare.

Macroscopic: vegetatii mai mici (veruci reumatismale) = leziuni fibrino-plachetare,

pseudotrombotice , (formate pe trombi plachetari organizati si calcificati), 1-2 mm, gri-albicioase
/ gri-rozate / rosii, nefriabile, cu suprafata neteda, opaca, consistenta ferma, aderente, greu de
desprins de pe suprafata endocardului lezat;

-se dispun in mici grupuri / rar izolat, in siruri paralele, aspect de sirag de margele;
Complicatii:
1.deformarea permanenta a valvelor
-valvele afectate sunt mari, deformate de fibroza, cu:
-comisuri: ingrosate, fuzionate, cu producerea de calcificari valvulare;
-cordaje tendinoase: ingrosate, scurte, unite, cu aparitia stenozei valvulare.
-valvele deformate capata aspect de dinti de peste (suprafata atriala a valvei mitrale);
2.fibroza focala determina: ingrosarea peretelui endocardic posterior al atriului stang, in apropierea
valvei mitrale, numita placa Mac Callum.

Microscopic:

1.Vegetatiile (verucile):
- sunt dispuse pe marginea libera a valvei;
- sunt formate dintr-o retea de fibrina, (masa eozinofila), cu agregate de trombocite, limfocite,
macrofage, rare hematii (trombi de coaglutinare);
2. endocard:
- este edematiat, cu zone de eroziune la locul de fixare al vegetatiei;
- subiacent: tesut de granulatie constituit dintr-un nr. crescut de fibroblasti si capilare de neo-formatie;
- sunt prezente celulele inflamatorii cronice (limfocite)si benzi de fibrina;
-la periferia tesutului de granulatie:
-se produce o proliferare de tesut fibros; in tesutul fibros, deja constituit pot apare calcificari;
-uneori: grauloame Ashoff.
3. miocard:
-granuloame reumatismale Aschoff.

DD:

1. Endocardita reumatismala recenta

- depozite gri-albicioase, 1-2 mm, sticloase, pe marginea libera a valvelor sigmoidiene Ao;
- aceste veruci sunt focare de distrofie fibrinoida (chiar necroza fibrinoida) pe suprafata carora
precipita fibrina.
2. Endocardita verucoasa simpla trombotica non-bacteriana
-pe marginea libera de ocluzie a valvelor Mi si Ao: depozite vitroase gri / roz-pal desprinse usor de
curentul sanguin (trombi plachetari);
- apare la persoane de 60 ani, in caz de soc, hipercoagulabilitate de alte cauze (casexie, tumori).
3.Endocardita vegetanta (polipoasa)
- depozit valvular voluminos, rosu / gri-rosu, dispus pe marginea libera a valvei Ao.
- pot fi: -abacteriene (endocardita Liebmann-Sacks) in LED;
-bacteriene (germeni cu virulenta moderata conjugata cu o buna capacitate de rezistenta a

organismului);
4.Endocardita ulcero-vegetanta / ulceroasa
Endocardita ulceroasa:
-in septicemii, cand rezistenta organismului este scazuta (stafilococ, streptococ);
Endocardita ulcero-vegetanta:
- streptococul viridans;
- in 50% din cazuri este cauza unei glomerulite embolice focale Loehlein;
- pot fi prezente depozite trombotice.

MIOCARDITA FIEDLER
Definitie: o forma rara, idiopatica si frecvent fatala de miocardita difuza virala, descoperita
incidental la necropsie, care nu afecteaza endocardul si pericardul.
- apare la orice varsta, copii, adultii de varsta medie, mai ales barbati.
-evolutie severa, spre deces, prin insuficienta cardiaca acuta.

Macroscopic:

- nu se observa nimic caracteristic.

- cord marit de volum, fara leziuni la nivelul endocardului valvular / parietal.

