UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCURETI

FACULTATEA DE INGINERIA SISTEMELOR BIOTEHNICE

Proiect U.T.E.C.P

Student:Cristinescu Tatiana
Stancila Raluca
Radulescu Carmen
Burcin Anamaria
Profesor: Mateescu Marinela

Legume
Castraveti/Tomate

TOMATE
Generalitati
Roia (ptlgica roie sau mult mai rar tomata), numit tiinific Solanum
lycopersicum, este o plant din familia Solanaceae, apropiat pe linie genetic de
urmtoarele plante, de asemenea originare din "Lumea Nou", tutun, ardei, cartof,
vnt i physalis alkekengi. Roia este o plant nativ a sudului Americii de Nord i
nordului Americii de Sud, avnd un areal natural de extindere din centrul Mexicului
pn n Peru.
Este o plant peren, crescut adesea n climate temperate ca o plant anual,
atingnd frecevent ntre 1 i 3 m nlime, cu un trunchi mai mult ierbos, care crete
de cele mai multe ori, ca orice alt plant crtoare, pe tulpinile altor plante, pe
bee sau garduri.Este cultivat la aproape toate latitudinile, ocupnd o suprafa de
aproximativ 3 milioane de hectare, adic o treime din terenul consacrat legumelor.
Termenul denumete, de asemenea, fructul crnos al plantei, care este una dintre
legumele cele mai importante din alimentaia uman, consumat n stare proaspt
sau preparat. Ocup locul doi, dup cartof, ntre legumele utilizate n buctrie.
Frunzele plantei sunt lungi de 1025 cm, de form penat-compus, avnd 59
frunzulie, fiecare dintre acestea avnd pn la 8 cm lungime, cu margini serate.
Att trunchiul ct i crenguele, respectiv frunzele sunt acoperite cu excrescene
asemntoare prului animalelor. Florile sunt mici, de circa 12 cm, galbene, avnd
corola format din cinci sepale i cinci petale, fiind grupate n inflorescene de 3
pn la 12 flori.

Cuvntul tomat, respectiv toate variantele sale din spaniol, englez i alte limbi,
este un cuvnt derivat din limba populaiilor mezo-americane Nahua, tomatl.
Numele tiinific al plantei, care provine din latin, lycopersicum, semnific
"piersic-lup", conform lyco - lup i persicum - piersic().
Fruct sau legum?
Din punct de vedere botanic roia este un fruct, dar din punct de vedere culinar este
o legum.
Tomatele reprezint una din principalele legume utilizate n alimentatie n stare
proaspat i avnd cea mai mare pondere n industria conservelor de
legume.Fructul este o bac de culoare verde la nceput,iar la maturitate
rou,roz,zmeuriu,galben ca lmia,portocaliu sau chiar alb.
Forma fructului este foarte variat i mpreuna cu culoarea constituie un caracter de
soi.Se pot ntalni fructe de form sferic,sferic turtit,ovoid,piriform etc.Fructul
poate fi neted sau increit,mic,mijlociu,mare sau foarte mare.
Culoarea fructelor de tomate se datoreaz proporiei n care se gsesc n fructe
pigmenii caroten i licopen.Lehmann precizeaz c pielia fructelor nu se coloreaz
n rou,ci numai n galben sau rmne incolor.Din combinarea culorii pulpei cu cea
a pieliei rezult culoarea fructelor diferitelor soiuri de tomate.
Fructul este format din epicarp (pielia),mezocarp (pulpa),esutul placentar i
seminele.n interiorul fructului se gsesc un numr variabil de compartimente
denumite loji.
Istoricul tomatelor
Aceste fructe mari, crnoase i zemoase de la soiuri de valoare, create de mini
iscusite, ajung n prezent la mrimi impresionante, recordul mondial fiind atins n
anul 1996, cnd o roie a cntrit 3,5 kg (undeva n SUA).
Cine i-ar fi imaginat c la originea genetic a acestor fructe, n urm cu multe mii
de ani, a existat o specie slbatic, denumit Lycopersicon esculentum - varietatea
cerasiforme, cu fructele de mrimea unor ciree. Aceast plant cretea n zonele
nalte ale Munilor Anzi din Peru i Ecuador, unde era folosit mai nti ca plant
medicinal i apoi ca plant alimentar. Centrul de origine s-ar fi aflat n jurul
localitilor Vera Cruz i Pueblo. De aici a fost dus de btinai n zona platourilor
nalte din Mexic, unde a nceput s fie cultivat nc din Antichitate, cu 200 de ani
.e.n., indigenii mexicani dndu-i denumirea de tomati (n dialectul Nahnati).
Dup descoperirea Americii de ctre Cristofor Columb (1492), tomatele au fost
aduse n Europa de conchistadorii spanioli n secolul al XVI-lea i cultivate, mai nti,
n Spania, Portugalia, Italia i, ulterior, n Anglia i Frana. Fiind considerate ca fructe
toxice, n acea vreme se evita consumul lor n alimentaie i erau folosite doar ca

plante ornamentale i medicinale (mai ales afrodisiace), primind denumirea de

pomo doro - merele de aur (n Italia) sau pomme damour - merele iubirii (n
Frana). Abia dup anul 1778 este consemnat consumul tomatelor ca legum
alimentar, mai mult n Peninsula Iberic.
n Romnia, tomatele au fost cunoscute foarte trziu, abia la sfritul secolului al
XIX-lea, cnd grdinarii bulgari i srbi produceau rsaduri de roii pe paturi
nclzite cu biocombustibili. Condiiile prielnice de clim i sol din ara noastr au
permis extinderea rapid a culturilor, astfel c, n scurt timp, a devenit cea mai
popular dintre plantele legumicole. n prezent, culturile de tomate din Romnia se
ntind pe o suprafa total de peste 45.000 de hectare, cu o producie anual de
760.000 de tone.
Gustul tomatelor
Prospeimea i gustul plcut este conferit de acizii liberi n echilibru cu aromatizanii
naturali i cu zaharurile solubile. Fermitatea i consistena fructelor, apte pentru
transport i pstrare, sunt asigurate de coninutul n proteine, aminoacizi, substane
pectice, celuloz i hemiceluloz.
Capacitatea plantelor de a se adapta la condiiile climatice din Romnia, cu
temperaturi i radiaii solare ridicate n sezonul de var, a permis ca n toat ara s
ntlnim culturi de tomate n grdinile gospodreti sau pe suprafee mari n cmp
liber, n culturi protejate (solarii, tunele, rsadnie, sere) i, mai nou, n culturi
ecologice care exclud ngrmintele chimice de sintez, erbicidele, fungicidele,
insecticidele i alte surse de poluare.
Produciile medii de aproximativ 50 tone la hectar atest c tomatele sunt foarte
rentabile din punct de vedere economic, aducnd venituri importante. Intensificarea
tendinei de industrializare a produciei de tomate pentru conservare a determinat
creterea continu a consumului raportat la locuitor, mai ales dup introducerea
unor soiuri noi (timpurii, semitimpurii i trzii). Aceste soiuri au coacere concentrat
i permit recoltarea mecanizat ntr-o singur trecere. Se apreciaz c 60% din
producia total de tomate pe plan mondial este prelucrat att industrial, ct i
casnic. n plus se consider c dei recolta de fructe este destul de perisabil, exist
soluii tehnice pentru pstrare pe durate mai lungi i pentru transport pe distane
mari.
Efectele nutritive ale tomatelor
Valoarea alimentar i terapeutic a tomatelor este, n primul rnd, de natur
mineralizant, vitaminizant i catalitic i mai puin de natur trofic i energetic.
Recoltate la maturitatea fiziologic, roiile se consum imediat n stare proaspt
sub form de salat simpl sau n amestec cu alte legume (ardei, castravei, ceap,
usturoi, mrar, ptrunjel).

Soiuri de tomate
Buzau 22
Soi semitardiv, cu crestere determinat, viguros. Fruct mare, greutate medie ~180
g, de form globulos-turtit. Suprafaa fructului - neted uor costat, culoare roie
uniform pe toat suprafaa. Fructul i pstreaz fermitatea pe teren timp de 10-12
zile. Se cultiv n toate zonele favorabile culturii tomatelor. Tolerant fa de atacul
principalilor ageni patogeni. Potenialul de productie - 70-80 t/ha. n condiii foarte
bune de cultur poate produce pn la 90-100 t/ha.

