PROTECTIA CONCURENTEI ECONOMICE IN ROMANIA - CONCENTRARILE

ECONOMICE

PROTECTIA CONCURENTEI ECONOMICE IN ROMANIA - CONCENTRARILE

ECONOMICE

1. Caracteristici generale

Legea cadru in materia protectiei concurentei economice in Romania este

constituita din Legea concurentei nr. 21/1996**, modificata si completata prin
Ordonanta de urgenta a Guvernului Romaniei nr. 121/2003***.

Aparitia Legii concurentei nr. 21/1996, ale carei prevederi au fost aplicate
incepand cu 1 februarie 1997, a reprezentat indeplinirea obligatiilor asumate de
Romania prin incheierea Acordului de Asociere intre Romania si Comunitatile
Economice Europene in materia concurentei economice.

In aplicarea Legii concurentei nr. 21/1996, Consiliul Concurentei a elaborat o serie

de acte normative care preiau prevederile reglementarilor in materie elaborate la
nivel comunitar. Astfel, in materia concentrarilor economice, Regulamentul
privind controlul concentrarilor economice adoptat de Consiliul Concurentei
reflecta prevederile reglementarilor europene in materie.

Legea nr. 21/1996 (Legea concurentei) prezinta caracteristicile esentiale ale

reglementarilor in materie pe plan european.

Instituirea controlului concentrarilor economice nu vizeaza interzicerea acestor

operatiuni, ci doar evitarea efectelor negative pe care anumite grupari
economice le pot avea asupra mediului concurential pe piata romaneasca sau pe
o parte a acesteia.

Astfel, la art. 12 din lege[1] se instituie principiul interzicerii concentrarilor

economice care, avand ca efect crearea sau consolidarea unei pozitii dominante,

conduc sau ar putea conduce la restrangerea, inlaturarea sau denaturarea

semnificativa a concurentei pe piata romaneasca sau pe o parte a acesteia.

Legiuitorul a instituit o procedura de analiza pentru a stabili compatibilitatea

operatiunilor care genereaza concentrari economice cu un mediu concurential
normal. Criteriile de analiza si conditiile care trebuie indeplinite cumulativ pentru
admiterea concentrarilor economice sunt prevazute la art. 13 din lege si
dezvoltate in Regulamentul privind autorizarea concentrarilor economice,[2] emis
de Consiliul Concurentei in baza art. 27 alin. (1) si (2) din lege.

Concentrarile economice sunt supuse controlului Consiliului Concurentei inaintea

realizarii efective. Procedura controlului (art. 15) se declanseaza la initiativa
partilor interesate prin efectuarea actiunilor prevazute in procedura de notificare.
Exceptia de la regula controlului, instituita prin art. 15 din lege, o constituie
concentrarile economice in care agentii economici implicati nu depasesc un
anumit prag, stabilit ca suma absoluta prin insumarea cifrei de afaceri a partilor
implicate[3]. Procedura notificarii este prevazuta in partea a II-a a
Regulamentului privind autorizarea-concentrarilor economice.

Controlul concentrarilor economice nu are o natura represiva, lipsind incriminarea

de ordin penal. In aceasta materie, actioneaza predominant sanctiunile
pecuniare.

Controlul concentrarilor economice, prin posibilitatile de derogare de la principiul

interzicerii, constituie un instrument prin care autoritatile publice pot sa
actioneze pentru atingerea unor obiective de politica economica si sociala.

2. Domeniul de aplicare a controlului concentrarilor economice

Pentru ca o operatiune de concentrare sa poata face obiectul controlului trebuie

sa:

corespunda definitiei legale;

se situeze peste pragul stabilit la art. 14 din lege.

2.1. Notiunea legala de concentrare

Notiunea legala de concentrare face obiectul art. 10 si 11 din lege. La art. 10 alin.
(1) se defineste realizarea concentrarii economice, prin orice act juridic,
indiferent de forma acestuia si care, fie opereaza transferul proprietatii sau al
folosintei asupra totalitatii ori a unei parti a bunurilor, drepturilor si obligatiilor
unui agent economic, fie are ca obiect sau ca efect sa permita unui agent
economic ori unei grupari de agenti economici de a exercita, direct sau indirect, o
influenta determinanta asupra unui alt agent economic sau mai multor alti agenti
economici'.[4]

O operatiune de concentrare economica are loc cand:

Fuzioneaza doi sau mai multi agenti economici care anterior au fost
independenti;

Se dobandeste controlul, direct sau indirect, asupra unuia sau mai multi
agenti economici ori asupra unor parti ale acestora de catre una sau mai multe
persoane, care detin deja controlul cel putin asupra unui agent economic, ori de
catre unul sau mai multi agenti economici [art. 10 alin. (2)].

