Camil Petrescu

Dramaturg desavarsit
Pe lng romane Camil Petrescu a scris i drame printre care amintim Jocul ielelor, Danton, Blcescu,
Caragiale
n
vremea
lui,
Suflete
tari.
Pn la forma definitiv opera a cunoscut variante, cea din 1930 pentru ca forma definitiv s fie publicat
n
1957.
Piesa
are
ca
moto
jocul
ideilor,
care
este
jocul
ielelor.
Legat de geneza operei scriitorul amintea de un fapt divers, otrvirea unei familii care venise la Bucureti cu mari
planuri de mbogire, care nu se realizeaz. Acest fapt divers apare n pies cu o semnificaie sporit
fiind
vorba
de
sinuciderea
familiei
unui
mare
pianist
ajuns
pe
drumuri.
Subiectul este exprimat ntr-o mrturisire a autorului care era student la filozofie n 1916 i s-a ntors de la o
btaie cu flori la osea. Atunci el a fost dezgustat de diferena ntre cei bogai i mutilai de rzboi care
stteau pe margine i privea. Camil Petrescu spune n ziua aceea s-a desprins n mine nsui autorul
dramatic i ntr-o sptmn lucrnd nsetat zi i noapte am scris prima versiune din Jocul Ielelor care
trebuia
s
fie
drama
imperativului
violent
i
categoric
al
dreptii
sociale.
n ce privete semnificaia poeziei ea prezint tragedia intelectualului cinstit , burghez, care s-a rupt de clasa
sa i care caut n micarea muncitoreasc, socialist o soluie pentru propriile sale probleme, pentru
propriile
sale
contradicii
interioare.
Aciunea este declanat de campania de pres susinut de Gelu Ruscanu, directorul ziarului socialist,
dreptatea social mpotriva ministrului de justiie erban Saru Sineti, ho i criminal. Campania este
dus de Gelu Ruscanu n numele ideii de justiie absolut, despre care el afirm numai ea poate nchega
contiinele
ntr-o
lupt
att
de
grea
ca
a
noastr.
Conflictul principal izbucnete n momentul n care Gelu Ruscanu vrea s publice scrisoarea, referitoare la
crima lui Sineti. Publicrii scrisorii i se opune militanii socialiti care voiau s obin eliberarea lui
Petre Boruga. De fapt avem o ciocnire ntre dou idei: ideea de dreptate absolut, susinut de Gelu Ruscanu
i care spunea c dreptatea este de-asupra noastr. Este una pentru toat lumea i pentru toate timpurile. Cea
de a doua idee este susinut de Praida care este adeptul dreptii de clas impuse de cauza clasei
muncitoare. Din aceste idei vedem c Gelu Ruscanu judec oamenii n funcie de ideea sa despre o justiie
universal deasupra mentalitii realitilor, pe cnd Parida apreciaz utilitatea unui fapt n funcie de
folosul
pe
care
l
aduce
clasei.
Cel care triete drama contiinelor este Gelu Ruscanu. El este director al unei gazete socialiste i duce
campania mpotriva ministrului cu scopul de a-l determina s renune la portofoliu fiindc este un asasin.
Gelu avu n posesie un document de natur intim n care se relateaz cum Sineti a omort-o pe
btrna i bogata sa mtu. Campania se desfoar n etape bine dozate, cititorii ateptnd
dezvluirea senzaionalului. Drame lui Ruscanu este determint de conflictul dintre concepia sa despre
dreptate i de condiiile concrete de via, care nu corespund imaginii teoretice. Ruscanu este o fire
singuratic, orgolioas, venic nemulumit de ceea ce i ofer oamenii din jur. i-a fcut un ideal din
imaginea tatlui su, Grigore Ruscanu. Tatl nu este prezent n pies, ci numai imaginea conturat de alte
personaje care nu este n concordan cu cea a fiului su. De la alte personaje aflm c Grigore Ruscanu
era lipsit de voin, pleda rar, dei era recunoscut. Gelu Rebrenu face parte din familia intelectualilor lui Camil
Petrescu, care au vzut idei. El recunoate: eu am vzut ideile. Drama celor care au vzut ideile este
explicat de ?Pluciulescu?: cine a vzut ideile devine neom. Ideile lui Ruscanu despre dreptatea absolut i
despre absolutul n iubire se prbuete: o iubire care nu este etern nu este nimic. Eroul se va sinucide nu
pentru c i s-a impus ncetarea campaniei mpotriva lui Sineti ci pentru c a descoperit identitatea tragic
ntre el i tatl su. naintea morii este frmntat de o singur problem, i anume: ce a gndit
tatl su naintea de a muri.