Buzau 47
Soi semitimpuriu, cu cretere determinat, vigoare mijlocie. Fruct mijlociu, greutate
~100 g, form sferic, uor turtit. Suprafaa fructului este neted, de culoare roieuniform. Fruct ferm, coacere concentrat, coninut ridicat n substane utile recomandat pentru industrializare, putndu-se recolta mecanizat. Se cultiv cu
succes n toate zonele favorabile culturii tomatelor. Tolerant fa de boli. Potenialul
de producie - ntre 50-70 t/ha, ajungnd chiar la 85 t/ha.
Buzau 1600
Soi semitardiv de tomate, cu cretere nedeterminat, viguros. Fruct mare, ~200 g,
de form sferic. Suprafaa fructului - neted, de culoare roie uniform. Fructul
este ferm, nu crap. Se cultiv n toate zonele favorabile culturii tomatelor. Tolerant
fa de atacul principalilor ageni patogeni. Potenialul de producie - 60-80 t/ha. Cu
tehnologie optimizat, producia poate crete pn la 150 t/ha.
Siriana - hibrid
Hibrid timpuriu, cu cretere nedeterminat, destinat cultivrii n spaii protejate i
cmp deschis. Capacitate de producie deosebit, bun rezisten la transport,
perfect adaptat la condiiile agro-pedologice ale zonei.
Kristin
Soi semitimpuriu destinat industrializrii i consumului n stare proaspt. Se
remarc printr-o mare capacitate de producie, coacere concentrat, coloritul rou
aprins al fructelor i coninutul ridicat de substan uscat.
Cireasa L2
Soi de tomate tip cirea, cu cretere nedeterminat, productiv, destinat cultivrii n
spaii protejate i cmp deschis. Fructele rotund nalte, de circa 25 g, se remarc
prin gustul plcut, dulce, coloritul rou intens i aroma deosebit. Se pot recolta i n

ciorchine. Destinat consumului n stare proaspt i industrializrii - conservate la

borcan n suc de tomate. Rezisten bun la depozitare. Plasticitate ecologic mare.
Roxana
Are o perioada de vegetatie cuprinsa ntre 110-112 zile, iar tulpina plantelor este cu
crestere determinata.Fructul este de forma rotund turtita, de culoare verde deschis,
iar la maturitatea de consum rosu aprins.Greutatea medie a fructului este de 100150g.Potentialul de productie al soiului este de 80-90 t/ha.Este un soi tolerant la
verticilioza si septorioza (patarea alba a tomatelor).

Viorica
Are o perioada de vegetatie de 126 zile, iar tulpina plantelor este cu crestere
determinata.Fructul este rotund-nalt, rezistent la crapare, cu o greutate medie de
55-75 g, de culoare verde deschis si rosu nchis la maturitatea de consum.
Concentrarea coacerii este de 83 % iar continutul n substanta uscata este de 5,3
5,5 %.Potentialul de productie este cuprins ntre 70 80 t/ha. Soiul este tolerant la
alternarioza tomatelor.
Pontica
Are o perioada de vegetatie cuprinsa ntre 110 si 120 zile, iar tulpina plantelor este
cu crestere determinata (60 70 cm). Fructul este sferic-turtit, de culoare verde
deschis cu o zona verde nchis n jurul pedicelului. La maturitatea de consum
culoarea fructelor este rosu ntens, uniform colorat, iar greutatea medie a fructului
este de 90-150g. Gradul de concentrare a coacerii fructelor pe planta este de 8486%, cu o buna fermitate a fructelor, iar continutul n substanta ucata este de 4,86,3%.Potentialul de productie este de 85-95 t/ha.Soiul este rezistent la verticilioza si
tolerant la bacterioze.
Compoziia chimic a tomatelor
- Ap 94,0%;
- Zaharuri 2,8%;
- Amidon 0,3%;
- Celuloz 0,8%;
- Substane proteice 0,7%;

- Lipide 0,2%;
- Substane minerale 0,7%.
Datorita continutului de apa de aproximativ 94%, tomatele sunt sarace in calorii,
dar bogate in vitaminele A si C, potasiu si fibre.
Cercetatorii de la Harvard, care au studiat dieta a 48.000 de persoane sanatoase,
apartinand categoriei serviciilor stresante, au descoperit ca cei a caror dieta este
bogata in produse pe baza de tomate au un risc mai mic de a face cancer de
prostata cu aproximativ 45%.
In plus, contin si o substanta denumita "lycopene" care da tomatelor culoarea rosie,
substanta care ar putea ajuta la prevenirea cancerului de san si de prostata, precum
si a bolilor de inima.De asemenea, aceasta substanta devine mai concentrata in
tomatele gatite, iar cercetarile au aratat ca femeile care consuma mult sos de
tomate prezinta un risc mai scazut de a dezvolta cancer cervical (al colului uterin).
"Lycopene" se gaseste deci nu numai in tomatele proaspat gatite, dar si in cele
conservate sub forma de ketchup sau alte preparate (evitati-le totusi pe cele care
contin prea mult zahar sau ulei).
Tomatele contin de asemenea cantitati sporite de vitamina C, vitamina A si intreaga
gama de substante minerale. Vitamina K din rosii ajuta la prevenirea hemoragiilor.
Datorit coninutului crescut de ap, roiile constituie un agent de hidratare i pe
lng faptul c combate setea, ele degaj n organism treptat apa biologic pe care
o conin. Datorit coninutului substanelor chimice pe care le conin, sunt
considerate ca fcnd parte din categoria remediilor fitoterapeutice. Aceste
substane reprezint vitamina A, cunoscut ca foarte important pentru ochi i
meninerea funcionalitii sistemului endocrin, o mare parte din complexul
vitaminelor B, i anume B1, B2, B5, B6 - cunoscute i ca protectoare pentru sistemul
nervos i osos. Vitamina C, att de folositoare sistemului cardiovascular.
Vitamina K , care se gsete i ea n roii i care este recunoscut pentru sinteza
anumitor elemente ale sngelui. i nu n ultimul rnd, coninutul crescut al
vitaminei E - denumit i vitamina tinereii i a fertilitii. Pe lng aceste vitamine,
n roii se gsesc i multe sruri minerale, fosfor, potasiu, magneziu, sulf, nichel,
zinc, cupru, fier, iod i cobalt.
n compoziia roiilor mai intr i acizi organici, i anume acidul citric i oxalic. Toi
aceti compui confer roiilor calitatea de puternic vitaminizant, energizant,
stimulator al glandelor cu secreie intern, n special a pancreasului, conducnd la
activarea metabolismului, detoxifiant, chiar i mpotriva intoxicaiei cu tutun. Relativ
recent s-a descoperit c roiile conin licopina, pigmentul responsabil de culoarea
roie i care se pare c n curnd va revoluiona industria farmaceutic. Printre
multe alte caliti, licopina dispune i de calitatea de a fi un puternic antioxidant,

cunoscut ca fiind mai puternic dect vitamina C, protejnd organismul de cancere,

de bolile cardiovasculare, de procesele degenerative,de tulburarile de metabolism,
de diferitele intoxicatii (inclusiv cu tutun) .
Utilizarea tomatelor in industraia cosmetica
Tomatele sunt utilizate in lumea cosmeticelor deoarece contin cantitati mari de
vitamine, precum A, C, E si minerale (fier, potasiu), toate acestea contribuind la
hranirea pielii noastre.
Tomatele sunt folosite ca remedii naturale pentru tenul gras si pentru tenul
predispus la imperfectiuni.
De asemenea, rosiile au un efect astringent asupra pielii, ajutand astfel la
eliminarea excesului de grasime de pe fata si la purificarea porilor.
Pentru frumusetea dvs.
Acnee - tamponati fata cu o rosie taiata in doua, iar la 20 de minute aplicati pe ten
frunze de macris zdrobite. Operatiunea va dura o jumatate de ora, dupa care va
clatiti cu apa de ploaie.
Prevenirea aparitiei cosurilor - Preparati urmatoarea lotiune: amestecati 40 ml alcool
de 90.gr, 1 g glicerina si 100 ml suc de rosii. Curatati-va tenul cu ea dimineata si
seara, de cate ori va expuneti la praf sau transpirati.
Tenul gras, cu puncte negre - se ingrijeste cu suc de rosii (mai putin coapte) foarte
proaspat, cu care se fac spalari cu un tampon de vata, de minimum doua ori pe zi.
Masti faciale de tomate:
Aici sunt enumerate ingredientele de care avem nevoie pentru a crea o masca
faciala de tomate:
-rosii
-suc de lamaie
-fulgi de ovaz
-malai de porumb
-pudra de drojdie de bere
-iaurt
-suc de rosii
-suc de morcov

