Se-ntinser-n coloane de lupt moldovenii, i-aveau cu ei pe vod, iubitul domn al lor, Iar Golia, el plecat-a din faptul dimineii Prin vale s-i reverse din lturi clreii Ca vnturi iui ce scurm i-mpart cumplitul nor. Iar cnd veni i vremea s urle-n zare tunul, Micatu-s-au romnii cu miile, ca unul O lamur-a Moldovei prin sutele de ani! Dar Golia ticlosul alt gnd avea cu soii, i-n sulii ridicndu-i cciulele cu toii Lsnd cmpia noastr trecur la dumani. O clip stete vod cu inima trsnit. ntors apoi, strigat-a spre oastea-nmrmurit, Pe Golia artndu-l cu pumnii, cu-amndoi: - "Oteni ai rii mele! privii-l cum se duce, El vinde sfnta ar i vinde sfnta cruce, M vinde, ticlosul, pe mine i pe voi!" Cumplit se-ntoarse vod cu-ntreaga sa mnie Spre partea de-unde Golia venea cu dumnie Spre fraii si, n fruntea grozavilor spahii. - "S dai fr de mil, c-i inim de fiar! S piar-acum pmntul! Moldova-ne s piar, Dar Golia-nti de toate s piar-acum, copii!" i nu vedeau romnii nici moartea cum le iese n drum, i nici potopul de turci ce-i ncinsese, Vedeau numai pe Golia, pe scosul lor din mini. i neputnd mai iute s-l sting de pe lume Rosteau cu glasul urii bicisnicul su nume Prin gemete scrnite strivindu-i-l n dini. O, Golia, tu! pndit-ai aa de-amar vreme Dar toate ale rii i plngeri i blesteme Ajung-te de-a pururi, i n-ai mai fi trit! Dar iat-le, pornite din sulii i din gur Smintiii ti la Cahul cinete-aici czur, Czui i tu, miele, tu cel ce i-ai smintit!
Clcau spahiii-n goan pe barba ta btrn,
Iar pumnii-n loc de aur strngeau n ei rn i-n gur-i s-adunase i snge i pmnt, S-nece-n tine, Golio, mai repede suflarea! Aa sfrit s aib n veci de veci trdarea, Iar lupii fie-i preoi i gura lor mormnt! Adnc n noaptea nopii i-n Iadul cel din urm n care-al iernii viscol suflarea nu i-o curm Nicicnd, stau prini n ghea ai lumilor miei: Grozav li-e durerea, i vecinic li-e truda De-a stnga ip Cain, de-a dreapta url luda, Iar tu, tu goale Golio, te vaiei ntre ei!