Vasile Alexandri

Nascut la 21 iulie 1821 la Bacau ;

decedat la 22 august 1890 la Mircesti, judetul Iasi
a fost poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru,
diplomat, academician roman, creator al teatrului
romanesc si a literaturii dramatice in Romania,
personalitate marcanta a Moldovei si apoi a Romaniei dea lungul intregului secol al XIX-lea

1. Primii ani
1821-07-21 Se naste cel de al doilea copil, Vasile, al
medelnicerului Vasile Alecsandri si al Elenei, nascuta
Cozoni, in orasul Bacau
1826 Se naste Ion (Iancu), fratele lui Vasile Alecsandri.
1826 - 1827 Vasile Alecsandri este scolit de un dascal
grec, apoi in casa parinteasca ia lectii impreuna cu Mihail
Kogalniceanu, de la dascalul si calugarul maramuresean,
Gherman Vida.
1828 - 1834 In martie, medelnicerul Alecsandri isi
inscrie fiul la pensionul francez de la Iasi al lui Victor
Cuenim. Vasile Alecsandri ii are colegi pe Mihail
Kogalniceanu si pe Matei Millo , viitorul actor. Vacantele
si le petrece la Mircesti, la mosia cumparata de tatal sau
1834-08-01 Obtine rangul de boier (comis).
1834-09-01 Absolvind cursurile Institutului Cuenim,
Vasile Alecsandri pleaca cu diligenta la Paris sub
indrumarea lui Filip Furnaraki. Impreuna cu el vor mai
merge : Alexandru Ioan Cuza, N.Docan si viitorul pictor muntean I.Negulici. La Paris ii va
cunoaste pe Ion Ghica, care ii va deveni bun prieten si pe Costache Negri.

2. Anii de formare
1835-10-27 Alecsandri isi trece examenul de bacalaureat in litere, sub indrumarea profesorului
Cotte. Studiaza chimia cu profesorul Gaulthier de Glaubry , pentru a se inscrie la medicina.
1836-11-01 Renuntand la Medicina, Alecsandri se inscrie la Facultatea de Drept .
1836-11-01 - 1837-04-01 Urmeaza cursurile Facultatii de Drept.
1837 La sfaturile tatalui sau, Alecsandri se pregateste pentru un nou bacalaureat , in stiinte, cu
profesorul Boniu, spre a se inscrie la Scoala de poduri si sosele.
1838-03-01 Respins la examenul de bacalaureat in stiinte, poetul intrerupe studiile definitiv si
se dedica literaturii. Din acest an, dateaza primele poezii in limba franceza : La jeune fille ,
Marie, Les brigands , Le petit rameau , Zunarilla, Serata.
1839 In drum spre tara, intreprinde o lunga calatorie prin Italia. Viziteaza Florenta, Roma,
Padova, Venetia, Triest. Din aceasta calatorie culege impresii necesare scrierii primelor opere in
limba romana : Buchetiera de la Florenta si Muntele de Foc.
1839-08-31 - 1846 Este numit seful mesei pensiilor si despagubirilor banilor scutelnicesti, in
Departamentul Finantelor.
1840 Impreuna cu Mihai Kogalniceanu si Costache Negruzzi, fondeaza revista Dacia literara.

1840-02-27 Impreuna cu Kogalniceanu si Negruzzi, printr-un contract semnat cu Guvernul

pentru patru ani, ia conducerea teatrelor francez si roman reunite la Iasi.

3.Debutul
1840-05-01 - 1840-06-01 In revista Dacia literara, publica in primul numar, cea dintai scriere a
sa in proza, nuvela Buchetiera de la Florenta.

4. Anii de formare
1840-11-01 O cunoaste pe Elena Negri, sora lui Costache Negri, bolnava de tuberculoza.
1840-11-16 In deschiderea stagiunii teatrale i se pune in scena piesa Farmazonul din Harlau ,
aparuta la Cantona Foaiei satesti.
1841 Pe scena teatrului iesean se joaca piesa lui Vasile Alecsandri : Cinovnicul si modista.
1841-02-09 Apare piesa Modista si cinovnicul, sub titlul Inselatorul inselat. In revista
Spilcuitorul moldo-valah, publica poeziile Le Cosaque, La jeune fille si A Monsieur de
Lamartine
1841-07-01 Este ridicat la rang de spatar.
1842 Alecsandri calatoreste prin muntii si satele
Moldovei, fapt care i-a prilejuit "descoperirea
tezaurului poeziei populare". Sub influenta acesteia,
scrie primele sale poezii romanesti - Doinele.
1842-02-03 Moare mama scriitorului. Moartea
mamei ii pricinuieste o " zguduire nervoasa " .
Poetul merge la bai la Lemberg, apoi la Viena.
1842-09-01 Paraseste directia Teatrului National.
1843 In Calendarul pentru poporul romanesc pe
anul 1843, apar primele poezii publicate de Vasile
Alecsandri in limba romana. In Albina romaneasca ii apare povestirea Monte di fo.
1844 Apare revista Propasirea , redactata de Vasile Alecsandri, Mihail Kogalniceanu, Panait
Bals si Ion Ghica dar cu titlul impus de cenzura : Foaie stiintifica si literara. Alecsandri va incepe
sa publice : Doinele si proza : O plimbare la munti, Istoria unui galban si a unei parale.
1844 Scrie " fiziologia" Iasii. Din aceeasi perioada dateaza si Jurnalul de calatorie la Viena.
1844-01-18 I se pune in scena Iorgu de la Sadagura sau Nepotu-i salba dracului, publicata si in
Albina romaneasca. Piesa este intampinata cu deosebit entuziasm de catre spectatori.
1844-01-23 I se pune in scena comedia Spatarul Hatmatuschi, comedie pierduta.
1844-06-01 Se afla la cura la Borsec ; impresiile le consemneaza in nuvela Borsec, aparuta
partila si in Propasirea.
1845 Se pune in scena piesa Iorgu de la Sadagura sau Nepotu-i salba dracului la Bucuresti.
1845-05-21 O intalneste pe Elena Negri la Manjina, la mosia lui Costache Negri. Tot aici il va
cunoaste si pe Nicolae Balcescu. Se indragosteste de Elena Negri, careia ii va dedica o serie de
poeme.
1845-09-01 Apare la Cantora Foaiei satesti comedia Creditorii. Se prezinta piesa de teatru
Ramasagul, dramatizarea unei anecdote O intriga la bal masche .
1845-12-22 Se joaca piesa de teatru Iasii in carnaval sau Un complot in vis .
1846 - 1847 O insoteste pe Elena Negri in strainatate, pentru ingrijirea sanatatii. Italia, Austria,
Germania, Franta, apoi din nou Italia, ii prilejuiesc impresii profunde. Insa boala Elenei se
agraveaza, iubirea poetului stingandu-se din viata la intoarcerea in tara. Scrie comedia cu cantece
"Peatra din casa" si nuvela "Balta Alba".

1846 Apare la Cantona Foaiei satesti comedia-vodevil intr-un act Un ramasag.

1846 Demisioneaza din functia de seful mesei pensiilor si despagubirilor banilor scutelnicesti,
in Departamentul Finantelor. Pleaca din nou in Turcia. Viziteaza Brussa.
1846-05-01 Calatoreste la Manastirile din Moldova, impreuna cu fratele sau Iancu, Costache
Negri, Alecu Russo si altii. Calatoria este consemnata intr-un jurnal in limba franceza.
1846-09-01 Il gasim la Trieste, unde il astepta iubita sa Elena Negri . Se instaleaza amandoi la
Venetia , trec prin Salzburg, spre Paris , apoi prin Napoli si ajung la Palermo unde se intalnesc cu
Nicolae Balcescu. Scrie serioa poeziilor venetiene.
1847 Se joaca piesa Iorgu de la Sadagura sau Nepotu-i salba dracului in Transilvania, la
Orastie.
1847 Iarna si primavara, sta la Palermo impreuna cu Nicolae Balcescu si Elena Negri pentru
care scrie piesa de teatru Peatra din casa
1847-05-03 Se joaca piesa de teatru Peatra din casa, fondurile stranse in folosul artistilor din
Bucuresti si tiparita la Institutul Albinei.
1847-05-04 Elena Negri moarte pe vapor, in fata insulei Prinkipo. Este inmormantata la
Constantinopole. De fata erau Costache Negri, Mihail Kogalniceanu si Vasile Alecsandri. In
memoria ei, Alecsandri scrie poezia Steluta, care va deveni o romanta cunoscuta a acelor
vremuri.
1847-06-01 Se afla la bai la Mehadia si la Balta Alba ; cea din urma statiune il va inspira pentru
nuvela Balta Alba , publicata anul urmator.
1847-10-01 Poetul pleca la Paris.

5. Exilul
1848-02-03 Se joaca piesa de teatru Nunta
taraneasca, fondurile stranse in folosul saracilor.
1848-03-09 Se joaca din nou piesa de teatru Nunta
taraneasca, fondurile fiind stranse in folosul saracilor
.
1848-03-15 Are loc miscarea miscarea
revolutionara din Moldova. Impreuna cu alti
participanti, redacteaza petitia cu revendicarile ce
trebuiau inaintate domnitorului Mihail Sturza. Dupa
esecul miscarii, urmarit de stapanire, se refugiaza in
muntii Hategului si apoi la Brasov.
1848-04-01 Este propus membru al Comitetului revolutionar unic al emigratiei din Moldova.
Sub influenta evenimentelor revolutionare din Transilvania, Alecsandri alaturi de Costache
Negri, Alecu Russo , G. Sion si altii participa la elaborarea programului politic al democratilor
moldoveni : Printipurile noastre pentru reformarea patriei.
1848-05-01 Alecsandri redacteaza o Prestatie in numele Moldoviei, a omenirei si a lui
Dumnezeu. Scrie Hora Ardealului, devenita mai tarziu Hora Unirii si Desteptarea Romaniei (cu
titlul initial Catre romani). Publica in Foaie pentru minte, inima si literatura poeziile 15 Maiu
1848, Catre romani si Hora Ardealului.
1848-09-01 In momentul in care izbucneste revolutia din Moldova, se afla la Cernauti
(Bucovina), unde se formeaza Comitetul revolutionarilor moldoveni, al carui secretar este. Se
pun bazele revistei Bucovina, condusa de A. Hurmuzachi, Tot aici, Mihail Kogalniceanu
redacteaza Dorintele partidei nationale din Moldova.

1848-10-01 Este admis membru al Societe Orientale de France.

1848-11-01 Il gasim din nou la Paris , de aceasta data incepe propaganda pentru cauza
principatelor.
1848-12-01 Revine in tara.
1849 Se intoarce de la Paris si este numit in functia de arhivist al statului. Redacteaza studiul
"Romanii si poezia lor", sub forma unei scrisori catre A. Hurmuzachi, studiul fiind publicat in
revista Bucovina. Colaboreaza la ziarul iesean Zimbrul.
1849 In revista Bucovina, publica studiul Romanii si poezia lor, in care vorbeste despre poeziile
populare culese in timpul calatoriilor prin Moldova.
1849-03-01 La Paris o cunoaste pe actrita pariziana numita intre prieteni Didri ; episod evocat
peste doua decenii la inceputul romanul Didri.
1849-05-01 Se afla la Constantinopole , impreuna cu Ion Ghica.
1849-08-01 Traverseaza Mediterana si viziteaza Arlos.
1849-10-13 Este ales membru al Societatii Stiintifice Franceze.
1849-12-01 Sfarsitul lunii, se intoarce la Iasi.