-ulei de masline
a)Mod de preparare:
Rosia se taie si se combina intr-un blender cu 1 lingurita de suc de lamaie si 1
lingura de fulgi de ovaz.Rezulta din acest amestec o pasta moale.Aceasta se aplica
pe fata si pe gat.Este indicata si pentru petele de pe piele.Se lasa sa actioneze timp
de 10 minute.Se indeparteaza usor cu un prosop cald.Apoi se clateste pielea cu apa
calduta, pentru a elimina toate impuritatile.
b) O rosie se cojeste si i se scot semintele.
Apoi pulpa ramasa se zdrobeste cu o furculita pana devine o pasta.Se combina cu
1/4 cana de malai si se amesteca bine.Se maseaza pielea curata a fetei si a gatului
cu amestecul obtinut, evitandu-se zona ochilor.Se clateste cu apa rece.
c)1 lingura de pudra de drojdie de bere se amesteca cu 1/2 lingura de iaurt simplu,
1 lingurita suc de lamaie, 1 lingurita suc de rosii, 1 lingurita suc de morcov si 1
lingurita ulei de masline.
Se amesteca la un loc toate aceste ingrediente intr-un blender, pana se formeaza o
pasta moale.Pe fata curatata in prealabil se aplica cu degetele amestecul pe fata si
pe gat, fara a ajunge in zona ochilor.Dupa 15 minute, se sterge masca cu un prosop
cald.Se clateste fata cu apa calduta.
Utilizarea tomatelor in industria farmaceutica
Consumul ridicat de tomate imbunatateste frumusetea pielii, purifica compozitia
sangelui si ajuta la prevenirea bolilor de inima.
In artritism si diverse alte afectiuni reumatice, se recomanda consumul indelungat
de tomate proaspete sau de suc obtinut prin stoarcerea sau centrifugarea acestora.
Din partile aeriene ale plantei se extrage tomatina, substanta cu actiune
intiinflamatoare de tip corticosteroid, din care s-au obtinut diverse preparate
galenice al caror efect s-a dovedit comparabil sau chiar superior aceluia al
hidrocortizonului. Se pare insa ca s-a renuntat la aceste preparate, pentru uz extern
ramanand doar "tratamentul" clasic, care consta in scufundare zonei dureroase
intr-o solutie obtinuta prin fierberea vrejilor.

Boli prevenite cu ajutorul rosiilor

Cancerul de prostata - un studiu recent, publicat in prestigioasa revista medicala
americana "Journal of National Cancer Institute", arata fara echivoc faptul ca la
barbatii care consuma frecvent tomate, riscul de aparitie a cancerului de prostata
se reduce cu aproximativ 40%. Studiul este printre cele mai mari si mai bine
realizate din lume, fiind facut pe nu mai putin de 47.000 (!) de persoane, care au

fost urmarite mai bine de un deceniu. Iar proportia in care rosiile reusesc sa
blocheze aceasta forma tot mai frecventa de cancer este enorma, daca ne gandim
ca prin mijloacele moderne de tratament al cancerului, rata vindecarii este de abia
30-40%.
Boala canceroasa in general - pornind de la rezultatele mai mult decat incurajatoare
obtinute prin studiul asupra efectelor rosiilor in prevenirea cancerului de prostata,
cercetatorii si-au propus sa experimenteze efectul lor asupra bolii canceroase in
general. Astfel, s-a descoperit faptul ca licopina din rosii previne, intr-o anumita
masura, si alte forme de cancer (ovarian, gastric, de colon, osos, de plamani). O
observatie interesanta: administrata singura, fara celelalte substante din rosie,
licopina nu are nici pe jumatate din efectele anticancerigene obtinute prin consumul
integral al tomatelor.
Afectiuni ale sistemului osos - consumul frecvent de rosii proaspete, coapte in
conditii naturale, si nu de sera, creste rezistenta oaselor si articulatiilor,
imbunatatind asimilarea calciului si inhiband procesele degenerative.
Ischemia si aritmia cardiaca - inca nu se cunoaste mecanismul exact de actiune,
insa cercetari recente arata ca marii consumatori de rosii au o inima mai sanatoasa,
care bate regulat si este mult mai putin expusa la afectiunile care apar odata cu
varsta. "De vina" sunt, se pare, vitamina A si complexul B continut de rosii, bogatia
de potasiu, precum si efectele benefice ale enzimelor si acizilor organici asupra
metabolismului.
Afectiunile degenerative ale vaselor de sange, accidentul vascular - licopina,
vitamina B6, vitamina C si alte substante continute de rosii ajuta la mentinerea
elasticitatii si rezistentei vaselor de sange. La populatiile (in special cele
mediteraneene) care consuma frecvent tomate, incidenta bolilor vasculare este de
2-3 ori mai redusa, iar media de viata este mult mai ridicata decat in rest.
Gripa si infectiile respiratorii - sunt prevenite, si odata ce au aparut, se vindeca mai
usor, atunci cand este consumat suc de rosii. Acesta are efecte antibacteriene
directe si, in plus, mareste rezistenta organismului la agresiunile microbiene de
orice fel.
Obezitatea si diabetul - sunt foarte bine tinute la distanta cu ajutorul unei diete
echilibrate (saraca in grasimi si dulciuri concentrate) si al consumului zilnic de
tomate. O jumatate de kilogram de rosii mancate in fiecare zi, mai ales in timpul
pranzului, accelereaza metabolismul amidonului si al grasimilor, protejeaza
organismul de cresterea colesterolului, de solicitarea excesiva a pancreasului si de
supragreutate.
Rosia in tratamente interne

Tromboflebita - se bea cate un pahar (200 ml) de suc de rosii proaspat stors, de 3
ori pe zi, in cure de 30 de zile. Este un tratament salvator pentru aceasta afectiune,
deoarece sucul de rosii ajuta la diminuarea cheagurilor de sange si nu mai permite
formarea altora. Are o mare eficienta si in cazul fumatorilor. De fapt, rata aparitiei
tromboflebitei la fumatori si la fostii fumatori este de 2-3 ori mai ridicata decat la
persoanele care nu au acest viciu.
Tabagismul si consecintele sale - consumul sucului de rosii proaspat reduce
considerabil efectele nocive ale tutunului asupra organismului. El diminueaza
actiunea nefasta a gudroanelor din fumul de tigara asupra sangelui, actiune extrem
de nociva, care determina aparitia unor boli cum ar fi fragilitatea vasculara,
tromboflebita, impotenta vasculara, cancerul s.a.
Arterioscleroza, bolile vasculare in general - mancati in fiecare dimineata, pe
stomacul gol, un catel de usturoi si trei rosii bine coapte, de marime potrivita. Cura
se face pe intreg parcursul sezonului in care se gasesc rosii. Catelul de usturoi poate
fi inlocuit cu succes de un fir de usturoi verde.
Reumatismul - beti sucul proaspat extras din rosii, cate un pahar, dimineata pe
stomacul gol si inaintea meselor principale. Cercetari relativ recente au pus in
evidenta faptul ca rosia contine si o substanta asemanatoare cu cortizonul. O cura
repetata cu rosii crude (minimum 1 kilogram pe zi) are efecte antiinflamatoare
articulare puternice, fiind favorabila reumaticilor. De asemenea, este si puternic
depurativa, fiind indicata si bolnavilor de guta.
Calculi (renali, biliari) - razuiti rosiile bine coapte cu lama unui cutit, dar cu partea
netaioasa. Pe unde a trecut cutitul, coaja se va zbarci si va deveni foarte usor de
indepartat. Consumati in fiecare zi pielita de la 3-6 rosii, pe care o asezonati cu
lamaie si ulei de masline. Preparati-le chiar inainte de a le consuma.
Infectii renale si urinare cronicizate - beti in timpul mesei 200 ml suc de rosii, extras
proaspat, cu storcatorul sau cu mixerul, diluat cu apa de izvor. Evitati alcoolul,
inclusiv vinul.
Constipatie - consumati in timpul meselor morcov si telina cruda, date prin
razatoarea fina, peste care turnati suc de rosii din belsug. Sucul de rosii accelereaza
procesele din intestinul gros, iar fibrele alimentare din morcov si din telina
actioneaza ca un piston care impinge afara materiile reziduale.
Digestie lenesa (atonie gastrica) - preparate sub forma de salata proaspata, rosiile
usureaza digestia, in special a pastelor fainoase, a orezului si cartofilor, dar si a
proteinelor de origine animala. Puteti face cure in care la fiecare masa, salata de
rosii sa reprezinte 30-40% din cantitatea de hrana consumata. Asocierea cu ardei
gras sporeste efectul drenor al rosiilor si faciliteaza eliminarea.