Camil Petrescu: Jocul ielelor - drama - demonstratie

Dramele camilpetresciene deplaseaza conflictul dramatic din zona faptica, exterioara, in cea a
constiintei, de unde sunt emise adevarate sentinte morale si de conduita. De aceea,
protagonistii lor vor fi personaje-constiinta, nu caractere sau tipuri. Autenticitatea si
substantialitatea - obsesii ale romancierului - se regasesc si in piesele de teatru; pornind de la ele,
se construieste tipul de drama absoluta", pe care autorul 1-a si teoretizat in Addenda la Falsul
tratat pentru uzul autorilor dramatici. Drama absoluta e acea drama care propune cai de acces

inspre adevarurile noosice (de cunoastere si valorizare in existenta), specifice fiintei umane.
Astfel, autorul solicita intelegerea cauzalitatii dramatice absolute, adica imanenta constiintei
(...) in care actiunea este conditionata exclusiv de acte de cunoastere, dar evolutia dramatica este
constituita prin revelatiile succesive in care conflictul, in esenta lui, in loc sa fie dirijat de un
Fatum de dincolo de lume, sau prin determinismul biologic (...) era in constiinta eroului, cu
propriile lui reprezentatii". Teatrul camilpetrescian propune intotdeauna un erou fascinat de ideea
pura - Substanta, apt de cerebratie maxima" (Aurel Petrescu), la fel ca autorul sau, care se
dovedeste, prin aceasta, afin cu tragicii greci, cu Ibsen sau cu Eugen O Neill.
Jocul ielelor este opera esentiala a dramaturgiei lui Camil Petrescu, drama cea mai draga
autorului, care in dezbaterea de idei si in personajul Gelu Ruscanu s-a proiectat pe sine si
intreaga sa fervoare de gandire. Autorul a elaborat o prima varianta a piesei in 1916, chiar in
zilele atacului de la Verdun, anuntat in ziarele romanesti ale vremii, dupa care a revenit, constant
si cu inversunare, asupra textului pana in ultimii ani ai vietii. Piesa va fi r8g976rn32prv
tiparita abia dupa moartea scriitorului, in volumul I al editiei Teatru din 1947 si nu va vedea
luminile rampei decat in 1965, caci autorul nu fusese multumit in timpul vietii de nici una dintre
incercarile
de
punere
in
scena
care
i
s-au
propus.
Camil Petrescu scrisese prima din cele opt versiuni ale piesei, prinzan-du-se - asa cum
marturiseste in Addenda - in Jocul inextricabil al antinomiilor", al paradoxurilor, in fapt, tocmai
in cel al ielelor"-idei. Metafora titlului e de-jucata" de Penciulescu (si nu de protagonistul Gelu
Ruscanu, caci acesta se afla prins in interiorul horei ielelor"): Cine a vazut ideile devine neom,
ce vrei?... Trece flacaul prin padure, aude o muzica nepamanteasca si vede in luminis, in lumina
lunii ielele goale si despletite, jucand hora. Ramane inmarmurit, pironit pamantului, cu ochii la
ele. Ele dispar si el ramane neom." Ca porte-parole al autorului, Gelu Ruscanu a ajuns la ideea
pura, pe cand Penciulescu, ancorat in taramul real si imperfect, in celalalt Joc" - al oamenilor si
al lumii, exprimat in conjuncturi omenesti, sociale sau istorice - o poate figura plastic. Cine a
vazut ielele ramane mutilat", nemai-putandu-se reintoarce nici in lume, nici in propria viata.
Cine a vazut idei ramane cu nostalgia absolutului, a idealului intrevazut, fara a mai putea suporta
imperfectiunile
lumii
reale.
Conflictul dramatic se construieste in jurul intentiei lui Gelu Ruscanu de a publica o scrisoare a
fostei sale iubite, Maria Saru-Sinesti, care contine o depozitie cumplita: sotul ei este ucigasul
unei batrane si bogate matusi, ulterior mostenite. Criminalul e nu numai ministru al Justitiei, dar
si fostul secretar care 1-a slujit cu devotament si prietenie pe tatal lui Gelu, Grigore Tluscanu,
avocat ilustru care se sinucisese, inrobit de o nedemna legatura de i dragoste, datorita careia
ajunsese sa delapideze o suma mare de bani. Credin-i ciosul secretar tainuise aceasta fapta,
conservase nepatata memoria mento- rului sau si-i ajutase familia, pe vaduva Ruscanu si pe fiul
ei, Gelu, sa plateasca discret datoria rusinoasa. Publicarea scrisorii acuzatoare se dove-; deste
astfel nu un act de dreptate, ci o cumplita cutie a Pandorei ce, o data deschisa, ar fi antrenat dupa
sine un lant de suferinte provocate unor oameni dragi eroului: Mariei Sinesti i s-ar dovedi
infidelitatea conjugala, iar divortul care ar fi urmat nu numai ca ar discredita marturia ei
injustitie, ci ar duce la pierderea copiilor si la dezonoarea publica; mitul tatalui lui Gelu Ruscanu
s-ar fi prabusit si, o data cu el, onoarea familiei si a protagonistului insusi. Cumplita dilema pe
care eroul o traieste se complica si mai mult atunci cand colegii din redactia ziarului socialist
Dreptatea sociala" decid negocierea publicarii acestei scrisori in schimbul eliberarii lui Petre
Boruga, intemnitat in conditii grele, bolnav si abandonat de familia sa care nu poate duce povara
eroismului, reclamand o viata obisnuita. Iata ca ideea dreptatii absolute", cu toata puterea ei de
fascinatie, se dovedeste pentru Gelu Ruscanu o camasa de i forta sufocanta, o teorie utopica
cladita in inteligenta si constiinta, dar nefunctionala in planul concret, al lumii reale. Eroul
constata ca, paradoxal, tocmai Dreptatea Absoluta, imanenta, este cea care atrage dupa sine un
lant teribil de nedreptati. Aplicarea ei inflexibila - singura in acord cu constiinta si intransigenta
eroului - ar fi imposibila, caci atunci, in numele dreptatii si al adevarului s-ar incalca destine
umane, s-ar spulbera ideea de recunostinta, valorile discretiei, pietatii, tolerantei, intelegerii,
solidaritatii. Apartinand ordinii noosice", aceasta idee a Dreptatii imanente - aceeasi pentru toti,