6. Anii de maturitate
1850 Apare piesa O nunta taraneasca.
1850-02-03 Sub domnitorul Grigore Ghica ocupa functia de director al Arhivelor Statului, in
locul tatalui sau. Publica in revistele Bucovina si Zimbrul balade din colectia sa de poezii
populare.
1850-04-02 Apare opereta Scara matei scrisa de Vasile Alecsandri.
1850-04-09 Are loc reprezentatia piesei Chirita in Iasi sau Doua fete s-o neneaca. In aceasta
perioada, incepe publicarea Canticelelor comice care il vor preocupa pana in 1875.
1850-11-01 Vasile Alecsandri calatoreste in Bucovina .
1850-12-30 Ii apar comediile Soldan Viteazul si Mama Anghelusa doftoroaie.
1851 Apare opereta Crai nou, pe muzica lui Ciprian Porumbescu.
1851-03-01 Este la Paris, apoi calatoreste in Germania si Anglia.
1851-05-31 Comedia Herscu Boccegiul , scrisa de Vasile Alecsandri.
1851-08-01 Se afla la Londra, unde viziteaza Expozitia Universala.
1851-10-01 Calatoreste din nou in Franta, la Paris si in Germania.
1851-10-28 Scrie comedia Doi morti vii.
1851-12-01 Se intoarce in tara cu un vapor pe Dunare, care este pe punctul de a se scufunda.
1852 Apare la Iasi prima fascicula din Poezii poporale. Balade (Cantece batranesti) adunate si
indreptate de V.Alecsandri.
1852 Se joaca Kir Zuliaridi.
1852-03-01 Primul numar din revista Romania libera, scos de Alecsandri in martie, este
suspendat de autoritati inainte de a fi difuzat.
1852-05-08 Se joaca Chirita in provintie. Rolul Chiritei este jucat de Matei Millo.
1852-09-01 Se intalneste la Galati cu Nicolae Balcescu, caruia , desi bolnav i se interzice
intrarea in tara. Apoi se indreapta spre Paris.
1852-10-01 La Tipografia francezo - romana, apare prima culegere a pieselor sale : Teatrul
Romanesc - Repertoriu dramatic al d-lui V.Alecsandri, tomul I, care cuprinde toate piesele de
teatru scrise pana atunci.
1853 La Paris, Vasile Alecsandri publica primul volum de poezii originale, Doine si
lacramioare, dispuse in trei cicluri : Doine, Lacramioare, Suvenire. La Iasi ii apare cea de-a doua

fascicula de Poezii poporale. Vasile Alecsandri intreprinde o lunga calatorie in sudul Frantei, in
Spania si in nordul Africii. Relatarea partiala a acestei calatorii este cuprinsa in "ziarul de
calatorie" : Calatorie in Africa.
1853 Publica la Iasi doua volume de Poezii poporale. Balade (Cantece batranesti) iar la Paris
unul de Doine si lacramioare 1842-1852. Scrie poezii exotice si primele poezii din ciclul
Margaritarele.
1853-04-22 Demisioneaza din functia de la Arhivele Statului.
1853-08-01 Se afla din nou la Paris, de unde pleaca pentru o luna la Biaritz, iar de aici prin
Bayonne, Toulouse, Nimes si Marsilia la Gibraltar, apoi la Tanger si Tetuan prin muntii Uadras.
Voiajul prin nordul Africii e relatat in Calatorie in Africa.
1853-10-06 Se intoarce la Gibraltar si incepe calatoria prin Spania (Algesiras, San Rocco,
Cadix, Sevilla, Cordoba, Grenada, Madrid).
1853-12-01 Se intoarce prin Biscaya, in Franta.
1854 Apare la Iasi volumul Potpuri literar, publicat impreuna cu Matei Millo. Alecsandri este la
Paris
1854-06-01 Alecsandri pleaca la Londra.
1854-07-04 Calatoreste prin Belgia si Germania apoi revine la Paris.
1854-09-01 Moare tatal scriitorului. Prelundu-si mostenirea, Alecsandri elibereaza tiganii robi
de pe mosia parinteasca de la Mircesti.
1855 Scoate revista Romania literara, unde publica versuri si proza. Colaboreaza aici
C.Negruzzi, Alecu Russo, C.Negri, Al.Donici, Gr.Alexandrescu, D.Bolintineanu, A.I. Odobescu .
Publica Anul 1855; tot aici apar fragmente din Calatorie in Africa si nuvela Balta Alba .
1855-07-01 E la Paris , de unde pleaca la Constantinopole; aici il intalneste pe Ion Ghica, in
acel timp bei (print) de Samos.
1855-11-01 Pleaca la Crimeea, spre a vizita runiele Sevastopului. Impresiile sunt consemnate
intr-un jurnal intitulat Suvenire din 1855.
1855-12-01 Se intoarce la Constantinopole si spre sfarsitul lunii in tara, la Iasi.
1855-12-03 Revista Romania literara e suspendata de cenzura.
1856 Fac parte din Comitetul Unirii si publica in Steaua Dunarii poezia Hora Unirii. Semeneaza
petitia catre domnul Ghica prin care se cerea unirea celor doua Principate Romane.
1857 Scrie piese cu caracter patriotic si unionist, printre care Cinel-Cinel si Vioandiera. Apar
acum Cetatea Neamtului sau Sobietki si plaesii romani (editia a doua), Vioara Teatrului
romanesc, Culegere de cantice si cupleturi din repertoriul dramatic al d-lui Vasile Alecsandri si
Pacala si Tandala, dialog politic.
1857 I se prezinta pe scena Cinel-Cinel si drama istorica Cetatea Neamtului.
1857 Ii apare la Iasi volumul Vioara Teatrului romanesc. In Concordia din Bucuresti publica
Moldova din 1857, poezie satirica impotriva boierilor unionisti.
1857 In Moldova sunt organizate noi alegeri, iar Vasile Alecsandri este ales deputat.
1857-07-01 Dupa o noua audienta la Napoleon al -III-lea, e primit la Turin la Contele Cavour,
primul ministru al Piemontului, apoi de regele Victor Emanuel. Ramane in Franta si dupa a treia
audienta la imparat, dupa care ia parte ca observator la Razboiul din Italia. Toate acestea , Vasile
Alecsandri le va consemna in Istoria misiilor mele politice (1862) .
1858 Se naste unicul copil al scriitorului, Maria, din legatura cu Paulina Lucasiewicz, care ii va
deveni sotie mai tarziu.
1858-10-25 Este numit secretar de stat provizoriu la Postelnicie , ministru de Externe, in
guvernul provizoriu care trebuia sa vegheze alegerile de domn. Vasile Alecsandri e desemnat

printre cei 38 de candidati la domnia Moldovei ; in aceasta calitate, restabileste libertatea presei;
figureaza pe lista candidatilor la domnie.
1859-01-24 Candideaza pentru domnie, numarandu-se printre favoriti . Renunta in favoarea lui
Costache Negri, apoi a lui Alexandru Ioan Cuza, a carui dubla alegere, in Moldova si in
Muntenia, o aclama.
1859-02-01 E la Paris in audienta la Ministrul Afacerilor Straine al Frantei, contele Walewski,
si la imparatul Napoleon al -III-lea.
1859-05-01 Deputat in adunarea electiva, dupa Unire, Alecsandri e numit ministru la
Departamentul Afacerilor Straine ale Moldovei.
1859-05-01 Apara cauza Unirii la Londra pe langa Lordul Malmersburg, Ministrul Afacerilor
Externe.
1859-10-11 Alecsandri trece in postul de Ministru al Afacerilor straine din Muntenia.
1860-05-28 Dupa caderea Guvernului, Alecsandri pierde postul de ministru. Se retrage la
Mircesti unde scrie piesele de teatru Lipitorile satului, Sgarcitul risipitor, Satul lui Cremene,
Retrogradul (Sandu Napoila) si Demagogul (Clevetici). Planuieste acum si comedia Boieri si
ciocoi .
1861 Apar Clevetici ultra-demogogul si Timofte Napoila ultra-retrogradul, canticele comice
interpretate de N.Luchian la Iasi.
1861-05-01 I se da geranta agentiei romane din Paris. Colaboreaza la Revista romana a lui A. I.
Odobescu.
1861-09-01 Reintors la Mircesti, scrie Rusaliile, Cucoana Chirita in voiagiu, Barbu Lautarul,
Drumul de fier s.a.
1862 Scrie "Istoria misiilor mele diplomatice".
1863 La Iasi, apare editia a doua a volumului Doine si lacramioare, la care se adauga si ciclul
"Margaritarele". Apare partea a doua a "Repertoriului dramatic, cuprinzand ultimele piese ale
scriitorului. Pleaca intr-o noua misiune diplomatica, trimis de Cuza.
1863-02-01 - 1863-03-01 Se joaca la Bucuresti piesele de teatru Cucoana Chirita in voiagiu si
Paracliserul sau Florin si Florica .
1863-06-01 Se stabileste la Mircesti, impreuna cu Paulina Lucasiewicz. I se tipareste, la Paris,
Grammaire de la Langue roumaine, sub numele V.Mircesco, cu o prefata de A.Ubicini. Publica
Repertoriu dramatic, cuprinzand ultimele piese. La sfarsitul anului pleaca intr-o noua misiune
diplomatica pe langa Napoleon al III-lea.
1864 - 1865 Incepe sa compuna ciclul Legendelor. Scrie numeroase canticele comice , in
special pentru Mateo Millo : Surugiul, Barbu Lautarul, Gura-casca om politic, Paraponisitul, Ion
Papusariul, Ginerele lui Hagi-Petcu, Barcarola, Concina, Agachi Flutur, Millo director,
Covrigarul, Kera Nastasia, Harta razasul (vodevil), Arvinte si Pepelea (poveste intr-un act),
Drumul de fier (comedie in doua acte).
1866 Apare intr-un volum intreaga colectie a "Poeziilor poporale". E numit membru al
Societatii literare romane pentru cultura limbii, care in 1879 avea sa devina Academia Romana,
luptand impotriva latinistilor, pentru impunerea pincipiului fonetic in scriere.
1866 In Foaia Sotietatii pentru literatura si cultura romana in Bucovina apar : Concina, opereta
Florin si Florica sau Paraclisierul si Paraponisitul. Din acelasi an dateaza volumul Poezii
populare ale romanilor.
1867 In Foaia Sotietatii apar in ianuarie si in aprilie comedia Millo director , Barbu Lautarul si
Surugiul.
1867 Poetul este la Paris

1867 La nou-aparuta revista Convorbiri literare, trimite Stan Covrigarul, Chirita la Paris, Ion
Papusariul, Gura-casca si Surugiul.
1867-05-01 - 1867-06-01 Poetul se afla la Nissa
1867-07-01 Este in tara, este ales membru al Societatii Academice Romane.
1867-10-01 Vasile Alecsandri pleaca la Paris
1867-12-01 Se intoarce in tara
1868 Publica in "Convorbiri literare", primele pasteluri : Sfarsit de toamna, Iarna, Gerul, etc.
1868 Este ales deputat de Roman, dar refuza mandatul.
1868-04-01 Incepe sa publice in Convorbiri literare seria Pastelurilor
1869 In Convorbiri literare publica Dictionarul grotesc in care combate tendintele exagerat
etimologizante.
1869 In Foaia Sotietatii apare comedia cu cantece Agachi Flutur, iar in Convorbiri literare apar
comedia Drumul de fier si o serie de Pasteluri. Publica Arvinte si Pepelea
1869-03-01 La staruintele lui Kogalniceanu, primeste mandatul de deputat.
1869-11-01 Pleaca pentru 10 luni la Paris.
1870 Apare in Convorbiri literare comedia Ginerele lui Hagi Petcu.
1870 Se casatoreste cu Paulina Lucasiewicz.
1870-05-01 Se afla o luna la Nisa, dupa care calatoreste prin Viena, Munchen si Paris .
1871 Isi da demisia din Societatea literara romana, dupa ce aceasta hotarase sa adopte principiul
etimologic in scriere si sa publice dictionarul lui Laurian si Massim.
1871 Apare in Convorbiri literare opereta Harta razasul. Din acest an dateaza si piesa Nobila
cersetoare, dedicata Frantei aflate in razboi cu Germania.
1871-07-01 Alecsandri ia parte la serbarile de la Putna pentru care scrie, la cererea Comitetului
de organizare din care faceau parte Mihai Eminescu si I. Slavici, poezia Imn la Stefan cel Mare.
1872 Apare studiul "Introducere in scrierile lui Constantin Negruzzi", mai intai in "Convorbiri
literare", apoi ca prefata la volumul de scrieri ale lui Negruzzi scos de Editura Socec. Scrie
"Dumbrava Rosie", pe care o citeste la o sedinta a "Junimii".
1872 Apare la Iasi poemul istoric Dumbrava rosie, dedicat lui Costache Negri , cu mentiunea "
se vinde pentru a contribui la subscriptiile ce se fac in favoarea eliberarii teritoriului francez".
Poemul va inaugura un nou ciclu, cel al Legendelor.
1872 Scrie Introducere la scrierile lui Constantin Negruzzi, aparuta in Convorbiri literare.
1872-07-01 Calatoreste prin Austria, Elvetia si Franta.
1873 Colaboreaza la Columna lui Traian si la Revista contimporana , unde publica romanul Didri.
1873-06-01 Se afla in Franta, cu sotia si cu fiica sa.
1874 Ii apare poemul Dan, capitan de plai.
1874 Apare in revista Convorbiri literare comedia Boieri si ciocoi dedicata lui Mihail Kogalniceanu,
pusa in scena la Iasi in acelasi an.
1874-06-01 Vasile Alecsandri se afla la Paris.
1875 Apar primele sapte volume ale editiei sale de Opere complete, patru volume de Teatru si trei
de Poezii.
1875 Apar la Socec primele sase volume de Opere complete : Teatru I (Cantonete comice, scenete si
operete), II (Vodeviluri) , III (Comedii) , Poezii I (Doine, Lacramioare, Suvenire) ; II (Margaritarele),
III (Pasteluri si legende).
1876 In seria Operelor complete apare volumul Proza.
1877 Inaugureaza prin Balcanul si Carpatul ciclul "Ostasii nostri". Tine, in folosul ranitilor, o serie
de conferite, in mai multe orase.