Hiperaciditate gastrica - la anumiti pacienti s-a observat o ameliorare aproape

miraculoasa a gastritei hiperacide si a ulcerului, dupa consumarea a 1-1,5 litri de
suc de rosii pe parcursul unei zile, vreme de 1-3 saptamani. Este bine de stiut ca
sucul de rosii are efecte bine individualizate, la unele persoane putand chiar agrava
gastrita, in timp ce la altele actioneaza ca un adevarat elixir vindecator. Testati la
inceput efectul, cu cantitati mici de suc.
Intoxicatii cronice - rosiile contin pana la 90% apa, fiind un diuretic si un depurativ
excelent. Se recomanda consumul rosiilor ca atare sau sub forma de suc proaspat,
1-2 kilograme pe zi, care se mananca pana la ora pranzului. O cura de dezintoxicare
dureaza cel putin doua saptamani, timp in care cruditatile reprezinta 70% din
alimentele consumate zilnic.
Nefrita - regim dietetic: mancati in mod regulat rosii, sub diferite forme. Una dintre
posibilitati: amestecati laptuca, telina, morcov si conopida, taiate marunt, cu suc de
rosii.
Pletora - se consuma rosii cu tot cu coaja, tot timpul sezonului, si se iau plante
depurative (trei-frati-patati, soc sau boabe de ienupar).
Sange vascos - rosiile sunt un fluidifiant sanguin destul de puternic daca sunt
consumate in cantitati mari si, in acelasi timp, normalizeaza tranzitul intestinal. Se
bea dimineata o cana de apa, in care s-au pus de seara tarate de grau (1 lingura),
iar la 20 de minute dupa aceea, se mananca 3-4 rosii mari si bine coapte.
Uree (eliminare) - maruntiti dimineata 2 rosii mari si bine coapte si mancati-le ca
atare, adaugand, dupa gust, patrunjel si putin ulei presat la rece de floarea-soarelui
sau masline. Urmati aceasta cura vreme de o luna, apoi verificati nivelul ureei.
Precautii si contraindicatii la tratamentul cu rosii
Se consuma cu prudenta de bolnavii de colita de fermentatie si de gastrita
hiperacida. Si frunzele rosiei au proprietati medicinale
Eczeme - taiati frunze de rosie foarte marunt si puneti-le sa se caleasca la foc mic in
untura topita fara sare, 5 minute, amestecand. Filtrati prin presare si lasati sa se
raceasca. Pastrarea se face in borcan inchis ermetic, la frigider. Dimineata, pe
stomacul gol, se mananca trei rosii bine coapte - acestea curata ficatul, elimina
toxinele si favorizeaza curatirea pielii, dupa care se face o ungere cu preparatul
descris anterior a locurilor afectate.
Intepaturi de insecte - intepaturile de insecte trec mult mai repede si sunt mult mai
putin dureroase daca sunt frecate cu frunze strivite de patlagica rosie.
Reumatism localizat in zona umerilor - in Banat se face o fiertura din frunze si lujeri
de rosii (fara radacini). Toate partile plantei se taie marunt, se lasa la inmuiat de
seara pana dimineata (doi pumni de planta in jumatate de litru de apa), apoi se

strecoara; apa se pune deoparte, iar planta se fierbe in alta jumatate de litru de apa
vreme de cinci minute, dupa care se lasa la racit putin si se strecoara. Se amesteca
cele doua extracte, iar cu preparatul obtinut se fac comprese, care se tin pe umeri si
ceafa, vreme de 2 ore pe zi. Pentru o mai mare
eficienta, peste compresa cu extract de frunze de rosii se pune o sticla cu apa
fierbinte.
Utilizarea tomatelor in industria alimentara
Tomatele au o valoare ridicat alimentar, ridicat datorit coninutului fructelor n
vitamine,zaharuri, substane minerale, aminoacizi i acizi organici.
De la tomate se consum fructele la maturitatea fiziologic sau chiar cnd ajung la
faze intermediare (gogonele). Importana deosebit alimentar este datorat
faptului c acestea se consum att n stare proaspt, ca salat de tomate dar i
n amestec cu alte legume sau preparate n diverse moduri.
Tomatele tip-cirese sunt cele mai dulci si sunt delicioase la salate sau la pizza.
Tomatele tip-ciorchine au o aroma foarte distincta cand sunt bine coapte in vrej.
Aroma lor iese si mai mult in evidenta taiate in felii, stropite cu ulei de masline si
presarate cu busuioc proaspat tocat.
Tomatele-pruna sunt specifice bucatariei italiene. Ele sunt carnoase si au foarte
putine seminte. Sunt preferate pentru aroma lor la prepararea sosurilir, a fripturilor.
Reteta de tomate la cuptor:
Incalziti bine cuptorul si puneti 2 linguri de ulei de masline intr-o tava incapatoare.
Puneti in tava, in straturi, 1 ceapa tocata marunt, 1 catel de usturoi si 10 tomate
mijlocii, taiate in jumatati.
Presarati 2 linguri de patrunjel tocat, asezonati cu sare si piper si dati la cuptor 45
min - 1 ora. Serviti calde ca garnitura sau reci in salate.
Beneficiile consumului de tomate sunt obtinute in egala masura daca legumele sunt
consumate proaspete sau sub forma de suc. Se considera ca o cantitate de 540 ml,
adica echivalentul unui pahar, consumata in fiecare zi este in masur a sa ne
mentina sanatatea la un nivel superior.

Cum se "administreaza" rosiile

Salata
Portia ideala pentru un adult este cuprinsa intre 150 si 200 de grame de rosii, taiate
in felii mari, asa incat sa ne oblige sa le mestecam bine in gura, inainte de a le
inghiti. Feliile de rosii se asezoneaza intotdeauna in salata cu ulei presat la rece (de
masline sau de floarea-soarelui), deoarece doar in prezenta grasimilor pe care
acesta le contine, substante folositoare, cum ar fi licopina sau vitamina E, pot fi
asimilate de organism. In general, salata de rosii de gradina (soiuri romanesti) nu
are nevoie de altceva, decat putin ulei si putina sare, pentru a i se da gust, doar la
rosiile de import, fara gust si aroma, fiind necesara adaugarea de suc de lamaie sau
otet. Intr-o cura de rosii se consuma intre 500 si 1000 de grame de rosii pe zi, sub
forma de salata si suc.
Sucul proaspat
Se poate obtine:
-cu masina de tocat carnea, filtrand prin tifon rosiile dupa ce au fost bine zdrobite;
-cu ajutorul mixerului, zdrobind foarte bine (fara a mai filtra) pulpa rosiilor, asa incat
sa se formeze o pasta omogena, semi-lichida, care va fi consumata ca atare;
-cu storcatorul electric centrifugal, obtinand un suc ceva mai limpede si mai lichid,
intrucat pulpa este partial retinuta prin centrifugare.
Indiferent de metoda prin care a fost obtinut, sucul de rosii trebuie consumat
proaspat, cate un pahar (200 ml) inainte de masa sau in timpul mesei, in functie de
afectiunea pe care vrem s-o tratam.
Sucul conservat - bulionul
Se recomanda mai ales sucul obtinut casnic (bulionul), sterilizat prin incalzire si
pastrat in sticla etansa, fara conservanti chimici. Acest suc pierde o parte din
proprietatile terapeutice initiale ale rosiei (enzimele si mare parte dintre vitamine se
degradeaza termic), insa unele substante pretioase, intre care si faimoasa licopina,
se pastreaza, dandu-i valente terapeutice bulionului. Se administreaza la fel ca si
sucul proaspat.
Cultivarea Tomatelor
Rosia este o planta erbacee, anuala, prezenta in zonele globului cu climat temperat.
Rosiile sunt una din principalele culturi din gradina de legume, atat datorita
cultivarii relativ usoare cat si pentru proprietatile fructului, care e un aliment foarte
valoros, ce contine insemnate cantitati de substante hranitoare.
Intr-un kg de rosii se gasesc cca 30-40 gr zaharuri, 20-60 gr vitamina A, 20-60 gr
vitamina C, 40-50 mg calciu, 20-30 mg fier.