in orice timp si in orice loc - se loveste de valorile simple traite", de conjuncturi si situatii
concrete de viata. Este inscenata, astfel, prin conflictul din > constiinta eroului, opozitia
ireductibila dintre principii abstracte si pragmatica, dintre ordinea noocrata", gandita teoretic, si
cea a realitatilor traite, a obisnuitului. Tocmai pentru ca personajul dramatic camilpetrescian
considera ca singurul act autentic si esential este trairea in si prin intelect, disputa sa este una in
constiinta. Rezolvarea ei nu e posibila, pentru erou. Daca ceilalti inteleg valoarea compromisului
si justificarea lui in viata reala, Gelu Ruscanu, atins de Jocul ielelor", nu poate rezolva sirul de
antinomii decat prin moarte. Actul sinuciderii repeta in fiu destinul tatalui.
Textul dramei Jocul ielelor instituie trei niveluri de receptare: la prima ( lectura, e o drama
sociala care decupeaza scene din viata cotidiana, mutand actiunea in mai multe spatii - redactia
ziarului Dreptatea sociala", subsolul tipografiei, o terasa bucuresteana, culisele teatrului,
inchisoarea de detinuti politici, cabinetul ministrului de justitie. in spatiul inchisorii, drama
sociala se converteste in una morala si deschide, implicit, al doilea palier de lectura, cel
gnoseologic. in etica lui Gelu Ruscanu, raul provine din constanta ero- I rilor, din ignoranta si
inconstienta indiferenta. Tocmai aceasta indiferenta -crede eroul - trebuie eliminata, prin
instaurarea binelui absolut, prin imaginatie si ratiune, aflate in raport de complementaritate:
imaginatia filtrata in gandire ar proiecta individul intr-o permanenta si asidua stare de alarma" si
ar face constienta in el existenta raului, chiar inaintea perceperii lui. Binele absolut genereaza
dreptatea absoluta, care nu are privilegiati, care e deasupra noastra si e una pentru toata lumea si
toate timpurile", cu atat mai mult cu cat, spune personajul, cuvantul dreptate" nu are plural, in
schimb, pluralul antonimului sau este perfect posibil: nedreptati". intors spre trecutul propriei
familii, Gelu descopera pentru prima oara grozavia destinului tatalui sau, un alt buimac" al
absolutului, si intelege ca nu numai prezentul si oamenii vii il inlantuiesc, ii conditioneaza
libertatea sa individuala, ci si umbrele trecutului, tainele si fantomele lui. Acesta este cel de-al
treilea nivel de receptare a piesei, cel analitic. intre binele tuturor - care inseamna dreptate si adevar in absolut - si obligatiile de ordin moral sau afectiv, Gelu Ruscanu nu poate alege
decat sinuciderea. Constructia abstracta a inteligentei s-a dovedit un sistem ideal, nepragmatic si
de
neinstituit
in
ordinea
reala.
Finalul Jocului" e exprimat necrologic de Praida, in fraze criptice: A avut trufia sa judece totul...
S-a departat de cei asemeni lui, care erau singurul lui sprijin... Era prea inteligent ca sa accepte
lumea asta asa cum este, dar nu destul de inteligent pentru ceea ce vroia el. Pentru ceea ce nazuia
el sa inteleaga, nici o minte omeneasca nu a fost suficienta pana azi... L-a pierdut orgoliul lui
nemasurat..."