1877 In Convorbiri literare , Alecsandri dedica poezii ostasilor carfe lupta pentru independenta tarii.
Pentru a strange fondurile necesare ingrijirii ranitilor, tine conferinte in mai multe orase. Scrie piesa
La Turnu-Magurele.
1878 Scrie "Epistola generalului Florescu" si "Eroii de la Plevna", puternice satire impotriva
conducatorilor regimului. Apare volumul "Ostasii nostri".
1878 Apare volumul de poezii Ostasii nostri si piesa La Turnu-Magurele e publicata in Albina
Carpatilor. Participa si obtine marele premiu la concursul Societatii Limbilor Romantice de la
Montpellier pentru poezia Cantecul gintei latine. Poezia e tradusa apoi in toate limbile romantice si in
celelalte limbi de circulatie internationala.
1879 Termina piesa de teatru Despot-Voda.
1879-05-01 Intr-o sedinta a Junimii tinuta in casa lui Titu Maiorescu, Alecsandri citeste drama
istorica Despot-Voda. Sunt de fata Eminescu, Caragiale, Slavici.
1879-09-30 Pe Scena Teatrului National din Bucuresti, are loc premiera dramei Despot-Voda,
aplaudata intens de publicul spectator. Vasile Alecsandri inaugureaza o noua etapa a creatiei sale
literare, cea a dramei istorice.
1880 Apare cel de-al noualea volum din seria "Operelor complete", cuprinzand "Legende noua" si
"Ostasii nostri". Scrie feeria Sanziana si Pepelea . Apare la Socec drama Despot-Voda. In Convorbiri
literare debuteaza schimbul de scrisori cu Ion Ghica. Alecsandri va scrie, de fapt, o singura
scrisoare : Vasile Porojan.
1881 I se decerneaza Marele premiu "Nasturel-Herascu" al Academiei Romane pentru drama
"Despot Voda" si poeziile din ultimul volum "Opere complete"
1881 Imita din frantuzeste farsa de carnaval Sfredelul dracului, reprezentata in acelasi an la Teatrul
National din Bucuresti.
1882 Invitat de Felibri, pleaca in Franta. unde e sarbatorit in mai multe localitati prin Proventa
pentru Cantecul gintei latine. Calatoreste prin Viena, Milano, Genova si Monte Carlo la Montpellier,
apoi in MUntii Alpi, Avignon, Gap, Paris, Londra. Este premiat la concursul literar de la Forcalquier.
1882 Publica la Socec comedia franceza Les bonnets de la comtesse, scrisa cu 18 ani inainte.
1883 Tine la Ateneul Roman o conferinta in beneficiul lui Eminescu. Apare in Convorbiri literare
feeria Sanziana si Pepelea.
1883 Termina in doar patru saptamani drama Fantana Blanduziei.
1883-07-01 Calatoreste pe Valea Rinului, prin Olanda, Anglia si Franta.
1884 Apare la Socec al X-lea volum al Operelor complete, continand Fantana Blanduziei si Varia
(poezii).
1884 Apare volumul Scrisori catre Vasile Alecsandri de Ion Ghica, cu o prefata a lui Alecsandri.
1884 Moare Iancu Alecsandri, fratele poetului.
1884-03-22 Se joaca pe scena Teatrului National din Bucuresti Fantana Blanduziei.
1884-11-01 Este ales senator.
1884-12-03 Termina intr-o prima forma , in Mircesti, noua piesa Ovidiu.
1885 Este numit ministru plenipotentiar al Romaniei la Paris, functie in care va ramane pana la
sfarsitul vietii.
1885-03-09 Se joaca, pe scena Teatrului National, din Bucuresti, in premiera, drama Ovidiu.
1886 Este atacat de catre critici. In apararea lui Alecsandri, Titu Maiorescu scrie articolul Poeti si
critici.
1887 Lucreaza la prelucrarea dramei Ovidiu si intervine in tara pentru inceperea repetitiilor cu
versiunea definitiva. Apar primele simptome ale bolii care ii va provoca moartea.
1888 Scrie poeziile, ramase postume: Plugul blestemat, Fluierul, Umor criticilor .. etc. Apar primele
semne ale bolii care avea sa-l rapuna.
5. Sfarsitul

1888 - 1890 Incepe un proiect al unei tragedii, Virgiliu.

1889 - 1890-05-01 Se afla la Paris, apoi bolnav si "ostenit de atata chin" , Alecsandri se intoarce la
Mircesti.
1890-08-22 Moare de cancer hepatic si pulmonar la casa sa de la Mircesti.
1890-08-26 Este inmormantat in gradina casei, daruite in 1914 Academiei de catre sotia poetului.
Deasupra mormantului a fost ridicat un mausoleu din initiativa Academiei, in 1928. Intregul
ansamblu a devenit muzeu memorial.
Iaii n 1844
Din albumul unui bibliofil
Volume de teatru.
Comedii
Vasile Porojan
Un salon din Iai
Chiria n Iai sau dou fete
Margrita, (nuvel scris n
Romnii i poezia lor
-o neneac (1850)
1870, din ea fiind publicat
O primblare la muni
numai un mic episod n 1880)
Chiria n provincie (1855)
Chiria n voiagiu (1865)
Chiria n balon (1875)

Volume de poezie
Pasteluri, 1868
Poezii populare. Balade
(Cntice btrneti), 1852
Poezii populare. Balade
adunate i ndreptate de V.
Alecsandri, partea a II-a,
1853
Doine i lcrmioare, 1853
Proze
Istoria unui galben
Suvenire din Italia.
Buchetiera de la Florena

Borsec
Balta-alb
Cltorie n Africa.
Un episod din anul 1848

Proze din periodice

Satire i alte poetice
compuneri de prinul Antioh
Cantemir

Introducere la scrisorile lui

Ion Ghica ctre Vasile
Alecsandri

Drame
Cetatea Neamului
Lipitorile satelor
Sgrcitul risipitor
Despot Vod, dram istoric

Melodiile romneti

Fntna Blanduziei

Prietenii romnilor

Ovidiu

Lamartine

Opere complete

Alecu Russo

Opere complete, 1875

Dridri, (roman scris n 1869,

publicat n 1873)

Prezen n antologii
Testament

Activitata literala
Alecsandri pleca lasand, in urma o uriasa truda, desfasurata timp de jumatate de secol, cu o rara
darnicie si abnegatie.
"Si-acel rege-al poeziei, vesnic tanar si ferice,
Ce din frunze iti doineste, ce cu fluierul iti zice
Ce cu basmul povesteste - veselul Alecsandri,
Ce-nsorind margaritare pe a stelei blonda raza,

Acum scolii strabate, o minune luminoasa,

Acum rade printre lacrimi cand o canta pe Dridri "(M. Eminescu)
Dupa cum el insusi recunostea, scria fara greutate, cu usurinta, inceputul fiind cel mai
dificil. Odata pornita insa scriitura, ea putea, din punctul lui de vedere, sa continue oricat. Nu
avea nimic din tulburare dramatica, deseori tragica a scrisului la romantici. Scrisul este, pentru
mentalitatea sa de fermier, spunea E. Simion o recolta pregatita devreme. Daca nu intervine
ceva (timpul rau), recolta este, in general buna.
De aceea, Alecsandri pare sa nu fi avut o constiinta a scrisului, cel putin din punctul
nostru de vedere, modern. Observa si N. Manolescu: ,,Acum un veac, criteriul poeticului e altul,
nu prea diferit de al exprimarii uzuale, pe care se marginea s-o ornamenteze cu figuri de stil, dar
n-o ataca in esenta. Si de aceea reactia critica moderna nu i-a fost prea favorabila lui Alecsandri.
Pentru a sugera dinamica exercitiului scriitoricesc la V. Alecsandri redam succint anii
mai importanti ai acesteia:
1810 - debut in Dacia literara" cu Buchetiera de la Florenta;
joaca adaptarea Farmazonul din Harlau;
1842 - scrie primele poezii in limba romana, sub influenta poeziei populare;
1850 - i se reprezinta Chirita in lasi; incepe seria "cantecelelor comice";
1852 - ii apare la lasi o brosura cu culegeri de poezii populare;
1855 - la Paris apare, in traducerea sa, culegerea de poezii populare;
1852 - scrie Istoria misiilor mele diplomatice;
1863 - publica la lasi editia a doua a volumului Doine si lacramioare, imbogatite cu
ciclul Margaritarile;
1866 - la lasi ii apare editia a doua din Poezii populare ale romanilor;
1868 - incepe publicarea Pastelurilor
1875 - apar volumele I - VIII ale editiei opere complete" (patru de teatru si trei de poezii);
1876 - in aceeasi serie apare volumul de Proza;
1877 - Balcanul si Carpatul inaugureaza ciclul Ostasii nostri;
1878 - volumul Ostasii nostri;
1879 - se joaca Despot - Voda;
1880 - apare ultimul volum din seria opere complete" cu Legende
noua si Ostasii nostri; scrie feeria nationala Sanziana si Pepelea;
1883 - scrie Fantana Blanduziei.
Alecsandri si poezia populara.
Patima lui folclorica i-a fost stimulata de A. Russo si o descopera plimbandu-se prin
munti, la Piatra, unde aude: cantecul cel mai frumos, cei mai jalnic, cel mai de suflet... pe lume:
doina de la munte, acea melodie curat romaneasca, in care odata inima omului se talmaceste prin
suspine puternice si prin note dulci si duioase, doina jalnica, care face pe roman sa ofteze fara
voie si care cuprinde in sanul ei un dor tainic dupa o fericire pierduta".
Sub influenta poeziei populare paraseste compunerile in limba franceza si
improvizeaza poezii de inspiratie populara, numite in saloanele iesene poezii de coliba (dupa
S. Cioculescu). In aceasta directie este incurajat si de Elena Negri: Continua cum ai inceput; cel
mai frumos titlu de glorie la care trebuie sa ravneasca un poet e acela de poet national si
popular, ii scria aceasta. Un astfel de ideal venea si din redactia Daciei literare". Acest
important compartiment al artei sale debuteaza cu poezia Doina (1842) scrisa impreuna

cu Strunga si Baba Cloanta si pe care le va aseza, in 1853, in fruntea volumului Doine si

lacramioare. considerate cele mai bune poezii ale mele". In 1849 Alecsandri va publica un
studiu, Romanii si poezia lor, pentru ca in 1852 sa faca sa apara volumul Balade - Adunate si
indreptate de V. Alecsandri, partea I, Iasi.
Poeziile populare erai adunate si indreptate de V. Alecsandri deci indreptarile fiind
esentiale si-i confera drept de proprietate literara. Proprietatea" priveste mai ales forma, nu si
continutul. Prin gestul sau Alecsandri a generat in literatura de specialitate o intreaga discutie.
Daca nu a intentionat opera stiintifica, folcloristica, nu a insemnat nici interventie grosolana,
ceea ce a determinat ca ulterior acestea sa circule in popor tocmai cu haina data de
Alecsandri: Miorita, Mesterul Manole, Toma Alimos, Miu Copilul.
Corect cu ceilalti, autorul mentioneaza fragmentele ce-i apartin in intregime, compuse de
el in stilul cantecelor batranesti": Dragos, Hora Unirii.
Multe din poeziile acestei tinereti sufera de o abundenta a diminutivelor: doinita,
pusculita, mandrulita, copilita etc. Aglomerarea diminutivelor, credea S. Cioculescu, nu poate fi
privita numai ca o eroare estetica, ci trebuie inteleasa si ca un indiciu asupra viziunii limitative si
optimiste a poetului. Daca doina, cantec de jale si vitejie, e redusa la "doinita", nu e de mirare ca
si pusca voinicului se preface-n pusculita si barda in bardita, termeni prin care Alecsandri
crede a fi gasit expresia cea mai justa o atasamentului dintre om si unealta de lupta".

Poezia de dragoste
Ciclul al doilea din Doine si lacramioare (1853) cuprinde 22 de poezii legate de
experienta autobiografica cu Elena Negri. Primele 4 versuri din Steluta sunt considerate, de
multi, cele mai bune din creatia sa, ele aducandu-i reputatia de poet al dragostei.
,,Este aproape imposibil de a descoperi in erotica lui Alecsandri figura speciala a spiritului, o
atitudine care sa implice mai profund sensibilitatea lui", scrie E. Simion, iar G. Calinescu o gasea
"senzuala si zaharisita", dupa cum S. Cioculescu inecata in dulcegarie" etc., Alecsandri
dovedindu-se in erotica un liric fara imaginatie.
La celalalt capat al Stelutei, ca durere ce se izbaveste in poezie prin poezie, se
afla idila, unde V. Alecsandri este mult mai sincer, Rodica fiind si arhetipul eroticii sale.
Dragostea la V. Alecsandri are trasaturii oricarui fenomen natural, putand atat bucura, cat
si intrista. Astfel Alecsandri face trecerea de la poezia lui Conachi la cea eminesciana. Importanta
lor este asadar strict de istorie literara si nu tine de criterii estetice.

Poezia sociala si patriotica.

