Tipuri preindustriale de tehnologie de subzistenta

Pentru 99% din existenta sa, omenirea a fost formata din societati de
vanatori-culegatori, in care barbatii se ocupau de vanatoare, in vreme ce femeile de
culesul plantelor, utilizand tehnologii extrem de rudimentare: sulite, arcuri si sageti
pentru vanatoare, si bete de sapat pentru a aduna radacini si tuberculi. De cele mai
multe ori, vanatorii-culegatori erau nevoiti sa isi mute asezarile frecvent si sa
mentina o populatie scazuta (de obicei sub 50) pentru a nu epuiza resursele de
vanat si plante.
Horticultura sau agricultura extensiva a fost prima forma de agricultura, si
consta cultivarea unor suprafete relativ mici de pamant (gradini) folosind unelte
simple. Societatile ce o practicau au aprut acum 10 000 ani in urma revolutiei
tehnologice neolitice.
Cea mai comuna forma de horticultura este cultivarea prin taiere si
incendiere, ce presupune defrisarea si incendierea unei suprafete, apoi folosirea
cenusei rezultate pentru fertilizare si apoi cultivare. Aceasta suprafata este lasata
ulterior necultivata o perioada de cativa ani pentru a se regenra, practicandu-se
agricultura pe alt teren.
In cele mai multe cazuri, femeile sunt principalii cultivatori, deoarece este
mai probabil ca accestea sa se ingrijeasca de cultruri decat barbatii. Uneori,
horticultorii practica si la domesticirea animalelor, dar de cele mai multe ori,
barbatii recurg vanatoare pentru ca societatea sa aiba acces la carne.
Societatile de horticultori ocupa asezari permanente, cu populatii de ordinul
sutelor si sunt impartite in simple si avansate, in functie de uneltele folosite pentru
lucratul pamantului, dar si in functie de perioada in care pamantul se lasa nelucrat
intre cultivari (simple se cultiva cu bete de lemn, timp de 1-3 ani, apoi se lasa
nelucrat pentru 20-30 ani; avansate se cultiva cu sapaligi de metal, timp de 5 ani
apoi se lasa nelucrat pentru 5-10 ani).
Societati horticole se gasesc inca in parti ale Africii, in sud-estul Asiei, Noua
Guinee sau America de Sud. Se practica si in unele regiuni ale Polineziei, unde
cultivarea pamanturilor se poate face continuu.
Un alt tip de societate agriculturala este societatea agrara, sau societate
agriculturala intensiva, aparuta in urma cu 4000 de ani si practicata in toata lumea
pana in ultimele doua secole. Presupune practicarea unei agriculturi mai dezvoltate
din punct de vedere tehnologic, in care suprafete intinse de pamant sunt curatate
de copaci si buruieni si cultivate cu ajutorul plugului tras de animale.
Pamantul este cultivat permanent sau semi-permanent (prin rotirea culturilor) si
este fertilizat extensiv cu produse de origine animala. In partile mai aride ale lumii
au fost construite si sisteme de irigatii pentru a furniza apa recoltelor.
Pentru ca modul agrar de subzistenta este solicitant din punct de vedere fizic,
barbatii sunt cei care se ocupa de cea mai mare parte a lucrului agricultural (Ester

Boserup a numit societatile horticulturale societati ale femeilor-fermier si pe cele

agrare societati ale barbatilor-fermier).
Societatile agrare sunt impartite si ele in simple si avansate, in functie de
materialul de fabricatie al instrumentelor (avansate fier; simple alte metale,
preponderent bronz).
De asemenea, exista societati care folosesc agricultura intensiva, dar nu recurg
la plugarit. Acestea se clasifica ca si societati agrare deoarece cultiva permanent
pamantul si sunt extrem de productive din punct de vedere economic (se gasesc in
prezent in unele parti ale Chinei si in sud-estul Asiei).
Societatile pastorale sunt societati foarte specializate gasite in regiuni foarte
uscate ale lumii unde agricultura este dificila sau imposibila. Acestia traiesc de pe
urma animalelor si practica agricultura foarte putin sau deloc. Pastoralii ingrijesc de
cele mai multe ori capre, oi, vite, iar uneori chiar si camile sau reni si consuma intr-o
oarecare masura si carne, desi alimentatia lor se bazeaza in general pe sange, lapte
si produse lactate. Asemeni vanatorilor-culegatori, sunt nomazi, mutandu-se in
functie de nevoile animalelor lor. In prezent, se gasesc astfel de societati in Orientul
Mijlociu, in nordul si estul Africii si in parti din Siberia.
Cu exceptia societatilor pastorale, aceste tipuri de tehnologii de subzistenta
pot fi aranjate intr-o ordine evolutionara in functie de nivelul de intensitate al
subzistentei, adica cat de solicitanta este subzistenta ca munca, timp, resurse si
tehnologie. Aceasta tipologie evolutionara corespunde din punct de vedere istoric
cu emergenta acestor tipuri de societati in ultimii 10 000 ani.