Rosiile(tomatele) cer multa lumina, mai ales in rasadnita si solarii. Au nevoie de

multa hrana, de aceea trebuie cultivate in soluri fertile, ingrasate treptat cu
ingrasaminte naturale.
Rosiile se cultiva mai mult prin rasad, desi se pot cultiva cu rezultate bune si prin
semanare directa in camp. Rasadul pentru culturile timpurii se produce in rasadnite
calde, in care se seamana in luna februarie intre 5 si 8 grame samanta la 1 mp.

La 2-3 saptamani de la rasarire, atunci cand apar primele frunze adevarate, rasadul
se repica la distanta de 10/10 cm daca vrem sa obtinem un rasad viguros si avem
spatiu suficient. Rezultate mai bune se pot obtine prin repicarea la cuiburi sau
ghivece nutritive.
Pentru cultura de vara, semanatul in rasadnita se face la inceputul lunii martie.
Cand a trecut pericolul brumelor tarzii de primavara, incepand cu mijlocul lunii
aprilie si pana in luna mai, rasadurile de tomate se pot planta in gradina.
Plantarea se face la 60-70 cm intre randuri pentru soiurile cu portul mai mic si la 7080 cm intre randuri si 30-40 cm pe rand pentru soiurile mai mari. La plantare este
bine sa se puna la cuib un pumn de mranita care se amesteca cu pamantul din cuib.

Dupa plantare rasadul se uda cu 1-1,5 litri apa la cuib sau se iriga intre randuri. Este
foarte important sa retinem ca la rosii nu se stropesc direct plantele!
Dupa plantare, rasadurile trebuie aracite pentru asigurarea sustinerii. Aracii de lemn
de 1-1,2 m lungime se infig in pamant in dreptul fiecarei plante inspre nord . Sau se

instaleaza spalieri mai grosi de lemn de 70-80 cm din 2 in 2 metri pe rand, pe care
se intinde sarma la 50-60 cm inaltime.
In afara prasilelor repetate pentru spargerea crustei si combaterea buruienilor, se
mai efectueaza urmatoarele lucrari:
Legatul, lucrarea se face pe masura ce tufele se incarca cu rod si devin mai grele.
Legarea se face cu sfori, fasii de carpe sau alt material textile, imediat sub frunze,
inconjurand tulpina in asa fel incat fructele sa aiba loc sa creasca.
Copilitul, ruperea lastarilor crescuti sub frunzele principale, se face imediat ce
acestia apar, pentru o buna dezvoltare a fructelor. Se pot lasa 1-2 lastari la tufa, din
cei care apar in preajma primului ciorchine de fructe, pentru cresterea productiei.
Udarea se face la 6-7 zile, functie de gradul de uscare al pamantului. Primavara si
la inceputul verii, rosiile se uda dimineata, pentru ca pamantul sa se incalzeasca in
timpul zilei, iar plantele sa nu sufere de raceala din timpul noptii. Vara, udarea se
face seara si noaptea, cand solul s-a mai racorit. La udare trebuie urmarit ca apa sa
ajunga la radacini si nu direct pe planta, iar apa folosita sa nu fie rece, ci trebuie
lasata la soare pentru a se incalzi un pic. ingrasarea pamantului se face o data la
10-15 zile de la plantarea rasadurilor, apoi la 2 saptamani. in acest scop e indicat sa
se foloseasca ingrasaminte naturale, precum gunoiul animal (1 galeata gunoi se
subtiaza cu 5 galeti apa), 10-15 litri la 1 mp, sau mranita, care se imprastie printre
plante si se ingroapa prin prasit in sol.
Carnitul este o lucrare foarte indicata, atat pentru culturile timpurii cat si pentru
cele tarzii. Consta in retezarea varfului plantei la 2-3 frunze deasupra ultimului
ciorchine de fructe. La tomatele timpurii se lasa 4-5 ciorchini de fructe, iar la cele
tarzii 6-8 ciorchini. Prin aceasta lucrare se grabeste coacerea fructelor in cazul
rosiilor timpurii, se asigura fructe mari si carnoase la cultura de vara, iar la cea
tarzie se accelereaza coacerea inainte de caderea brumei.
Recoltarea tomatelor se face pe masura coacerii lor, in mai multe randuri.
BOLILE TOMATELOR
Mana tomatelor (Phytophthora infestans)
Atacul se manifesta pe toate organele aeriene ale plantelor: frunze, tulpini,
flori i fructe. Primele simptome ale bolii apar pe frunzele bazale ale plantelor, sub
forma unor pete mai mult sau mai putin circulare sau de forma neregulata. La
nceput esuturile petelor sunt de culoare verde-glbui, apoi se brunifica treptat.
Mana este produsa de ciuperca Phytophtora infestans var. lycopersici si apare in
special in ani cu precipitatii abundente si temperaturi moderate, care favorizeaza
producerea infectiilor.

In cazul atacurilor intense, boala apare si pe tulpini sub forma unor pete, la
nceput mici, de culoare bruna, care apoi se extind si inconjoara tulpina pe portiuni
mari, de 10-20 cm. De regula, tulpinile putrezesc, se rup sau se indoaie.
Masuri de prevenire si combatere:
- printre fungicidele cele mai eficiente n combaterea manei la rosii se numara:
Ridomil plus (25 gr/10 l apa), Turdacupral (50 gr/10l apa) , Dithane M 45 (20 gr/10l
apa), Bravo 500 SC ( 20 ml/10l apa), Topsin. Aceste produse se aplic mai ales
preventiv i la intervale de 6-7 zile.
- rasadurile trebuie obtinute numai din seminte sanatoase, tratate. Samanta folosita
se dezinfecteaza inainte de rasadire prin scufundare in apa incalzita la 45-50 C
timp de 10 minute.
- se evita cultivarea tomatelor invecinatatea cartofilor si nu se cultiva tomate pe
terenurile unde au fost cultivati cartofi in anul anterior
- toamna se aduna si se ard resturile vegetale.

Virusul mozaicului tutunului (Tobacco mosaic on tomato)

Boala este produsa de virusul mozaicului tutunului se manifesta prin aparitia
pe frunze a unor pete decolorate dispuse in mozaic. Frunzele atacate sunt de
dimensiuni mai mici decat cele sanatoase, au un aspect usor incretit iar culoarea
este verde mat cu pete galbui. Fructele plantelor atacate sunt reduse ca numr i
dimensiune.
Masuri de prevenire si combatere:
- se vor folosi numai seminte de la plante sanatoase sau tratate termic
- se recomanda de asemenea cultivarea de soiuri rezistente
- resturile vegetale se strang si se ard
- daca ati atins o planta bolnava, spalati-va foarte bine pe maini, intrucat mozaicul
tomatelor se
transmite foarte usor la plantele sanatoase prin atingere
- dezinfectati semintele pe care doriti sa le plantati permanganat de potasiu 1%,
timp de 5 minute, dupa care se spalati-le bine in mai multe ape
- tratati termic semintele la o temperatura de 50C timp de 24 de ore
- plantele din cultura, care prezinta simptomele bolii, trebuie distruse imediat.