Ciclul Suvenire, partea a treia a volumului Doine si lacramioare, se leaga direct de
evenimentele socio-politice contemporane lui, cum ar fi 1848 (Adio Moldove!) ori Desrobirea
tiganilor. De circumstante istorice sunt poeziile N. Balcescu murind, La Sevastopol, Anul 1855,
Moldova in 1857, Hora Unirii etc.
Patruzecisioptist, ca si Gr. Alexandrescu ori D. Bolintineanu, si Alecsandri evoca trecutul
istoric in Dragos, Visul lui Petru Rares ori Dumbrava Rosie, Altarul Minastirii Putna si Movila
lui Burcel inspirate din O sama de cuvinte de I. Neculce.
Daca Dan, capitan de plai, poema homerica, se afla la interferenta intre inspiratia istorica
si cea populara, Legenda Ciocarliei si Legenda Lacramioareisunt de inspiratie folclorica, unele
dintre acestea fiind incluse in ciclul Legende (17 poezii scrise intre 1864 si 1875, majoritatea
publicate in Convorbiri literare). Legendele" lui V. Alecsandri au fost apropiate catre Ch.
Drouchet si G. Calinescu de Poezia lui V. Hugo, cu Legenda secolelor.

Tot G. Calinescu le aprecia ca reprezentand o etapa hotaratoare in poezia romana", fie

prin cateva idei democratice fundamentale promovate cum ar fi: oroarea de crima (GruiSanger), tiranul sangeros (Vlad Tepes, Murad Pasa), admiratia pentru eroii nationali (Stefan,
Mihai Viteazul) etc. fie prin rezistenta valorica. Piesa cea mai reusita este considerata Pohod na
Sybir, romanta funebra si declamatorie" a deportarilor polonezilor in Siberia in timpul
absolutismului tarist.
Desi au avut un enorm ecou in sufletul cititorilor prin faptul ca popularizau prin versuri
simple ideea patriotica, ciclul Ostasii nostri a fost drastic sanctionat de G. Calinescu, care vedea
in el un excelent material didactic in scolile primare, dar artisticeste ridicol, prezentand un
razboi de opereta".

PASTELURILE
Geneza pastelurilor
Pastel = creion moale, colorat (desen realizat cu acest creion)
= poezie cu coninut liric n care se zugrvete un tablou din natur: priveliti, momente
ale unui anotimp, aspecte din universul plantelor i al animalelor.
,,Pastelurile au aparut in ,,Convorbiri literare intre 1868-1869, iar in 1875, au aparut
in ,,Opere complete, intr-o selectie unitara, propusa chiar de poet, si cuprinzand 30 de poezii,
carora le adauga 10 piese, nelegate organic de acestea.

CARACTERISTICI:
Descriu o natur somptuos decorativ. De regul, natura e vzut prin fereastra conacului
de la Mirceti.
D. Caracostea i P. Cornea sesizeaz faptul c n pastelurile lui Alecsandri nu apar
muntele i marea.
Prezint o natur domestic: ogoarele, lanurile, lumea din marginea satului, anotimpurile
cu muncile lor.
Pentru prima oar n lirica romneasc este vorba de o poezie n care elementul descriptiv
nu apare incidental, ca un cadru sau interludiu. Natura devine personaj.
Au un pronunat caracter static, micarea fiind doar sugerat de cele mai multe ori.
Timpul pastelurilor este prezentul, prin care poetul ne insufl sentimentul fuziunii cu
natura.
n pasteluri, nu este cntat natura ca un refugiu al unui nvins social (cum apare la
romantici), ci se nal imnul plin de ncredere adresat adevratei ri (rani, sate), unde
domnete munca, rodnicia, frumuseea i tot ce este adevrat i nobil. Aceast privelite este n
contrast cu lumea parazitar burghezo-moiereasc. Nu ntlnim nici un conac, nici un parc, nici
un vistor n meditaie, n schimb, apar rani n desfurarea muncilor lor obinuite.
Frecvena personificrilor reluat din poezia popular i concluzie la pasteluri, natura e
zugrvit pentru a degaja un sentiment de senintate i optimism, este o natur a rodniciei i
prosperitii, ce exalt o fierbinte dragoste fa de farmecul i frumuseea peisajului naional.

Clasificarea pastelurilor:
Pastelurile anotimpurilor
Iarna: Iarna, Mezul iernei, Gerul, Viscolul
Primvara: momente sacre Floriile, Patele, Cucoarele, Vestitorii primverii,
Oaspeii primverii
Vara: Seceriul, Rodica
Toamna: Sfritul toamnei

Pastelurile secvenelor zilei: Noaptea

Pastelurile naturii: Serile la Mirceti, Malul Siretului, Balta
Pasteluri ce cnt muncile cmpului: Plugurile, Semntorii, Cositul, Seceriul.
Pastelurile compuse acum, sunt expresia temperamentului sau clasic, inclinat spre soare.
Ele constituie intr-o lirica a linistii si a fericirii rurale, un calendar al spiritului rural si al
muncilor campenesti(G. Calinescu).
Pastelurile reprezinta pentru majoritatea criticilor partea cea mai rezistenta a
poeziei sale. V. Alecsandri le intelegea drept o poezie descriptiva. Le scrie la maturitate, cand
avea aproximativ 45-50 de ani; incepe in iarna lui 1867/1868 si continua elaborarea lor in tot
cursul anului 1868. Cand le va publica, in volum, ordinea va fi calendaristica, impusa de
material, nu de sentiment, fantezie etc.; de iarna primavara - vara. Toamna aproape ca lipseste
ca anotimp, iar atunci cand apare, ea face trecerea catre iarna (Sfarsit de toamna).
Mult timp pastelurile au fost interpretate in sensul lui Alecsandri drept poezie despre
Natura, o natura bine localizata. Interpretarea si sensibilitatea moderna a vazut nu
numai Natura prin ea insasi, ci si o idee morala despre natura. Asadar, nu impresii directe ale
contemplarii, cu tot ce poate insemna aceasta, acceptari , respingere, iubire etc., ci o idee mai
generala, cu valoare alegorica decurgand de aici.
Pentru oricine citeste pastelurile ii este clar ca Alecsandri n-a iubit decat in felul lui natura. Nu
i-a placut frigul, dar nici contactul direct cu natura, ca la impresionistii cu care a fost comparat
deseori. In al doilea rand, ca patruzecisioptist, vede in fenomenele naturii mai de graba
simboluri, alegorii cu semnificatii generoase. Trezirea la viata a naturii ii sugereaza, de exemplu,
trezirea la vita a tarii.
Oricum, pastelurile creeaza un profund sentiment de stabilitate, a universului si o
stabilitate in relatiile dintre universul exterior si spiritul ce il observa ... Un echilibru perfect intre
subiect si obiect - zicea E. Simion. Fondul poeziei lui Alecsandri este mai curand moral decat
sentimental: tema este o idee": Iarna, Gerul, Seceratorii etc. Luate in total, comenta si G.
Calinescu, pastelurile reprezinta o lirica a linistii si a fericirii morale(...). Pentru intaia oara se
canta la noi intimitatea recluziunea poetului, meditatia la masa de scris, fantasmele
desprinzandu-se din fumul tigarii, somnolarea in fata sobei cu catelul in poala".
Figurile de stil sunt minime. Alecsandri nu cunostea inca valoare metaforei. ca intreaga
epoca, de fapt. Epitetul este de aceea preponderent ornant, apreciativ iar metaforele tocite,
neimaginative.
Un astfel de limbaj este total opus ideii de poeticitate, de aceea este usor de tradus in
proza, fara ca textul sa sufere prea mult. Altfel va fi interpretata economia mijloacelor" in
poezia lui Eminescu.
O problema iarasi mult discutata despre poezia lui Alecsandri a fost acea a preponderentei
vizualului, mai ales in pasteluri. E. Papu in Clasicii nostri il considera pentru acest motiv
impresionist si ca a ajuns la aceasta tehnica prin redescoperirea artei extremului orient. In
realitate elementul vizual este prea simplificat pentru a vorbi de impresionism. Ori la
Alecsandri campul este verde, cerul albastru si asa mai departe. Contrar asteptarilor ori
observatiilor intuitive solarul si senzorialul nu sunt la Alecsandri chiar atat de preponderente cum
ne-am astepta.
Camera de luat vederi a lui Alecsandri este purtata astfel de un grup decorativ la altul,
realizand o succesiune de tablouri, miscare lenta si ampla favorizata si de masura de 15 - 16
silabe si ritmul trohaic al majoritatii pastelurilor. Versul lung nu presupune insa si propozitii ori
fraze ample: dimpotriva, de cele mai multe ori acestea sunt scurte in contrast evident cu
lungimea versului. Pentru ca si contemplatia e mai ales exclamativa, de aici si abundenta acestui
tip de propozitie. Tot astfel explicam si suprasolicitarea, ca figura, a hiperbolei, exclamatia fiind

o revarsare a prea-plinului constatativ. Oricum s-ar numi pastelul, Iarna, Miezul iernii, Malul
Siretului etc., toate se circumscriu acestor observatii interpretative cu caracter generalizator.
Poeziile, compuse numai din catrene, au puncte de plecare hesiodice, horatiene si
vergiliene, carora le adauga puternice valente de sensibilitate moderna.
In vesnica rotire a anotimpurilor, Toamna, cea mai rasfatata de poetii romani, are la
V. Alecsandri un singur pastel:Sfarsit de toamna. Imaginile ei constracteaza cu cele ale verii,
avand corespondente cu pictura lui Andreescu Padurea desfrunzita.
Anotimpul ramane bogat reprezentat in lirica romaneasca, prin Eminescu, Pillat In vie,
Goga Coboara toamna, Voiculescu Faurirea toamnei,Bacovia In gradina, Blaga Bunatatea
toamnei, demonstrand tot atitea valente ale anotimpului si reprezentari estetice. Astfel, preludiu
poate fi sugerat de poezia lui Alecsandri si Goga, un crescendo al anotimpului se afla in creatiile
celor trei siluete masive ale poeziei Voiculescu, Blaga, Bacovia, ultimul declansand spectacolul
tragic shakesperean, Blaga propunand-o ca pe un catarsis.
Iarna,desi neiubita de fiinta meridionala a lui Alecsandri, populeaza universul sau
poetic, oferind un spectacol fascinant,presarat uneori cu amintirea unor intamplari parca uitate,
cu zboruri fantastice, cu vise. ,,Iarna, ,,Viscolul, ,,Sania, ,,Miezul iernii, ,,Sfarsitul iernii,
infatiseaza acest anotimp cu notele lui caracteristice ; zapada , crivatul , gerul , ce inunda
vazduhul, campul, dealurile, apele, casele, padurea si vietuitoarele, ce fug spaimantate.
Vara e la Alecsandri anotimp ce aminteste de iarna, prin acea liniste deplina, dar diferit
de aceasta prin miscare, flora si fauna, ca si prin verdele, ce apare atat de rar in cromatica
pastelului.,,Lunca din Mircesti, ,,Concertul in lunca, ,,Rodica, ,,Balta, ,,Secerisul, ,,Cositul
si ,,Baraganul compun un scenariu original al anotimpului, simtit ca o simbioza a omului cu
natura.Vara lui Alecsandri o anticipeaza pe cea a lui Cosbuc din ,,Vara si ,,Noapte de vara, pe
Blaga din ,,Vara, St.O.Iosif din ,,Pasteluri, V.Eftimiu ,,Seceta, ori pe O.Cazimir,,Iulie. De
asemenea ,,Cosasi odihnindu-se si ,,Tarancuta,cunoscutele picturi ale lui Grigorescu se pot
asocia celebrarii acestui anotimp nuntit cu soarele. Doua serii de tablouri constante sunt definite
in pastelurile verii: pe de o parte seceta, (la V.Eftimiu si O.Cazimir), pe de alta, rodnicia (la
Blaga, G.Dumitrescu). La Alecsandri apare cel de-al-II-lea aspect, asociat cu prezenta campului.
In cartea anotimpurilor, Primavara ocupa in pastelul romanesc o suprafata redusa,
fiind infatisata in doua registre; unul de suprafata, ca anotimp al copilariei, al izbucnirii la viata,
ca revansa la amorteala iernii, si celalalt, de adincime, de meditatie lirica. La mircesteanul
Alecsandri se gasesc ambele aspecte. Strigatul triumfator al victoriei vietii izbucneste din cele
mai mici glasuri: paraie, muguri, fluturi, firul de iarba si gandacul, copilasii veseli, ca in
,,Oaspetii primaverii, ,,Cucoarele, ,,Dimineata, ,,Tunetul, ,,Pastele,.Alte versuri sugereaza
un vadit potential emotiv si meditativ al poetului care observa: ,, lumina e mai calda si-n inima
patrunde. Unele poezii ale lui Pillat, Voiculescu si Blaga vor adanci aceste aspecte in viziuni
proprii.
In pastelurile romanesti, ca reper intermediar intre cosmic si uman, se concretizeaza
diferite elemente caracteristice cum ar fi: marea, muntele, sesul, balta. Din acestea Minulescu,
Baconski, Maniu au facut semnificatii mai adanci, simboliste. Alecsandri le-a transformat in
efigii ale naturii, devenite la el insusi obiect al admiratiei. De exemplu, Baraganul lui Alecsandri,
aflat in vecinatatea lui Odobescu din ,,Pseudokinegeticos, ocupa un loc important,impresionand
prin lipsa semnelor de viata,prin tristetea sesului.Balta ce a debutat in literatura prin Alecsandri:
in,,Malul Siretului, siBalta, creeaza un univers activ colcaind de viata incipienta, o expresie
originala a fertilitatii spontane.In acelasi timp, in pastelurile lui Alecsandri lipsesc elementele
extremitatii naturii, cum ar fi: marea si muntele.
Ca aspect general, in pastel, umanizarea naturii este privita ca o infrangere, pierzind
raporturile directe sau indirecte cu cosmicul, prin intrarea sub imperiul legii umane. Naturii i se
amputeaza dimensiunile infinite, mai ales in poezia moderna, prin ingradirea ei de perceptii
limitate ale unui spatiu ca: targul, gradina, casa (prezentate miniatural, ori umoristic sau malefic).
,,Pastelurile lui Alecsandri contribuie la cunoasterea culturi romanesti cu inefabilul
ei, cu farmecul vietii rurale.,,Pastelurile au reprezentat,,Una din insulele cele mai izolate de