Acest mod de definire corespunde intocmai prevederilor art. 3 din Regulamentul

nr. 4064 din 21 decembrie 1989 adoptat de Consiliul Comunitatilor Europene.

Dobandirea controlului are loc, prin:

Luare de participare la capital;

Cumparare de elemente de activ;

Contract;

Alte mijloace.

In anexele 4.10 si 4.11 sunt sistematizate prevederile din regulament privind

definirea operatiunii de concentrare economica.

Legea se refera si la distinctia dintre operatiunile de concentrare economica si

operatiunile de asociere.

Operatiunile de asociere (art. 10 alin. 3) care au ca obiect sau ca efect

coordonarea comportamentului concurential al agentilor economici participanti,
chiar daca conduc la crearea de entitati economice comune, nu constituie
concentrare economica prin dobandirea controlului, daca partile implicate isi
pastreaza independenta. O astfel de operatiune este o concentrare economica
daca entitatea economica comuna indeplineste, in mod cumulativ, conditiile:

Are personalitate juridica;

Exercita statornic toate functiile unei entitati economice autonome;

Nu realizeaza o coordonare a comportamentului concurential fie intre agentii

economici fondatori, fie intre entitatea economica comuna si fondatorii acesteia.

Altfel spus, pentru a fi o concentrare economica, intreprinderea comuna trebuie

sa reuneasca doua conditii:

Conditia pozitiva: indeplinirea durabila a functiilor unei entitati economice

autonome - sa intervina ca furnizori si cumparatori independenti pe piata, sa-si
exercite activitatea pe termen lung si sa fie in masura sa promoveze propria
politica comerciala;

Conditia negativa: absenta coordonarii comportamentului concurential.

Controlul se poate dobandi de catre:

 Una sau mai multe persoane care detin deja controlul, cel putin asupra unui
agent economic;

Unul sau mai multi agenti economici.

Dobanditorii controlului se pot afla in una din situatiile:

Titulari ai unor drepturi sau contracte din care decurge controlul;

Au puterea de a exercita influenta determinanta pe care o confera drepturile

sau contractele de mai sus, fara a fi titularii acestora.

In anexele 4.12 - 4.14 sunt sistematizate prevederile din Regulament privind

distinctia dintre operatiunile de concentrare economica si de cooperare
economica.

Controlul consta in exercitarea unei influente determinante asupra unuia sau mai
multor agenti economici, ori asupra unor parti ale acestora. Posibilitatea de a
exercita o influenta determinanta asupra unui agent economic decurge,in special,
din drepturi, contracte sau alte mijloace care vizeaza fie patrimoniul, fie procesul
decizional:

drepturi de proprietate sau de folosinta asupra totalitatii sau a unei parti a

bunurilor unui agent economic;
drepturi sau contracte care confera o influenta determinanta asupra
constituirii, deliberarilor sau deciziilor unui agent economic.

Conditia pusa de legiuitor[5] ca influenta asupra agentului/agentilor economici

controlati sa aiba un caracter determinant' poate deschide calea unei
interpretari restrictive a textului, in sensul ca luarile de control minoritare sau
egalitare, in cadrul filialelor comune, nu cad sub incidenta acestei proceduri de
control.

O concentrare economica poate cuprinde:

- intelegeri contractuale si acorduri care stabilesc controlul;

- toate acordurile referitoare la activele necesare realizarii obiectivului principal al
concentrarii economice.

Situatiile in care dobandirea controlului nu constituie o operatiune de concentrare

economica sunt prevazute la art. 11 din lege si vizeaza:

Statutul persoanei sau agentilor economici care dobandesc controlul;

Modul de dobandire a controlului;

Modalitatea de exercitare a controlului.

Regulamentul privind autorizarea concentrarilor economice nuanteaza

prevederile legii in materia exceptarilor legale privind concentrarile. Astfel, la pct.
80 din regulament se precizeaza ca operatiunile de fuziune, respectiv de dobandire a controlului, nu constituie concentrare economica, atunci cand partile
implicate fac parte din acelasi grup.

Punctele 81-82 sunt consacrate situatiilor prevazute de art. 11 din lege privind
exceptarile de la prevederile legale privind concentrarile economice.

