ELIMINAREA FIERULUI SI MANGANULUI DIN APA

In apele subterane si uneori in apele de suprafata, se gasesc dizolvati

compusi ai fierului si manganului. In majoritatea cazurilor fierul este insotit de
mangan.
Apa potabila cu continut de fier nu dauneza sanatatii organismului uman, dar
o serie de inconveniente, pe care le provoaca, impune totusi tratarea apelor
feruginoase. Apa feruginoasa are un gust metalic si este colorata in galben
opalescent. Ea coloreza instrumentele medicale si rufele la spalat, produce depozite
de hidroxid feric in conducte.
Apele cu continut de mangan de peste 0,1 mg/dm3 prezinta numeroase
dezavantaje, cu toate ca organoleptic, prezenta acestuia se simte mai greu.
Fierul se indeparteaza mai usor decat manganul si ca este mai usor sa se
deferizeze o apa, care contine cantitati mari de fier si mangan, decat o apa cu
cantitati mici de fier si mangan, aproape de limitele admise de STAS.
Precipitarea fierului si manganului este inlesnita de un exces de oxigen si de
un mediu slab alcalin.
Intrucat in urma reactiilor de precipitare a dierului si manganului, apar acizi
liberi are loc o scadere a ph-ului. Daca din apa lipsesc bicarbonati, trebuie sa se
adauge alcali, pentru asigufrarea pH-ului optim.
Procedee de deferizare.
Cele mai utilizate procedee de deferizare a apei sunt urmatoarele: oxidarea
cu aer urmata de limpezirea apei; oxidarea cu reactivi chimici; procedeul cu
cationiti;

o Procedeul de oxigenare cu aer.

Deferizarea clasica a apelor de adancime se face, prin oxidarea sarurilor
feroase, cu aer, precipitand hidroxidul feric, care se elimina prin filtrare.
Important in acest procedeu este sa se asigure, un contact intim intre apa
si aer, prin curgerea apei peste materialele de contact, cu sau fara circulatie de aer,
sau prin emulsionarea cu aer comprimat in aparate inchise, sub presiune.
Una din variantele procedeului de oxidare cu aer consta in pulverizarea
apei prin diuze, apa fiind lasata sa cada de la o anumita inaltime. Continutul de
oxigen al apei depinde, atat de gradul de pulverizare, cat si de distanta de la care
cade apa sub forma de ploaie.
Cand fierul precipita usor, deferizarea se poate reliza prin pulverizarea apei
deasupra unui strat de contact, alcatuit din cocs, zgura, sparturi de caramida,sau
deasupra unui stelaj din gratare de lemn, ca la turnurile de racire. Indepartarea
precipitatului de hidroxid feric se face prin decantare si filtrare.
o Procedeul de oxidare cu reactivi chimici.
In cazul in care apa contine sulfat feros, sau compusi organici de fier si
mangan, procedeul descris anterior nu este eficient si trebuie sa se foloseasca
reactivi chimici.
Prin alcalinizarea apei cu var se formeza Fe(OH)2 , care se oxideaza cu
oxigenul, dand Fe(OH)3.
In cazul apeor mlastinoase, in care fierul este legat ca si compusi organici,
trebuie folositi agensi de oxidare puternici: KMnO4 , Cl2 ,O3. Daca materiile
organice prezente in apa, sunt in cantitati mari, formarea si depunerea

precipitatelor de hidroxid feric este ingreunata. In aceste cazuri se aplica tratarea

prealabila a apei cu un coagulant, cand are loc coagularea substantelor organice si
depunerea lor, urmata de oxidare.
o Procedeul de deferizare cu cationiti.
Acest procedeu consta in trecera apei peste filtre cu cationiti, in forma RNa2, care retin fierul. Regenerarea cationitilor se face cu solutie de clorura de
sodiu.
Dupa un timp de functionare, masa cationica isi pierde capacitatea de a fi
regenerata si trebuie sa fie inlocuita cu masa cationica proaspata.
Pentru a se folosi la maximum capacitatea cationitului, se folosesc mai
multe filtre cu masa cationica, dispuse in serie. In primul filtru se gaseste masa
cationica, cea mai epuizata si apoi urmeaza filtrele cu masa proaspata.
In acest fel, in primul filtru fierul si manganul sunt retinuti, in special prin
absorbtie, iar in ultimul prin schimb ionic.
o Procedee de demanganizare.
Eliminarea manganului are loc mai greu, decat a fierului. Prin procedeele
curente de deferizare, se realizeaza, de cele mai multe ori si demanganizarea apei.
Sarurile solubile ale manganului sunt mult mai stabile, decat cele de fier si
oxigenul din aer nu le poate oxida, de potabilitate apelor naturale. Manganul poate
fi precipitat, sub forma de hidroxid, prin aerare si filtrare, in conditiile unui pH mai
mare decat 9. In mod obisnuit trebuiesc demanganizate ape neutre si din aceasta
cauza se face apel la tehnici speciale. Oxidanti energici, ca ozonul si bioxidul de

clor, precipita manganul ca hidroxid filtrabil, dar sunt necesare doze destul de mari
de oxidanti. Rezultatele se amelioreza mult, daca se filtreza apa peste un material
bogat in bioxid de mangan, de exempu minereul de mangan.
Se pare ca bioxidul de mangan provoaca precipitarea unui oxid insolubil
cristalizat, datorita mobilitatii oxigenului in diferitii oxizi ai acestui element.
Un procedeu de demanganizare foarte, eficace foloseste cationii, preparati
dupa procedeul lui Gans. Se utilizeaza cationiti de sodiu, care se trateza cu MnCl2
trecand in forma R-Mn.
Cand filtrul cationic a cedat tot oxigenul sau activ, este tercut la regenerare
cu solutie de permanganat de potasiu sau calciu. Raportul intre Mn2+ din cationit
si Mn 7+O4-, trebuie sa fie 3Mn2+/ Mn 7+O4-.
Pentru indepartarea manganului si a fierului se poate folosi si metoda
biologica, pusa la punct de Vollmar4. Algele determina oxidarea manganului la
compusi insolubili si permit retinerea acestuia, chiar din ape care contin 0,5-2
mg/dm3. Se obtin rezultate foarte bune, eliminarea fierului si a magneziului fiind
practic totala.
Pentru eliminarea fierului si manganului se mai pot folosi si plante acvatice
ca pipirigul si altele, care extrag aceleasi elemente din apa si le folosesc pentru
metabolismul lor.