furtuni din arhipelagulpoeziei noastre descriptive.Sunt Georgicele noastre ajustate la

meridianul nostrul moldav(Perpessicius).
Limba si stilul o culme a artei sale poetice in ,,Pasteluri, ca o expresie a asimilarii superioare a
folclorului, a limbii vechi, careia i-a adaugat elemente carturaresti si romantice.Astfel, poetul a
depasit perioada copilariei estetismului, ,,pastelurile fiind ,,Cea mai mare podoaba a poeziei lui
Alecsandri, o podoaba a literaturii romane indeobste, dupa cum observa marele critic literar Titu
Maiorescu.
Stilul sau se caracterizeaza prin: claritate, simplitate, expresivitate, naturalete, conciziune,
in mare masura datorate influentei folclorului. In destule pasteluri, poetul porneste de la
contemplarea unui fapt real, de la care ajunge la un element fantastic sau invers: luna ploaia,
zapada, focul il introduc in lumea mirifica a tineretii, a iubirii.
Pastelul e construit pe o structura binara: debuteaza cu o imagine a naturii in generalitatea
ei sau in detaliu (vazduhul in ,,IARNA, cerul albastru in ,,Oaspetii primaverii, zorile in
,,Dimineata) si se incheie cu un element concret, foarte apropiat poetului(,,O sopirla de
smarald,/ cata tinta, lung la mine, parasind nisipul cald in ,,Malul Siretului sau ,,Iat-o gingasa
mladita cu sirag de martisor/Tu o rupi?Ea te stropeste cu fulgi albi racoritori).
Poate fi aceasta optica si o expresie a cerintei lui Maiorescu de a avea un sfirsit brusc in
poezie. Se observa in aceasta poezie ca poetul se foloseste de fraze alcatuite mai ales din
propozitii principale, ca in creatile folclorice (ex. Oaspetii primaverii etc.) sau si cu o
subordonata, de regula, atributiva( ex.: ,,Iarna, ,,Dimineata etc.). Propozitiile pe care se sprijina
aceste tablouri descriptive, sunt todeauna dezvoltate, cu parti multiple de propozitie. Infuzia
folclorului confera oralitatea stilului, confirmata de versuri ce contin interjectii (,,iata, in ,,Serile
la Mircesti, ,,Iarna, in,,Sania, ,,Plugurile) ori expresii populare (,,dar ce vad, in ,,
Miezul iernei), exclamatii ce dau o nota de subectivitate tabloului (,,Ah! iata primavara cu
sinu-i de verdeata/In lume-i veselie, amor sperare, viata, /Si cerul si pamantul preschimba
sarutari/Prin raze aurite si vesele cantari/-,,Oaspetii Primaverii).
Cromatica pastelurilor (comentata de Calinescu, Piru, Cazacu) estemonocroma. Paleta e
saraca: alb, negru, rar: galben, verde, culori intunecate sau sumbre. Notatiile auditive sunt mai
rare decat cele vizuale; ,,Alecsandri nu ne ofera un tablou de natura in care sa se simta farmecul
ei muzical (Vianu).
In privinta figurilor de stil, de asemenea, se poate observa optiunea poetului, inraurita de
modelele epocii. Alecsandri valorifica resursele lexicale (cu masura foloseste arhaismele si
neologismele, avand aria lexicala cea mai intinsa si mai variata din literatura romana de pana la
Eminescu). Lexicul, morfologia si sintaxa sunt folosite, creator, cu diferite valente stilistice. Mai
frecvente sunt epitetele, indeosebi cele fizice, in structuri nominale dar si verbale. ,,Alecsandri
este un pictor impresionist, mai inainte ca impresionismul sa fie reprezentat in tanara scoala
romaneasca (Vianu). Se remarca si epitetele morale, personificatoare (,,Toamna, mandra
harnica, ,,Tacutul miez de noapte), epitete cu caracter enumerativ (,,Vesela campie acu-i trista,
vestejita). Analiza epitetelor evidentiaza tehnica picturala a poetului. Un rol deosebit il joaca si
comparatiile mono si polisemantice, statice ori dinamice, simple sau complexe, obiective si
subiective (,,Fulgii zbor plutesc in aer ca un roi de fluturi albi). Personificarile folosite in poezii,
ofera dinamism (,,Siretul se-nconvoaie, adoarme la bulboace balta care ,, se ascunde sub un val
misterios). Metafora este la Alecsandri o sinteza a influentei populare, culte, pe de o parte, pe de
alta, o influenta a clasicismului si romantismului (,,Saniuta, cuib de iarna e cam stramta pentru
doi). Se intalneste si alegoria (,,Concertul in lunca are la baza o alegorie, natura cu privighetori
este sala de concerte).
Versificatia contribuie alaturi de celelalte elemente, la dezvaluirea sufletului poetului.
Poezii ca ,,Sfarsit de toamna, ,,Iarna, ,,Sania, ,,Dimineata, ,,Plugurile, ,,Noapte au in
primele doua versuri rima feminina, iar in ultimile doua, rima masculina. Predomina rimele
luminoase: ca de ex.,,calare/,,infiorare, ,,randunele/,,pasarele, ,,Zbor/,,dor etc. Cele
mentionate au relevat cateva contributii ale poetului Vasile Alecsandri la dezvoltarea

patrimoniului nostru national, creatia sa confirmand caracterul apolinic al culturii romane, ca o

izbanda asupra dionisiacului uman.
Personalitatea lui a acoperit o epoca de raspantii in istoria noastra. Usa pantheonului
ramane deschisa de acel ,,rege al poeziei.
Limbajul pastreaza si el ceva din aroma versului popular. Astfel, Vasile Alecsandri are
predilectie spre imaginile desprinse din mitologia populara, iar figurile de stil, cu toate ca au un
rafinament clasic, conserva aproape intotdeauna elemente care amintesc de universul rural, de
preceptiile specifice lumii campenesti. Viziunea optimista, uneori idilica, tonalitatile folclorice,
simetriile compozitionale imprima pastelurilor un aer de echilibru, de omenesc simplu, de
armonie si seninatate.

LEGENDELE lui VASILE ALECSANDRI

Legenda randunici
Consecvent promotor al celebrei Introductii a Daciei literare (1840), el insusi fondator
alaturi de Kogalniceanu si Negruzzi , Vasile Alecsandri a considerat ca folclorul si istoria
nationala ca surse de inspiratie, dau nota de originalitate literaturii romane atat prin subiect, cat si
prin expresie. In poezia de inspiratie istorica, poetul roman preia tehnici stilistice si motive de la
romanticii francezi si le autohtonizeaza. Prelucrand motive din legendele populare romanesti, din
care percepe o anumita simbolistica, asumandu-si tehnici de configuratie a personajelor din
literatura eroica populara, Alecsandri creeaza in Legende un univers medieval proiectat in mit.
Impreuna cu ciclul Pasteluri , volumele Legende si Legende noua alcatuiesc piatra
de rezistenta estetica a liricii lui Alecsandri.
Publicate succesiv, intre 1872 si 1874, legendele au caracter istoric, fantastic sau
etiologic. Chiar printre Doinele sale, poetul pasoptist introduce si cateva balade( Andrii Popa,
Groza, Tatarul, Altarul monastirii Putna , Marioara Florioara), la care se adauga inca cinci in
volumul Margaritarele.
Din 1865, este stapanit de ideea unui proiect epopeic, dupa modelul Legendei secolelor
de Victor Hugo.
Balade ca Stefan-Voda si codrul sau Stefan-Voda si Dunarea(187?) au pregatit
marele poem istoric in 8 parti Dumbrava rosie. Aceasta legenda este cel mai important
fragment de epopee din literatura romana, superior din toate punctele de vedere fragmentelor de
acelasi fel ale lui Heliade si Bolintineanu ( Al. Piru, Surazatorul Alecsandri.).
Acestui poem istoric di eroic, Alecsandri i-a adaugat: Dan, capitan de plai; Cuza-Voda;
Oda statuiei lui Mihai Viteazul ; Razbunarea lui Statu-palma; Grui-Sanger; Toamna tesatoare;
Pohod na Sibir; Legenda ciocarliei; Legenda randunicai.

Legenda rndunici
Rndunic, rndunea
Ce bai la fereastra mea?
Du-te-i pune rochia,
C te arde aria,
Te sufl vntoaiele
i te ud ploaiele.

Mergi n cmpul nverzit,

C rochia a-nflorit
i o calc turmele
i o pasc oiele.
(Cntec poporal)

I
Cnd se nscu pe lume voioasa Rndunic,
Ea nu avea fptur -aripi de psric,
Fiind al cununiei rod dulce, dezmierdat,
Copil drgla de mare mprat.
Dar fost-a o minune frumoas, zmbitoare,
Sosit printre oasneni ca zmbetul de soare,
O ginga comoar format din senin,
Din raze, din parfumuri, din albul unui crin,
i maica sa duioas, privind-o, se temea
S nu dispar-n aer sub forma de o stea.
O zn cobort din zodia cereasc
Veni s o descnte, s-o legene, s-o creasc,
S-i deie farmec dulce, podoabe, scumpe
daruri,
S-o apere-n via de-a zilelor amaruri.
Ea-i puse-o scldtoare cu ap ne-nceput,
De ploaie neatins, de soare nevzut,
i-n apa nclzit cu lemn mirositor
O trestie, un fagur -o floare de bujor,
Menind prin oapte blnde copila s devie
Nltu, mldioas ca trestia verzie,
La grai ca mierea dulce, la chip
fermectoare
i ca bujorul mndru de ochi atrgtoare.
Apoi zna-i aduse o dalb de rochi,
Din raze vii esut, cu stele prin alti,
i-i zise: "De-i e gndul s ai parte de bine,
Rochia niciodat s n-o scoi de pe tine,
i ct vei fi al lumii frumos, iubit odor,
S fugi n lumea-ntreag de-al luncii
zburtor,
Cci el intete ochii i dorurile sale
Pe oricare funt cu forme virginale,
Pe dalbele copile, a dragostei comori,
Ce-s jumtate fete i jumtate flori,
Pe znele nscute n atmosfera cald,
Ce sub vpaia lunii n lacuri lin se scald,
i chiar pe luna plin de o lumin moale,
Ce-atinge iarba verde cu albele ei poale".
II
Copila descntat de zna ei cea bun
Cretea-ntr-o ziu numai ct alta ntr-o lun,
-a sale brioare, -a sale mici picioare

Aveau, fiind n leagn, micri de aripioare;