Participarile dobandite de achizitori in aceste cazuri au caracter tranzitoriu si

limitat ca domeniu de exercitare a drepturilor detinute. De asemenea,
regulamentul distinge intre:

drepturile care determina comportamentul concurential al agentului economic,

a caror manifestare este interzisa prin lege (art. 11 lit. c);

drepturile care sunt necesare doar pentru ca investitorul (achizitorul) sa-si

poata proteja interesele financiare.

Regulamentul stabileste o procedura (pct. 82) prin care se poate evalua daca
drepturile aferente participarilor dobandite sunt folosite de achizitor in scopul
determinarii comportamentului concurential al agentului economic achizitionat.
Procedura consta din enumerarea modului de exercitare a unor drepturi, si
anume:

dreptul de a numi sau de a se opune la numirea de membri in organele de

conducere ale agentului economic;

dreptul de a adopta sau de a se opune la adoptarea bugetului de venituri si

cheltuieli ale agentului economic;

dreptul de a adopta sau de a se opune la adoptarea planului de afaceri al

agentului economic;

dreptul de a adopta sau de a se opune la adoptarea planului de investitii ale

agentului economic.

Conditia necesara si suficienta pentru a considera ca achizitorul determina

comportamentul concurential al agentului economic la care a dobandit
participarea o constituie exercitarea oricaruia din drepturile de mai sus.

In anexa 4.15 sunt sistematizate prevederile regulamentului.

2.2. Pragul stabilit la art. 14 din lege

Legiuitorul roman a recurs, pentru a exprima pragul care delimiteaza

concentrarile economice, care cad sub incidenta prevederilor legii, de cele care
exced acestor prevederi, la o modalitate care se practica in cea mai mare parte a
tarilor industrializate - exprimarea ca suma absoluta. Exprimarea pragului ca
suma absoluta exista in SUA si in Germania (unde apare sub mai multe forme) si
figura si in Regulamentul C.E.E. nr. 4064/89 din 21 decembrie 1989.

Practica tarilor cu economii moderne care au legislatie in materie consolidata pe

parcursul cel putin a cateva decenii a consacrat doua variante de exprimare a
pragului:

Ca parte (cota) de piata;

Ca suma absoluta a cifrei de afaceri. Exprimarea pragului ca parte (cota) de

piata se poate exemplifica pe baza experientei franceze in materie. Astfel, Legea
din 19 iulie 1977 prevedea doua praguri cantitative diferite:

40% din consumul national pentru concentrarile orizontale;

- 25% din consumul national pentru concentrarile verticale si de tip

conglomerat.

Apoi, prin Legea din 30 decembrie 1985 s-a mentinut un singur prag: 25% pentru
toate tipurile de concentrari economice, dar definind piata de referinta nu doar ca
piata nationala, ci si ca o parte substantiala a acesteia.

Prin Ordonanta din 1 decembrie 1986 s-a reintrodus sistemul dublului prag,
inovandu-se si in materie de exprimare:

25% din vanzari, achizitii sau alte tranzactii - stabilit insumand partile (cotele)
de piata detinute de intreprinderile implicate in concentrare;

Suma absoluta - stabilita insumand cifrele de afaceri ale intreprinderilor

grupate in concentrare.

Exprimarea pragului ca suma absoluta a cifrei de afaceri raspunde necesitatii de

a controla marile intreprinderi comerciale de distributie, care exced controlului,
daca pragul este exprimat ca parte (cota) de piata, deoarece detin parti relativ
reduse din piata fiecarui produs, dar sunt grupuri puternice din punct de vedere
al cifrei de afaceri globale. Criticile aduse exprimarii pragului ca suma absoluta
cifrei de afaceri isi trag seva din principiul privind modul diferit in care trebuie
pusa problema concentrarii in domeniul comercial, fata de cel industrial. Astfel,

se avanseaza propunerea privind tratarea diferentiata, tinand cont de realitatile

proprii fiecarui sector. O parte din critici se pot atenua prin reglementarea
modului de calcul si a perioadei pentru cifra de afaceri, precum si a pietei de
referinta.