Microscopic: 2 tipuri

1. tipul inflamator:
- cel mai frecvent;
-infiltrat inflamator cronic interstitial dispus difuz constituit din limfocite, plasmocite,
macrofage;
- asociat cu infiltrare leucocitara (rare PMN si eozinofile);
2. tipul granulomatos:
- focare largi ce contin limfocite, plasmocite, histiocite, uneori, celule gigante multinucleate;

-pot apare:
1.leziuni distrofice ale fibrelor miocardice: distrofie granulo-vacuolara;
2. leziuni degenerative ale fibrelor miocardice: stergerea stratiilor, kariopicnoza;
Cand se asociaza cu infitrare eozinofilica extensiva miocardita Rheinhard;

PERICARDITA FIBRINOASA
(PERICARDITA USCATA)
Definitie: inflamatie acuta exudativa fibrinoasa a foitei pericardice caracterizata prin depozite
de fibrina si prezenta unei cantitati mici de lichid serocitrin.
Poate apare: - in cadrul RAA ( apare mai frecvent la copii)
- dupa IMA, in regiunea vecina zonei de necroza;
- consecutiv unor fenomene inflamatorii (TBC);
- in cadrul uremiei din IRC;
-coexista adesea cu endocardita / miocardita.
Patogenie: initial, se produce o hiperemie acuta, caracterizata prin dilatarea vaselor mici,
urmata de depunerea de fibrina, cu pierderea luciului seroasei.

Macroscopic:

- pericardul este hiperemic, edematiat, rosu-cenusiu, cu luciu pierdut si cu depozite de fibrina

pe suprafata celor 2 foite pericardice, ce formeaza un aspect de false membrane, de
consistenta vascoasa, determinand aderarea intre ele a foitelor pericardice.
- exudat fibrinos in cantitate mica: aspect duna de nisip;
- exudat fibrinos in cantitate mai mare: aspect vilos, de tip:
1. de tip scurt: aspect de limba de pisica (cor villosum) / tartina unsa cu unt si dezlipita
(termen dat de Laennec);
2. de tip lung: aspect de dinti de pieptane;
In forma cronica: ingrosare fibroasa a foitelor pericardice, cu formare de aderente.

Microscopic:

1.Exudatul fibrinos:
- retea dantelata de fibrina, dispusa adiacent pericardului, cu rare limfocite, plasmocite sau
hematii, PMN;
2.pericardul:
- prezinta epiteliul mezotelial descuamat la nivelul retelei de fibrina.
- subiacent: tesut edematiat, cu PMN si macrofage;
- ulterior: tesut de granulatie cu capilare hiperemiate;
3.miocardul: hiperemic;

ATEROMUL AORTIC
Ateroscleroza
-leziune degenerativa a intimei arteriale, caracterizata morfologic prin prezenta de placi ridicate
(ateroame) depuse subintimal si formate din depunerea de lipide, colesterol, proteine, tesut
fibros, componente calcare, proteoglicani.
DD:
Arterioscleroza
-termen general, ce desemneaza o boala cronica a vaselor, cu deformari (dilatari / ingustari) si
tulburari de metabolism;
-denumirea depinde de tipul vasului:

artere mari de tip elastic (Ao): scleroza;

artere mari de tip muscular (a. membrelor): mediocalcoza;

artere mici de tip muscular (a. coronare, a. cerebrale, a.renale): scleroza / hiperelastoza;

arteriole: hialinoza.

Localizarea placilor de aterom:

-a. de tip elastic si muscular, cu predilectie in zonele expuse stresului hemodinamic: crosa Ao
-originea a.

coronare

-bifurcatiile

arteriale

In ordinea frecventei:

1. mai frecvent pe Ao abdominala decat pe Ao toracica;

2. a.coronare (in primii 6 cm, numite placi de aterom lenticulare);

3. a.poplitee;

4. a.toracica descendenta;

5. a.carotida interna;

6. a.cerebrale (pentagonul Willis);

-placile de aterom: sunt mai frecvent la barbati decat la femei;

Factori de risc: - majori: hiperlipemia, HTA, fumatul, DZ.

- secundari: obezitatea, sedentarismul;

Patogenie:

1.leziunile de ateroscleroza sunt initiate de diferite agresiuni focale ale endoteliului

arterial, ce cresc permeabilitatea la constituentii plasmatici si permit trombocitelor si
monocitelor sa adere la endoteliu sau tesutul subendotelial.