Iar cnd iei din cuibul n care nflorise
Ca roza dintr-un mugur cu foile deschise,
Cnd umbra sa vioaie, plutind sub cer senin,
Putea s se msoare pe umbra unui crin,
Mult i plcea copilei s-alunge rndunele
Ce lunecau prin aer i o chemau la ele,
S-alerge pe sub bolta btrnilor arini,
Cercnd s prind-n iarb a razelor lumini,
S fug rtcit de-a lung, de-a lung pe
maluri
Atras-n cursul apei de-a rurilor valuri,
i-n cale-i s s-opreasc, uimit, ncntat
De dulcea armonie naturii deteptat.
Atunci pe nesimite un glas de zburtor
i tot fura auzul optindu-i, plin de dor:
"Att eti de frumoas la chip i la fptur,
C nopii dai lumin, i iernii dai cldur,
i orbilor din umbr dai ochi s te admire,
i morilor grai dulce s spuie-a lor simire.
Ah! prul tu lung, negru, ca aripa corbie,
Cu-a lui ntunecime ar face nopi o mie,
i chipul tu ce fur chiar ochii de copile
Din alba lui splendoare ar face mii de zile!
Ah! buzele-i rotunde, cu rs nveselite,
Se par dou ciree n soare prguite,
i mijlocu-i de-albin sub vlul tu de aur
Se leagn prin aer precum un verde laur;
Iar ochii ti, luceferi cu tainice luciri,
Rsfrng toat vpaia ceretilor iubiri
Ce ai aprins n inimi cnd te-ai ivit pe lume
Tu, zn fr seasnn, minune fr nume!"
Copila, cu uimire, l asculta zmbind...
Apoi, ctnd n urm-i, se deprta fugind,
Lilie zburtoare, de fluturi alungat,
Care-i formau pe frunte o salb-naripat.
III
Viseaz luna-n ceruri!... sub visul cel de lun
Flori, ape, cuiburi, inimi viseaz mpreun.
Nici o micare-n frunze, i nici o adiere
Nu tulbur n treact a nopii dulci mistere.
Albina doarme-ascuns n macul adormit,
Btlanul printre nuferi st-n lab neclintit,

i raza argintie din stele dezlipit

Cznd, sgeat lung, prin umbra tainuit,
Se duce de aprinde vpi tremurtoare
n albele iraguri de rou lucitoare.
Dar cine-acum, ca raza, n lumea nopii
zboar?
Ce umbr, cu sfial, prin arbori se strecoar
i merge drept la malul prului din vale?
Oprindu-se-ngrijit ades n a sa cale,
Ea vine lng ap, cu drag la ea privete
i, singur-n rcoare, de baie se gtete.
O! dalb feerie! divin ncntare!...
Rochia de pe umeri alunec, dispare,
i lumii se arat minunea cea mai rar,
Albind ca faptul zilei n zi de primvar!
Toi ochii de luceferi, de psri i de flori,
Lovii ca de lumina rozatic din zori,
S-aprind de-o scnteiere ce-n inim
ptrunde...
Dar juna-mprteas n ap se ascunde.
Ferice, dezmierdat de unda rcoroas,
Ea-noat cu-o micare alene, voluptoas,
Lsnd ca s albeasc prin valul de cristal
Frumoasa rotunzime a snu-i virginal.
i iarba de pe maluri se pleac s-o priveasc,
i trestia se-ndoaie voind ca s-o opreasc,
i apa-n vlurele de aur se-ncretete,

i nuferii se mic, btlanul se trezete,

Pdurea cnt imnuri, i luna amoroas
Revars pe copil o mantie-argintoas.
Acum pe lng trestii ea lunec uor
i, vrnd la mal s ias, ptruns de-un fior,
Pe snul ei ud nc ea prul i adun,
Se oglindete-n ap, se oglindete-n lun,
i umbra-i diafan cu formele-i rotunde
n lin ngnare se clatin pe unde.
IV
Cocou-n deprtare inton o fanfar!
Copila cu grbire din valuri iese-afar.
Ah! unde-i e rochia i unde-al ei noroc?...
Ea vede zburtorul cu ochii mari de foc
Ce vine -o cuprinde cu braele-ntr-o clip;
Dar grabnic se aude un freasnt de arip,
i dalba-mprteas, din brae-i disprnd,
Se schimb-n rndunic i fuge-n cer
zburnd!
Atunci -a ei rochi, nlndu-se n vnt,
Topitu-s-a n ploaie de raze pe pmnt,
i pn-n faptul zilei crescut-au flori din ele,
Odoare-a primverii: Rochii-derndunele!...

Comentariu la Legenda Rndunicii De Vasile Alecsandri

Scrisa la Mircesti in 1874 si publicata in volumul Pasteluri si legende in 1875, este
dedicata d-nei Nyka Petre Gradisteanu
Prelucreaza un text folcloric referitor la metamorfoza unei tinere printese in pasare
pentru a respinge iubirea Zburatorului. Ca sa scape de imbratisarea nedorita a fapturii demonice,
fata si-a abandonat vesmantul protector si s-a transformat in floarea denumita rochitarandunicii

Explicand regresiunea pe scara biologica a unei fiinte omenesti intr-un element vegetal,
legenda culta are un caracter etiologic, ca si basmele prelucrate de Al Odobescu si integrate in
structura eseului erudit Pseudo-kinegetikos
Imbinand mitul folcloric propriu-zis cu cel al eroului supranatural si malefic, Alecsandri
le-a integrat in splendide tablouri descriptive diurne si nocturne, inrudite cu spectaculosul natural
din pastelurile sale.
Legenda este precedata de un moto, care reproduce un fragment de cantic poporal
rezumand nucleul epic al intamplarii extraordinare. Poemul legendar evoca, in 4 fragmente
succesive, copilaria , adolescenta si devenirea spectaculoasa a unei frumoase fete intr-o vietate
destinata spatiului celest. Eroina este o copila dragalasa avand un nume predestinat
-Randunica. Perfectiunea trasarurilor sale o face comparabila cu zambetul de soare cu albul
unui crin, cu stralucirea unei stele pe cer. Ursitoarea ii menise o soarta exceptionala, ca va
ramane vesnic tanara si fericita, atragandu-i pe numerosii muritori prin farmecele ei. I s-a mai
oferit o rochita alba, tesuta din razele lunii si brodata cu stele in forma de altite. Cromatica
subliniaza castitatea si puritatea morala pe care copila le respecta.
Ursitoarea a avertizat-o ca frumusetea ei va atrage si incercarea malefica a Zburatorului de
a-i castiga iubirea si de a o amagi prin simularea unei afectiuni reciproce. Zana i-l descrie ca pe o
faptura nestatornica, superficiala si infidela, care simuleaza dragostea, incapabil s-o traiasca de
fapt.
Eroul fantastic mimand doar conditia umana nu are preferinte sentimentale, ne se poate
darui unei iubiri unice, nu pretuieste feminitatea in sine, ci in stadiul ei primar, neprihanirea.
Copila asculta indemnurile protectoarei divine si nu se lasa amgita de inflcarata declaratie a
personajului demonic. Cuvintele lui de dragoste anticipeaza, prin impetuozitatea lor romantica si
bogata figuratie retorica, dialogurile erotice din Calin (file din poveste).
Respins de fata si avand un caracter razbunator, precum cel al zmeului din poveste,
Zburatorul pandeste momentul propice pentru a-i fura fetei ce se scalda in lac rochita
protectoare.
Pastelistul Alecsandri se vadeste in legendele sale, imaginand un seducator tablou
nocturn. Pentru prima oara in lirica romaneasca, un poet indrazneste sa picteze in cuvinte nudul
feminin, trupul fetei fiind comparat cu o dalba feerie si
divina incantare. Aparitia ei de vis trezeste elementele de natura personificate, care se
comporta ca niste virtuali indragostiti. Natura inzestrata cu atribute senzual-omenesti ia parte la
euforia erotizata.
Iesind la mal, infioarata de adierea noptii estivale, frumoasa copila se contempla ca
Narcis in oglinda acvatica. Nemaifiind aparata de haina vrajita, printesa isi pierde unicitatea si
norocul in lume, incalcand promisiunea facuta zanei bune. Cand Zburatorul, sigur de izbanda
apropiata, a vrut sa o cuprinda in bratele sale, fata s-a metamorfozat instantaneu intr-o randunica, scapand
imbratisarii fatale. O data cu ea, se inalta in vant si straiul fermecat din care au cazut pe pamant florile ce
vor purta de atunci numele pasarii : Odoare-a primaverei: Rochiti de randunele!

Legenda lcrimioarei
de Vasile Alecsandri
I
n rai nici o minune plcut nu lipsea.

Vzduhul lin, rcoare, a crini amirosea,

Cci albele potire n veci tot nflorite

Scoteau din a lor snuri arome nesfrite.

Un suflet alb i tnr pe-un nor de dulci

parfume;

Lumina era moale i-ndemntoare opii.

Nici noaptea urma zilei, nici ziua urma
nopii.

Iar sufletele toate i ies lui nainte,

Primindu-1 cu zmbire, cu gingae cuvinte,

Prin arbori cntau psri, prin aer zburau

ngeri,
i nu gseau rsunet n el a lumii plngeri;
Cci scris era pe ceruri, pe frunze i pe unde:
"Nici umbra de durere aice nu ptrunde".
Pe maluri verzi, frumoase, de ruri
limpezite,
Stau sufletele blnde, iubinde, fericite,
Gustnd n linitire cereasc veselie
Ce-n fiecare clip cuprinde-o vecinicie.
Dulce-adpost de pace, grdinncnttoare...
Avea orice minune, dar i lipsea o floare.

i-i zic: "n raiul nostru bine-ai sosit, copile!

Curnd plecai din via! Nu plngi a tale
zile?"
"Nu, cci am dat o clip de via trectoare
Pe alta mai ferice i-n veci nepieritoare."
"i nu i-e dor acuma de lumea
pmnteasc?"
"Nu, cci mai mult mi place ntinderea
cereasc."
"Cum? Nu lai nici o jale pe urma ta
duioas?"
"Ah! las o mam scump, o mam
drgstoas
i vecinic dup dnsa voi plnge cu durere!"
Zicnd, copilul plnge, lipsit de mngiere,
i lacrimile-i calde se schimb-n
lcrimioare.

II
i iat c sosete un oaspe de pe lume,

De-atunci nu mai e lips n rai de nici o

floare!

Schia Vasile Porojan de V. Alecsandri

Vasile Porojan, privit sub aspectul tipologic al fondului faptic, are un real substrat
autobiografic. E conceput sub forma unei scrisori ctre un prieten i aduce in subiect un prim
erou-copil din lietratura romn. Schia incepe cu mrturisirea unei dureri (Am pierdut in zilele
trecute un tovar de copilrie; Am pierdut in Vasile Porojan pe cel de pe urm martor al
inceputluli vieii mele, rivalul meu in giocul de arice i in azvrlitura de pietre de asupra
bisericii sfntului Ilie). amrciunea i nota mictor omeneasc se imbin de la bun inceput
cu o nostalgie uor sentimetnal, cci scriitorul prezint, de la viziunea virstei de 60 ani, un
crmpei curat de copilrie, domniat de fericirea jocului i al preiteniei dezinteresate. Inventivi,
fericii in jocurile lor rzboinice, meteri in arta de a fura merele i perele, neobosii la Puia
gaia, la Poarc, la urc, eram mndri unul de altul Prozatorul invoc bucuriile i
necazurile copilriei, ispita jocului i a otiilor de tot felul, relateaz despre toate cu o
complezen moale, ineleapt, ierttoare, iar pe alocuri cu o not d eumor galnic. Ii amintete
anii de studii la pensionul Cuenim, cnd cea mai fericit petrecere era s se urce pe capra unei
trsuri vechi i s viseze De acolo priveam cu melancolie dealurile Socolii, // Dorul de
cltorii ce deteptase in mine.
Constatnd strania nedreptate a soartei, el ne informeaz de la bun inceput, c valurile lumii
i treptele sociale ne-au desprit de mult unul de altul, //. Revenind, el repet iari amrit
c Porojan avea s rmn pitar i numai pitar. De asemenea ne informeaz despre eliberarea
iganilor de pe moia lui i despre efectele acestui act: s-au intros goi , bolnavi, mori de foame,
ingheai de ger i au czut in genunchi cu rugmintea ca s-i primesc iar robi ca in vremile
cele bune, dup cum spuneau ei.
Aceast concluzie ne permite s ne apropiem mai mult de concepia lui Alecsandri omul
ppolitic in ceteanul.

IPOSTAZE ALE NATURII IN PASTELURILE LUI V.

ALECSANDRI
Alecsandri da individualitate peisajului, zugravindu-l cu farmecul lui specific. Din cele
aproximativ treizeci de poezii care intra in definitia acceptata a pastelului, scrise de Alecsandri se pot
desprinde toate fazele anotimpurilor in lunca Mircestilor. Alecsandri descria in pastelurile sale iarna
in aspectul ei feeric, privind ninsoarea de la gura sobei. Tabloul unei nopti de iarna ii inspira poetului
sentimente de admiratie in fata maretiei si nemiscarii naturii. Iarna este anotimpul amortirii si al
incremenirii. Maiestria picturala se gaseste la apogeu in pastelurile de iarna.
In poezia "Iarna", Alecsandri deseneaza infiorat, obiectiv si precis, cu o paleta saraca in
culori, stand la gura sobei si admirand jocul fulgilor: "Din vazduh cumplita iarna cerne norii de
zapada / Lungi troiene calatoare adunate-n cer gramada; / Fulgii zbor, plutesc in aer ca un roi de
fluturi albi, / Raspandind fiori de gheata pe ai tarii umeri dalbi."