De mentionat nuantarea prezenta in legislatia franceza: stabilirea unei valori

absolute pentru cifra de afaceri insumata a partilor si o valoare absoluta minima
pentru cifra de afaceri a doua sau a uneia dintre parti.[6]

La momentul aparitiei, Legea concurentei nr. 21/1996 prevedea la art. 15 ca

operatiunile de concentrare economica in care sunt implicati agenti economici
care totalizeaza o cifra de afaceri de pana la 10 mld. lei exced sfera de aplicare a
procedurilor instituite prin aceasta lege. In acelasi timp, acelasi act normativ
instituia o procedura de actualizare periodica a plafoanelor valorice stabilite prin
raportare la cifra de afaceri. Actualizarea se face prin ordin al Presedintelui
Consiliului Concurentei, pe baza evolutiei indicelui general al preturilor si tarifelor,
la un interval nu mai mic de 6 (sase) luni.

In aplicarea acestor dispozitii s-a actionat pentru prima data prin Ordinul nr. 716
al Presedintelui Consiliului Concurentei din 28 ianuarie 1998, prin care plafonul
privind cifra de afaceri de 10 mld. lei prevazut la art. 15 din legea concurentei a
fost majorat la suma de 25 mld. lei.

Prin O.U.G. nr. 12 din 14/12/2003, definirea pragului sub care concentrarile
economice nu sunt supuse controlului, iar procedura notificarii nu devine
obligatorie a cunoscut modificari de substanta. Pragul este stabilit prin doua
conditii care trebuie indeplinite cumulativ:

cifra de afaceri cumulata a agentilor economici implicati nu depaseste

echivalentul in lei a 10.000.000 euro;
nu exista cel putin doi agenti economici implicati in operatiune care sa
realizeze pe teritoriul Romaniei, fiecare in parte, o cifra de afaceri mai mare decat
echivalentul in lei a 4.000.000 euro.

Echivalentul in lei a sumelor privind cifra de afaceri se calculeaza la cursul de

schimb comunicat de Banca Nationala a Romaniei valabil pentru ultima zi a
exercitiului financiar din anul anterior operatiunii[7].

Legea nr. 184/2004 prin care s-a aprobat O.U.G. nr. 121 din 14/12/2003 nu a
operat modificari in ce priveste modul de exprimare a pragului valoric incepand
de la care se aplica prevederile legale in materia concentrarilor economice.

3. Evaluarea restrictionarilor direct legate si necesare implementarii

concentrarilor economice

In Regulamentul privind autorizarea concentrarilor economice din 29/03/2004,

capitolul IV din partea I este consacrat evaluarii restrictionarilor direct legate si
necesare implementarii concentrarilor economice.

Necesitatea acestor prevederi decurge din faptul ca intre partile implicate in

operatiunea de concentrare pot fi incheiate, in afara acordurilor care sunt parte
integranta a operatiunii, si alte acorduri care indeplinesc conditiile:

sunt convenite intre partile operatiunii de concentrare economica;

nu reprezinta parte integranta a operatiunii de concentrare;

limiteaza libertatea de actiune a partilor pe piata;

nu constituie restrictionari in detrimentul tertilor.

Acordurile care nu sunt parte integranta a concentrarilor economice sunt

evaluate distinct, in baza prevederilor legale in materie de protectie a
concurentei, astfel (pct. 84)[8]:

in baza reglementarilor privind concentrarile economice, daca sunt direct

legate si necesare implementarii concentrarii economice, precum si consecinta
inevitabila a acesteia;

in baza reglementarilor privind practicile anticoncurentiale, in caz contrar.

Pentru a distinge intre acordurile dintre parti care reprezinta, respectiv nu

reprezinta, parte din operatiunea de concentrare economica se utilizeaza criteriul
rolului indeplinit de acestea.

Astfel sunt parti integrate ale operatiunii de concentrare (pct. 84):

a) intelegerile contractuale si acordurile care stabilesc controlul;

b) toate acordurile referitoare la activele necesare realizarii obiectivului principal
al concentrarii.
Acordurile care nu fac parte integranta din operatiunea de concentrare dar care
trebuie analizate impreuna cu aceasta operatiune sunt cele direct legate si
necesare implementarii concentrarii economice'.

Pentru a le defini, Consiliul Concurentei precizeaza:

pentru ca restrictionarile sa fie direct legate de implementarea concentrarii

economice' nu este suficient ca un acord sa fie incheiat in acelasi timp sau in
acelasi context cu concentrarea economica (pct. 85);

pentru ca aceste acorduri sa fie considerate necesare implementarii

concentrarii economice' trebuie sa poata fi demonstrat ca, in lipsa acestora,
operatiunea de concentrare se afla in una din situatiile (pct. 86):

a) nu poate fi implementata;

b) poate fi aplicata in conditii nesigure, cu un cost substantial ridicat, dupa o

perioada apreciabil mai lunga sau cu dificultati considerabil mai mari.