2.monocitele elibereaza factori care determina migrarea miocitelor netede din medie in
intima unde prolifereaza si favorizeaza acumularea de colagen, fibre elastice si
proteoglicani.

3.monocitele care intra in intima se transforma in macrofage care acumuleaza lipide (ca
si miocitele), contribuind la evolutia leziunii.

-agresiunile minime: sunt urmate de regenerarea endoteliului.

-agresiunile cronice / repetate: determina dezvoltarea placii de aterom.

Morfologic: evolutie:
1.striuri lipidice;
2.ingrosarea difuza a intimei;
3.placi de aterom (ingroasa lumenul arterial pana la obstructie cu dilatarea Ao , ce prezinta un
diametru inegal);

Macroscopic:

Ao, mai ales cea abdominala este dilatata cu diametru inegal;

Placa de aterom:
-ingroasari ale intimei, cu pastrarea intacta a endoteliului.
-alb-scleroasa / alb-galbuie, 0,3-5 cm, izolata / unita cu celelalte prin coalescenta, consistenta
crescuta duritate pietroasa (calcificarea mediei);
-pe sectiune:

suprafata luminala: ferma, alba (tesut fibros);

zona profunda: galbuie / alb-galbuie, moale;

-centrul placilor mari: pot contine un fluid galbui, grunjos (da denumirea bolii: ateros = terci);

Microscopic:

Placa de aterom are 3 componente:

1.celule: celule musculare netede (miocite), macrofage, PMN, limfocite T.
2.tesut conjunctiv: fibre de colagen (tesut fibros), fibre elastice, proteoglicani ;
3.depozite lipidice: intra- si extracelulare;
Aceste 3 componente sunt distribuite astfel, dinspre suprafata spre centru:
1.partea superficiala :
-reprezinta capsula fibroasa si contine: miocite, PMN, tesut conjunctiv.
2.subiacent capsulei fibroase:
-amestec de macrofage, miocite si limfocite T.

3.partea centrala:
-reprezinta miezul placii de aterom: masa de necroza profunda, dezorganizata cu fibrina,
resturi celulare, proteine plasmatice si material lipidic dispus:

extracelular: cristale de colesterol dispuse in cruce de Malta (aspect de spatii optic

goale);

intracelular: macrofage spumoase (foamy cells);

4.periferie: apar vase mici de neoformatie (vascularizarea placii de aterom);

D +: placa fibrolipidica de aterom: depuneri de lipide, colesterol, subintimal, la limita cu media.

DD:

I.striurile lipidice:
-precursorii placii de aterom;
- sunt reversibile, mici, 1-2 cm, galbui. lungi / punctiforme, ce cresc in lungul vasului;
-apar in copilarie, frecvent pe Ao toracica si pe a. coronare;
II.placile de aterom complicate:
1.calcificare: in stadiile avansate, Ao fiind rigida, dura, aspect de coaja de ou, greu casabila;
-fisurarea / ulcerarea: mobilizarea fragmentelor de aterom (emboli), cu risc de infarct.
2.hemoragia: pe seama fenomenului de neo-vascularizare din centrul placii; frecvent in a.
coronare / prin ruptura endoteliului, cu formare de hematoame in intima / lumenul Ao.
3.ulceratia: pe suprafata luminala, cu rupturi ale ei si formare de microemboli.
4.tromboza: cea mai frecventa; apare pe placa fisurata / ulcerata; trombii formati pot ocluziona
lumenul (a.coronare mici, a.cerebrale);
5.anevrisme: in cazuri severe, tunica medie subiacenta sufera o atrofie de presiune, cu
pierderea tesutului elastic, determinand o slabire suficienta a mediei pentru producerea ectziei
(a dilatatiei peretelui);
III. Aortita sifilitica: Ao toracica;
-cand apar leziuni pe Ao toracica, trebuie intotdeauna suspicionata o aortita sifilitica / de alta
cauza (reumatismala) pe care s-a grefat o arterioscleroza secundara.