Ofilirea bacterian a tomatelor (Clavibacter michiganensis

ssp.michiganensis)
Ofilirea bacteriana este una dintre cele mai pagubitoare boli ale tomatelor si este o
boala caracteristica tomatelor cultivate mai ales in sera si solarii. In conditii
favorabile pentru infectie, se poate intalni si in culturile din camp deschis.
Boala se manifesta pe organele aeriene si radacini, in toate fazele de dezvoltare ale
plantelor. Simptomul caracteristic consta in ofilirea necrotica a plantelor care
progreseaza de la baza catre varf.
Pe cotiledoanele rasadurilor apar pete circulare de 1-5 mm., albicioase, in dreptul
carora tesuturile se necrozeaza, la plantele dezvoltate, boala se manifesta prin
ofilirea frunzelor incepand de la cele bazale si inaintand treptat spre cele
superioare, pe tulpinile plantelor atacate apar din loc in loc dungi cenusii
negricioase, in dreptul carora tesuturile se crapa, iar la fructe infectia se produce
prin peduncul sau uneori local, pe suprafata lor.
In cazul infeciilor prin peduncul, fructele au aspect normal, secionnd ns un fruct
se observ brunificarea vaselor din interior, iar semintele sunt si ele brune sau
negre.
In cazul infeciilor locale fructele afectate prezint la exterior simptomul
caracteristic ochi de pasare (un punct brun negricios cu inconjurat de un inel de
culoare albicioasa si usor proeminente).
Raspandirea bacteriilor de la o planta la alta se face cu ocazia copilitului sau
defolierilor, mai ales daca aceste lucrari se executa pe timp umed. De la un an la
altul boala se transmite prin resturile ramase in camp sau in sera, sau prin seminte
infectate unde bacteria este localizata intre tegument si endosperm. Infecia este
favorizata de temperatura de 28C si de umiditate relativ ridicata a aerului.

Masuri de prevenire si combatere:

- culturile de tomate se vor amplasa pe terenuri neinfestate unde nu s-au observat

plante cu simptome de vestejire bacteriana
- in sere si rasadnite este necesara dezinfecatarea terenului pe cale termica (cu
vapori fierbinti)
- semintele vor fi recoltate numai de la plante sanatoase. In cazul n care nu se
cunoaste originea lor, semintele se dezinfecta cu acid acetic 0,8% timp de 24 de ore
- in perioada de vegetaie plantele atacate se smulg si se ard
- combaterea chimica se face prin tratament cu Dithane M45, zeama bordeleza,
Topisn M70, sau Ridomil gold MZ
- dupa recoltare se strang resturile vegetale i se distrug prin ardere.

Fainarea tomatelor (Leveillula solanacearum)

Pe fata superioara a frunzelor apar la inceput pete de decolorate de
dimensiuni mici, care ulterior se maresc, capata forme neregulate si acopera partial
sau total suprafata frunzelor. Pe fata inferioara a frunzelor, in dreptul petelor se
formeaz o pqslq finq, cenuwiu albicioasq, prafoasa. In urma atacului frunzele se
ingalbenesc si se usuca in totalitate.
Fructele plantelor puternic atacate raman mai mici si se vor dezvolta
anormal.
In culturile din sera factorii favorizanti sunt temperatura cuprinsa intre 18C si 24C
si umiditatea relativa a aerului ce variaza intre 70 si 82%. Ciuperca se transmite de
la un an la altul prin resturile vegetale.

Caderea florilor la tomate

De multe ori, rosiile nu reusesc sa produca o cultura normala de fructe, deoarece

florile se scutura cu putin inainte de maturizarea completa a acestora. Acest lucru
se poate intampla in toate culturile de tomate din urmatoarele espe:
- umiditatea solului este scazuta,
- existenta unor espective ridicate sau schimbari bruste de espective
- lipsa sau surplus de azot in sol
- infectarea cu bacterii sau ciuperci parasite
- lipsa polenizarii
- producerea unui numar prea mare de fructe pe o singura planta, lucru care duce la
epuizarea acesteia.
Masuri de prevenire si combatere:
- folositi soiuri potrivite climatului in care infiintati cultura de tomate
- nu fertilizati in exces cu azot
- udati plantele in profunzime, cel putin o data pe saptamana
- intr-o zi insorita, efectuati o polenizare manuala a florilor de tomate, prin
scuturarea usoara a plantelor care au dezvoltat flori. Este cunoscut faptul ca
tomatele au nevoie de polenizare pentru a produce fructe, iar in zilele cu
temperature extreme, insectele polenizatoare isi fac rara aparitia.

Formarea crapaturilor pe fructele de tomate.

Crapaturile aparute pe fructele de tomate sunt rezultatul unei perioade de crestere
si dezvoltare rapida a fructelor, espective de perioade de ploi abundente urmate
de perioade cu espective ridicate sau invers, atunci cand dupa o seceta prelungita
urmeaza o perioada de ploi abundente.
O alta cauza a aparitiei crapaturilor pe fructe, poate fi variatia mare intre
temperaturile din timpul zilei si cele din timpul noptii, lucru care duce la dilatarea
espective contractia celulelor epidermei si provoaca aaparitia crapaturilor.
Crapaturile apar mai intai la pedunculul fructelor si se espec treptat, ranind fructele
si favorizand atacul ciupercilor si bacteriilor. Fructele care stau in soare direct si nu

sunt protejate de frunzele plantei, sunt mai espective la aparitia crapaturilor decat

cele care sunt umbrite de frunzis.

Masuri de prevenire si combatere:
- incercati sa irigati cultura de tomate la intervale de timp regulate si fara fluctuatii
mari privind cantitatea de apa
- in momentul in care espectiv plantele de tomate, aveti grija sa nu lasati in
totalitate fructele expuse razelor solare (pastrati cateva espec deasupra fructelor)
- puteti planta soiuri rezistente la aparitia crapaturilor, dar acestea au coaja mai
groasa.

CASTRAVETI

Denumire tiinific i popular

Denumire popular: castravete, cucumar, crastavete, scartavete, cistraveti,

ogarcau.
Denumire popular n alte limbi: englez (cucumber), german (gurke), francez
(concombre), italian (cetriolo).
Castraveii sunt plante legumicole cu denumirea stiinific Cucumis sativus L.
Aparin regnului Plantae, ncrengtura Magnoliophyta, clasa Magnoliopsida, ordinul
Cucurbitales, familia Cucurbitaceae, genul Cucumis, specia C.sativus.
Areale de cultur
Castravetele i are originea n sudul Asiei, fiind una din cele mai vechi plante de
cultur(peste 3000 de ani). A fost cultivat de egipteni, iar in Europa de ctre greci i
apoi de romani. n secolul al IX-lea este cultivat de ctre francezi i spanioli, iar n
secolul al XIII-lea de ctre englezi ca apoi s se extind i la alte popoare.
Arealul de cultur este extins la peste 500 mii ha, pe toate meridianele globului,
cultivndu-se pe suprafee mari i prin sisteme diferite n principal n rile cu
legumicultur dezvoltat ca : S.U.A, Japonia, Polonia, Olanda, Frana etc.
n ara noastr castraveii se cultiv aproape n toate judeele dar cele mai bune
condiii sunt ntlnite n sud, sud-vest i vest, ocupnd aproximativ 15% din
suprafaa cultivat cu plante legumicole n cmp , iar n sere ocup locul 2 dup
tomate, cu un procent de 20% din suprafaa ciclului de cultur.

Se cultiv pe terenuri situate n terasele rurilor i n zonele colinare, ferite de

oscilaiile mari de temperatur i de curenii reci.
Caracterizare botanic
Castravetele este o plant anual, erbacee, cu un sistem radicular slab dezvoltat i
cu tendina de a crete spre suprafaa solului, necesitnd o cantitate mare de aer.
Masa mare de rdcini se afl la adncimea de 15-20 cm, ceea ce explic cerinele
mari ale speciei fa de umiditate i aer n stratul superficial al solului pe ntreaga
durat de vegetaie.
Tulpina este erbacee, trtoare sau urctoare, foarte fragil cnd este tnr, iar pe
msur ce mbtrnete devine viguroas i se lemnific parial. Este prevzut cu
crcei i acoperit cu periori aspri.
Are o lungime de 2,5-3 m, iar n condiii de umiditate i temperatur favorabil,
cnd este n contact cu solul emite rdcini adventive.
Acest aspect este important pentru practic n culturile cu vreji dirijai pe
orizontal, ce pot fi acoperii din loc n loc cu pmnt pentru a favoriza apariia
acestor rdcini, sporind astfel posibilitatea plantelor de a se aproviziona cu ap i
sruri minerale.
Lstarii apar dup 20-30 zile de la semnat, iar frunzele sunt mari, trilobate sau
pentabolate, dispuse alternativ i acoperite cu periori glandulari aspri.n sere,
raportul dintre partea aserian i rdcini este de 200:1. Rnirea frunzelor, strivirea
i rsucirea lor ca i a lstarilor tineri determin apariia gustului amar la fructe.
Florile sunt unisexuat monoice, dispuse cte 3-5 la un loc, la subsuoara frunzelor,
sunt gamopetale, cu corola de culoare galben intens i n form de plnie. Florile
femeieti se recunosc uor dup ovarul inferior care mbrac forma viitorului fruct.
Florile brbteti sunt larg pedunculare, cu corola mai mare, apar ntotdeauna
naintea celor brbteti i n numr mai mare pe tulpina principal, raportul ntre
florile brbteti i femeieti variaz n funcie de mai muli factori.
Polenizarea este alogam entomofil i foarte rar anemofil. Dac polenizarea nu se
realizeaz complet, fructele se deformeaz. Se folosesc i hibrizi care formeaz
fructe partenocarpice, la care ovarele-florile femele se dezvolt fr fecundare, iar
dac la acetia are loc polenizarea florilor, fructul format se deformeaz,
ngrondu-se neuniform.
Fructul este o melonid alungit, de forme, dimensiuni i culori diferite n funcie de
soi. Suprafaa fructului este neted sau prevzut cu ridicturi semisferice
(broboane) care la unele soiuri prezint periori. n seciune transversal fructul
prezint 3-5 loji seminale cu semine.