Prin Regulament (pct. 86) sunt considerate ca indeplinind conditiile pentru a fi

considerate necesare implementarii concentrarii economice', acordurile care:

 au drept scop protejarea valorii transferate, mentinerea continuitatii in

aprovizionare dupa divizarea fostei entitati economice;

permit inceperea activitatii de catre o noua entitate.

Restrictionarile cuprinse in acorduri se analizeaza pentru a se stabili necesitatea'

acestora din perspectiva implementarii concentrarilor economice in baza
principiului cuprins la (art. 87): sa se tina seama nu numai de natura
restrictionarii, ci si - in mod egal - sa se asigure ca durata, subiectul si aria
geografica de aplicare a restrictionarii nu depasesc ceea ce este necesar, in
termeni rezonabili, pentru implementarea concentrarii economice. La acelasi
punct, Consiliul Concurentei stabileste obligatia, in sarcina partilor, de a alege
solutia care, in mod obiectiv, este cea mai putin restrictiva pentru concurenta,
atunci cand pentru atingerea scopului legitim propus sunt disponibile si alte
solutii pentru concentrarea economica.

In cazul in care concentrarile economice se realizeaza in etape, Consiliul

Concurentei stabileste de principiu (pct. 88) statutul de acorduri care nu pot fi
considerate direct legate si necesare implementarii concentrarii economice, fiind
tratate ca practici anticoncurentiale[9], pentru intelegerile contractuale
referitoare la etapele anterioare dobandirii controlului. Exceptia o constituie
acordurile care au ca obiect facilitarea dobandirii controlului.

De principiu (pct. 89) regulamentul prevede ca statutul de restrictionari direct

legate si necesare' pentru implementarea unei concentrari este acordat in urma
unei analize obiective, fiind lipsit de relevanta faptul ca partile implicate le
considera ca atare.

Prin regulament sunt prevazute principiile aplicabile pentru a stabili caracterul de

direct legate si necesare implementarii concentrarii economice' a clauzelor
uzuale specifice diferitelor modalitati de realizare a concentrarilor economice
(tabelul nr. 4.6).

Pentru fiecare dintre clauzele uzuale specifice fiecarui mod de realizare a

concentrarii economice regulamentul precizeaza statutul acestora si/sau criteriile
de analiza.

Clauzele de non-concurenta uzuale in cazul achizitionarii unui agent economic

pot fi direct legate si necesare implementarii concentrarii economice, atunci cand
durata, aria de aplicare a acestora, subiectul si partile implicate nu depasesc
ceea ce in mod rezonabil este necesar pentru infaptuirea concentrarii.

Principii aplicabile:
clauzele de non-concurenta nu pot fi considerate ca necesare in cazul in care
transferul este de fapt limitat la:

- activele corporale (teren, cladiri, utilaje);

- drepturi exclusive de proprietate industriala si comerciala.

Clauzele de non-concurenta sunt in general justificate pe o perioada de pana

la 3[10] ani, in cazul in care transferul unui agent economic include atat reputatia
marcii, cat si know-how;
Clauzele de non-concurenta sunt in general justificate pe o perioada de pana
la 2[11] ani, in cazul in care transferul unui agent economic include numai
reputatia marcii;

Tabelul nr. 4.6.

Clauzele uzuale specifice diferitelor modalitati
de realizare a concentrarilor economice

Modalitatea de realizare a concentrarii economice

Clauze uzuale specifice

Achizitionarea unui agent economic

(pct. 90-109)

 clauze de non-concurenta

acorduri de licenta

obligatii de cumparare si de furnizare

Achizitionarea in comun

(pct. 110-112)

Acorduri intre achizitori pentru:

- lansarea unei oferte comune de licitatie si abtinerea acestora de la

prezentarea de oferte separate, concurentiale sau de a nu obtine altfel controlul
asupra aceluiasi agent economic;

- impartirea activelor apartinand agentului economic achizitionat, controlat in

comun;