In "Mezul iernei", datorita gerului, natura s-a transformat complet, inghetul a cuprins insesi
astrele, orice urma a vegetalului a disparut, lasand totul prada regnului mineral, solidificandu-se sub
aspectul otelului, cristalinului, diamantului. Joasa temperatura usuca padurea, prefacand totul in
diamante. Gerul este "amar", "cumplit". Poetul are impresia ca se afla intr-un templu in care stelele
sunt "faclii", muntii sunt "altare", iar codrii suna ca o orga atunci cand "crivatul" bate. Primavara este
anotimpul florilor si al pasarilor calatoare. Ea este intampinata cu entuziasm in poezii cum sunt:
"Cucoarele", "Dimineata", "Tunetul". Bucuria primaverii este pictata cu seninatate.
In poezia "Dimineata", ne sunt prezentati taranii intr-o dimineata de primavara facand
pregatiri pentru muncile campului: "Zorii de ziua se revarsa peste vesela natura, / Prevestind un soare
dulce cu lumina si caldura (...) / Muncitorii pe-a lor prispa dreg uneltele de munca / Pasarelele-si dreg
glasul prin huceagul de sub lunca. / In gradini, pe campii, pe dealuri, prin poiene si prin vii / Ard
movili buruienoase, scotand fumuri cenusi". Primavara sunt ploi cu tunete. Sufletul poetului a vibrat
la unison cu tunetul dintr-o zi de primavara, in poezia "Tunetul": "Vazduhul bubuieste!..pamantul
desmortit / Cu mii si mii de glasuri semnalului raspunde, / Si de asprimea iernei simtindu-se ferit, /
De-o noua-ntinerire ferice se patrunde". Primavara lumina e mai calda, paraiele umflate curg iute
sopotind, mugurii se vad imbobocind, iar coloritul este redus la un fir de iarba verde sau la un galben
gandacel.
Toamna este cantata de Alecsandri in poezia "Sfarsit de toamna". Aici este zugravit
tabloul dezolant al naturii "despuiate" de podoabele ei, o natura ce duce dorul pasarilor calatoare:
"Vesela verde campie acu-i trista, vestejita, / Lunca, batuta de bruma, acum pare ruginita; / Frunzele-i
cad, zbor in aer, si de crengi se deslipesc, / Ca frumoasele iluzii dintr-un suflet omenesc".
In pastelul " Plugurile" sunt salutati taranii care ies sa are. Pentru intaia oara avem
imaginea unui plugar destoinic, care apasa cu barbatie pe coarnele plugului. In timp ce taranii ara,
poetul mosier cutreiera campurile. De remarcat faptul ca atitudinea poetului fata de natura nu este
contemplativa. Natura in cuprinsul unui an, iar in chip simbolic in cuprinsul unei vieti, prezinta doua
aspecte antitetice: unul stimulativ, al tineretii - in poeziile inchinate primaverii, altul paralizant: iarna,
batranetea.
In luna florilor, poetul cauta "magica placere de parfum si de cantare" a luncii din satul natal
in poezia "Lunca din Mircesti": "Caci in tine, lunca draga, tot ce are suflet, grai, / Tot sopteste de
iubire in frumoasa luna mai!". Alecsandri este un iubitor al linistii rurale. Poezia "Malul Siretului" nil prezinta pe poet intr-o poza romantica, asezat pe malul raului, lasandu-si privirea furata de valuri.
Poetul priveste "in faptul zilei" cum Siretul se inconvoaie pe sub salcii ca un balaur. Dornic
de liniste, avand sentimentul trecerii iremediabile a timpului, Alecsandri priveste apa care se tot duce
incet la vale, odata cu propria sa viata. Peisajul prezentat este odihnitor, lipsit de freamat, de zbucium
launtric. Singurele elemente in miscare sunt salcia pletoasa, mreana, ratele salbatice. Ultima strofa a
poeziei aduce sentimentul trecerii ireversibile a timpului, schimbarea permanenta din natura: "Si
gandirea mea furata se tot duce-ncet la vale / Cu cel rau care-n veci curge, far-a se opri din cale".
Stilul pastelurilor prezinta mai multe trasaturi specifice, printre acestea ar trebui mentionata
plasticitatea imaginilor artistice care alcatuiesc, impreuna, o viziune senina, calma si gratioasa asupra
naturii. Contemplator al eternei naturi, situandu-se intre primii poeti ai Baraganului, Alecsandri a
intuit imensitatea, frumusetea acestui spatiu infinit.

Bibliografia:

http://istoria.md/articol/515/Vasile_Alecsandri,_biografie
http://totul.md/ro/expertitem/979.html
http://www.autorii.com/scriitori/vasile-alecsandri/vasile-alecsandri-universul-creatiei.php

http://www.referatele.com/referate/romana/online47/PROIECT-PASTELURILELUI-VASILE-ALECSANDRI-referatele-com.php

Vasile Alecsandri
"Vasile Porojan"
Mirceti, 1880
Amice,
Am pierdut n zilele trecute un tovar de copilrie care purta un nume mai mult de atr
dect de salon, cci se numea Porojan!
El a fost unul din robii notri, igan lingurar de soiul lui, ns pitar de meserie.
Mrturisesc c m-am simit cuprins de-o adnc mhnire cnd am aflat c el s-a mutat cu atra pe
ceea lume, ca muli din contemporanii mei, boieri, rani i igani, cu care m-am nclzit la
soarele Moldovei timp de jumtate de secol i mai bine! Am pierdut n Vasile Porojan pe cel de
pe urm martor al nceputului vieii mele, rivalul meu n jocul de arice i n azvrlitura de pietre
pe deasupra bisericii Sfntului Ilie din Iai, vecin cu casa printeasc. Valurile lumii i treptele
sociale ne-au desprit de mult unul de altul; eu nlndu-m pe scar mai pn n vrful ei i el
rmnnd jos fr a putea pune piciorul nici mcar pe ntia treapt; ns acum 50 de ani eram
amndoi egali dinaintea soarelui, fiind deopotriv prlii de dnsul, i formam o pereche
nedesprit de cum rsrea lumina zilei pn ce apunea. Poamele din grdin nu apucau
niciodat a se coace din cauza noastr, cci amndoi tiam a ne aca ca veveriele pe vrfurile
cele mai nalte ale copacilor roditori. Evreii nu mai ndrzneau a trece pe strada casei noastre din
cauza zburtirilor de pietre cu care i mprocam.
Meteri n arta de a fura merele i perele de pe crengi; ndrzne i la asaltul stogurilor de
fn, din vrful crora ne plcea a ne da de-a rostogol; neobosii la puia-gaia", la poarca", la
rca" i chiar iscoditori de noi jocuri, eram mndri unul de altul!...
Singura deosebire ce exista ntre noi doi consista ntr-aceea c pentru frdelegile noastre
copilreti, numai Porojan era pedepsit de ctre jupneasa din cas, mama Gahia! Cte bti a
mncat el, srmanul, pe socoteala mea!... De-abia scpat din minile jupnesei cu chica topor i
cu obrajii bujorai de palme, el alerga la mine i, uitnd usturimea, m ndemna s ne jucm n
puf. Eu l mngiam, dndu-i cteva parale turceti ca s cumpere halvi i simit, dou friandize,
cum zic francezii, dou Delicatessen, cum zic nemii, pentru care Porojan era n stare s-i vnd
cciula dac ar fi avut-o, i eu n stare s-mi dau papucii din picioare.
Ce talent avea el pentru confecionarea arcelor de nuiele cu sgei de indril! Cum tia de bine
s nale zmeie de hrtie poleit pn sub nori i s le trimit rvae pe far!... Acele zmeie cu
cozi lungi erau fabricate de dasclul bisericii i purtau pe faa lor urmtoarele cuvinte scrise cu
slove chirilice:

Afurisit s fie cu tot neamul lui i s ard n jraticul iadului acel care ar gi acest zmeu
czut i nu l-ar aduce n ograda Sfntului Ilie."
Zmeul sforind purta acest blestem pe deasupra oraului, fiind pndit de toi bieii mahalalelor,
i cnd i se ntmpla s cad din vzduh, devenea prada lor; blestemul nu producea nici un efect,
din cauz c hoii nu tiau carte; ns Vasile Porojan pleca ndat ca s-i gseasc paguba, srea
peste zplazuri, peste garduri, pn ce da de hoi, ncepea ceart cu ei, i cteodat izbutea a se
ntoarce cu o bucic din coada zmeului n mn, iar mai adeseori el venea cu prul vlvoi i cu
cmaa rupt. Atunci faa lui se posomora i ochii lui se aprindeau de dorul rzbunrii. Cu o
iscusin de slbatic, el i pregtea armele, adic o piatr rotund legat de captul unui pac de
far, i cnd vedea pe deasupra capului nlndu-se vreun zmeu strin, deodat azvrlea piatra
n vzduh i o azvrlea cu atta miestrie, nct piatra zbura totdeauna pe deasupra sforii zmeului
i cdea iar lng el.
- Al nostru-i, cuconaule!... striga Porojan cu glas triumftor; i, n adevr, trgnd fara
lui nclcit de acea a zmeului, acesta n curnd cdea n minile noastre.
Ce bucurie!... Nici o comoar nu putea plti acea izbnd. Tovarul meu, pe lng aceste
dispoziii de tiin strategic, mai poseda i aplecri artistice; el suna din drmb cu un talent la
care nu am putut ajunge niciodat i pe care l admiram mai mult dect am admirat mai trziu
talentul lui Liszt... tia s imiteze uierul erpilor i s-i cheme astfel la el cnd ne rtceam
mpreun prin fnaele nflorite din lunca de la Mirceti... i ns toate aceste aptitudini ale lui
fiind nesocotite, el a fost destinat a deveni pitar. ntr-o bun diminea Porojan a fost dat pe mna
unui brutar pentru ca s nvee a plmdi pini, ciurecuri, colaci, cozonaci etc., i eu am fost
trimis la pansionul dlui Victor Cunim ca s nv tot ce se putea nva pe atunci: un pic de
franuzeasc, un pic de nemeasc, un pic de greceasc i ceva istorie, i ceva geografie pe
deasupra.
Adio, nepsare a copilriei! adio, libertate! adio, fericire! Ce-o fi pit tovarul meu sub
lopata brutarului, nu tiu, dar ct pentru mine, mi aduc aminte c, lipsit de Porojan, mi prea c
eram o fiin fr umbr.
Acea via nou de colar nchis n sala de studiu, ghemuit pe un pupitru i condamnat a nva
pe de rost verbe franceze, germane i greceti (1); obligaia de a ne trezi dimineaa n sunetul
unui lighean de alam lovit ca un tam-tam chinezesc de doamna Cunim; sila la care elevii erau
supui de a mnca bucate cu care nu erau deprini; o mie de mici mizerii ce sunt legate de bietul
copil ieit din casa printeasc, foamea, frigul, neodihna i examenele zilnice ale profesorilor m
aduseser la o desperare amar... Dei luam parte la jocurile camarazilor mei cnd suna ora de
recreaie, ns cea mai scump petrecere a mea consista ntru a m sui pe capra unei trsuri vechi
i prsit sub o ur deschis din toate prile. De-acolo priveam cu melancolie dealurile
Socolei, micarea nourilor pe ntinderea cerului, trecerea crdurilor de cocoare prin aer, drumul
vestit al Bordei ce ducea n ara de Jos i mai ales orizontul albastru, orizontul necunoscut i
plin de-o atragere misterioas... Dorul de cltorii se deteptase n mine de cnd ntr-o noapte doi
colari, fraii Cuciuc, ne povestiser nenorocirile lui Robinson Cruzoe, i de-atunci mintea mea
devenise un muzeu de tablouri ce reprezentau corbii sfrmate de stnci, valuri de mare umflate
ct munii, cete de slbatici care frigeau oameni pentru ospul lor etc.
Mare nrurire au exercitat asupra imaginaiei mele de copil ntmplrile lui Robinson povestite
de fraii Cuciuc! Aceti elevi aveau o memorie extraordinar i aptitudine la nvtur, dou
caliti care erau de natur a-i duce departe... dac nu i-ar fi dus n spnzurtoarea de pe Cmpul
Frumoasei, ca paricizi, ndemnai la crim de nsi mama lor...