Fructele se dezvolt, de la nflorire pn la maturitate tehnic, n 4-12 zile n cazul

soiurilor de tip cornion i n 12-32 zile la soiurile de ser-cu fructe lungi.
Dezvoltarea n continuare a fructelor pn la maturitatea fiziologic dureaz 35-45
zile, avnd loc pe seama unui consum mare de hran.
Seminele sunt turtite, alungit-ovale, nguste spre ambele extremiti. De culoare
alb sau alb-glbuie.
Ele sunt mai bine dezvoltate spre baza fructului, dnd i cele mai bune rezultate n
cultur. Au o facultate germinativ foarte ridicat,iar prin folosirea lor, dup 2-3 ani
dau plante mai viguroase. Prin tratarea seminelor timp de 2-3 ore, cu temperaturi
de 60-70 grade C se pot obine de aemenea, plante mai viguroase i care se pot
semna cu bune rezultate chiar din primul an dup producerea lor.
Caracterizarea tehnologic
La castravei exist mai multe timpuri de cultur pentru a asigura cantitatea
necesar pe tot parcusrul anului.
Cultura n cmp se poate realiza fie prin semnay direct din cmp, fie prin rsad.
Pentru cultura castraveilor n cmp se alege un teren plan sau uor nclinat, cu o
permeabilitate bun, cu expoziie sudic, ferit de curenii de aer, bogat n materie
organic, cu reacie neutr sau slab acid, cu textur luto-nisipoas i structur
glomerular.
Ca bune plante premergtoare sunt leguminoasele perene (lucerna, trifoiul) i cele
anuale (mazrea, fasolaea, bobul), cartoful, carza etc. n cadrul rotaiei, cultura de
castravei nu trebuie s revin pe aceeai suprafa dect dup trei-patru ani.
Terenul se pregtete din toamn cu trecerea a dou discuiri perpendiculare, una pe
alta, dup care se execut nivelarea terenului.
Fertilizarea de baz se face cu administrarea a 30-40 t/ha gunoi de grajd i 70-100
kg P2O5, 80-100 kg/ha K2O. Aceste ngrminte se ncorporeaz n sol printr-o
artur la 28=32 cm adncime. Mobilizarea solului se face primvara la 7-8 cm
adncime cu combinatorul. Se fertilizeaz cu 25-40 kg/ha N i 50 kg/ha P2O5.
Semnatul castraveilor de var se face la sfritul lunii aprilie-nceputul lunii mai,
dup trecerea pericolulul brumelor trzii de primvar, cnd temperatura este de
12 grade C.
Recoltarea castraveilor se face n funcie de destinaia produciei i specificul
soiurilor cultivate, avnd ns n vedere c principalul criteriu de calitate este
dimensiunea, n special lungimea fructelor care, la soiurile de tip Cornichon, trebuie
s fie de 6-9 cm pentru industrializare i 9-12 cm pentru consum proaspt.
Cultura de toamn n cmp

Se realizeaz pe terenurile care au fost cultivate mai nainte cu cartofi timpurii.

Mazre de grdin, varz timpurie etc i care au eliberat terenul cel trziu n a doua
jumtate a lunii iunie. Pentru aceast cultur se folosesc numai soiurile de tip
Cornichon.
Recoltarea ncepe la jumtatea lunii august i dureaz pn la sfritul lunii
septembrie.
Destinaia produciei i modalitile de valorificare ale acesteia
Perioada de consum n stare proaspt este comparabil cu cea a tomatelor, avnd
dou cicluri n ser, culturi de primvar sau successive n solarii i culture n camp
de var sau de toamn. Lunile ianuarie-februarie i n ultimii ani martie sunt lipsite
de o ofert din producia intern. Castraveii se conserv n oet sau prin
lactofermentare, soiurile din grupa cornion (pikling cucumbers) fiind difereniate de
castraveii de salat ( concombres, slice cucumbers) prin stadiul mai timpuriu de
recoltare.
Castraveii se folosesc i n industria cosmetic pentru pregtirea preparatelor
emoliente la ntreinere a tenului, avnd efect de ntinerire a acestuia.
Sucul de castravei este indicat n dietele bolnavilor de rinichi deoarece poate
dizolva calculii renali, ajut la creterea prului i tonifierea unghiilor, iar din
semine se prepar diferite produse folosite n tratarea bolilor de piele.
n industria alimentar, castravetele este foarte preferat n varianta murat, fiind
unul din cele mai consumate alimente, inclusiv n industria fast-food.
n industria cosmeticelor, este foarte ntrebuinat n diverse creme i loiuni pentru
ten, avnd un efect calmant, de restabilire a pH-ului pielii, fiind uor astringent.
Totodat, aroma de castravete proaspt este considerat a fi afrodisiac.

Bolile i duntorii specifici castravetilor

Bolile rsadurilor: Cderea i putrezirea plantulelor (Pythium spp.), Ofilirea
fuzariana
Bolile castraveilor: Mana castraveilor, Putregaiul (Botrytis), Finare.
Duntorii catsraveilor: Musculia alb, Musca miniera, Acarienii, Tripsii, Afidele.

Mozaicul castraveilor - Cucumber mosaic virus

Boala are o mare rspandire, fiind cunoscut la o mulime de bostanoase cultivate,

solanacee cultivate(tomate, ardei, vinete) sau spontane precum i la alte specii de
plante ierboase sau lemnoase.
Simptome. Pe frunzele tinere de la castravei apar pete galbene-verzui, circulare
sau colturoase, delimitate de nervurile secundare . Simptomul clasic de mozaic se
observ la frunzele btrne, unde alterneaz petele verzi-deschis cu cele galbene,
iar limbul frunzei prezint gofrari, ncreiri evidente. Cozile frunzelor, ca i
internodurile vrejilor sunt scurtate i cu simptome clare de arsuri. n perioadele
calde ale anului, se observ o ofilire rapid a frunziului i chiar pe fructe apar zone
de nglbenire, ce se extind de la locul de prindere a fructului spre vrful lui,
rmnnd n final doar cteva zone verzi pe fructul nglbenit.

Bacterioze;Ptarea unghiular a castraveilor

Boli produse de ciuperci;Mana cucurbitaceelor

Dunatorii castraveilor
Musculia alb este un vector important de transmitere pentru mai multe virusuri
ale plantelor, iar dejeciile ei, care conin multe gludice, favorizeaz apariia unor
ciuperci patogene precum Alternaria sau Fusarium.
Musculia alb este o insect mic, culoarea corpului alb-glbuie i este acoperit cu
o secreie alb de consisten ceroas. Aripile sunt albe i cnd sunt deschise au
dimensiunea de pn la 5 mm. Adulii au ochii de culoare neagr.Se nmulesc
foarte rapid, are 3-4 generaii pe an n aer liber, iar n sere pn la 12 generaii.

Pduchele castraveilor (Cerosipha gossypi). Atac esuturile plantei n stadiile

de larv i de adult. Pe dosul frunzelor poate forma colonii aglomerate, dar grupuri
mai puin numeroase pot fi descoperite i pe flori. neap epiderma de pe dosul
frunzelor pentru a suge seva plantei, rnile provocnd rsucirea frunzelor apoi
brunificarea i uscarea acestora.