- asigurarea in conditii rezonabile a dezvoltarii entitatii economice existente

anterior

Crearea unei societati in comun (pct. 113-123)

obligatii de non-concurenta

acorduri de licenta

obligatii de cumparare si de furnizare

 Aria geografica de aplicare a clauzei de non-concurenta trebuie, in mod

normal, limitata la aria geografica in care vanzatorul comercializeaza
produsele/serviciile respective inainte de transfer; acest mod de abordare
exclude teritoriile in care vanzatorul nu a activat anterior transferului, cu exceptia
cazului in care se dovedeste ca o astfel de protectie este ceruta de imprejurari
specifice (de ex. pe teritoriile in care vanzatorul intentiona sa patrunda in momentul tranzactiei, considerand ca acesta investise deja in acest sens);
Clauzele de non-concurenta trebuie limitate la produsele (inclusiv versiunile
imbunatatite sau actualizate ale produselor si produselor care le inlocuiesc) si
serviciile care constituie activitatea economica a agentului economic transferat;
pot fi incluse si produsele, sau serviciile aflate, in momentul tranzactiei, intr-un
stadiu avansat de imbunatatire, precum si produse care nu sunt in intregime
imbunatatite, daca nu sunt inca introduse pe piata. Pe cale de consecinta, nu
este nevoie ca achizitorul sa fie protejat impotriva concurentei vanzatorului pe
pietele produselor sau serviciilor pe care agentul economic transferat nu era activ
anterior transferului;

Restrictionarile pot fi impuse de vanzator doar lui insusi, filialelor, sucursalelor

si reprezentantelor sale comerciale, nu si tertilor - in special in ce priveste
clauzele care ar putea restrictiona libertatea revanzatorilor sau utilizatorilor de a
importa sau de a exporta.

Regulamentul afirma principiul similitudinii de tratament cu clauzele nonconcurentiale pentru:

Clauzele care limiteaza dreptul vanzatorului de a cumpara sau de a detine

actiuni sau parti sociale intr-o companie concurenta cu agentul economic
transferat. Aceste clauze sunt considerate ca fiind direct legate si necesare
implementarii concentrarii economice, cu exceptia cazului in care vanzatorul este
impiedicat sa achizitioneze sau sa detina actiuni/parti sociale, fara ca acestea sa-i
confere, direct sau indirect, functii de conducere sau o influenta determinanta in
compania concurenta;

Clauzele de non-solicitare: pot fi, in baza faptului ca au o sfera de acoperire

mai redusa decat clauzele de non-concurenta considerate direct legate si
necesare implementarii concentrarilor economice;

Clauzele de confidentialitate: pot fi acceptate, daca sunt justificate de

circumstante specifice fiecarui caz, pentru perioade mai lungi de 3 ani, tinand
cont de interesele companiei de a proteja secretele importante ale afacerii;

 Acordurile de licenta: sunt mijloace uzuale prin care vanzatorul, in cazul in

care ramane proprietarul drepturilor de proprietate intelectuala sau know-how
aferente activelor transferate, confera achizitorului garantia folosirii depline a
activelor transferate. Daca transferul activelor este insotit si de transferul
drepturilor de proprietate intelectuala, vanzatorul poate continua sa le utilizeze,
in intregime sau in parte, pentru alte activitati, caz in care achizitorul va acorda o
licenta vanzatorului.

Regulamentul prevede (pct. 100) ca licentele de brevete, de drepturi similare sau

de know-how pot fi considerate necesare implementarii concentrarii economice.
In aceeasi masura, acestea pot fi considerate ca parte integranta a concentrarii
economice, nefiind necesara limitarea lor in timp.

Aceste licente pot fi:

- simple sau exclusive;

- limitate la anumite domenii de utilizare, in masura in care corespund agentului

economic transferat.

Prin regulament se precizeaza ca nu sunt in mod normal necesare implementarii

concentrarii economice:

limitarea teritoriala a activitatii transferate;

restrictionarile care depasesc prevederile din regulament (pct. 100) - de ex.

cele care protejeaza titularul licentei si mai putin pe cel care primeste licenta.

Conditiile stipulate de regulament pentru cazurile de non-concurenta se aplica si

pentru (pct. 100 - 101):

restrictionarile teritoriale ale caror subiect poate fi vanzatorul, in cazul in care

acesta acorda cumparatorului o licenta pentru o anumita activitate;

 licentele privind marcile comerciale, numele de afacere, drepturile de design,

de copyright sau a altor drepturi similare situatiilor in care vanzatorul doreste sa
ramana proprietarul acestora in legatura cu activitatile retinute, in timp ce
achizitorul are nevoie de aceste drepturi pentru comercializarea bunurilor sau
serviciilor.

De principiu, acordurile referitoare la utilizarea numelor de afacere sau a marcilor

comerciale trebuie in mod normal sa fie analizate in contextul drepturilor de
proprietate intelectuala aferenta licentelor respective (pct. 102).