Un rege alungat din ara lui i-o fi aducnd adeseori aminte de tronul su aurit. Astfel mi aduc
aminte eu de capra trsurii de sub opron. n momentele ce stam urcat pe ea, imaginea lui
Porojan trecea pe dinaintea ochilor mei intii, ns nu neagr i vesel, ci pudruit cu fin i
umilit de aceast albea nefireasc. Dup dnsa veneau figurile celorlali robi, servitori din
casa printeasc, i anume: Stoica, vizitiul ttni-meu, care avea mania de a fura tingirile cu
bucate din curile boiereti pe unde printele meu se ducea n vizit i le ascundea n ldia
trsurii, fr a se gndi c va fi trdat de mirosul bucatelor i de zngnitul tingirilor hurducate
pe pavea. Ana, femeia lui, pe care el cerea s o lase, sub cuvnt c: i s-a nvechit iganca.
Costache, buctarul, care nimerea foarte bine sarmalele, ihnelele, ostropurile etc., dar se
ncurca n blanmangele, cci le da un miros de spun... inde, era obligat s le mnnce ntregi.
Casandra, Maria i Zamfira, trei fete frumoase pe care mama Gahia le luase cu de-a sila din
ignimea de la Mirceti, pentru ca s le creasc n cas, s le deprind a coase la gherghef etc.
Casandra, alb ca o fat de boier, se namorase de Postolache, cobzarul de la ar, i dorea s se
mrite cu el, ns jupneasa o cstori fr' de voie cu Costache buctarul, oblignd pe Postolache
s-i cnte la nunt! Zamfira, mai norocit, izbuti a fugi cu Didic scripcarul, de la care am adunat
mai multe cntece poporale, i a duce o via nomad cu iubitul ei pn a muri, nu se tie cum i
unde.
Ct pentru Porojan, el deveni un pitar de frunte sub ciomagul profesorului su i fu ridicat
la rangul de ciurecar al casei. Cariera lui fu astfel desenat pe gura cuptorului cu litere neterse
de crbune!... Domnii rii puteau s se mazileasc, datinile puteau s se schimbe n Moldova,
faa lumii putea s se prefac n orice mod; eu, tovarul lui de odinioar, puteam s devin, din
simplu comis ce eram, postelnic mare, ministru, domn chiar!... Porojan avea s rmie pitar i
numai pitar pn la sfritul vieii sale!... Stranie nedreptate a soartei! Din ziua trist a despririi
noastre numai duminicile ne mai ntlneam n curte, cnd ne ntorceam de la pansioanele noastre,
i atunci rectigam tot timpul pierdut cu studiul... Ambiia noastr era de a chiti i a zburti cu
pietricele late i rotunde pe palamarul bisericii Sfntului Ilie, cnd el, suit n clopotni, btea
toaca, executnd variaii fantastice cu ciocanul de lemn pe scndura spnzurat alturi cu
clopotele. ntr-o zi avui satisfacerea de a-l lovi peste mn tocmai cnd obinea un admirabil
efect de toac. Auzirm un rcnet n naltul cerului i pe urm o grindin de ameninri care
cdeau de sus pe capul nostru. Fiind ns c distana ce ne desprea de palamarul virtuos era
mare, i-am rspuns prin o nou bombardare i, ca parii, am rupt-o de fug voinicete. Victima
noastr se plnse la dascl, dasclul la diacon, diaconul la preot, preotul la jupneasa Gahia.
Rezultatul acestor plngeri succesive a fost c ndat furm prini pemprejurul bisericii i dui
dinaintea maicii mele, care m dojeni puin cu blndee, i apoi m terse de sudoare pe obraz...
Iar Porojan plti gloaba pentru amndoi... Srmanul! Mult l-a costat onorul de a fi tovarul de
nebunii al cuconaului!
Asemenea o pi i nainte de a fi dai la nvtur. Pe la 1827 aveam de profesor pe
clugrul Gherman, acel care a vndut lui Gr. Ghica-vod manuscriptul lui incai. El edea la
noi i, afar de mine, avea i ali elevi externi, dintre care pe M. Koglniceanu. Acesta venea n
toate zilele, mbrcat n anteriu de cutnie i purtnd un ilic rotund de piele de miel sur... Vai de
nenorocitul ilic! El devenise o minge n minile noastre i ne atrgea ocri aspre din partea
printelui Gherman, ba uneori chiar i palme. Cum s ne rzbunm? Vasile Porojan gi modul
de rzbunare!... Dasclul nostru avea obicei s doarm dup amiaz i s horiasc de se rsuna
ograda. El atunci se afla ntr-un soi de letargie din care nu l-ar fi trezit nici tunul. Profitnd deci
de aceast mprejurare, ne-am apucat de am zugrvit cu cerneal viinie sprncenele, barba i
mustile clugrului. Efectul produs a fost de minune!... Printele Gherman nu mai ndrzni s

ias n lume vro dou luni de zile pentru ca s scape de glumele oamenilor, iar bietul Porojan
fcu pentru prima oar cunotin cu sfntul Neculai din cui.
Sunt dator ns a mrturisi c amicul meu tia s rabde suferinele cu un stoicism antic.
Nici ipa, nici vrsa lacrimi, dar plngeam eu pentru dnsul.
n sfrit sun ora unei despriri complete!... n vara anului 1834 dnul Cunim dusese
elevii si pe malul Prutului pentru petrecerea vacanelor. Eram n gazd pe la casele rneti din
satul X... i ne gseam la largul nostru: veseli, nebuni, zburdalnici ca rndunelele. ntre sat i ru
se ridica un buchet de copaci rari i pletoi, care devenise arena jocurilor noastre. Adpostii la
umbra lor, priveam cazacii de pe cela mal, narmai cu sulie lungi, i cnd ne scldam strigam la
ei: zdraste ciolovec, ca i cnd am fi salutat pe Cesar.
edeam ntr-o amiaz culcat la tulpina unei rchite, crezndum c-s Robinson Cruzoe i
ateptnd s apar de dup copaci o ceat de slbatici, cnd zrii deodat figura lui Porojan.
- Vasile!... am strigat cu bucurie... Vasile!...
- Eu, cuconaule, rspunse Porojan. Am adus o scrisoare a boierului lui domnul Cunim.
- i te-a trimis pe tine?
- Ba nu; dar m-am luat pe urma slujitorului de la Visterie, care a fost nsrcinat cu scrisoarea. mi
era dor s te mai vd o dat, cuconaule, pn-a nu te duce la Paris.
- La Paris? eu?
- Aa... am auzit vorbind fetele de sus, c boierul a hotrt s te trimit la carte, tocmai n fundul
lumii... i am venit s te rog ca s m iei cu d-ta.
- Las pe mine, Vasile... fr' de tine nu m duc, am rspuns cu siguran.
ns peste vro zece zile mi-am luat adio de la maica mea, care plngea, de la tatul meu, care se
stpnea ca s nu plng, de la frate, de la sor, de la mama Gahia, de la servitori i am plecat,
lsnd n urma mea pe bietul Vasile Porojan... Ochii lui se umpluser de lacrimi pentru ntia
oar de cnd l cunoteam. Am plecat odat cu Alexandru Cuza, cruia norocul i rezerva tronul
Romniei, cu vrul su, N. Docan, i cu pictorul Negulici, care a murit la Constantinopol n urma
evenimentelor de la 1848. Conductorul i guvernatorul nostru era nsui secretarul vestitului
Corai, dnul Filip Furnasaki.
Cinci ani ntregi am stat n Paris, cercnd, dup dorina printelui meu, s m pregtesc
pentru studiul medicinei, apoi pentu studiul dreptului... Cercare zadarnic, fiind contrar
imaginaiei mele vagabonde i aplecrii mele pentru literatur...
La ntoarcerea mea n ar, pe la sfritul anului 1839, dup o plcut cltorie prin Italia,
am gsit casa printeasc complet... Porojan singur lipsea, cci fugise a doua zi dup plecarea
mea la Paris i nu se mai ntorsese la stpni de frica zgardei cu coarne de fier i mai cu seam de
groaza poliaiului Urzic, prin minile cruia era obicei s treac toi iganii lenei, tlhari sau
prea iubitori de libertate... Nu trecu ns mult timp i el apru n curte, cci auzise de ntoarcerea
mea. Dorul de mine l fcu s nfrunte asprimea pedepsei ce meritase... dar am avut nespus
mulumire de a-l scpa i de a-l reintegra iari n postul su de pitar al casei. Dup moartea
prinilor mei, am eliberat toi robii notri, voind astfel s recunosc amicia lui Porojan pentru
mine. Frumoas zi a fost aceea cnd, din balconul casei de la Mirceti, am declarat iganilor
adunai c sunt liberi! C nu li se vor mai lua copiii pentru a fi crescui i deprini ca servitori n
casa boiereasc i c pot s mearg unde le place fr mpiedecare din partea nimnui.
Surprinderea lor s-a manifestat prin o exclamare slbatic, i bucuria lor prin o mie de srituri
denate, ca oameni mucai de tarantel. Vreo trei btrni ns au nceput a plnge i a-mi zice:
- Stpne, stpne, ce i-am greit ca s ne urgiseti astfel, pctoii de noi?!... Ne faci slobozi?...
Cine o s ne poarte de grij de azi nainte?... Cine o s ne hrneasc, cine s ne mbrace, cine s

ne cunune, cine s ne ngroape?... Stpne, nu te ndura de noi i nu ne deprta de mila mriei

tale!
Vorbe dearte pentru mulimea ce intrase n paroxismul beiei!... Toi, prsindu-i
bordeiele, plecar a doua zi cu tot avutul lor ca s mearg... Unde?... Nu o tiau nici ei, dar se
pornir ca s calce peste orizont i s afirme dreptul lor de oameni liberi... Laia se opri la cea
nti crm, pentru ca s celebreze noua lor poziie social, apoi se opri la a doua crm, pentru
ca s cinsteasc n sntatea cuconaului, apoi se opri la a treia, pentru ca s boteze cu vin
libertuca, apoi la a patra, pentru ca s guste dac rachiul liber e mai bun dect cellalt etc., etc.,
i astfel au dus-o ntruna pn ce, bndu-i pn i cciulile i apucndu-se de furturi, au ajuns n
nchisorile de la Roman, de la Piatra i de la Bacu.
Peste ase luni, s-au ntors cu toii la Mirceti, goi, bolnavi, mori de foame, ngheai de ger, i
au czut n genunchi cu rugminte ca s-i primesc iar robi ca n vremile cele bune, dup cum
spuneau ei... Aceast rentoarcere de bunvoie la sclavie m-a fcut a cugeta mult asupra modului
de a libera popoarele ce sunt sclave din nscare i m-am convins c pe ct e de neomenos faptul
de a lipsi pe un om de libertate, pe att e de necumptat faptul de a libera deodat pe un sclav
fr a-l pregti la fericirea ce-l ateapt i a-l feri de neajunsurile unei liberti pripite.
Porojan ns nu mprti soarta celorlali igani. Devenit liber, el se duse s exerciteze n inuturi
meseria lui de pitar i n sfrit se stabili la Piatra. Astfel ne pierdurm din vedere ani
ndelungai... Mi se spusese chiar c ar fi murit!...
ntr-o zi, pe cnd edeam la mas n umbra copacilor din grdina de la Mirceti, zresc un strin
cu surtuc de nankin i cu picioarele goale... Figura lui nu-mi prea necunoscut... o privesc cu
luare-aminte... Ce s vd?... Porojan!... Cine poate spune bucuria mea?... Tovarul meu de
copilrie! triete! iat-l!... iat-l plngnd i srutndu-mi minile!... Nu tiam ce s-i dau ca s-i
fac mulumire... mi venea s-l poftesc la mas; s-i propun o partid de arici.
Dup cele nti momente de uimire, el mi povesti odiseea lui, un lung ir de mizerii
omeneti, apoi se rug s-l primesc a fi pitar la Mirceti, zicnd c voiete s moar unde s-a
nscut. Am primit cu recunotin, l-am mbrcat din cap pn-n picioare, i-am hotrt o leaf
bun i i-am gtit o odaie deosebit n ograd. El s-a instalat i dup dou zile s-a fcut nevzut
mpreun cu un cal al vtafului!
De-atunci l-am mai ntlnit o dat la Piatra, slbnogit, plin de reumatisme, plecat spre
pmnt de aspra mn a btrneii i dezgustat de lume. Srmanul! a prsit-o n sfrit, lund cu
el partea aceea din tabloul social care ne arat familiile boiereti nconjurate de servitori igani,
precum erau casele patricienilor romani, pline de sclavi adui din lumea ntreag.
(1) Obiceiul era la pansion de a nva leciile pe de rost. Elevii cei mari, studiind istoria, ajunseser la secolul al
XVII-lea i recitau n gura mare pasaje din istoria Germaniei. Sala rsuna de cuvintele: paix de Westphalie... paix de
Westphalie, care mi se tiprise n creieri, fr ca s tiu ce nsemneaz, dar ele mai trziu mi-au fost de mare ajutor
ntr-un moment foarte critic. La 1836, trecnd examenul de bacalaureat la Paris, profesorul de istorie m ntreab
cum se numete pacea care a pus capt rzboiului cunoscut sub numele de rzboiul de 30 de ani? N-aveam nici o
cunotin de istoria evului mediu i rmsei mut dinaintea profesorului. Moment grozav, cci de la rspunsul meu
atrna soarta examenului!... Deodat ncepu s-mi rsune capul de cuvintele Paix de Westphalie", auzite cu patru
ani mai nainte i, n nedumerirea ce m cuprinsese, am rostit cu glasul uimit: Paix de Westphalie!" - Trs bien!
mon ami... a replicat profesorul i mi-a dat o bil alb. Mult am binecuvntat pansionul dlui V. Cunim cnd am
aflat c am fost primit bachelier s lettres [V. A.]