Tehnologia de valorificare a castraveilor

Castraveii dein o pondere de cteva procente (cca 4 % n 1993) din producia
legunicol a rii noastre. n vecintatea Romniei se remarc prin producia
legumicol la aceast specie Turcia i Polonia, iar la nivel European Olanda i
Spania.
Consumul castraveilor are o pondere mult mai mare n unele ri ca Grecia, Olanda,
Bulgaria (8-10 kg/locuitor/an), fa de Belgia sau Italia, care consum sub 1,5 kg
locuitor/an. Explicaia const n utilizarea lor tradiional n salate. n multe ri
exist legume care se folosesc n reeta salatelor de var sau de iarn, n proporii
mult mai importante.
Perioada de consum n stare proaspt este comparabil cu cea a tomatelor, avnd
dou cicluri n ser, culturi de primvar sau successive n solaria i culture n camp
de var sau de toamn. Lunile ianuarie-februarie i n ultimii ani martie sunt lipsite
de o ofert din producia intern. Castraveii se conserv n oet sau prin
lactofermentare, soiurile din grupa cornion (pikling cucumbers) fiind difereniate de
castraveii de salat ( concombres, slice cucumbers) prin stadiul mai timpuriu de
recoltare.

Mod de recoltare

Recoltarea castraveilor se face la maturitatea de consum sau la maturitatea

tehnologic specific. Castraveii de ser sau rsadni, pentru salat. Se culeg de
mrimea, forma i aspectul caracteristic soiului. Fructele nedezvoltate. Foarte verzi,
au o perisabilitate accentuat. Fructele prea mature, cu epiderma ntins, sunt prea
groase, cu aspect umflat i o nuan verde glbui, iar dimensiunile prea mari duc la
refuzuri de calitate. Castraveii cornion pentru murat se recolteaz la dimensiuni
mai mari dect cei pentru conservare n oet, n ambele cazuri existnd o corelaie
ntre pre, calitate i dimensiuni. Preurile cele mai mari se dau la calibrele mici,
sortate , unde producia este mai mic, iar munca mai migloas.
Recoltarea este manual n ser/ rsadni i poate fi manual sau semimecanizat n
camp. Metodele mecanice sunt posibile pentru industrializare (Popa Doina i colab,
1983). Cheltuielile de recoltare pot ajunge pn la 70% din devizul (bugetul) culturii.
Castraveii din culturile protejate se culeg de 2-4 ori pe sptmn, dimineaa, cnd
sunt turgesceni, cu un peduncul de 0,5-2cm. Se manipuleaz fr a fi zgriai, 40%
din deprecierile ulterioare datorndu-se acestei cauze. Recolatrea manual n camp
se face a 3-5 zile, nainte de ntrirea seminelor, la catsraveii pentru murat.
Aceast operaie nu este o simpl adunare de pe jos, ci se face uniform,
concomitant cu presortarea pe mrimi, fr a clca sau deranja prea mult vreji,
colectnd separate fructele mari nevandabile care blocheaz dezvoltarea plantei.
Culesul se face dup zvntarea plantelor de rou, sau spre sear, iar n cursul zilei
doar dac este nebulozitate. Castraveii se rup prin rsucire sau se taie cu codi de
maxim 2cm, dup care se pun cu grij n glei, couri cu mner sau lzi uoare,
fr a-I vtma. Din acestea se pun mai trziu n lzi tip P sau n lzi de material
plastic, ocazie cu care se poate face presortarea. Culesul n grmezi lsate n aer
liber, expuse la vnt, soare, praf i precipitaii duc la depreciare, ofilire i decolorare.
Tehnologia cultivrii castraveilor n cmp se difereniaz n funcie de
formele de cultur: timpurie, de var i de toamn.
Cultura timpurie. Se practic pe suprafee mai restrnse, necesitnd cheltuieli n
plus pentru producerea rsadurilor i asigur cpnsumul de fructe, ncepnd cu
mijlocul lunii iunie.
Terenurile pentru cultur trebuie s plane, nivelate, cu expoziie sudic, permeabile,
textur uoar nisipo-lutoas .
n asolament, castraveii nu trebuie s revin pe aceeai suprafa de teren mai
repede de trei ani.
Cele mai bune premergtoare sunt lucernierele, fasolea, cartofii, tomatele, ardeii,
varza, usturoiul etc.
Castraveii timpurii, elibernd terenul la nceputul lunii august, ofer posibilitatea
efecturii de culture successive posterioare (salat. Spanac, ridichi de lun).

Anterior, permit efectuarea culturilor de salat, spanac, ceap i usturoi verde, care
elibereaz terenul pn n momentul nfiinrii culturii de castravei.
Pregtirea terenului i solului ncepe toamna prin efectuarea lucrrilor: nivelarea de
ntreinere, discuirea, fertilizarea de baz cu ngrminte organice. Primvara, solul
se mobilizeaz cu combinatorul la 7-8 cm adncime i se cimpleteaz fertilizarea de
baz.
Producerea rsadurilor se face n spaii cu protejare dubl sau n rsadnie,
semnndu-se ntre 15 i 20. III, cu o norm de semine de 1, 0 -1,5 kg pentru un
hectar cultur.
Plantarea rsadurilor se face manual, la nceputul lunii mai, dup ce pericolul
brumelor trzii de primvar a trecut.
Lucrrile de ngrijire constau n: Plantarea rsadurilor, erbicidarea, irigarea.
Prailele manual i mecanice se efectueaz superficial, dar numai pn cnd
creterile vegetative permit, astfel nct s nu fie deranjai vrejii. La praila a doua,
plantele se muuroiesc uor la baz, iar din loc n loc tulpinile se acoper cu pmnt
pentru a favoriza emiterea de rdcini adventive.
Fertilizarea fazial se face n faza de apariie a celei de-a VI-a frunza pe plant.
Cultura de var
Este cea mai rspndit form de cultur n cmp, reprezentnd 80% din suprafaa
totsl ocupat de aceast specie n ogor propriu. n funcie de modul de dirijare a
plantelor se practic cultura pe sol i cultura pe spalieri nali.
Alegerea, pregtirea terenului i plantele premergtoare sunt asemntoare culturii
timpurii.
Cultura se realizeaz prin semnat direct, mai rar prin rsad.
Semnatul are loc la sfritul lunii aprilie i nceputul lunii mai. Se seamnp
mecanizat, cu SPC 6 (8).
La cultura p ecol, pentru soiurile de tip cornion, schema de semnat (80+70)x 9-10
cm , asigurndu-se o desime de 133-148 mii .
La culturile pe spalier, schemele de semnat sunt cele prezentate in figura 17.1.2.,
realizndu-se o demise de 71 mii plante/ha pe suprafee mari (a) i de 38-50 mii
plante/ha n sistem gospodresc.

Spalierii se instaleaz naintea nfiinrii culturii li pot rmne permanent,

efectundu-se rotaii de culture cu fasole urctoare sau tomate.
Lucrrile de ntreinere sunt asemntoare culturii de castravei timpurii, cu unele
particulariti:
-optimizarea desimii plantelor se face cu semine, uneori umectate , prencolite,
sau cu rsad din cadrul aceluiai cultivar.
-Rritul se aplic la apariia primei Frunze adevrate prin ruperea tulpinii la nivelul
hipocotilului i nu prin smulgere, lsndu-se cte o plant la distanele menionate,
sau se las 2-3 plante n cazul semnatului n cuiburi.
Recoltarea fructelor se face manual, la maturitate tehnic i la interval de 2-4 zile n
funcie de cultivar i scop. Pentru consumul n stare proaspt, fructele se
recolteaz la dimensiuni mai mari, de 9-12 cm sau chiar 12-15 cm lungime, iar
pentru industrializare la 6-9 cm i uneori 3-6 cm.
Recoltarea are loc dimineaa, cnd temperature este mai sczut, dar dup ce s-a
zvntat roua. Fructele se detaeaz de la nivelul pedunculului, prin rupere cu mna
sau folosind un cuit. Castraveii se pot recolta i mecanizat cu combine special.
Cultura de toamn
Se practic ca scopul obinerii de fructe n principal conservrii, att la nivel
industrial ct i gospodresc.
Cultura se nfiineaz prin semnat direct. Recoltarea ncepe n prima decad a lunii
septembrie i dureaz pn la scderea accentuat a temperaturii, la interval de 12 zile, manual sau mecanizat, cu combine special. Categoriile de sortare i calibru,
dup lungimea lor sunt: 3-6 cm, 6-9 cm, 9-12 cm, iar produciile realizate se
situeaz ntre 5 i 15 t/ha.