Obligatiile de cumparare si de furnizare au rolul de a asigura mentinerea

legaturilor existente sau stabilirea unor masuri similare intre vanzator si achizitor,
cel putin pentru o perioada tranzitorie. Regulamentul prevede (art. 103) ca astfel
de obligatii care pot conduce la restrictionari ale concurentei pot fi recunoscute
ca fiind direct legate si necesare pentru implementarea concentrarii economice.
Acordarea acestui statut nu se face in mod automat, regulamentul tratand
diferentiat:

- obligatiile de furnizare - pentru care prevede existenta unor motive de

recunoastere, pentru o perioada de tranzitie (pct. 104);

- obligatiile de cumparare de care beneficiaza furnizorul unui produs care

necesita o justificare riguroasa in functie de circumstantele specifice fiecarui caz
(pct. 105).

In mod expres, regulamentul prevede ca pot fi recunoscute ca restrictii direct

legate si necesare implementarii concentrarii economice:

- obligatiile de furnizare cat si cele de cumparare referitoare la cantitati fixe sau

variabile (pct. 106);

- acordurile de distributie (pct. 109).

Statul de restrictionari direct legate si necesare implementarii concentrarii
economice se accepta pe o perioada limitata, a carei durata este stabilita in
fiecare caz in parte, in urma unei analize, in baza principiului prevazut de regu-

lament (pct. 108) - perioada necesara pentru inlocuirea relatiilor de dependenta

cu cele de autonomie pe piata. Pentru produsele industriale complexe durata
contractelor de cumparare si de furnizare este in mod normal justificata pentru o
perioada de tranzitie de 3 ani.

Aceasta prevedere (pct. 108) are rolul si de a orienta durata maxima a celorlalte
restrictionari decurgand din obligatiile de cumparare si de furnizare.

Regulamentul prevede in mod expres (pct. 106 - 107) situatiile care nu sunt
considerate necesare implementarii concentrarii economice si anume:

obligatiile referitoare la furnizarea cantitatilor nelimitate sau care confera un

statut privilegiat furnizorului sau cumparatorului; astfel de obligatii trebuie
justificate de circumstantele specifice fiecarui caz;

obligatiile exclusive de cumparare sau de furnizare, cu exceptia existentei

unor circumstante exceptionale.

Pentru a analiza efectele intelegerilor privind serviciile se aplica aceleasi principii

si proceduri ca in cazul acordurilor de furnizare (pct. 109).

In cazul in care concentrarea economica se realizeaza prin achizitionarea in

comun de catre doi sau mai multi a-genti economici, a unuia sau mai multi agenti
economici clauzelor uzuale li se recunoaste prin regulament statutul de restrictii
direct legate si necesare implementarii concentrarii economice. Clauzele uzuale
avute in vedere se refera la:

- acorduri intre achizitori privind lansarea unei oferte comune la licitatie si

abtinerea acestora de la prezentarea de oferte separate, concurentiale, sau de a
nu obtine altfel controlul asupra aceluiasi agent economic (pct. 110);

- acorduri care nu au ca scop impartirea agentului economic achizitionat,

controlat in comun (pct. 111);
- intelegerile dintre parti pentru dobandirea in comun a controlului asupra unui
agent economic, in vederea impartirii facilitatilor de productie, a retelelor de

distributie impreuna cu marcile de comert existente ale agentului economic

achizitionat in comun (pct. 111);

- intelegerile dintre parti care fac posibila, in conditii rezonabile, dezmembrarea

entitatii economice existente anterior, in vederea divizarii acesteia (pct. 112).

Regulamentul prevede (pct. 112) ca trebuie aplicate, prin analogie, principiile

stipulate in cazul intelegerilor de cumparare si de furnizare pentru o perioada
tranzitorie.

Obligatiile de non-concurenta intre societatile-mama si societatea in comun por fi

direct legate si necesare pentru implementarea concentrarii economice (pct.
113). Durata perioadei pana la care pot fi justificate este, ca regula generala, de
pana la 5 ani. Restrictiile in care functioneaza aceste prevederi se refera la:

necesitatea justificarii in functie de circumstantele specifice pentru cazurile in

care durata acestor clauze depaseste 3 ani (pct. 114);
limitarea ariei geografice a clauzei de non-concurenta la zona in care
societatile-mama isi comercializau produsele si serviciile in cauza, cu posibilitatea
de extindere care opereaza si in cazul clauzelor de non-concurenta utilizate la
achizitionarea unui agent economic;

o limitare a acestor clauze la produsele si serviciile care constituie activitatea

economica a societatilor in comun; pot fi incluse si produse si servicii aflate intrun stadiu avansat de dezvoltare la momentul tranzactiei, precum si alte produse
si servicii care sunt deja dezvoltate dar nu sunt inca introduse pe piata.

