Următoarele remarci sunt cu dedicaţie pentru toţi “cumnaţii, naşii,

nepoţii, mătuşile bune, mătuşile nebune, […], tovarăşii de la raia, tovarăşii

din divan, tovarăşii de la Înalta Poartă”.
Politica este marketing la fel ca şi cultura, religia, ştiinţa în ziua de
azi. Nu este de mirare atunci că decizia cumpărătorului (citeşte electoratului)
nu este raţională ci se supune unor trucuri (prezentate pe larg de Dan Ariely
în “Predictably irrational. The Hidden Forces That Shape Our Decisions”).
Dacă există vreo flacără violetă în politica noastră ea aparţine creatorilor de
imagine, adevăraţii magicieni ai zilei.
Ariely observă că oamenii preferă să aleagă între lucruri uşor de
comparat şi tind să lase deoparte comparaţiile dificile. În cazul politicienilor
Karl Popper a observat de mult că este mai greu de ales un conducător corect
şi cu mult mai uşor de ne-ales un posibil tiran. Aceasta a fost oferta
electorală la ultimele două prezidenţiale: aveai de ales între un posibil tiran
(Năstase, Băsescu) şi un alt candidat. Aici apare o întrebare evidentă: de ce
nu a funcţionat mecanismul şi în defavoarea lui Traian Băsescu ?
Trebuie să recunosc că dezbaterea televizată a înclinat balanţa în
ultimele două campanii prezidenţiale. În penultima campanie Băsescu
(întâiul) se dedublează în faţa lui Năstase pentru a sugera că există o alegere
dificilă între doi comunişti dar una mai uşoară între doi Băsescu: unul
comunist şi altul epurat prin dilemele sale. În ultima campanie electorală
toate eforturile din campania lui Băsescu au fost îndreptate către
transformarea lui Geoană într-o marionetă sinistră. Acest lucru a echilibrat
balanţa dar nu a fost decisiv – alegerea rămînea dificilă şi ambii candidaţi
puteau profita de asta. Din nou urmărim o dedublare în direct – fără magie
violetă sau de altă culoare. SOV îi face acest (de)serviciu lui Geoană din
moment ce ziariştii care l-au fotografiat pe Geoană lucrau la Caţavencu şi
fuseseră convocaţi de dl. Vîntu în persoană. Plasarea acestui as în mîneca lui
Băsescu a mai depins oare de făcătorii de imagine ? Aceasta ar fi singura
întrebare cu privire la răsturnarea de situaţie (deja un fapt tradiţional).
În final remarc tratamentul post-electoral al foştilor adversari. Năstase
a fost neutralizat prin anechetă penală în timp ce Geoană a fost neutralizat
prin penibilul situaţiei, o situaţie pe care o voi numi “penală”. Această
alunecare de sens între penal şi penibil este mai grăitoare decît orice pentru
justiţia de la noi. Penibilul sau “penalul” este un mijloc prin care poporul îşi
face singur dreptate atît cît poate. Dar cel mai adesea este tras pe sfoară
pentru că asta este funcţia fundamentală a poporului.