Nu sunt considerate direct legate si necesare implementarii concentrarii

economice, conform pct. 117 - 118, restrictionarile privind:

- protectia interesului uneia dintre societatile-mama in cadrul societatii in

comun impotriva concurentei celeilalte societati-mama pe alte piete decat cele
pe care societatea in comun va activa din momentul infiintarii sale (pct. 117);
- obligatiile de non-concurenta intre societatile-mama care nu exercita controlul
si o societate in comun (regula generala) pct. 118.

In masura in care efectul clauzelor de confidentialitate si de non-solicitare nu

depaseste efectul unei clauze de non-concurenta, acestor clauze li se aplica
principiile stipulate in cazul clauzelor de non-concurenta (pct. 119). Pentru
clauzele de non-solicitare si de confidentialitate regulamentul mai prevede:

pot fi considerate, intr-un numar mai mare de cazuri (decat clauzele de nonconcurenta) ca fiind direct legate si necesare implementarii concentrarii
economice;

durata clauzelor de confidentialitate poate depasi 5 ani, in functie de

circumstantele specifice cazului in speta, tinand cont de interesele companiilor
de a proteja secretele importante de afaceri.

Acordurile de licenta in cazul crearii unei societati in comun pot fi considerate ca

Fiind direct legate si necesare implementarii concentrarii economice:

- indiferent daca sunt sau nu exclusive;

- indiferent daca sunt limitate sau nu in timp.

Licentelor acordate de catre societatea in comun uneia dintre societatile-mama

sau licentierilor reciproce li se aplica principiile stabilite in cazul achizitionarii unui
agent economic pentru a li se stabili legatura directa si necesara cu
implementarea concentrarii economice.

Pentru obligatiile de cumparare si de furnizare dintre societatile mama si

societatea creata in comun, regulamentul prevede (pct. 123) ca trebuie
examinate conform acelorasi principii aplicabile in cazul achizitionarii unui agent
economic. Acest principiu se aplica atunci cand societatile mama raman prezente
pe piata situata in amonte sau in aval fata de piata societatii in comun.

4. Controlul concentrarilor economice

Controlul automat al operatiunilor de concentrare economica efectuat indirect

prin procedura notificarii obligatorii, practicat in cele mai multe legislatii din tarile
dezvoltate si prevazut incepand cu Regulamentul CEE din 21 decembrie 1986 se
regaseste si in legea romana.

O alta solutie este oferita de legea franceza - Ordonanta din 1 decembrie 1986 a
mentinut caracterul facultativ al notificarii, dar procedura obligatorie este posibila
si rezulta din juxtapunerea celor doua moduri de declansare a controlului: fie la
initiativa intreprinderilor, fie din initiativa autoritatilor publice.

4.1. Procedura notificarii

Legea concurentei prevede, la art. 15, obligatia notificarii operatiunii pentru

concentrarile care depasesc pragul privind cifra de afaceri a agentilor economici
implicati.

Obligatia notificarii revine:

fiecareia dintre partile interesate, daca operatiunea de concentrare

economica se realizeaza prin fuziune;

persoanei, agentului economic sau agentilor economici care dobandesc

controlul, in celelalte cazuri.

Procedura notificarii face obiectul Partii a II-a a Regulamentului privind

autorizarea concentrarilor economice, adoptat de Consiliul Concurentei, in baza
art. 15 alin. (3), coroborat cu art. 27 alin (3) din lege.

Prevederile privind notificarea concentrarilor economice cuprind:

Notificarea concentrarilor economice (capitolul I);

 Examinarea notificarilor, emiterea deciziilor in cazurile de concentrare

economica (capitolul II);
Procedura simplificata de analiza a anumitor concentrari economice (capitolul
III).

4.1.1. Notificarea concentrarilor economice

Notificarea concentrarilor economice face obiectul capitolului I in reglementarile

privind notificarea concentrarilor economice si cuprinde:

partile obligate sa inainteze notificari;

prezentarea notificarilor;

termenele de notificare;

informatiile si documentele care trebuie furnizate;

publicarea informarii cu privire la o notificare;

data efectiva a notificarii.